27.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 198/1

1.

1.1.

1.2.

1.3.

2.

2.1.

2.1.1.

2.1.2.

2.2.

2.2.1.

2.2.2.

2.3.

3.

4.

4.1.

4.1.1.

4.1.2.

4.2.

4.2.1.

4.2.2.

4.3.

4.3.1.

4.3.2.

4.4.

4.4.1.

4.4.2.

4.5.

4.5.1.

4.5.1.1.

4.5.1.2.

4.5.1.3.

4.5.1.4.

4.5.2.

4.6.

4.6.1.

4.6.1.1.

4.6.1.2.

4.6.1.3.

4.6.2.

4.6.3.

4.6.3.1.

4.6.3.2.

4.7.

5.

6.

7.

8.

1.

Pentru a împiedica subvențiile de stat să denatureze concurența pe piața internă și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre într-un mod care contravine interesului comun, articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”) stabilește principiul conform căruia ajutoarele de stat sunt interzise. Cu toate acestea, în anumite cazuri, astfel de ajutoare pot fi compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatele (2) și (3) din tratat.

2.

Promovarea cercetării, dezvoltării și inovării („C&D&I”) este un obiectiv important al Uniunii stabilit în articolul 179 din tratat, care prevede: „Uniunea are ca obiectiv consolidarea bazelor sale științifice și tehnologice, prin crearea unui spațiu european de cercetare în care cercetătorii, cunoștințele științifice și tehnologiile să circule liber, precum și favorizarea creșterii competitivității sale, inclusiv în industrie, precum și promovarea activităților de cercetare considerate necesare (…)”. Articolele 180-190 din tratat stabilesc acțiunile care trebuie întreprinse în acest sens, precum și domeniul de aplicare și punerea în aplicare a programului-cadru multianual.

3.

Strategia Europa 2020 (1) identifică cercetarea și dezvoltarea („C&D”) drept un factor-cheie pentru realizarea obiectivelor de creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. În acest scop, Comisia a stabilit obiectivul principal conform căruia 3 % din produsul intern brut al Uniunii (denumit în continuare „PIB”) ar trebui investit în C&D până în 2020. Pentru a favoriza progresul în domeniul C&D&I, Strategia Europa 2020 promovează în special inițiativa emblematică „O Uniune a inovării” (2), care vizează îmbunătățirea condițiilor-cadru și a accesului la finanțare pentru cercetare și inovare pentru a se asigura că ideile inovatoare pot fi transformate în produse și servicii care creează creștere și locuri de muncă (3). Comunicarea Europa 2020 a precizat faptul că politica privind ajutoarele de stat poate „contribui în mod activ și pozitiv (…) prin stimularea și sprijinirea inițiativelor de dezvoltare a unor tehnologii mai inovatoare, mai eficiente și mai ecologice, facilitând totodată accesul la ajutoare publice pentru investiții, capital de risc și finanțare destinată cercetării și dezvoltării”.

4.

Întrucât este general acceptat faptul că piețele concurențiale au tendința de a conduce la rezultate eficiente din punctul de vedere al prețurilor, al producției și al utilizării resurselor, în situațiile de eșec al pieței (4) intervenția statului poate să îmbunătățească funcționarea piețelor și, prin urmare, să contribuie la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. În contextul C&D&I, eșecurile pieței pot apărea, de exemplu, pentru că actorii de pe piață, de regulă, nu iau în considerare externalitățile (pozitive) asupra altor actori din economie și, prin urmare, se implică în activități de C&D&I la un nivel care este prea scăzut din punctul de vedere al societății. De asemenea, proiectele de C&D&I ar putea avea de suferit de pe urma unui acces insuficient la finanțare (din cauza informațiilor asimetrice) sau a unor probleme de coordonare în rândul întreprinderilor. Prin urmare, ajutoarele de stat pentru C&D&I pot fi compatibile cu piața internă atunci când poate fi de așteptat ca acestea să atenueze un eșec al pieței în promovarea realizării unui proiect important de interes european comun sau să faciliteze dezvoltarea anumitor activități economice și atunci când denaturarea în consecință a concurenței și a schimburilor comerciale nu este contrară interesului comun.

5.

Ajutoarele pentru C&D&I se vor justifica, în principal, pe baza articolului 107 alineatul (3) literele (b) și (c) din tratat, conform cărora Comisia poate considera compatibile cu piața internă ajutoarele de stat destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să faciliteze dezvoltarea anumitor activități economice în cadrul Uniunii, în cazul în care ajutoarele de acest fel nu afectează în mod negativ condițiile comerciale într-o măsură care este contrară interesului comun.

6.

În Comunicarea privind modernizarea ajutoarelor de stat (5), Comisia a anunțat trei obiective care trebuie urmărite prin modernizarea controlului ajutoarelor de stat:

7.

În special, comunicarea a lansat un apel în favoarea unei abordări comune a revizuirii diferitelor orientări și cadre având la bază consolidarea pieței interne, promovarea eficacității sporite a cheltuielilor publice printr-o mai bună participare la obiectivele de interes comun prin intermediul ajutoarelor de stat, precum și exercitarea unui control sporit asupra efectului stimulativ, asupra limitării ajutorului la minimum și asupra potențialelor efecte negative ale ajutorului asupra concurenței și schimburilor comerciale. Condițiile de compatibilitate prevăzute în prezentul cadru se bazează pe această abordare comună.

8.

Principiile stabilite în prezentul cadru se aplică ajutoarelor de stat pentru C&D&I în toate sectoarele reglementate de tratat. Prin urmare, acesta se aplică sectoarelor reglementate de norme specifice ale Uniunii privind ajutoarele de stat, dacă normele respective nu conțin dispoziții contrare.

9.

Finanțarea din partea Uniunii gestionată la nivel central de instituțiile, agențiile, întreprinderile comune sau alte organisme ale Uniunii care nu este direct sau indirect sub controlul statelor membre (6) nu constituie ajutor de stat. În cazul în care o astfel de finanțare din partea Uniunii este combinată cu ajutoare de stat, numai acestea din urmă vor fi luate în considerare pentru a determina dacă pragurile de notificare și intensitățile maxime ale ajutorului sunt respectate sau, în contextul prezentului cadru, fac obiectul unei analize de compatibilitate.

10.

Ajutoarele pentru C&D&I destinate întreprinderilor aflate în dificultate, astfel cum sunt definite în sensul prezentului cadru de Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (7), astfel cum au fost modificate sau înlocuite, sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului cadru.

11.

Atunci când evaluează ajutoarele pentru C&D&I în favoarea unui beneficiar care face obiectul unui ordin de recuperare neexecutat în urma unei decizii anterioare a Comisiei care declară un ajutor ca fiind ilegal și incompatibil cu piața internă, Comisia va lua în considerare valoarea ajutorului nerecuperată încă (8).

12.

Comisia a identificat o serie de măsuri de C&D&I pentru care ajutoarele de stat ar putea fi compatibile, în anumite condiții, cu piața internă:

13.

Statele membre trebuie să notifice ajutoarele pentru C&D&I în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat, cu excepția măsurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de un regulament de exceptare pe categorii adoptat de Comisie în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului (11).

14.

