EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52010PC0358

Propunere de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie

/* COM/2010/0358 final - COD 2010/0192 */

52010PC0358

Propunere de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie /* COM/2010/0358 final - COD 2010/0192 */


[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 5.7.2010

COM(2010)358 final

2010/0192 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Context general și motivele propunerii

În conformitate cu articolul 62 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului[1] de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe (denumită „lista negativă”) și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (denumită „lista pozitivă”). Articolul 61 din Tratatul CE a menționat respectivele liste printre măsurile adiacente care sunt direct legate de libera circulație a persoanelor într-un spațiu de libertate, securitate și justiție.

Determinarea țărilor terțe sau a teritoriilor ai căror cetățeni sunt supuși obligației de a deține viză și a celor care sunt exonerate de această obligație se face prin intermediul unei evaluări atente, de la caz la caz, a unei serii de criterii, care se referă, inter alia , la imigrația ilegală, ordinea publică și siguranță și la relațiile externe ale Uniunii Europene cu țările terțe sau teritoriile în cauză, acordându-se atenție de asemenea implicațiilor coerenței regionale și ale reciprocității. În perspectiva criteriilor care se referă la ordinea publică și imigrația ilegală, ar trebui să se acorde de asemenea o atenție specială securității documentelor de călătorie emise de către țările terțe sau teritoriile respective.

Întrucât criteriile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 539/2001 pot evolua de-a lungul timpului în funcție de țările terțe sau de teritoriile în cauză, conținutul listelor negative și pozitive ar trebui revizuit periodic. Planul de acțiune pentru combaterea imigrației ilegale și a traficului de ființe umane adoptat de Uniunea Europeană în 2002 cu prilejul Consiliului European de la Sevilla a evidențiat de asemenea pentru prima oară necesitatea de a revizui anual cele două liste de țări terțe și teritorii anexate regulamentului.

În consecință, Regulamentul (CE) nr. 539/2001 a fost modificat de șase ori[2] de la adoptarea sa, cel mai recent în contextul rezultatului dialogurilor privind liberalizarea vizelor prin transferul a trei țări din Balcanii de Vest pe lista pozitivă. La ceva mai mult de doi ani de la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1932/2006 al Consiliului[3], listele anexate Regulamentului (CE) nr. 539/2001 trebuie să fie supuse unei reexaminări generale în perspectiva criteriilor sus-menționate relevante definite în regulament.

Actuala revizuire periodică a regulamentului urmărește:

să garanteze conformitatea conținutului listelor țărilor terțe și teritoriilor cu criteriile prevăzute în considerentul 5 din regulament, în special în ceea ce privește criteriile referitoare la imigrația ilegală și la ordinea publică, precum și în ceea ce privește criteriul referitor la relațiile externe, și de a transfera țările dintr-o anexă în cealaltă după caz;

să garanteze că, în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) din TFUE, regulamentul stabilește de manieră exhaustivă dacă un cetățean dintr-o țară terță sau un teritoriu trebuie să fie supus obligativității vizei sau să fie exonerat de aceasta.

O nouă propunere de modificare a Regulamentului 539/2001 ar putea fi prezentată de Comisie la momentul oportun, în scopul de a integra eventualele rezultate ale dialogurilor în curs pe tema vizelor cu Albania și Bosnia și Herțegovina.

2. Elementele propunerii

În conformitate cu abordarea utilizată pentru modificările anterioare ale Regulamentului (CE) nr. 539/2001, în scopul revizuirii periodice, Comisia a cerut statelor membre să verifice dacă anexele la regulament în forma lor actuală corespund în continuare criteriilor stabilite de regulament. Statele membre nu au propus transferul niciunei țări terțe sau al niciunui teritoriu de pe lista pozitivă pe lista negativă. Comisia a primit numai propuneri de transfer de pe lista negativă pe lista pozitivă (Taiwan, Trinidad și Tobago, Saint Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Belize, Dominica, Grenada, Insulele Marshall, Micronezia și Palau). Informațiile transmise de către statele membre (Comisia a primit 25 de răspunsuri) au fost analizate împreună cu celelalte informații și statistici furnizate în cadrul CIREFI. Pe baza acestei analize, Comisia a ajuns la următoarele concluzii.

2.1. Transferul Taiwanului pe lista pozitivă

Taiwanul este caracterizat de un venit ridicat pe cap de locuitor (30 100 US$) și de stabilitate politică (în martie 2008 s-au organizat alegeri prezidențiale directe pentru a 4-a oară de la abolirea legii marțiale în 1987). În ciuda faptului că UE nu recunoaște Taiwanul ca stat suveran și nu are nicio relație diplomatică sau formală cu Taiwanul, UE a întreținut contacte regulate cu autoritățile taiwaneze și a dezvoltat cooperarea în chestiuni legate de economie, comerț, cercetare, știință și tehnologie, educație și cultură, precum și mediu. În consecință, UE este cel mai mare investitor străin din Taiwan.

