20.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/29

1)

În cazul în care dreptul material aplicabil prevede exercitarea comună a drepturilor părintești referitoare la copil, posibilitatea legală a instanței civile de a soluționa un litigiu în cadrul căruia părinții sunt în dezacord cu privire la călătoria copilului lor în străinătate și la eliberarea de documente de identitate este o cauză care se referă la „atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești”, în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (1) al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, căreia îi este aplicabil articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003?

2)

Există motive pentru fundamentarea competenței internaționale în litigii civile având ca obiect răspunderea părintească, atunci când decizia se substituie unui fapt juridic care prezintă relevanță pentru procedura administrativă referitoare la copil, iar dreptul aplicabil prevede că această procedură trebuie să se deruleze într-un anumit stat membru al Uniunii Europene?

3)

În cazul în care reprezentantul intimatului nu a contestat competența instanței dar acesta nu a fost mandatat ci numit de instanță din cauza dificultății de a îl informa pe intimat, astfel încât acesta să poată lua parte la litigiu, fie personal, fie printr-un reprezentant mandatat, trebuie să se considere că există o prorogare de competență potrivit articolului 12 alineatul (1) punctul (b) din Regulamentul nr. 2201/2003?