Prezentul cadru stabilește criteriile de compatibilitate privind schemele de ajutoare și ajutoarele individuale pentru C&D&I care fac obiectul cerinței de notificare și care trebuie evaluate în baza articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat (12).

15.

În sensul prezentului cadru, se aplică următoarele definiții:

16.

În general, orice măsură care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat constituie ajutor de stat. O comunicare separată a Comisiei privind noțiunea de ajutoare de stat clarifică modul în care Comisia înțelege această noțiune în general, însă în prezenta secțiune sunt analizate situațiile apărute în mod normal în domeniul activităților de C&D&I, fără a aduce atingere interpretării date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

17.

Organizațiile de cercetare și diseminare a cunoștințelor („organizațiile de cercetare”) și infrastructurile de cercetare sunt beneficiari ai ajutoarelor de stat în cazul în care finanțarea publică a acestora îndeplinește toate condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat. Astfel cum se explică în Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat și în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, beneficiarul trebuie să se califice ca întreprindere, dar această calificare nu depinde de statutul său juridic, cu alte cuvinte, dacă acesta este o organizație de drept public sau privat, sau de natura sa economică, cu alte cuvinte, dacă acesta are sau nu scop lucrativ. Mai degrabă, este decisiv pentru calificarea ca întreprindere dacă beneficiarul desfășoară sau nu o activitate economică care constă în a oferi produse sau servicii pe o piață dată (16).

18.

În cazul în care aceeași entitate exercită activități de natură atât economică, cât și neeconomică, finanțarea din fonduri publice a activităților neeconomice nu va intra sub incidența articolului 107 alineatul (1) din tratat dacă cele două tipuri de activități și costurile, finanțarea și veniturile acestora pot fi separate în mod clar, astfel încât subvenționarea încrucișată a activității economice să fie evitată în mod eficace. Dovezile privind alocarea adecvată a costurilor, finanțării și veniturilor pot consta în situațiile financiare anuale ale entității respective.

19.

Comisia consideră că următoarele activități au, în general, un caracter neeconomic:

20.

În cazul în care o organizație de cercetare sau o infrastructură de cercetare este utilizată atât pentru activități economice, cât și neeconomice, finanțarea publică face obiectul normelor privind ajutoarele de stat numai în măsura în care aceasta acoperă costurile legate de activitățile economice respective (22). În cazul în care organizația de cercetare sau infrastructura de cercetare este utilizată aproape exclusiv pentru o activitate neeconomică, finanțarea acesteia poate ieși integral din domeniul de aplicare al normelor privind ajutoarele de stat dacă utilizarea economică rămâne pur auxiliară, cu alte cuvinte corespunde unei activități care este legată direct de funcționarea organizației de cercetare sau a infrastructurii de cercetare și este necesară pentru aceasta sau care este legată intrinsec de utilizarea neeconomică principală a acesteia și care are un domeniu de aplicare limitat. În sensul prezentului cadru, Comisia va considera că așa stau lucrurile atunci când activitățile economice consumă exact aceiași factori (de exemplu, materiale, echipamente, forță de muncă și capital fix) ca și activitățile neeconomice, iar capacitatea alocată în fiecare an unor astfel de activități economice nu depășește 20 % din capacitatea anuală globală a entității respective.

21.

Fără a aduce atingere punctului 20, în cazul în care organizațiile de cercetare sau infrastructurile de cercetare sunt utilizate pentru a desfășura activități de natură economică, cum ar fi închirierea de echipamente sau de laboratoare către întreprinderi, furnizarea de servicii către întreprinderi sau desfășurarea de activități de cercetare contractuală, finanțarea din fonduri publice a activităților economice respective va fi, în general, considerată ajutor de stat.

22.

Cu toate acestea, Comisia nu va considera organizația de cercetare sau infrastructura de cercetare drept beneficiar de ajutor de stat dacă aceasta acționează ca un simplu intermediar pentru a transmite către destinatarii finali întreaga sumă provenită din finanțare publică și orice avantaj dobândit printr-o astfel de finanțare. Acest lucru este valabil, în general, în cazul în care:

23.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile de la punctul 22, normele privind ajutorul de stat se aplică la nivelul beneficiarilor finali.

24.

La întrebarea dacă și în ce condiții întreprinderile obțin un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat în cazuri de cercetare contractuală sau servicii de cercetare furnizate de către o organizație de cercetare sau o infrastructură de cercetare, precum și în cazurile de colaborare cu o organizație de cercetare sau infrastructură de cercetare, trebuie să se răspundă în conformitate cu principiile generale care reglementează ajutorul de stat. În acest scop, astfel cum s-a explicat în Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat, poate fi necesar să se evalueze, în special, dacă se poate imputa statului comportamentul organizației de cercetare sau al infrastructurii de cercetare (23).

25.

În cazul în care o organizație de cercetare sau o infrastructură de cercetare este utilizată pentru a desfășura activități de cercetare contractuală sau pentru a presta un serviciu de cercetare către o întreprindere, care, de regulă, precizează termenii și condițiile contractului, deține rezultatele activităților de cercetare și suportă riscul de eșec, niciun ajutor de stat nu va fi transferat, de regulă, întreprinderii dacă organizația de cercetare sau infrastructura de cercetare primește o remunerație corespunzătoare pentru serviciile prestate, în special în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

26.

În cazul în care organizația de cercetare sau infrastructura de cercetare păstrează dreptul de proprietate sau drepturile de acces la drepturile de proprietate intelectuală („DPI”), valoarea de piață a acestora poate fi dedusă din prețul plătibil pentru serviciile în cauză.

27.

Se consideră că un proiect este desfășurat prin colaborare efectivă în cazul în care cel puțin două părți independente urmăresc un obiectiv comun pe baza diviziunii muncii și definesc împreună domeniul de aplicare al acestuia, participă la conceperea proiectului, contribuie la punerea sa în aplicare și împart riscurile financiare, tehnologice, științifice și de altă natură, precum și rezultatele acestuia. Una sau mai multe părți pot suporta costurile integrale ale proiectului și astfel celelalte părți nu mai suportă riscurile financiare asociate acestuia. Termenii și condițiile unui proiect de colaborare, în special în ceea ce privește contribuția la costurile acestuia, împărțirea riscurilor și a rezultatelor, diseminarea rezultatelor, accesul la DPI și normele privind alocarea acestora trebuie să fie stabilite înainte de începerea proiectului (25). Cercetarea contractuală și prestarea de servicii de cercetare nu sunt considerate drept forme de colaborare.

28.

În cazul în care proiectele de colaborare sunt realizate în comun de către întreprinderi și organizații de cercetare sau de către infrastructuri de cercetare, Comisia consideră că nu se acordă ajutor de stat indirect întreprinderilor participante prin entitățile respective ca urmare a condițiilor favorabile ale colaborării dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

29.

În sensul punctului 28 litera (d), Comisia va considera compensația primită ca fiind echivalentă cu prețul pieței în cazul în care aceasta permite organizațiilor de cercetare sau infrastructurilor de cercetare în cauză să se bucure integral de beneficiile economice ale drepturilor respective, în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

30.

Dacă niciuna dintre condițiile de la punctul 28 nu este îndeplinită, întreaga valoare a contribuției la proiect a organizațiilor de cercetare sau a infrastructurilor de cercetare va fi considerată drept avantaj în favoarea întreprinderilor care colaborează, căruia i se aplică normele privind ajutorul de stat.

