1)

Articolul 10 din Regulamentul Bruxelles IIa este aplicabil, cu consecința menținerii competenței instanțelor din statul de reședință anterior, în cazul în care copilul avea, anterior deplasării, reședința obișnuită într-un stat membru al Uniunii Europene (Germania) și procedura înapoierii în conformitate cu Convenția de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii s-a desfășurat între un stat membru al Uniunii Europene (Polonia) și o țară terță (Elveția), iar în această procedură s-a refuzat înapoierea copilului?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

2)

În cadrul articolului 10 litera (b) punctul (i) din Regulamentul Bruxelles IIa, care sunt cerințele care trebuie îndeplinite pentru stabilirea menținerii competenței [instanțelor statului de reședință anterior]?

3)

Articolul 11 alineatele (6)-(8) din Regulamentul Bruxelles IIa se aplică și în procedura de înapoiere în conformitate cu Convenția de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, desfășurată între o țară terță și un stat membru al Uniunii Europene ca stat în care a fost deplasat copilul, în cazul în care, anterior deplasării, acesta avea reședința obișnuită într-un alt stat membru al Uniunii?