Rezoluția Consiliului privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a spațiului european al educației (2021-2030)

(2021/C 66/01)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

REAMINTIND

—

aprobarea de către Consiliul European de la Barcelona din martie 2002 a programului de lucru „Educație și formare profesională 2010” („ET 2010”), instituirea unui nou ciclu prin intermediul Concluziilor Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („Educație și formare profesională 2020” –„ET 2020”) și evaluarea realizată prin raportul comun din 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a Cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) – care, împreună, au stabilit un cadru solid pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării și i-au oferit continuitate, pe baza unor obiective comune, urmărind în principal să sprijine îmbunătățirea sistemelor naționale de educație și formare prin dezvoltarea unor instrumente complementare la nivelul UE, prin învățarea reciprocă și schimbul de bune practici utilizând metoda deschisă de coordonare,

—	contextul politic al acestei chestiuni, astfel cum este prezentat în anexa I,

și RECUNOSCÂND

—	că, în Declarația de la Roma din martie 2017, liderii UE s-au angajat să acționeze pentru o Uniune în care tinerii primesc cea mai bună educație și formare și în care pot studia și găsi locuri de muncă pe întregul continent,

—

că liderii UE au proclamat împreună, la Summitul social de la Göteborg din 2017, Pilonul european al drepturilor sociale, stabilind dreptul la educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții favorabile incluziunii și de calitate pentru toți drept prim principiu, dreptul la asistență rapidă și adaptată pentru îmbunătățirea perspectivelor de încadrare în muncă sau de desfășurare a unor activități independente, care include formarea și recalificarea, drept al patrulea principiu, precum și dreptul copiilor la educație și îngrijire timpurie accesibilă din punct de vedere financiar și de bună calitate și al copiilor din medii defavorizate la măsuri specifice de sporire a egalității de șanse drept al unsprezecelea principiu,

—

că educația a fost identificată în concluziile Consiliului European din 14 decembrie 2017 ca fiind esențială pentru construirea unor societăți caracterizate prin coeziune și favorabile incluziunii și pentru sprijinirea competitivității europene, plasând pentru prima oară educația și formarea în centrul agendei politice europene,

—	progresele realizate în cadrul programului de lucru ET 2010 și al cadrului ET 2020, în special în sprijinul reformelor naționale, admițând că mai rămân provocări substanțiale dacă Europa dorește să atingă obiectivele ambițioase stabilite în declarațiile menționate anterior,

—

că, împreună cu statele membre, Comisia a inițiat acțiuni pentru realizarea acestei viziuni pentru viitorul educației și formării prin instituirea unui spațiu european al educației (1), începând din 2018, la care Consiliul a răspuns prin adoptarea Concluziilor Consiliului din 22 mai 2018 privind trecerea la o viziune a unui Spațiu european al educației și a Rezoluției Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind dezvoltarea în continuare a spațiului european al educației pentru a sprijini sisteme de educație și formare orientate către viitor,

—	activitatea desfășurată în cadrul Procesului Bologna, revigorată prin Comunicatul ministerial de la Roma din noiembrie 2020, precum și în cadrul Procesului Copenhaga, consolidată recent și prin Declarația de la Osnabrück din noiembrie 2020,

—	că Strategia anuală pentru 2021 privind creșterea durabilă subliniază că este important să se garanteze egalitatea de șanse și educația incluzivă, acordând o atenție deosebită grupurilor defavorizate și investind în recalificare și perfecționare,

EVIDENȚIAZĂ că:

—

Educația și formarea au de jucat un rol vital în modelarea viitorului Europei, într-un moment în care este imperativ ca societatea și economia acesteia să manifeste o mai mare coeziune, să fie mai incluzive, digitale, durabile, verzi și reziliente, iar cetățenii să se bucure de împlinire personală și de bunăstare, să fie pregătiți să se adapteze și să funcționeze pe o piață a muncii în schimbare și să se implice într-o cetățenie activă și responsabilă.

—

Pandemia de COVID-19 a exercitat o presiune fără precedent asupra sectorului educației și formării și a declanșat o trecere generalizată la predarea și învățarea la distanță și hibridă. Această trecere a generat diferite provocări și oportunități pentru sistemele și comunitățile de educație și formare, revelând impactul decalajului digital și al lacunelor în materie de conectivitate în cadrul statelor membre, precum și inegalitățile dintre diferitele categorii de venituri și dintre mediul urban și cel rural, evidențiind totodată potențialul educației și al formării pentru construirea rezilienței și favorizarea unei creșteri durabile și incluzive.

—

Spațiul european al educației le va permite cursanților să își continue studiile în diferite etape ale vieții și să caute un loc de muncă în întreaga UE, iar statelor membre și părților interesate să coopereze, astfel încât educația și formarea de înaltă calitate, inovatoare și incluzivă, în sprijinul creșterii economice și al șanselor de angajare de înaltă calitate, precum și al dezvoltării personale, sociale și culturale să devină realitate în toate statele membre și regiunile din întreaga UE.

—

În plus, spațiul european al educației va fi un spațiu în care cursanții și personalul didactic pot coopera și comunica cu ușurință indiferent de discipline, apartenențe culturale și frontiere și în care calificările și rezultatele învățării din perioadele de învățare în străinătate sunt recunoscute automat (2),

RECUNOAȘTE că:

—

Cadrul strategic anterior pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) a contribuit la promovarea învățării reciproce în educație și formare – prin obiective strategice comune, prin instrumente și abordări comune de referință, prin informații concrete și date de la toate agențiile europene și organizațiile internaționale relevante, precum și prin schimbul de bune practici și învățarea reciprocă derulate între statele membre ale UE și alte părți interesate – și a sprijinit punerea în aplicare a reformelor naționale în educație și formare.