31.

Achizitorii publici pot cumpăra servicii de cercetare și dezvoltare de la întreprinderi, atât prin proceduri de dezvoltare exclusivă, cât și prin proceduri de achiziție înainte de comercializare (26).

32.

Atât timp cât o procedură deschisă de achiziții publice se desfășoară în conformitate cu directivele aplicabile (27), Comisia va considera, în general, că nu se acordă un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat întreprinderii care furnizează serviciile în cauză (28).

33.

În toate celelalte cazuri, inclusiv în cazul achizițiilor înainte de comercializare, Comisia va considera că întreprinderilor nu li se acordă ajutor de stat dacă prețul plătit pentru serviciile în cauză reflectă pe deplin valoarea de piață a beneficiilor primite de achizitorul public și riscurile preluate de prestatorii participanți, în special dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

34.

În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctul 33, statele membre se pot baza pe o evaluare individuală a termenilor contractului dintre achizitorul public și întreprindere, fără a aduce atingere obligației generale de a notifica ajutoarele pentru C&D&I în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat.

35.

Pentru a evalua dacă o măsură de ajutor notificată poate fi considerată compatibilă cu piața internă Comisia analizează, în general, dacă măsura de ajutor este concepută astfel încât impactul său pozitiv asupra unui obiectiv de interes comun să fie mai mare decât posibilele sale efecte negative asupra schimburilor comerciale și asupra concurenței.

36.

Comunicarea privind modernizarea ajutoarelor de stat din 8 mai 2012 a făcut apel la identificarea și definirea unor principii comune aplicabile evaluării de către Comisie a compatibilității tuturor măsurilor de ajutor puse în aplicare. În acest scop, Comisia va considera că o măsură de ajutor este compatibilă cu tratatul doar dacă aceasta îndeplinește fiecare dintre următoarele criterii:

37.

Bilanțul general al anumitor categorii de scheme de ajutoare poate face ulterior obiectul unei cerințe de evaluare ex post, astfel cum este descrisă în secțiunea 5. În astfel de cazuri, Comisia poate limita durata schemelor respective (de regulă, la patru ani sau mai puțin) cu posibilitatea de a renotifica ulterior prelungirea acestora.

38.

În cazul în care o măsură de ajutor de stat sau condițiile asociate acesteia (inclusiv metoda de finanțare, în cazul în care aceasta face parte integrantă din măsura respectivă) presupun o încălcare nedisociabilă a legislației Uniunii, ajutorul în cauză nu poate fi declarat compatibil cu piața internă (30).

39.

La evaluarea compatibilității cu piața internă a oricărui ajutor individual, Comisia va ține seama de orice proceduri privind încălcarea articolului 101 sau 102 din tratat care pot viza beneficiarul ajutorului și care pot fi relevante pentru evaluarea acestuia în temeiul articolului 107 alineatul (3) din tratat (31).

40.

Ajutoarele de stat pentru C&D&I pot fi declarate compatibile cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în cazul în care, pe baza principiilor comune de evaluare stabilite în secțiunea 3, conduc la creșterea activităților de C&D&I fără să afecteze în mod negativ condițiile schimburilor comerciale într-un mod care este contrar interesului comun.

41.

În prezenta secțiune, Comisia clarifică modul în care va aplica principiile comune de evaluare respective și, după caz, stabilește condiții specifice pentru schemele de ajutoare și condiții suplimentare pentru ajutoarele individuale care fac obiectul obligației de notificare (32).

42.

Obiectivul general al ajutoarelor pentru C&D&I este promovarea C&D&I în Uniune. În acest fel, ajutoarele C&D&I ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de a asigura o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

43.

Statele membre care au în vedere acordarea de ajutoare de stat pentru C&D&I trebuie să definească cu precizie obiectivul urmărit și, în special, să explice modul în care măsura intenționează să promoveze C&D&I. Pentru măsurile cofinanțate de fondurile structurale și de investiții europene, statele membre se pot baza pe argumentele prezentate în cadrul programelor operaționale relevante.

44.

În ceea ce privește schemele de ajutoare care fac obiectul obligației de notificare („scheme de ajutoare care fac obiectul notificării”), Comisia este în favoarea măsurilor de ajutor care fac parte integrantă dintr-un program sau dintr-un plan de acțiune cuprinzător de stimulare a activităților de C&D&I sau a strategiilor de specializare inteligentă și care sunt sprijinite de evaluări riguroase ale unor măsuri de ajutor similare anterioare care demonstrează eficacitatea acestora.

45.

În ceea ce privește ajutoarele de stat care se acordă pentru proiecte sau activități care sunt finanțate, de asemenea, de Uniune, fie direct, fie indirect (cu alte cuvinte, de către Comisie, de către agențiile sale executive, de către întreprinderile comune instituite în temeiul articolelor 185 și 187 din tratat sau de către orice alte organisme de punere în aplicare în cazul cărora finanțarea din partea Uniunii nu este, în mod direct sau indirect, sub controlul statelor membre), Comisia va considera că a fost stabilită contribuția la un obiectiv bine definit de interes comun.

46.

Pentru a demonstra că ajutoarele individuale care fac obiectul obligației de notificare („ajutor individual care face obiectul notificării”) contribuie la sporirea activităților de C&D&I, statele membre pot utiliza următorii indicatori, împreună cu alte elemente relevante de natură cantitativă sau calitativă:

47.

Pentru a concluziona că ajutorul contribuie la creșterea nivelului de C&D&I în Uniune, Comisia va lua în considerare nu numai creșterea netă a activităților de C&D&I desfășurate de întreprindere, ci și contribuția ajutorului la creșterea globală a cheltuielilor cu C&D&I în sectorul vizat, precum și la îmbunătățirea situației Uniunii în domeniul C&D&I în context internațional. Vor fi privite în mod favorabil măsurile de ajutor pentru care este avută în vedere o evaluare ex post disponibilă public a contribuției acestora la interesul comun.

48.

Astfel cum s-a explicat în secțiunea 3, ajutorul de stat poate fi necesar pentru a consolida C&D&I în Uniune în situația în care piața, pe cont propriu, nu reușește să producă un rezultat eficient. Pentru a evalua dacă ajutorul de stat este eficace în ceea ce privește atingerea obiectivului de interes comun, este mai întâi necesar să se identifice problema care trebuie abordată. Ajutorul de stat ar trebui să fie orientat către situațiile în care acesta poate aduce o îmbunătățire substanțială pe care piața nu o poate realiza pe cont propriu. Statele membre ar trebui să explice modul în care măsura de ajutor poate să contrabalanseze în mod eficace eșecul pieței asociat cu atingerea obiectivului de interes comun în lipsa ajutorului respectiv.

49.

