5.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/27

1)

O parte interesată în sensul articolului 21 din Regulamentul nr. 2201/2003 (1) poate să solicite unei hotărâri judecătorești fără să fi fost formulată o cerere de recunoaștere a hotărârii?

2)

Dacă se răspunde afirmativ la prima întrebare, cum trebuie să aplice instanța națională, atunci când examinează cererea prin care se solicită refuzul recunoașterii hotărârii judecătorești formulată de persoana față de care hotărârea este executorie, articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003 care prevede că „[…] persoana împotriva căreia se solicită executarea sau copilul [nu pot], în această fază a procedurii, să prezinte observații”?

3)

Instanța națională la care titularul răspunderii părintești a formulat cererea prin care se solicită refuzul recunoașterii hotărârii judecătorești a instanței din statul membru de origine prin care se dispunea înapoierea copilului care era stabilit la acesta în statul de origine, pentru care s-a eliberat un certificat în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 2201/2003, trebuie să o examineze în temeiul dispozițiilor capitolului III, secțiunile 1 și 2 din Regulamentul nr. 2201/2003, astfel cum prevede articolul 40 alineatul (2) din regulamentul menționat?

4)

Care este sensul condiției definite la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2201/2003 „[f]ără a aduce atingere secțiunii 4”?

5)

Adoptarea unei decizii privind înapoierea copilului și eliberarea unei certificat menționat la articolul 42 din Regulamentul nr. 2201/2003 de către instanța din statul membru de origine după ce instanța din statul membru în care este reținut în mod ilicit copilul a pronunțat o hotărâre prin care se dispune înapoierea copilului în statul de origine este conformă cu obiectivele și procedurile Regulamentului nr. 2201/2003?

6)

Interzicerea controlului competenței instanței judecătorești de origine prevăzută la articolul 24 din Regulamentul nr. 2201/2003 poate fi interpretată în sensul că instanța națională în fața căreia a fost formulată cererea de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii judecătorești pronunțate de o instanță străină, care nu ar putea verifica competența instanței din statul de origine și care nu a constatat alte motive de refuz al recunoașterii hotărârilor definite la articolul 23 din Regulamentul nr. 2201/2003, trebuie să recunoască hotărârea prin care se dispune înapoierea copilului de către instanța judecătorească din statul membru de origine dacă aceasta din urmă nu a respectat procedura definită de regulament cu scopul de a rezolva problema înapoierii copilului?