În ceea ce privește aspectele politice, discuțiile din cadrul grupurilor politice competente ale Consiliului desfășurate în luna martie 2009 au transmis un semnal politic clar în ceea ce privește sprijinul acordat de UE cererii Taiwanului de acordare a regimului de deplasare fără obligația de a deține viză cetățenilor săi la următoarea revizuirea a regulamentului. S-a considerat că transferul Taiwanului pe lista pozitivă ar avea un impact economic pozitiv asupra relațiilor dintre UE și Taiwan, având în vedere că Taiwanul este un partener comercial major al UE (al 19-lea partener comercial ca mărime). Actualmente, UE reprezintă o destinație importantă pentru cetățenii taiwanezi care călătoresc în străinătate. Regimul de deplasare fără obligația de a deține viză a fost de asemenea acordat cetățenilor taiwanezi de Regatul Unit în luna martie 2009 și de Irlanda în luna iunie 2009.

Transferul Taiwanului pe lista pozitivă ar consolida coerența regională întrucât UE acordă regimul de deplasare fără obligația de a deține viză altor țări și entități din regiune cu un nivel de dezvoltare economică similar, cum ar fi Hong Kong, Macao, Japonia, Coreea de Sud și Singapore.

În ceea ce privește migrația, riscul imigrației ilegale din Taiwan este foarte scăzut (45 de rezidenți ilegali în medie pe an pentru perioada 2006-2008), după cum o confirmă și rata scăzută a refuzurilor la frontieră (38 de persoane în medie pe an pentru perioada 2006-2008) și rata de refuz al vizei (0,25% în 2008). În acest context, impunerea obligativității vizelor pentru resortisanții din Taiwan nu mai este justificată.

În ceea ce privește securitatea documentelor, Taiwanul a adoptat măsuri pentru a asigura un grad înalt de securitate a cărților de identitate și a introdus recent un nou pașaport mai sigur. De la sfârșitul anului 2008, Taiwanul emite pașapoarte biometrice și aplică un proces mai eficient de personalizare pentru emiterea noilor pașapoarte.

În răspunsurile lor la chestionarul Comisiei în vederea revizuirii periodice a regulamentului, zece state membre au propus în mod explicit transferul Taiwanului pe lista pozitivă.

Orice scutire de viză acordată cetățenilor Taiwanului trebuie să fie însoțită de o scutire de viză acordată de Taiwan în condiții de reciprocitate. În legătură cu această chestiune, Taiwanul și-a exprimat voința politică de a acorda un regim de scutire totală de viză tuturor cetățenilor UE și a eliminat în mod progresiv obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei mari majorități de state membre ale UE; actualmente, obținerea unei vize este încă obligatorie pentru cetățenii din Cipru, România și Bulgaria, cu toate că Taiwanul a afirmat în mod clar prin scrisoare oficială că se angajează să acorde de asemenea un regim de scutire totală de viză tuturor resortisanților acestor trei state membre în cursul anului 2010.

2.2. Transferul altor țări terțe sau teritorii

Comisia a examinat informațiile disponibile, inclusiv statisticile CIREFI, despre fiecare țară terță sau teritoriu propus de statele membre. S-a acordat de asemenea o atenție specială nivelului de dezvoltare economică și socială a țărilor și teritoriilor, riscului aferent de imigrație ilegală către UE, relațiilor externe și criteriului coerenței regionale.

Comisia a ajuns la concluzia că alte țări terțe și teritorii, al căror transfer pe lista pozitivă fusese propus numai de un stat membru sau, în unele cazuri, de două state membre, nu sunt considerate pentru moment ca îndeplinind criteriile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 539/2001. Alte țări terțe sau teritorii ar putea să facă obiectul unei modificări viitoare a Regulamentului nr. 539/2001 în perspectiva înregistrării de progrese în diferite domenii și a îndeplinirii criteriilor prevăzute de regulament.

2.3. Insulele Mariane de Nord

Statele membre au atras atenția asupra statutului Insulelor Mariane de Nord și au propus eliminarea acestora din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 539/2001.

Insulele Mariane de Nord sunt o comunitate aflată într-o uniune politică cu Statele Unite ale Americii, iar șeful statului Insulele Mariane de Nord este președintele Statelor Unite. Teritoriul beneficiază de reprezentare în Camera Reprezentanților SUA. În general, legea federală a Statelor Unite este aplicabilă acestei țări. Insulele Mariane de Nord au un statut similar cu cel al teritoriilor Guam sau Puerto Rico. Cetățenii Insulelor au pașapoarte emise de SUA.