C&D&I se desfășoară sub forma unei serii de activități, care, de regulă, se realizează în amonte față de mai multe piețe de produse și exploatează capacitățile disponibile în materie de C&D&I pentru dezvoltarea, pe respectivele piețe ale produsului, a unor produse, servicii și procese noi sau îmbunătățite sau a unora complet noi, generând astfel creștere economică, contribuind la coeziunea teritorială și socială sau promovând interesele generale ale consumatorilor. Cu toate acestea, având în vedere capacitățile existente de C&D&I, eșecurile pieței pot împiedica piața să atingă volumul optim al producției și pot conduce la un rezultat ineficient, din următoarele motive:

—    externalități pozitive/propagarea cunoștințelor : C&D&I generează adesea avantaje pentru societate sub forma unor efecte de propagare pozitive, de exemplu, propagarea cunoștințelor sau sporirea oportunităților pentru alți operatori economici de a dezvolta produse și servicii complementare. Cu toate acestea, lăsate la latitudinea pieței, unele proiecte ar putea avea o rată de rentabilitate insuficient de atrăgătoare din punctul de vedere al unui investitor privat, chiar dacă proiectele în cauză sunt utile societății, deoarece întreprinderile care urmăresc obținerea de profit nu își pot însuși în mod satisfăcător beneficiile acțiunilor lor atunci când hotărăsc volumul activităților de C&D&I pe care ar trebui să le desfășoare. Prin urmare, ajutorul de stat poate contribui la punerea în aplicare a proiectelor care au ca rezultat un avantaj economic și societal general și care altfel nu ar fi realizate.

Cu toate acestea, nu toate beneficiile activităților de C&D&I sunt externalități, iar simpla prezență a externalităților nu înseamnă în mod automat că ajutorul de stat este compatibil cu piața internă. În general, consumatorii sunt dispuși să plătească pentru a beneficia în mod direct de noi produse și servicii, iar întreprinderile își pot însuși beneficiile rezultate din investițiile făcute prin intermediul altor instrumente existente, cum ar fi drepturile de proprietate intelectuală (DPI). Cu toate acestea, în anumite cazuri, astfel de mijloace sunt imperfecte și generează un eșec rezidual al pieței, care poate fi corectat prin ajutoare de stat. De exemplu, așa cum se susține adesea în ceea ce privește cercetarea fundamentală, poate fi dificil să se împiedice accesul altor persoane la rezultatele unei anumite activități, care, prin urmare, ar putea avea un caracter de bun public. Pe de altă parte, cunoștințele mai specifice legate de producție pot fi adesea bine protejate, de exemplu, prin brevete, permițându-i inventatorului să beneficieze de un profit mai mare de pe urma invenției;

—    informații imperfecte și asimetrice : activitățile de C&D&I se caracterizează printr-un grad ridicat de incertitudine. În anumite circumstanțe, din cauza informațiilor imperfecte și asimetrice, investitorii privați pot fi refractari față de finanțarea unor proiecte valoroase, iar personalul cu înaltă calificare ar putea să nu fie la curent cu posibilitățile de recrutare existente în întreprinderile inovatoare. Prin urmare, există riscul ca alocarea resurselor umane și financiare să nu fie adecvată, iar unele proiecte care pot fi valoroase pentru societate sau economie să nu fie realizate.

În anumite cazuri, informațiile imperfecte și asimetrice pot, de asemenea, să împiedice accesul la finanțare. Cu toate acestea, informațiile imperfecte și prezența riscului nu justifică automat necesitatea unui ajutor de stat. Proiectele cu un grad de rentabilitate mai redus pentru investitorii privați care nu sunt finanțate pot foarte bine constitui o dovadă a eficienței pieței. În plus, riscul face parte din fiecare activitate economică și nu este un eșec al pieței în sine. Cu toate acestea, în contextul informațiilor asimetrice, riscul poate exacerba problemele de finanțare;

—    probleme de coordonare și de rețea : capacitatea întreprinderilor de a se coordona sau de a interacționa pentru a efectua, astfel, C&D&I poate fi afectată din diferite motive, cum ar fi dificultățile de coordonare între un număr mare de colaboratori în cazul în care unii dintre aceștia au interese divergente, probleme în conceperea contractelor și dificultăți întâmpinate în coordonarea colaborării ca urmare, de exemplu, a schimbului de informații sensibile.

50.

Dacă anumite eșecuri ale pieței pot reprezenta obstacole în calea nivelului global de C&D&I în Uniune, nu toate întreprinderile și sectoarele economiei sunt afectate de acestea în aceeași măsură. În consecință, în cazul ajutoarelor individuale care fac obiectul notificării, statele membre ar trebui să furnizeze informații adecvate, precizând dacă ajutorul vizează un eșec general al pieței privind C&D&I în Uniune sau un eșec specific al pieței privind, de exemplu, un anumit sector sau domeniu de activitate.

51.

În funcție de eșecul specific al pieței care trebuie abordat, Comisia va lua în considerare următoarele elemente:

—    propagarea cunoștințelor : nivelul de diseminare a cunoștințelor avut în vedere; specificitatea cunoștințelor create; disponibilitatea protecției DPI; gradul de complementaritate cu alte produse și servicii;

—    informațiile imperfecte și asimetrice : nivelul de risc și complexitatea activităților de C&D&I; nevoia de finanțare externă; caracteristicile beneficiarului ajutorului în ceea ce privește accesul la finanțare externă;

—    problemele de coordonare : numărul întreprinderilor care colaborează; intensitatea colaborării; interese divergente între partenerii care colaborează; probleme de redactare a contractelor; probleme de coordonare a colaborării.

52.

În analiza unui presupus eșec al pieței, Comisia va lua în considerare, în mod special, eventualele comparații sectoriale disponibile și alte studii, care ar trebui furnizate de către statul membru în cauză.

53.

Atunci când notifică ajutoare pentru investiții sau ajutoare de exploatare pentru clustere de inovare, statele membre trebuie să furnizeze informații privind specializarea prevăzută sau așteptată a clusterului de inovare, potențialul regional existent și prezența clusterelor cu scopuri similare în Uniune.

54.

În ceea ce privește ajutoarele de stat care se acordă pentru proiecte sau activități care sunt finanțate, de asemenea, de Uniune, fie direct, fie indirect (cu alte cuvinte, de către Comisie, de către agențiile sale executive, de către întreprinderile comune instituite în temeiul articolelor 185 și 187 din tratat sau de către orice alte organisme de punere în aplicare în cazul cărora finanțarea din partea Uniunii nu este, în mod direct sau indirect, sub controlul statelor membre), Comisia va considera că necesitatea intervenției statului a fost stabilită.

55.

Pe de altă parte, în cazurile în care ajutorul de stat este acordat pentru proiecte sau activități care, în ceea ce privește conținutul tehnologic, nivelul de risc și dimensiunea lor, sunt similare celor deja realizate în cadrul Uniunii în condițiile pieței, Comisia va presupune, în principiu, că nu există un eșec al pieței și va solicita dovezi și justificări suplimentare privind necesitatea intervenției statului.

56.

Ajutoarele de stat nu reprezintă singurul instrument de politică aflat la dispoziția statelor membre în vederea promovării activităților de C&D&I. Este important să se țină seama de faptul că pot exista și alte instrumente, mai potrivite, cum ar fi măsuri la nivelul cererii care presupun reglementări, achiziții publice sau standardizare, precum și creșterea finanțării alocate cercetării și educației publice și măsuri fiscale generale. Caracterul adecvat al unui instrument de politică într-o anumită situație este legat în mod normal de natura problemei avute în vedere. De exemplu, reducerea barierelor de piață ar putea fi mai adecvată decât acordarea de ajutoare de stat pentru ca un nou intrat să facă față dificultăților în însușirea rezultatelor C&D&I. Creșterea investițiilor în educație poate fi mai adecvată pentru a aborda deficitul de personal calificat decât acordarea de ajutoare de stat.

