Raport final al consilierului-audiator în cauza COMP/F/39.234 — Suprataxa pe aliaj, readoptare a deciziei

(în conformitate cu articolul 15 şi 16 din Decizia 2001/462/CE, CECO a Comisiei din 23 mai 2001 privind mandatul consilierilor-audiatori în anumite proceduri în domeniul concurenței — JO L 162, 19.6.2001, p. 21)

(2007/C 159/07)

Proiectul de decizie în cazul menționat anterior necesită următoarele observații:

Contextul cazului

Prezentul proiect de decizie este o readoptare a Deciziei 98/247/CECO a Comisiei din 21 ianuarie 1998 (1), pe care Comisia a adresat-o, printre alți destinatari, și societății ThyssenKrupp Stainless GmbH („TKS”). Decizia din 21 ianuarie 1998 a stabilit participarea destinatarilor la un cartel de prețuri în sectorul oțelului și le-a impus o amendă de 4 536 000 EUR pentru TKS pentru propria încălcare constând în formarea unui cartel și o amendă de 3 564 000 EUR pentru TKS pentru încălcarea constând în formarea unui cartel de către Thyssen Stahl AG („TS-AG”). TKS și-a asumat responsabilitatea pentru acțiunile efectuate de TS-AG pentru perioada decembrie 1993-1 ianuarie 1995, printr-o scrisoare datată la 23 iulie 1997.

Decizia Comisiei a fost anulată din motive procedurale, în ceea ce privește responsabilitatea TKS pentru încălcarea articolului 65 din Tratatul CECO, prin hotărârea TPI din 13 decembrie 2001 în cauzele conexate T-45/98 și T-47/98. Hotărârea instanței a fost confirmată în cadrul recursurilor introduse de către ambele părți, în urma hotărârii CEJ din 14 iulie 2005 în cauzele conexate C-65/02 P și C-73/02.

Viciul de procedură identificat de instanțele comunitare și care a dus la anularea deciziei se referea la exercitarea dreptului la apărare de către TKS cu privire la amenda care i-a fost impusă pentru acțiunile de încălcare efectuate de TS-AG. Comisia a trimis o comunicare a obiecțiilor („CO”) celor două părți. A urmat o declarație a TKS prin care aceasta își asuma explicit responsabilitatea pentru acțiunile de încălcare ale TS-AG. Instanțele au considerat că, prin faptul că a omis să îi solicite TKS să prezinte observații cu privire la obiecțiile adresate în mod special TS-AG (pentru care TKS a primit în cele din urmă o amendă), Comisia nu a respectat dreptul la apărare al TKS. Deoarece Comisia a trimis comunicări ale obiecțiilor diferite pentru TKS și TS-AG, la care acestea au răspuns separat, „Comisiei îi revine sarcina de a interoga și audia opiniile societății TKS privind acțiunile [TS-AG] înainte de a o considera responsabilă de acestea și de a-i impune o amendă pentru încălcarea atribuită societății [TS-AG]” (2).

Notificarea comunicării obiecțiilor și termenul pentru răspuns

O nouă comunicare a obiecțiilor a fost trimisă la 5 aprilie 2006, pe care TKS a primit-o la 6 aprilie 2006. În mare, aceasta prelua obiecțiile enunțate în CO inițială, care fusese trimisă societății TKS în aprilie 1997. Noua CO încerca să remedieze viciul de procedură, acordându-i TKS posibilitatea de a face observații privind pretinsele încălcări pentru care își asumase în principiu responsabilitatea. TKS a avut pentru început posibilitatea de a face observații până la 18 mai 2006. Observațiile TKS au fost primite la 17 mai 2006.

Accesul la dosar și audierea

La 24 aprilie 2006 s-a acordat prima dată acces la dosarul Comisiei, permițându-le reprezentanților societății TKS accesul la acesta în incinta Comisiei. La 2 mai 2006, serviciul competent al Comisiei a făcut accesibile în dosar alte documente considerate inițial confidențiale. Ca replică la chestiunile ridicate de TKS în răspunsul său la comunicarea obiecțiilor și ulterior unui schimb de scrisori între serviciul competent al Comisiei, TKS și subsemnatul, Comisia a acordat acces și la alte documente, care fuseseră de asemenea considerate inițial confidențiale.

Având în vedere că TKS și-a menținut cererea, am hotărât să verific restul cererilor de tratament confidențial. Am ajuns la concluzia că una dintre cererile de tratament confidențial ale unui furnizor de informații nu părea suficient motivată. După ce au fost contactați reprezentanții societății, aceasta a furnizat o versiune neconfidențială mai clară pentru anumite pagini din dosarul Comisiei care nu fuseseră disponibile pentru TKS până în etapa de față. Am trimis aceste informații suplimentare societății TKS la 20 septembrie 2006.

Totuși, spre deosebire de opinia reprezentantului legal al TKS, am considerat că o cerere de acces la documentele inițial inaccesibile din cauza conținutului confidențial la prima vedere trebuie să conțină motive care să explice de ce informațiile respective ar putea fi de folos în apărarea societății. Această necesitate e cu atât mai clară atunci când se ține cont de faptul că numai o astfel de cerere motivată îi permite Comisiei să pună în balanță, pe de o parte, interesul de a obține informații în vederea apărării societății respective și, pe de altă parte, interesul legitim al unei părți terțe de a obține un tratament confidențial. Pentru a-i permite societății TKS să prezinte a astfel de cerere motivată, am verificat dacă aceasta primise versiuni neconfidențiale corespunzătoare ale documentelor care fuseseră clasificate drept confidențiale. Cu toate acestea, deoarece TKS nu a furnizat motive întemeiate pentru nevoia de a obține documentele confidențiale la prima vedere pentru apărarea societății, am hotărât să nu îi acord accesul.

Audierea a avut loc la 15 septembrie 2006.

Proiectul de decizie

Proiectul de decizie se bazează pe decizia finală din 21 ianuarie 1998. În plus, abordează chestiuni juridice care au apărut din cauza trecerii timpului și ca urmare a hotărârilor Tribunalului de Primă Instanță și ale Curții de Justiție, care au fost emise între 21 ianuarie 1998 și readoptarea preconizată a deciziei.

Proiectul de decizie oferă explicații suplimentare în special cu privire la următoarele puncte:

Proiectul de decizie supus Comisiei conține doar obiecții în legătură cu care părților li s-a oferit posibilitatea de a-și expune opiniile.

Consider că în cazul de față s-au respectat drepturile părților de a fi audiate.

(1)  JO L 100, 1.4.1998, p. 55.

(2)  Hotărârea CEJ în cauzele conexate C-65/02 P şi C-73/02 P, ThyssenKrupp Stainless GmbH şi ThyssenKrupp Acciai speciali Terni SpA/Comisia, din 14 iulie 2005, considerentul (86).