În baza informațiilor de mai sus, referirea la Insulele Mariane de Nord ar trebui să fie eliminată din anexa I. Acest lucru ar presupune că cetățenii Insulelor Mariane de Nord, în calitatea lor de resortisanți ai Statelor Unite, beneficiază de regimul de deplasare fără obligația de a deține viză.

3. Principalele organizații consultate/principalii experți consultați

Statele membre au fost consultate.

4. Evaluarea impactului

Nu este necesară.

5. Temeiul juridic

În perspectiva Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prezenta propunere constituie o dezvoltare a politicii comune în materie de vize în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) din TFUE.

6. Principiile proporționalității și subsidiarității:

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 stabilește lista țărilor terțe și teritoriilor ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe (lista negativă) și lista țărilor terțe și teritoriilor ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (lista pozitivă).

Decizia de a modifica aceste liste, de a transfera țări de pe lista negativă pe lista pozitivă sau invers intră în competența exclusivă a CE în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) din TFUE.

7. Alegerea instrumentelor

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 trebuie să fie modificat printr-un regulament.

8. Implicațiile bugetare

Modificarea propusă nu are implicații asupra bugetului UE.

2010/0192 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene[4],

după transmiterea propunerii către parlamentele naționale,

acționând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

1. Conținutul listelor țărilor terțe și teritoriilor care figurează în anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001[5] al Consiliului ar trebui să fie și să rămână în conformitate cu criteriile menționate în considerentul 5 din regulament. Țările terțe sau teritoriile a căror situație s-a modificat în ceea ce privește aceste criterii, ar trebui să fie transferate dintr-o anexă în cealaltă.

2. Impunerea obligativității vizei pentru cetățenii Taiwanului nu mai este justificată, în special având în vedere că acest teritoriu nu reprezintă un risc de imigrație ilegală sau pentru ordinea publică în UE și în perspectiva relațiilor externe, în conformitate cu criteriile prevăzute în considerentul 5 din regulament. În consecință, acest teritoriu ar trebui să fie transferat în anexa II.

3. Trebuie să se elimine referirea la Insulele Mariane de Nord din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 539/2001, întrucât cetățenii teritoriului în cauză sunt, în calitatea lor de titulari de pașapoarte emise de SUA, cetățeni ai Statelor Unite, care este o țară inclusă în anexa II.

4. În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen[6], care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 litera (B) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului menționat[7].

5. În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen[8], care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 literele (B) și (C) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului[9].

6. În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 literele (B) și (C) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului[10].

7. Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[11]. În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se aplică.

8. Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen[12]. În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.

9. Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen, în conformitate cu Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, astfel cum este definit în anexa A la Decizia 1999/435/CE a Consiliului din 20 mai 1999 privind definirea acquis-ului Schengen în scopul stabilirii, în conformitate cu dispozițiile relevante din Tratatul de instituire a Comunității Europene și Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare din dispozițiile sau deciziile care constituie acquis-ul[13].

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 se modifică după cum urmează:

10. Anexa I se modifică după cum urmează:

(a) în partea I, se elimină referirea la Insulele Mariane de Nord;

(b) în partea II, se elimină referirea la Taiwan.

11. La anexa II, se adaugă următoarea parte 4:

„4. ENTITĂȚI ȘI AUTORITĂȚI TERITORIALE NERECUNOSCUTE CA STATE DE CEL PUȚIN UN STAT MEMBRU:

Taiwan”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles, […]

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

[1] JO L 81, 21.3.2001, p. 1.

[2] Regulamentele (CE) nr. 2414/2001 din 7 decembrie 2001 JO L 327, 12.12.2001, p.1, nr. 453/2003 din 6 martie 2003 L 69 13.3.2003, p. 10, nr. 851/2005 din 2 iunie 2005 L 141 4.6.2005, p. 3, nr. 1791/2006 din 20 noiembrie 2006 L 363 20.12.2006, p. 1, nr. 1932/2006 din 21 decembrie 2006 L 405 30.12.2006, p. 23 și nr. 1244/2009 din 30 noiembrie 2009 L 336 18.12.2009 ale Consiliului.

[3] JO L 405, 30.12.2006, p. 23.

[4] JO C […], […], p. […].

[5] JO L 81, 21.3.2001, p. 1.

[6] JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

[7] JO L176, 10.7.1999, p. 31.

[8] JO L53, 27.2.2008, p.52.

[9] JO L53, 27.2.2008, p. 1.

[10] JO L83, 26.3.2008, p. 3.

[11] JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

[12] JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

[13] JO L 176, 10.7.1999, p. 1-16.

Top