57.

Ajutorul pentru C&D&I poate fi autorizat ca o excepție de la interdicția generală privind ajutorul de stat, în cazul în care acesta este necesar pentru atingerea unui obiectiv de interes comun. Prin urmare, un element important în această privință este dacă și în ce măsură ajutorul pentru C&D&I poate fi considerat un instrument adecvat pentru a spori activitățile de C&D&I, având în vedere faptul că alte instrumente, care denaturează mai puțin, pot avea aceleași rezultate.

58.

În cadrul analizei sale a compatibilității, Comisia va ține seama, în mod deosebit, de orice evaluare a impactului măsurii propuse efectuată de către statul membru în cauză. Se consideră că măsurile pentru care statele membre au luat în considerare alte opțiuni de politică și în cazul cărora au fost stabilite și prezentate Comisiei avantajele utilizării unui instrument selectiv de tipul ajutorului de stat constituie un instrument adecvat.

59.

În ceea ce privește ajutoarele de stat care se acordă pentru proiecte sau activități care sunt finanțate, de asemenea, de Uniune, fie direct, fie indirect (cu alte cuvinte, de către Comisie, de către agențiile sale executive, de către întreprinderile comune instituite în temeiul articolelor 185 și 187 din tratat sau de către orice alte organisme de punere în aplicare în cazul cărora finanțarea din partea Uniunii nu este, în mod direct sau indirect, sub controlul statelor membre), Comisia va considera că oportunitatea măsurii de ajutor a fost stabilită.

60.

Ajutoarele de stat pentru C&D&I pot fi acordate sub diferite forme. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că ajutorul se acordă sub forma în care acesta este cel mai puțin susceptibil a genera denaturări ale concurenței și ale comerțului. În acest sens, dacă ajutorul este acordat sub forme care oferă un avantaj financiar direct (cum ar fi subvenții directe, scutiri sau reduceri de impozite sau de alte taxe obligatorii sau furnizarea de terenuri, produse sau servicii la prețuri avantajoase), statul membru în cauză trebuie să includă o analiză a altor opțiuni și să explice de ce alte forme de ajutor cu un potențial mai redus de denaturare, cum ar fi avansurile rambursabile, sau formele de ajutor bazate pe instrumente de creanță sau de capital (cum ar fi garanțiile de stat, achiziționarea de acțiuni sau furnizarea alternativă de titluri de creanță sau de capital în condiții avantajoase) sunt mai puțin adecvate.

61.

La alegerea instrumentului de ajutor ar trebui să se țină seama de eșecul pieței pe care ajutorul urmărește să îl contracareze. De exemplu, în cazul în care eșecul pieței subiacent este o problemă de acces la finanțarea datoriei externe cauzată de informații asimetrice, statele membre ar trebui în mod normal să recurgă la ajutoare sub formă de sprijin pentru asigurarea lichidității, cum ar fi un împrumut sau o garanție, mai degrabă decât la o subvenție. În cazul în care este necesar, de asemenea, să se asigure întreprinderii un anumit grad de partajare a riscurilor, în mod normal instrumentul de ajutor ales ar trebui să fie avansul rambursabil. În special, în cazul în care ajutorul este acordat sub altă formă decât cea de sprijin sub formă de lichidități sau de avans rambursabil pentru activitățile care sunt apropiate de piață, statele membre trebuie să justifice caracterul adecvat al instrumentului ales pentru contracararea eșecului pieței în cauză. În cazul schemelor de ajutoare care pun în aplicare obiectivele și prioritățile programelor operaționale, se consideră că instrumentul de finanțare ales în cadrul programelor respective este, în principiu, un instrument adecvat.

62.

Ajutoarele pentru C&D&I pot fi considerate compatibile cu piața internă doar dacă acestea au un efect stimulativ. Un efect stimulativ apare în cazul în care ajutorul schimbă comportamentul unei întreprinderi, determinând-o să se implice în activități suplimentare, pe care, în absența ajutorului, nu le-ar desfășura sau le-ar desfășura în mod limitat sau diferit. Cu toate acestea, ajutorul nu trebuie să subvenționeze costurile unei activități pe care o întreprindere le-ar fi suportat oricum și nu trebuie să compenseze riscul comercial normal al unei activități economice (33).

63.

Comisia consideră că ajutorul nu reprezintă un stimulent pentru beneficiar în cazul în care activitatea de C&D&I relevantă (34) a început deja înainte ca cererea de acordare a ajutorului să fie depusă de către beneficiar la autoritățile naționale (35). În cazul în care începutul lucrărilor are loc înainte ca cererea de ajutor să fie depusă de către beneficiar la autoritățile naționale, proiectul nu va fi eligibil pentru ajutor.

64.

Cererea de ajutor trebuie să includă cel puțin numele și dimensiunea solicitantului, o descriere a proiectului, inclusiv localizarea acestuia și datele începerii și finalizării, cuantumul sprijinului public necesar pentru punerea în aplicare, precum și o listă a costurilor eligibile.

65.

În măsura în care constituie un ajutor, Comisia poate considera că măsurile fiscale au un efect stimulativ prin încurajarea unui nivel mai mare al cheltuielilor pentru C&D&I efectuate de întreprinderi, pe baza studiilor de evaluare (36) furnizate de statele membre.

66.

Pentru ajutoarele individuale care fac obiectul notificării, statele membre trebuie să demonstreze Comisiei că ajutorul are un efect stimulativ și, prin urmare, acestea trebuie să furnizeze dovezi clare că ajutorul are un impact pozitiv asupra deciziei întreprinderii de a desfășura activități de C&D&I care nu ar fi putut fi realizate altfel. Pentru a permite Comisiei să efectueze o evaluare cuprinzătoare a măsurii de ajutor în cauză, statul membru respectiv trebuie să furnizeze nu numai informații privind proiectul care beneficiază de ajutor, ci și, în măsura în care este posibil, o descriere exhaustivă a ceea ce s-ar fi întâmplat sau s-ar fi putut aștepta în mod rezonabil să se întâmple în absența ajutorului, cu alte cuvinte, scenariul contrafactual. Scenariul contrafactual poate consta în absența unui proiect alternativ sau într-un proiect alternativ clar definit și suficient de previzibil avut în vedere de beneficiar în cadrul procesului său intern de luare a deciziilor și poate să aibă legătură cu un proiect alternativ care se desfășoară integral sau parțial în afara Uniunii.

67.