—

Un cadru strategic actualizat de cooperare europeană în domeniul educației și formării – respectând pe deplin principiul subsidiarității și diversitatea sistemelor naționale de educație ale statelor membre, precum și valorificând rezultatele cadrelor anterioare – va îmbunătăți această cooperare în domenii precum coordonarea consolidată, inclusiv la nivel politic, creșterea sinergiilor între diferitele politici care contribuie la creșterea economică și socială și la tranziția verde și cea digitală, precum și comunicarea și diseminarea consolidată a rezultatelor, cu o perspectivă mai inovatoare și orientată spre viitor a sprijinului pentru reformele din domeniul educației și formării.

—

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat că sistemele de educație și formare trebuie să fie suficient de flexibile și de rezistente la întreruperile ciclurilor lor obișnuite și că țările din UE au capacitatea de a găsi soluții pentru ca procesele de predare și de învățare să continue să aibă loc, în moduri și contexte diferite, și pentru a face astfel încât toți cursanții, indiferent de contextul lor socioeconomic sau de nevoile lor de învățare, să nu întrerupă studiul. Același lucru este valabil și pentru cadrul cooperării europene, care ar trebui să rămână suficient de flexibil pentru a răspunde atât provocărilor curente, cât și celor viitoare, inclusiv în contextul spațiului european al educației,

SALUTĂ și IA ACT de

principalele elemente, și îndeosebi viziunea, Comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Realizarea Spațiului european al educației până în 2025” din 30 septembrie 2020 (3), care prezintă modul în care cooperarea europeană poate îmbogăți și mai mult calitatea, incluziunea și dimensiunea digitală și verde a sistemelor de educație și formare din UE. Această comunicare propune un cadru care să permită cooperarea cu statele membre și colaborarea cu părțile interesate relevante, inclusiv o structură de raportare și analiză, cu propuneri de ținte în domeniul educației pentru a încuraja și a urmări reformele din domeniul educației și formării, în vederea realizării spațiului european al educației până în 2025,

și SALUTĂ TOTODATĂ

—

principalele elemente ale Comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței” din iulie 2020 (4),

—	principalele elemente ale Comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027. Resetarea educației și formării pentru era digitală” din septembrie 2020 (5),

CONVINE că:

1.

Până în 2030, realizarea și dezvoltarea în continuare a spațiului european al educației va fi obiectivul politic general al noului cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării, influențând toate prioritățile strategice și domeniile prioritare, astfel cum se prevede în prezenta rezoluție, ținând seama de faptul că cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării va fi principalul instrument de sprijinire și punere în aplicare a spațiului european al educației, contribuind la realizarea sa cu succes și la dezvoltarea sa ambițioasă în continuare (6), prin inițiativele sale și o viziune comună, într-un spirit de cocreare.

2.

În drumul către realizarea spațiului european al educației până în 2025, principalul obiectiv al cooperării europene în domeniul educației și formării ar trebui să fie sprijinirea dezvoltării în continuare a sistemelor de educație și formare în statele membre, care au drept scop să asigure: (a) împlinirea personală, socială și profesională a tuturor cetățenilor, promovând totodată valorile democratice, egalitatea, coeziunea socială, cetățenia activă și dialogul intercultural; (b) prosperitatea economică durabilă, tranziția verde și cea digitală, precum și capacitatea de inserție profesională.

3.

Cooperarea europeană în domeniul educației și formării pentru perioada până în 2030 ar trebui stabilită în contextul unui cadru strategic care să cuprindă sistemele de educație și formare ca un întreg, într-o perspectivă incluzivă, holistă și incluzând învățarea pe tot parcursul vieții. Acest lucru ar trebui subliniat ca principiu de bază pe care să se întemeieze întregul cadru, care este menit să cuprindă predarea, formarea și învățarea în toate contextele și la toate nivelurile – formale, nonformale sau informale –, de la educația și îngrijirea timpurie până la învățare în rândul adulților, precum și educația și formarea profesională (EFP) și învățământul superior, inclusiv în mediile digitale. europeană în domeniul educației și formării ar trebui să contribuie în același timp la prioritățile relevante ale semestrului european.

4.

Activitatea desfășurată în acest nou cadru ar trebui să contribuie la tranziția verde și la cea digitală, în conformitate cu obiectivele stabilite în Comunicarea Comisiei intitulată „Pactul verde european” din decembrie 2019 (7), precum și cu principalele elemente stabilite în Comunicarea Comisiei intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” din februarie 2020 (8).

5.

Astfel de obiective ar trebui privite și dintr-o perspectivă globală, având în vedere că cooperarea în educație și formare a devenit treptat un instrument important pentru punerea în aplicare a politicilor externe ale UE, bazate pe valorile, încrederea și autonomia europeană. Acest lucru va contribui la transformarea UE într-o destinație și un partener și mai atractiv, atât în cursa mondială pentru talente, cât și în promovarea parteneriatelor strategice cu partenerii internaționali pentru a oferi o educație incluzivă și de calitate pentru toți, în toate contextele și la toate nivelurile educaționale. Ca atare, cooperarea este o dimensiune esențială pentru realizarea priorităților geopolitice ale Uniunii și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU pentru anul 2030, atât la nivel mondial cât și în cadrul statelor membre ale UE. Încurajarea unei mai bune coordonări între UE și statele membre va consolida poziționarea Europei ca partener-cheie în educație la nivel mondial și va contribui la cimentarea legăturilor dintre spațiul european al educației și restul lumii.

6.

Investițiile eficace și eficiente în educație și formare reprezintă o condiție prealabilă pentru creșterea calității și a caracterului incluziv al sistemelor de educație și formare și pentru îmbunătățirea rezultatelor educației, precum și pentru stimularea creșterii durabile, îmbunătățirea bunăstării și construirea unei societăți mai incluzive. Respectând principiul subsidiarității, activitatea intensificată în materie de investiții are potențialul de a sprijini redresarea de pe urma crizei actuale și de a contribui la tranziția verde și la cea digitală a sectorului educației și formării.