În analiza sa, Comisia va lua în considerare următoarele elemente:

—    specificarea schimbării intenționate : schimbarea de comportament care se așteaptă să rezulte în urma acordării ajutorului de stat, cu alte cuvinte, trebuie să se specifice clar dacă este declanșat un proiect nou sau este îmbunătățită mărimea, domeniul de aplicare sau viteza unui proiect;

—    analiza contrafactuală : schimbarea de comportament trebuie să fie identificată comparând rezultatele preconizate și nivelul activității vizate cu și fără ajutor. Diferența dintre cele două scenarii arată impactul măsurii de ajutor și efectul stimulativ al acesteia;

—    nivelul de profitabilitate : în cazul în care desfășurarea unui proiect nu ar fi rentabilă în sine pentru o întreprindere, însă ar genera beneficii importante pentru societate, este mai probabil ca ajutorul să aibă un efect stimulativ;

—    valoarea investiției și programarea fluxurilor de numerar : o investiție inițială mare, un nivel scăzut al fluxurilor de numerar disponibile și o pondere semnificativă a fluxului de lichidități care va apărea în viitorul foarte îndepărtat sau într-un mod foarte incert vor fi considerate elemente pozitive în evaluarea efectului stimulativ;

—    nivelul de risc implicat : evaluarea riscurilor va lua în considerare, în special, caracterul ireversibil al investiției, probabilitatea eșecului comercial, riscul ca proiectul să fie mai puțin productiv decât s-a preconizat, riscul ca proiectul să submineze alte activități ale beneficiarului ajutorului și riscul ca viabilitatea financiară a proiectului să fie subminată de costurile acestuia.

68.

În special, statele membre sunt invitate să se bazeze pe documente emise de conducerea întreprinderii, pe evaluări ale riscurilor, pe rapoarte financiare, pe planuri interne de afaceri, pe avize ale experților și pe alte studii privind proiectul în cauză. Documentele care conțin previziuni privind cererea, previziuni privind costurile, previziuni financiare, documentele prezentate unui comitet pentru investiții și care descriu în detaliu diferite scenarii de investiții sau documentele furnizate instituțiilor financiare ar putea ajuta statele membre să demonstreze efectul stimulativ.

69.

Pentru a se asigura că efectul stimulativ este stabilit în mod obiectiv, în evaluarea sa Comisia poate să compare date specifice întreprinderii cu date referitoare la sectorul în care este activ beneficiarul ajutorului. În special, statele membre ar trebui, atunci când este posibil, să furnizeze date specifice sectorului de activitate care să demonstreze că scenariul contrafactual al întreprinderii beneficiare, nivelul de profitabilitate necesar și fluxurile de numerar preconizate ale acesteia sunt rezonabile.

70.

În acest context, nivelul profitabilității poate fi evaluat prin raportare la metodologiile care sunt în mod vădit utilizate de către întreprinderea beneficiară sau sunt aplicate în mod curent în sectorul respectiv de activitate și care pot include metode de evaluare a valorii actualizate nete a proiectului (VAN) (37), a ratei interne de rentabilitate (RIR) (38) sau a randamentului mediu al capitalului investit (ROCE).

71.

În cazul în care ajutorul nu schimbă comportamentul beneficiarului prin stimularea unor activități suplimentare de C&D&I, acesta nu are efecte pozitive în ceea ce privește promovarea C&D&I în Uniune. Prin urmare, ajutorul nu va fi considerat compatibil cu piața internă în cazul în care reiese că aceleași activități ar putea fi și ar fi desfășurate inclusiv în absența ajutorului.

72.

Pentru ca un ajutor pentru C&D&I să fie considerat proporțional, valoarea acestuia trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru desfășurarea activității care beneficiază de ajutor.

73.

Pentru a se asigura că nivelul ajutorului este proporțional cu eșecurile pieței pe care intenționează să le contracareze, ajutorul trebuie să fie determinat în raport cu o serie predefinită de costuri eligibile și să se limiteze la o anumită pondere din costurile eligibile respective (intensitatea ajutorului). Intensitatea ajutorului trebuie să fie stabilită pentru fiecare beneficiar al ajutorului, inclusiv în cadrul unui proiect de colaborare.

74.

Pentru a asigura previzibilitatea și condiții de concurență echitabile, Comisia aplică intensități maxime ale ajutorului pentru ajutoarele pentru C&D&I, care sunt stabilite pe baza a trei criterii: (i) gradul de apropiere a ajutorului de piață, ca indicator de aproximare pentru efectele negative preconizate și necesitatea acordării acestuia, luând în considerare potențialele venituri mai mari care pot fi așteptate din activitățile subvenționate; (ii) dimensiunea beneficiarului, ca indicator de aproximare pentru dificultățile mai acute cu care se confruntă în general întreprinderile mai mici pentru a finanța un proiect riscant; și (iii) caracterul acut al eșecului pieței, cum ar fi externalitățile așteptate în ceea ce privește diseminarea cunoștințelor. Prin urmare, intensitatea ajutoarelor ar trebui să fie, în general, mai scăzută pentru activitățile legate de dezvoltare și inovare decât pentru activitățile de cercetare.

75.

Costurile eligibile pentru fiecare măsură de ajutor reglementată prin prezentul cadru sunt prevăzute în anexa I. În cazul în care un proiect de C&D cuprinde sarcini diferite, fiecare sarcină eligibilă trebuie să se înscrie în categoriile de cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală (39). La clasificarea diferitelor activități în funcție de categoria relevantă, Comisia va utiliza ca punct de referință propria sa practică, precum și exemplele și explicațiile specifice prezentate în Manualul Frascati al OCDE (40).

76.

Intensitățile maxime ale ajutorului aplicabile, în general, tuturor măsurilor eligibile de C&D&I sunt prevăzute în anexa II (41).

77.

În cazul ajutorului de stat pentru un proiect realizat în colaborare de organizații de cercetare și întreprinderi, combinația de sprijin public direct și, atunci când acestea constituie ajutor, de contribuții ale organizațiilor de cercetare la același proiect nu poate depăși intensitățile ajutorului aplicabile pentru fiecare întreprindere beneficiară.

78.

În cazul în care un stat membru acordă un avans rambursabil care poate fi considerat ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, se aplică regulile stabilite în prezenta secțiune.

79.

În cazul în care un stat membru poate demonstra, pe baza unei metodologii valabile bazate pe date suficiente și verificabile, că este posibil să se calculeze echivalentul subvenție brută al unui avans rambursabil, acesta poate notifica o schemă de ajutoare și metodologia aferentă Comisiei. În cazul în care Comisia acceptă metodologia și consideră că schema este compatibilă, ajutorul poate fi acordat pe baza echivalentului subvenție brută al avansului rambursabil, în limita intensităților ajutorului prevăzute în anexa II.

80.

În toate celelalte cazuri, avansul rambursabil este exprimat ca procent din costurile eligibile și poate depăși intensitățile maxime ale ajutorului cu 10 puncte procentuale, în următoarele condiții:

81.

Pentru evaluarea de către Comisie a măsurii, aceasta trebuie să includă dispoziții detaliate privind rambursarea în caz de succes, care să definească în mod clar rezultatele considerate ca fiind pozitive, pe baza unor ipoteze rezonabile și prudente.

82.

În măsura în care constituie ajutor de stat, intensitatea ajutorului unei măsuri fiscale poate fi calculată fie pe baza unor proiecte individuale, fie la nivel de întreprindere, ca raport între scutirea fiscală globală și suma tuturor costurilor eligibile cu C&D&I suportate pe parcursul unei perioade de timp care nu depășește trei ani fiscali consecutivi. În acest din urmă caz, măsura fiscală se poate aplica fără deosebire tuturor activităților eligibile, dar nu poate depăși intensitatea aplicabilă a ajutorului pentru dezvoltare experimentală (43).

83.

Ajutoarele pot fi acordate simultan în cadrul mai multor scheme de ajutoare sau cumulate cu ajutoare ad hoc, cu condiția ca suma totală a ajutoarelor de stat pentru o activitate sau un proiect să nu depășească plafoanele de ajutor prevăzute de prezentul cadru. Astfel cum se reamintește la punctul 9, finanțarea din partea Uniunii gestionată centralizat de instituții, agenții, întreprinderi comune sau alte organisme ale Uniunii, care nu se află, direct sau indirect, sub controlul statelor membre nu constituie ajutor de stat și nu ar trebui să fie luată în considerare. Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de finanțare din partea Uniunii este combinată cu ajutoare de stat, suma totală a finanțării publice acordate în legătură cu aceleași costuri eligibile nu poate depăși rata cea mai favorabilă de finanțare stabilită în normele legislației europene.

84.

În cazul în care cheltuielile eligibile pentru ajutoarele pentru C&D&I sunt potențial eligibile, parțial sau integral, și pentru ajutoare acordate în alte scopuri, partea suprapusă va face obiectul celui mai favorabil plafon din cadrul oricăreia dintre normele aplicabile.

85.

Ajutoarele pentru C&D&I nu pot fi cumulate cu sprijinul de minimis pentru aceleași costuri eligibile dacă acest lucru ar conduce la o intensitate a ajutorului care depășește intensitățile stabilite în prezentul cadru.

86.

Pentru ajutoarele individuale care fac obiectul notificării, simpla conformitate cu o serie de intensități maxime predefinite ale ajutorului nu este suficientă pentru a asigura proporționalitatea.

87.

Ca regulă generală, pentru a stabili dacă ajutorul este proporțional, Comisia va verifica faptul că valoarea ajutorului nu depășește minimul necesar pentru ca proiectul care beneficiază de ajutor să fie suficient de profitabil, de exemplu, prin facilitarea atingerii unei rate interne de rentabilitate care să corespundă valorii de referință specifice sectorului sau întreprinderii sau ratei minime acceptabile de rentabilitate. În acest scop pot fi utilizate, de asemenea, ratele normale de rentabilitate cerute de beneficiar în alte proiecte de C&D&I, costul său de capital global sau rentabilitatea observată în mod obișnuit în sectorul în cauză. Toate costurile și beneficiile preconizate relevante trebuie să fie luate în considerare pe întreaga durată de viață a proiectului, inclusiv costurile și veniturile care decurg din rezultatele activităților de C&D&I.

88.

În cazul în care se demonstrează, de exemplu cu ajutorul documentelor interne ale întreprinderii, că beneficiarul ajutorului are în mod clar de ales între a desfășura fie un proiect subvenționat, fie un proiect alternativ, care nu beneficiază de ajutor, se consideră că ajutoarele individuale sunt limitate la minimum numai dacă valoarea lor nu depășește costurile suplimentare nete de punere în aplicare a activităților de C&D&I în cauză, în comparație cu proiectul contrafactual care ar fi desfășurat în absența ajutorului. Pentru a stabili costurile suplimentare nete, Comisia va compara valorile actualizate nete preconizate ale investiției în proiectul care beneficiază de ajutor și în proiectul contrafactual, ținându-se cont de probabilitățile diferitelor scenarii de afaceri care apar (44).

89.

În cazul în care ajutorul este acordat pentru proiecte de C&D sau pentru construcția sau modernizarea infrastructurilor de cercetare și în cazul în care Comisia poate să stabilească, pe baza metodologiei prevăzute la punctul 87 sau 88, că ajutorul se limitează strict la minimul necesar, pot fi permise intensități maxime ale ajutorului mai ridicate decât cele prevăzute în anexa II, până la nivelurile stabilite în tabelul de mai jos.

90.

Pentru a demonstra că ajutorul se limitează la minimul necesar, statele membre trebuie să explice modul în care a fost stabilită valoarea ajutorului. Documentația și calculele utilizate pentru analiza efectului stimulativ pot fi utilizate, de asemenea, pentru a evalua proporționalitatea ajutorului. În măsura în care necesitatea identificată a acordării ajutorului se referă, în principal, mai degrabă la dificultăți în ceea ce privește atragerea unei finanțări prin îndatorare decât la o lipsă a rentabilității, o modalitate în măsură să garanteze că ajutorul este menținut la minimum poate consta în furnizarea acestuia sub formă de împrumut, de garanție sau de avans rambursabil în locul unei forme nerambursabile, cum ar fi subvenția.

91.

În cazul în care există mai mulți candidați potențiali pentru a desfășura activitatea care beneficiază de ajutor, este mai probabil ca cerința de proporționalitate să fie îndeplinită dacă ajutorul se acordă pe baza unor criterii transparente, obiective și nediscriminatorii.

92.

În vederea compensării denaturării actuale sau potențiale, directe sau indirecte, provocate de comerțul internațional, pot fi acordate intensități mai mari decât cele care sunt autorizate, în general, de prezentul cadru, în cazul în care, direct sau indirect, concurenții din țările terțe au primit în cursul celor trei ani precedenți sau vor primi ajutoare cu o intensitate echivalentă pentru proiecte similare. Cu toate acestea, în cazul în care denaturările comerțului internațional sunt susceptibile să se producă după mai mult de trei ani, având în vedere natura specială a sectorului în cauză, perioada de referință poate fi prelungită în mod corespunzător. Dacă este posibil, statul membru în cauză va furniza Comisiei informații suficiente care să îi permită să evalueze situația, în special necesitatea de a lua în considerare avantajul competitiv de care se bucură un concurent dintr-o țară terță. În cazul în care Comisia nu dispune de informații privind ajutorul acordat sau preconizat, aceasta poate, de asemenea, să se bazeze pe dovezi circumstanțiale în decizia sa.

93.

Atunci când colectează informații, Comisia își poate utiliza competențele în materie de investigare (45).

94.

Pentru ca ajutoarele pentru C&D&I să fie compatibile cu piața internă, efectele negative ale măsurii de ajutor în ceea ce privește denaturarea concurenței și efectul exercitat asupra schimburilor comerciale dintre statele membre trebuie să fie limitate și compensate de efectele pozitive în ceea ce privește contribuția la obiectivul de interes comun.

95.

Comisia identifică două mari denaturări potențiale ale concurenței și ale schimburilor comerciale dintre statele membre cauzate de ajutoarele pentru C&D&I, și anume denaturări ale pieței de produse și efecte legate de alegerea locației. Ambele tipuri pot conduce la probleme de ineficiență a alocării, prin subminarea performanței economice a pieței interne, precum și la preocupări legate de distribuție, întrucât ajutoarele afectează distribuția pe regiuni a activității economice.

96.

În ceea ce privește denaturările de pe piețele de produse, ajutoarele de stat pentru C&D&I pot avea un impact asupra concurenței în cadrul proceselor de inovare și pe piețele de produse unde sunt exploatate rezultatele activităților de C&D&I.

97.

Ajutoarele de stat pentru C&D&I pot afecta concurența în procesele de inovare și pe piețele de produse în trei moduri, și anume prin denaturarea procesului concurențial de intrare și ieșire, prin denaturarea stimulentelor dinamice pentru investiții și prin crearea sau menținerea puterii de piață.

98.