7.

Monitorizarea periodică a progreselor către realizarea seriei de obiective prin culegerea și analizarea sistematică a datelor comparabile pe plan internațional reprezintă o contribuție esențială la procesul de elaborare a politicilor pe baza unor elemente concrete. Prioritățile strategice evidențiate mai jos ar trebui însoțite, prin urmare, în perioada 2021-2030, de indicatori și de ținte la nivelul UE, astfel cum figurează în anexa II la prezenta rezoluție. Pe baza rezultatelor obținute în cursul ultimului ciclu de cooperare europeană în domeniul educației și formării, acestea vor contribui la măsurarea progreselor globale realizate la nivel european și la demonstrarea a ceea ce s-a realizat, precum și la promovarea și sprijinirea dezvoltării și a reformelor sistemelor de educație și formare.

8.

Mai precis, în următorul deceniu, cadrul strategic va aborda următoarele cinci priorități strategice:

–   Prioritatea strategică 1: Îmbunătățirea calității, a echității, a incluziunii și a reușitei pentru toți în educație și formare

Pentru a prospera în lumea de astăzi și pentru a face față transformărilor viitoare din societate, din economie și de pe piața muncii, toate persoanele trebuie să posede cunoștințele, aptitudinile, competențele și atitudinile adecvate. Educația și formarea sunt esențiale pentru dezvoltarea pe plan personal, civic și profesional a tuturor cetățenilor.

La nivelul UE, viziunea asupra calității în educație și formare face din stăpânirea competențelor-cheie, inclusiv a celor de bază, temeiul fundamental pentru reușita în viitor (9), cu sprijinul oferit de profesori, formatori și alte categorii de personal didactic cu înaltă calificare și deosebit de motivați.

Părăsirea timpurie a sistemului de educație și formare, care îi expune pe tineri și pe adulți la oportunități socioeconomice reduse, deși a înregistrat o scădere în ultimul deceniu, rămâne o provocare, mai ales dacă se iau în calcul consecințele preconizate ale pandemiei de COVID-19. Trebuie continuate eforturile pentru a reduce rata de părăsire timpurie a sistemului de educație și formare și pentru a urmări obiectivul ca un număr mai mare de tineri să obțină o diplomă corespunzătoare învățământului secundar superior.

Sistemele de educație și formare naționale au fost în măsură să își îmbunătățească performanța în aceste domenii, dar mai este încă nevoie să se identifice măsuri politice care pot stimula succesul educațional pentru toți cursanții.

Prin asigurarea unei educații și a unei formări de calitate și incluzive pentru toți, statele membre pot reduce și mai mult inegalitățile sociale, economice și culturale. Cu toate acestea, în întreaga Europă, cursanții din medii defavorizate, inclusiv din zone rurale și izolate, sunt suprareprezentați în rândul celor cu rezultate slabe, iar pandemia de COVID-19 a evidențiat și mai acut importanța echității și a incluziunii în educație și formare.

Pentru a asigura o educație cu adevărat incluzivă și șanse egale pentru toți cursanții, la toate nivelurile și pentru toate tipurile de educație și formare, realizările și rezultatele instruirii ar trebui disociate de statutul social, economic și cultural, precum și de alte circumstanțe personale.

Educația și îngrijirea timpurie de calitate joacă un rol deosebit de important și ar trebui consolidată și mai mult, ca bază a succesului educațional viitor.

Trebuie încurajate toate celelalte acțiuni care vizează o incluziune mai largă, printre care se numără: sprijinirea accesului la o educație incluzivă de calitate pentru persoanele cu handicap (10), pentru persoanele cu nevoi de învățare specifice, pentru cursanții provenind dintr-un context de migrație și pentru alte grupuri vulnerabile, sprijinirea revenirii la educație într-o perspectivă a învățării pe tot parcursul vieții și oferirea de posibilități de intrare pe piața muncii urmând diferite parcursuri de educație și formare.

Educația și formarea incluzive presupun și dezvoltarea sensibilității la dimensiunea de gen în procesele de învățare și în instituțiile de educație și formare, precum și contestarea și eliminarea stereotipurilor de gen, în special a celor care limitează alegerile băieților și ale fetelor în privința domeniului de studiu ales. Profesiile care sunt dominate, în mod tradițional, de bărbați sau de femei, ar trebui aduse și mai mult în atenția persoanelor din genul subreprezentat. Sunt necesare mai multe eforturi în direcția unui echilibru de gen adecvat la nivelul posturilor de conducere din instituțiile de educație și formare.

Tehnologiile digitale joacă un rol important în ceea ce privește adaptarea și adecvarea mediilor de învățare, a materialelor de învățare și a metodelor de predare la diversitatea de cursanți. Acestea pot promova incluziunea reală, cu condiția ca problemele legate de decalajul digital, atât în ceea ce privește infrastructura, cât și competențele digitale, să fie abordate în paralel.

–   Prioritatea strategică 2: Transformarea învățării pe tot parcursul vieții și a mobilității într-o realitate pentru toți

Provocările societale, tehnologice, digitale, economice și de mediu afectează din ce în ce mai mult modul în care trăim și lucrăm, inclusiv distribuirea locurilor de muncă și cererea de aptitudini și competențe. Numărul ridicat de tranziții profesionale prin care un cetățean european obișnuit este susceptibil să treacă, împreună cu creșterea vârstei de pensionare, fac din învățarea pe tot parcursul vieții și din orientarea profesională pe tot parcursul vieții, inclusiv alături de activități de informare, instrumente esențiale pentru o tranziție justă, în timp ce nivelurile de educație și de competențe, inclusiv a celor digitale, rămân un factor fundamental pe piața muncii.

Învățarea pe tot parcursul vieții influențează viziunea generală și obiectivele globale pentru educație și formare în UE și cuprinde toate nivelurile și tipurile de educație și formare, precum și învățarea nonformală și informală, într-o perspectivă holistă.

Mai sunt necesare și alte progrese în legătură cu oferirea unei învățări de calitate pe tot parcursul vieții pentru toți cursanții, inclusiv prin asigurarea permeabilității și a flexibilității în ceea ce privește diferitele parcursuri de învățare între diferitele forme și niveluri de educație și formare, precum și în legătură cu validarea învățării nonformale și informale.

Sistemele de educație și formare ar trebui să devină mai flexibile, mai reziliente, mai adaptate exigențelor viitorului și mai atractive, adresându-se unui grup mai divers de cursanți și oferind recunoașterea și validarea învățării anterioare, oportunități de formare vizând perfecționarea și recalificarea, inclusiv la niveluri de calificare mai înalte și pe tot parcursul vieții profesionale (11), sprijinite de inițiative precum universitățile europene și centrele de excelență profesională, lansate prin programul Erasmus+.

Asistăm acum la o creștere a cererii pe piața muncii pentru o combinație diferită de competențe și calificări, precum și la schimbări structurale în peisajul EFP. Ambele evoluții necesită o EFP modernizată, eficace, incluzivă și de excelență, care să contribuie la soluționarea provocărilor de pe piața muncii și a provocărilor societale. Este necesar să se continue dezvoltarea EFP drept un parcurs atractiv și de înaltă calitate pentru ocuparea unui loc de muncă și pentru viață.

În medie, participarea adulților la procesul de învățare în UE rămâne scăzută, ceea ce periclitează creșterea economică cu adevărat durabilă și echitabilă în Uniune. Inovațiile în parcursurile de învățare, noile abordări educaționale, inclusiv abordările individuale, și în mediile de învățare din toate instituțiile de educație și formare, inclusiv din instituțiile de învățământ superior, precum și la locul de muncă și în mediul comunitar, reprezintă o condiție prealabilă pentru a răspunde mai bine nevoilor unei diversități mai mari de cursanți, dat fiind că din ce în ce mai mulți adulți vor avea nevoie de recalificare și perfecționare.

În plus, ar trebui consolidate măsurile care să le permită adulților să dobândească competențe de bază și să îi motiveze în acest sens, astfel încât să se poată garanta egalitatea de șanse și să se asigure o mai mare participare socială, permițând așadar o abordare holistă a învățării în rândul adulților.

Fiind un element esențial al învățării pe tot parcursul vieții și un mijloc important de a crește dezvoltarea personală, capacitatea de inserție profesională și adaptabilitatea, ar trebui extinsă în continuare mobilitatea cursanților, a cadrelor didactice, a formatorilor de cadre didactice și a personalului didactic, drept element-cheie al cooperării UE și instrument de sporire a calității și a incluziunii în educație și formare, precum și de promovare a multilingvismului în UE. Este important să se depună eforturi pentru a se ajunge la un echilibru în fluxurile de mobilitate, astfel încât să se stimuleze circulația optimă a creierelor, iar această circulație să fie monitorizată, inclusiv prin urmărirea parcursului profesional al absolvenților.

Trebuie să se facă mai multe eforturi pentru a înlătura obstacolele și barierele din calea tuturor tipurilor de mobilitate în scop de învățare și de predare, printre care și problemele legate de acces, orientare, servicii pentru cursanți și recunoaștere, inclusiv în lumina impactului oricărui tip de restricții de călătorie actuale sau viitoare.

În plus, pentru a consolida cooperarea între instituțiile de învățământ și pentru a încuraja mobilitatea, mai sunt încă multe de făcut în domenii precum recunoașterea reciprocă automată a calificărilor și a perioadelor de studiu în străinătate și asigurarea calității. Sunt necesare eforturi continue pentru a fructifica inițiativele europene de facilitare a mobilității, inclusiv cele finanțate în cadrul Erasmus+.

–   Prioritatea strategică 3: Îmbunătățirea competențelor și a motivației în profesia de cadru didactic

Cadrele didactice, formatorii, personalul didactic și pedagogic și liderii din domeniul educației și formării, de la toate nivelurile, sunt nucleul educației și formării. Pentru a sprijini inovarea, incluziunea, calitatea și rezultatele în educație și formare, cadrele didactice trebuie să fie foarte competente și motivate, iar în acest scop au nevoie de o gamă largă de oportunități de învățare profesională și de sprijin pe tot parcursul carierelor lor.

Mai mult ca niciodată, trebuie să se acorde atenție stării de bine a cadrelor didactice, a formatorilor și a personalului didactic din sistemele de educație și formare, care reprezintă un factor important și pentru calitatea educației și formării, deoarece afectează nu numai nivelul de satisfacție a cadrelor didactice, ci și calitatea predării.

De asemenea, este necesar ca profesia de cadru didactic să devină mai atractivă și să fie revalorizată, aceasta câștigând în importanță pe măsură ce țările din UE se confruntă cu deficite și cu îmbătrânirea cadrelor didactice (12).

Mai mult decât atât, ar trebui să se țină seama de rolul central al personalului de conducere în educație și formare atunci când se dezvoltă medii și condiții favorabile pentru dezvoltarea competențelor și a motivației cadrelor didactice, ale formatorilor și ale personalului didactic, asigurându-se astfel că instituțiile de educație și formare funcționează drept organizații de învățare. Inițiative precum European Teachers Academies (academiile Erasmus pentru cadrele didactice), care vor fi lansate prin programul Erasmus+, vor facilita colaborarea în rețea, schimbul de cunoștințe și mobilitatea între instituții, oferindu-le cadrelor didactice și formatorilor posibilități de învățare în toate etapele carierelor cadrelor didactice și formatorilor, făcând schimb de bune practici și de pedagogii inovatoare și permițând învățarea reciprocă la scară europeană.

–   Prioritatea strategică 4: Consolidarea învățământului superior european

Sectorul învățământului superior și instituțiile din cadrul acestuia și-au demonstrat reziliența și capacitatea de a face față schimbărilor neprevăzute, cum ar fi cele generate de pandemia de COVID-19. Criza a accentuat provocările care persistă, dar a și creat ocazii pentru continuarea dezvoltării în cadrul agendei prevăzute de transformare a învățământului superior.

În următorul deceniu, instituțiile de învățământ superior vor fi încurajate să găsească noi forme de cooperare mai strânsă, și anume prin crearea de alianțe transnaționale, prin punerea în comun a cunoștințelor și a resurselor lor și prin generarea mai multor ocazii pentru mobilitatea și participarea studenților și a personalului, precum și pentru stimularea cercetării și inovării, inclusiv prin implementarea deplină a inițiativei privind universitățile europene.

Au avut deja loc activități de succes în vederea creării unui spațiu european al învățământului superior (SEIS), în cadrul Procesului Bologna. În viitor, va fi important să se continue lucrările în cadrul Procesului Bologna, creându-se în același timp sinergii mai multe și mai puternice cu Spațiul european de cercetare (SEC), evitându-se structurile sau instrumentele paralele sau duble.

-   Prioritatea strategică 5: Susținerea tranziției verzi și a tranziției digitale în și prin educație și formare

Tranziția verde și cea digitală reprezintă punctul central al agendei Uniunii pentru următorul deceniu. Atât tranziția la o economie durabilă din perspectiva mediului, circulară și neutră din punct de vedere climatic, precum și la o lume mai digitală vor avea consecințe semnificative la nivel social, economic și la nivelul ocupării forței de muncă. Fără a proceda astfel încât toți cetățenii să dobândească cunoștințele, competențele, aptitudinile și atitudinile necesare pentru a face față acestor schimbări, o transformare echitabilă din punct de vedere social a UE va fi imposibilă.

Este nevoie să se facă posibilă o schimbare profundă a comportamentului și a competențelor oamenilor, începând cu sistemele și instituțiile de educație și formare drept catalizatori. Instituțiile de educație și formare trebuie să includă dimensiunea verde și pe cea digitală în dezvoltarea lor organizațională. În acest scop, sunt necesare investiții în ecosistemele educației digitale, nu numai pentru a integra o perspectivă a durabilității mediului și a competențelor digitale de bază și avansate la toate nivelurile și pentru toate tipurile de educație și formare, ci și pentru a garanta că infrastructurile de educație și formare sunt pregătite în mod corespunzător pentru a face față acestor schimbări și pentru a oferi educație și formare în ceea ce le privește. Reorientarea instituțiilor de educație și formare către o abordare care să îi implice pe toți actorii de la nivelul școlii și crearea unor medii educaționale incluzive, sănătoase și durabile sunt esențiale pentru realizarea schimbărilor necesare pentru tranziția verde și cea digitală. În plus, întreprinderile, autoritățile naționale, regionale și locale și părțile interesate relevante trebuie să elaboreze strategii și să își asume împreună responsabilitatea ce le revine. În acest context, este important să se modernizeze domeniile de studiu STIAM (știință, tehnologie, inginerie, arte și matematică),

CONVINE TOTODATĂ că:

1.

În efortul de a desfășura activități în cadrul strategic, pe baza priorităților strategice descrise mai sus și pentru a realiza spațiul european al educației și a-i sprijini dezvoltarea ulterioară, ar trebui respectate următoarele principii în perioada de până în 2030: (a) cooperarea europeană în domeniul educației și formării ar trebui să permită UE și comunității mai largi din domeniul educației și formării să obțină rezultate în legătură cu inițiative care sprijină în principal realizarea spațiului european al educației până în 2025, dar și Planul de acțiune pentru educația digitală, precum și Agenda europeană pentru competențe. Pe baza unor orientări consolidate din partea Consiliului și în concordanță cu metoda deschisă de coordonare, aceasta necesită încurajarea metodelor flexibile de cooperare și consolidarea sinergiilor cu alte inițiative din domeniul educației și formării; (b) cooperarea europeană în domeniul educației și formării ar trebui pusă în aplicare într-o perspectivă incluzivă, holistă și vizând învățarea pe tot parcursul vieții, susținând și aprofundând demersurile, instrumentele și sprijinul pentru politici, disponibile, încercate și testate în materie de învățare reciprocă, și anume cele din ET 2020 și din cadrul metodei deschise de coordonare, precum și dezvoltând sinergii între sectorul educației și formării și alte domenii de politici, după caz. Respectând pe deplin competențele statelor membre în domeniul educației și formării și caracterul opțional al cooperării europene în educație și formare, în următorul deceniu, cadrul strategic ar trebui să se bazeze pe: (i) cele cinci priorități strategice pentru cooperarea europeană prezentate anterior; (ii) instrumente de referință și abordări comune; (iii) învățarea reciprocă, consilierea reciprocă și schimbul de bune practici, cu un accent deosebit pe diseminarea rezultatelor și pe vizibilitatea clară a acestora, precum și pe impactul la nivel național; (iv) monitorizarea și raportarea periodică, inclusiv prin țintele la nivelul UE, Monitorul anual al educației și formării, inclusiv în legătură cu semestrul european, utilizând în același timp expertiza Grupului permanent pentru indicatori și criterii de referință și evitând sarcinile administrative suplimentare pentru statele membre; (v) elemente și date comparabile concrete de la toate agențiile europene, rețelele europene și organizațiile internaționale relevante, cum ar fi OCDE, UNESCO și IEA; (vi) expertiza Grupului permanent pentru indicatori și criterii de referință, care ar trebui să fie primul forum de discuții despre țintele și indicatorii comuni la nivelul UE și domeniile de interes viitoare, precum și cooperarea cu alte sectoare relevante (ocuparea forței de muncă, sectorul social și cel al cercetării) pentru a asigura indicatori adecvați și potriviți scopului urmărit; (vii) valorificarea pe deplin a oportunităților disponibile în cadrul programelor, fondurilor și instrumentelor UE, mai ales în domeniul educației și formării, inclusiv în scopul învățării pe tot parcursul vieții; (c) cooperarea europeană în domeniul educației și formării ar trebui să fie pertinentă, concretă și eficace. Ar trebui depuse mai multe eforturi astfel încât să se planifice în avans rezultate clare și vizibile, iar apoi acestea să fie prezentate, evaluate și diseminate periodic și în mod structurat, prin intermediul forurilor europene și naționale, stabilindu-se astfel o bază pentru evaluarea și dezvoltarea continuă; (d) pentru a sprijini eforturile statelor membre de a facilita transformarea prevăzută a învățământului superior în Europa și de a promova cooperarea între instituțiile de învățământ superior, ar trebui asigurate sinergii strânse și structurate cu SEIS și cu Procesul Bologna, mai ales în ceea ce privește instrumentele privind asigurarea calității, recunoașterea, mobilitatea și transparența, evitând structurile paralele sau duble și instrumentele dezvoltate deja în cadrul SEIS; (e) Procesul Copenhaga este un aspect important al cooperării europene în cadrul metodei deschise de coordonare în domeniul EFP, care va contribui la realizarea priorităților strategice stabilite în acest cadru; (f) ar trebui consolidată cooperarea dintre inițiativele relevante ale UE în educație și formare și cele din sectoarele și domeniile de politici înrudite - în special cele privind ocuparea forței de muncă, politicile sociale, cercetarea, inovarea, tineretul și cultura. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită promovării unui dialog mai bun între Comitetul pentru educație și Comitetul pentru ocuparea forței de muncă, asigurând un schimb de informații în timp util (13). În ceea ce privește punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, în special a primului, a celui de al patrulea și a celui de al unsprezecelea principiu, ar trebui să se acorde o atenție deosebită monitorizării sale, efectuată prin intermediul „tabloului de bord social”, care va urmări tendințele și progresele din statele membre și va contribui la semestrul european; (g) având în vedere în mod deosebit „pătratul cunoașterii” (educație, cercetare, inovare și servicii pentru societate), ar trebui să se acorde o atenție specială sinergiilor, în ceea ce privește politicile și finanțarea, dintre educație și formare, cercetare și inovare, mai ales în contextul SEC și al spațiului european al educației, asigurând totodată consecvența cu SEIS (14); (h) cooperarea europeană, în special în vederea realizării spațiului european al educației, necesită un dialog și o colaborare în rețea care să fie transparente și consecvente, într-o perspectivă de cocreare, nu numai între statele membre și Comisie, ci și cu toate părțile interesate relevante; (i) ar trebui consolidat dialogul în materie de politici cu țările terțe, precum și cooperarea cu organizațiile internaționale, cum ar Consiliul Europei, OCDE și UNESCO, obținându-se astfel elemente concrete și date, dar și inspirație și o sursă de idei noi și de modalități diferite de lucru pentru comparare și progres; (j) resursele financiare din Erasmus+, fondurile structurale europene, REACT-EU, Mecanismul de redresare și reziliență și alte programe și mecanisme de finanțare ale Uniunii ar trebui folosite pentru a consolida sistemele de educație și formare în conformitate cu obiectivul general de realizare a spațiului european al educației și a priorităților statelor membre, ce fac parte din prioritățile strategice ale noului cadru; (k) pentru realizarea spațiului european al educației este nevoie de un accent sporit asupra investițiilor în educație, dat fiind rolul fundamental al educației și formării pentru redresare și pentru construirea rezilienței sociale și economice. Comisia, împreună cu statele membre, își va intensifica activitatea în privința investițiilor, inclusiv prin încurajarea dezbaterilor la nivelul forurilor politice corespunzătoare la nivel înalt, atunci când este relevant, cum ar fi discuțiile comune între miniștrii de finanțe și miniștrii educației din UE, precum și cu alte instituții, precum Banca Europeană de Investiții și Parlamentul European (15).

2.

Utilizarea cu succes a metodei deschise de coordonare în cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării depinde de angajamentul politic al statelor membre, de orientările consolidate din partea Consiliului și de metodele eficace de lucru la nivel european, care ar trebui să se bazeze pe următoarele: (a) cicluri de lucru – perioada până în 2030 va fi împărțită în două cicluri, primul ciclu acoperind cei 5 ani din perioada 2021-2025, urmând calendarul propus de Comisie în comunicarea sa privind realizarea spațiului european al educației, iar al doilea ciclu până în 2030. Primul ciclu ar trebui să permită realizarea spațiului european al educației până în 2025; (b) domenii prioritare – pentru fiecare ciclu, Consiliul va conveni asupra unei serii de prioritare pentru cooperarea europeană, pe baza priorităților strategice, ținând seama de obiectivul general de a realiza spațiul european al educației și dezvoltarea sa ulterioară. Domeniile prioritare europene ar trebui să le permită tuturor statelor membre să coopereze cu privire la chestiuni mai ample, permițând totodată o cooperare mai specifică și mai strânsă între state membre interesate pentru a aborda provocările emergente și nevoile specifice în materie de politici. Domeniile prioritare pentru primul ciclu din acest nou cadru sunt menționate în anexa III; (c) învățarea reciprocă – cooperarea europeană în domeniile prioritare menționate anterior ar trebui să se desfășoare prin mijloace precum activitățile de învățare reciprocă și de consiliere reciprocă, conferințe și seminare, ateliere, foruri la nivel înalt sau grupuri de experți, comitete, studii și analize, cooperare prin internet și, după caz, cu implicarea părților interesate relevante. Toate aceste inițiative ar trebui elaborate în baza unor mandate clare, a unor calendare și a unor rezultate planificate, pe care să le propună Comisia în cooperare cu statele membre; (d) instrumente și abordări comune de referință – învățarea reciprocă se poate inspira din dezvoltarea unor instrumente și abordări de referință sau poate conduce la astfel de instrumente și abordări de referință care se bazează pe analize comune și sprijină dezvoltarea în continuare a politicilor la diferite niveluri de guvernanță (UE, național, regional, local, sectorial etc.); (e) mecanismul de guvernanță – în timpul primului ciclu, cadrul strategic ar trebui să mențină toate demersurile încercate și testate în materie de învățare reciprocă ale ET 2020, cum ar fi grupurile de lucru, formațiunile directorilor generali și instrumentele de învățare reciprocă, precum și implicarea altor organe de guvernanță relevante. Statele membre și Comisia vor adapta aceste demersuri la noile priorități strategice și vor colabora pentru a stabili soluții de guvernanță care să faciliteze comunicarea eficace a informațiilor de la nivel tehnic la nivel politic, atunci când este necesar, și să coordoneze activitatea ce se va desfășura în temeiul cadrului strategic, fără a crea structuri inutile sau sarcini suplimentare pentru statele membre; (f) diseminare rezultatelor – pentru a mări vizibilitatea și impactul la nivel național și european, rezultatele cooperării vor fi difuzate pe larg în rândul tuturor părților interesate relevante și, după caz, vor fi discutate la nivel politic; (g) monitorizarea procesului – pentru a promova obținerea de rezultate prin metoda deschisă de coordonare, precum și asumarea procesului atât la nivel național, cât și la nivel european, statele membre și Comisia vor colabora strâns pentru a trece în revistă activitatea desfășurată la nivel tehnic, evaluând atât procesul cât și rezultatele acestuia. Monitorizarea anuală se va desfășura și prin intermediul Monitorului educației și formării al Comisiei, care urmărește progresele înregistrate în direcția atingerii tuturor țintelor și indicatorilor, inclusiv a subindicatorilor, asupra cărora s-a convenit la nivelul UE în domeniul educației și formării și care contribuie în același timp la procesul semestrului european; (h) raportarea progreselor – la sfârșitul primului ciclu, până în 2025, va fi necesară revizuirea seriei de domenii prioritare pentru a le adapta sau a stabili unele noi pentru următorul ciclu, pe baza provocărilor actuale și pentru a reflecta progresele înregistrate, inclusiv în ceea ce privește elaborarea unor soluții de guvernanță proporționale cu ambiția politică a spațiului european al educației. În 2022, Comisia va publica un raport intermediar privind spațiul european al educației, trecând în revistă și evaluând realizările în privința spațiului european al educației prin intermediul cadrului strategic de cooperare și propunând următoarele etape, după caz, iar în 2023 va organiza și un eveniment de evaluare la jumătatea perioadei. Atât raportul privind progresele înregistrate, cât și evaluarea la jumătatea perioadei vor fi luate la rândul lor în considerare în acordul Consiliului privind posibile noi domenii prioritare după 2025.

3.

În 2025, Comisia va publica un raport complet privind spațiul european al educației. Pe baza acestei evaluări, Consiliul revizuiește cadrul strategic, inclusiv țintele la nivelul UE, structura de guvernanță și metodele de lucru, și face toate ajustările necesare pentru al doilea ciclu, după caz, pentru a le adapta la realitatea și nevoile spațiului european al educației sau la orice alte evoluții majore din Uniunea Europeană,

INVITĂ STATELE MEMBRE CA, ÎN FUNCȚIE DE CONTEXTUL NAȚIONAL:

1.

Să lucreze împreună, cu sprijinul Comisiei și utilizând metoda deschisă de coordonare, astfel cum se evidențiază în prezenta rezoluție, pentru a consolida cooperarea europeană în domeniul educației și formării în perioada de până în anul 2030, pe baza celor cinci principii strategice, a principiilor și a metodelor de lucru descrise anterior, precum și a domeniilor prioritare convenite pentru fiecare ciclu (cele convenite pentru primul ciclu 2021-2025 fiind evidențiate în anexa III).

2.

Să aibă în vedere, pe baza priorităților naționale și cu respectarea corespunzătoare a competențelor naționale în domeniul educației și formării, măsuri la nivel național care să vizeze realizarea de progrese în ceea ce privește prioritățile strategice prezentate în cadrul strategic și să contribuie la realizarea colectivă a spațiului european al educației și a țintelor la nivelul UE identificate în anexa II. Să se inspire din învățarea reciprocă la nivel european, atunci când elaborează politicile naționale în materie de educație și formare.

3.

După caz, să analizeze modul și măsura în care acestea pot contribui la realizarea colectivă a țintelor de la nivelul UE prin măsuri și acțiuni naționale, stabilind astfel ținte naționale în conformitate cu particularitățile sistemelor lor de educație și formare și ținând seama de circumstanțele naționale, inclusiv de impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra economiei și societății, precum și asupra sectorului educației și formării în sine.

4.

Să sprijine structura de guvernanță prezentată mai sus și metodele de lucru alese, însușindu-și procesul.

5.

Să utilizeze în mod eficace politicile și instrumentele de finanțare ale UE pentru a sprijini punerea în aplicare a măsurilor și a acțiunilor naționale în vederea realizării de progrese în ceea ce privește prioritățile strategice și țintele conexe la nivelul UE și la nivel național, în special în contextul redresării și al tranzițiilor verde și digitală.

INVITĂ COMISIA CA, ÎN CONFORMITATE CU TRATELE ȘI RESPECTÂND PE DEPLIN PRINCIPIUL SUBSIDIARITĂȚII:

1.

Să lucreze împreună cu statele membre și să le sprijine, în perioada de până în anul 2030, pentru a coopera în acest cadru, pe baza celor cinci priorități strategice, a principiilor, a metodelor de lucru descrise anterior și a țintelor la nivelul UE și a domeniilor prioritare convenite evidențiate în anexa II și, respectiv, III.

2.

Să lucreze împreună cu statele membre până la sfârșitul anului 2021 pentru a cădea de acord asupra unei structuri de guvernanță adecvate pentru a coordona activitatea și a orienta dezvoltarea cadrului strategic, ca parte a obiectivului general de realizare și de dezvoltare ulterioară a spațiului european al educației, reflectând totodată la aspectele care trebuie să facă obiectul unor discuții politice la nivel mai înalt, fără a crea sarcini suplimentare pentru statele membre, asigurându-se în același timp că acestea își însușesc procesul.

3.

Să colaboreze cu statele membre și să ofere sprijin specific autorităților locale, regionale și naționale pentru a facilita învățarea reciprocă, analiza și schimbul de bune practici privind investițiile în infrastructura educațională.

4.

Să analizeze, în special prin raportarea progreselor, gradul în care au fost îndeplinite prioritățile strategice ale acestui cadru în ceea ce privește realizarea spațiului european al educației, dar și în privința cooperării europene în domeniul educației și formării la nivel național.

5.

Să lucreze la propuneri, pe baza avizului experților Grupului permanent pentru indicatori și criterii de referință și integrând acest aviz, pentru posibili indicatori sau posibile ținte la nivelul UE în domeniul incluziunii și al echității, al profesiei de cadru didactic, precum și al durabilității, incluzând „înverzirea” sistemelor de educație și formare.

6.

Să colaboreze cu statele membre pentru a analiza modalitățile de îmbunătățire a culegerii și a analizării datelor pentru țintele și indicatorii existenți la nivelul UE, cu scopul de a promova elaborarea de politici bazate pe elemente concrete, inclusiv cu expertiza Grupului permanent pentru indicatori și criterii de referință, și să raporteze Consiliului în legătură cu aceste discuții.

7.

Să colaboreze cu statele membre pentru a examina, după 2025, țintele și indicatorii UE pentru care termenele stabilite nu coincid cu perioada de zece ani acoperită de acest cadru, raportându-i Consiliului în legătură cu posibile noi valori pentru aceste ținte și indicatori.

8.

Să prezinte și să actualizeze periodic o trecere în revistă sistematică și o foaie de parcurs a politicilor, instrumentelor de cooperare, instrumentelor de finanțare, inițiativelor și cererilor de propuneri specifice la nivelul Uniunii, aflate în desfășurare sau planificate, care contribuie la realizarea spațiului european al educației și la dezvoltarea cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale.

9.

Să prezinte planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și, în special, a primului, a celui de al patrulea și a celui de al unsprezecelea principiu ale acestuia.

10.

Să instituie o platformă a spațiului european al educației ca portal public interactiv pentru a sprijini accesul statelor membre și al părților interesate la informații, acțiuni, servicii, instrumente, rezultate, precum și pentru a promova cooperarea și schimburile.

---

(1)  COM(2017) 673 final.

(2)  În concordanță cu Recomandarea Consiliului din 26 noiembrie 2018 privind promovarea recunoașterii reciproce automate a calificărilor dobândite în cadrul învățământului superior și a celor dobândite ca urmare a absolvirii unui ciclu secundar superior de învățământ și formare, precum și a rezultatelor perioadelor de învățare petrecute în străinătate (JO C 444, 10.12.2018, p. 1).

(3)  COM(2020) 625 final.

(4)  COM(2020) 274 final.

(5)  COM(2020) 624 final.

(6)  În conformitate cu Rezoluția Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind dezvoltarea în continuare a spațiului european al educației pentru a sprijini sisteme de educație și formare orientate către viitor (JO C 389, 18.11.2019, p. 1).

(7)  COM(2019) 640 final.

(8)  COM(2020) 67 final.

(9)  Astfel cum se prevede în Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții (JO C 189, 4.6.2018, p. 1).

(10)  În concordanță cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, din 13 decembrie 2006.

(11)  În conformitate cu obiectivele stabilite în Recomandarea Consiliului din 24 noiembrie 2020 privind EFP pentru competitivitate durabilă, echitate socială și reziliență (JO C 417, 2.12.2020, p. 1) și în Declarația de la Osnabrück din 30 noiembrie 2020.

(12)  Astfel cum se prevede în Concluziile Consiliului din 9 iunie 2020 privind cadrele didactice și formatorii europeni pentru viitor (JO C 193, 9.6.2020, p. 11).

(13)  Ca urmare a adoptării Rezoluției Consiliului din 27 februarie 2020 privind educația și formarea în cadrul semestrului european: asigurarea unor dezbateri în cunoștință de cauză cu privire la reforme și investiții (JO C 64, 27.2.2020, p. 1) și în concordanță cu aceasta.

(14)  Această activitate ar putea fi sprijinită la nivel tehnic.

(15)  La nivel tehnic, un grup de experți privind investițiile de calitate în educație și formare va sprijini acest proces, contribuind la menținerea atenției asupra investițiilor naționale și regionale.