Ajutoarele pentru C&D&I pot împiedica mecanismul pieței să îi recompenseze cei mai eficienți producători și să exercite presiune asupra celor mai puțin eficienți pentru a-și îmbunătăți activitatea, a se restructura sau a ieși de pe piață. S-ar putea ajunge la o situație în care, ca urmare a ajutoarelor acordate, concurenții care altfel ar putea rămâne pe piață sunt forțați să iasă de pe piață sau nu reușesc nici măcar să intre. În mod similar, ajutorul de stat poate împiedica ieșirea de pe piață a întreprinderilor ineficiente sau chiar le poate ajuta pe acestea să intre și să câștige cote de piață de la concurenți care altfel ar fi fost mai eficienți. Prin urmare, dacă nu sunt corect orientate, ajutoarele pentru C&D&I pot să sprijine întreprinderile ineficiente și pot conduce la structuri de piață în care mulți participanți funcționează cu mult sub nivelul de eficiență. Pe termen lung, interferarea cu procesele de intrare și de ieșire poate împiedica inovarea și poate încetini productivitatea la nivelul întregului sector.

99.

Ajutoarele pentru C&D&I pot denatura stimulentele dinamice de a investi ale concurenților beneficiarului ajutorului. Atunci când o întreprindere primește ajutor, probabilitatea desfășurării cu succes a activităților sale de C&D&I crește, în general, conducând la o prezență crescută în viitor pe piața (piețele) de produse relevantă (relevante). Prezența crescută poate determina concurenții să reducă amploarea planurilor lor inițiale de investiții (efectul de evicțiune).

100.

În plus, prezența ajutorului poate determina beneficiarii potențiali să se complacă în starea existentă sau să își asume mai multe riscuri. Efectul pe termen lung asupra performanței generale a sectorului în acest caz este probabil să fie negativ. În consecință, ajutoarele pentru C&D&I, dacă nu sunt corect orientate, pot sprijini întreprinderile ineficiente și pot conduce la structuri de piață în care mulți jucători de piață funcționează cu mult sub nivelul de eficiență.

101.

Ajutoarele pentru C&D&I pot avea, de asemenea, efecte de denaturare în ceea ce privește creșterea sau menținerea puterii de piață pe piețele de produse. Puterea de piață este puterea de a influența prețurile de pe piață, producția, varietatea sau calitatea produselor și a serviciilor sau alți parametri ai concurenței pentru o perioadă importantă de timp, în detrimentul consumatorilor. Chiar și în cazul în care ajutorul nu consolidează puterea de piață în mod direct, acesta poate avea un astfel de efect în mod indirect, descurajându-i pe concurenții existenți, determinându-i să iasă de pe piață sau descurajând intrarea pe piață a unor noi concurenți.

102.

Ajutoarele de stat pentru C&D&I pot conduce, de asemenea, la denaturări ale concurenței în cazul în care acestea influențează alegerea unei locații. Astfel de denaturări pot apărea între statele membre, atunci când întreprinderile fie intră în concurență transfrontalieră, fie iau în considerare schimbarea locației. Ajutorul care vizează mutarea unei activități într-o altă regiune din cadrul pieței interne poate să nu conducă direct la o denaturare a pieței produsului, dar strămută activitățile sau investițiile dintr-o regiune în alta.

103.

În principiu, o măsură de ajutor și contextul în care aceasta este aplicată trebuie să fie analizate pentru a identifica în ce măsură se poate considera că aceasta are efect de denaturare a pieței. Cu toate acestea, pot fi identificate anumite situații în care efectele negative contrabalansează în mod evident eventualele efecte pozitive, ceea ce înseamnă că ajutorul nu poate fi considerat compatibil cu piața internă.

104.

În special, în conformitate cu principiile generale prevăzute în tratat, ajutoarele de stat nu pot fi considerate compatibile cu piața internă dacă măsura de ajutor este discriminatorie într-o măsură nejustificată de caracterul său de ajutor de stat. Prin urmare, astfel cum s-a explicat în secțiunea 3, Comisia nu va aproba nicio măsură dacă măsura respectivă sau condițiile aferente acesteia implică o încălcare nedisociabilă a dreptului Uniunii. Este vorba, în special, despre cazul măsurilor de ajutor pentru care acordarea ajutorului este condiționată de obligația ca beneficiarul să aibă sediul central în statul membru relevant (sau să fie stabilit, în principal, în statul membru respectiv) sau să utilizeze produse sau servicii naționale, precum și despre cazul măsurilor de ajutor care limitează posibilitatea beneficiarului de a exploata rezultatele C&D&I în alte state membre.

105.

De asemenea, ajutoarele care conduc doar la schimbarea locației activităților de C&D&I în cadrul pieței interne, fără a modifica natura, dimensiunea sau domeniul de aplicare al proiectului nu vor fi considerate compatibile.

106.

Pentru a fi compatibile cu piața internă, schemele de ajutoare care fac obiectul notificării nu trebuie să conducă la denaturări semnificative ale concurenței și ale schimburilor comerciale. În special, chiar dacă denaturările pot fi considerate limitate la nivel individual (în cazul în care ajutorul este necesar și proporțional pentru a atinge obiectivul comun), în mod cumulativ, schemele de ajutoare pot genera totuși niveluri de denaturare ridicate. Astfel de denaturări pot rezulta, de exemplu, în urma ajutoarelor care afectează în mod negativ stimulentele dinamice pentru inovare ale concurenților. În cazul unei scheme care pune accentul pe anumite sectoare, riscul acestui tip de denaturare este și mai pronunțat.

107.

Fără a aduce atingere punctului 122, statele membre trebuie așadar să demonstreze că orice efecte negative vor fi limitate la minimum, luând în considerare, de exemplu, dimensiunea proiectelor în cauză, valorile individuale și cumulative ale ajutoarelor, numărul preconizat de beneficiari, precum și caracteristicile sectoarelor vizate. Pentru a permite Comisiei să evalueze efectele negative probabile ale schemelor de ajutoare care fac obiectul notificării, statele membre pot prezenta o evaluare a impactului, precum și evaluări ex post efectuate pentru scheme precedente similare.

108.

În cazul ajutoarelor individuale care fac obiectul notificării, pentru a permite Comisiei să identifice și să evalueze potențialele denaturări ale concurenței și ale comerțului, statele membre ar trebui să furnizeze informații cu privire la (i) piețele de produse în cauză, și anume piețele afectate de schimbarea de comportament a beneficiarului ajutorului; și (ii) concurenții și clienții sau consumatorii afectați.

109.

La evaluarea efectelor negative ale măsurii de ajutor, Comisia va pune un accent deosebit în analiza sa privind denaturarea concurenței pe impactul previzibil al ajutoarelor pentru C&D&I asupra concurenței dintre întreprinderi pe piețele de produse în cauză. Comisia va acorda o pondere mai mare riscurilor la adresa concurenței și comerțului care apar în viitorul apropiat și cu un grad ridicat de probabilitate.

110.

În măsura în care o anumită activitate inovatoare va fi asociată cu mai multe viitoare piețe de produse, va fi analizat impactul ajutorului de stat asupra ansamblului piețelor în cauză. În anumite cazuri, rezultatele activităților de C&D&I, de exemplu, sub formă de DPI, sunt ele însele comercializate pe piețele tehnologiilor, de exemplu, prin acordarea de licențe pentru brevete sau prin comercializarea acestora. În astfel de cazuri, Comisia poate lua în considerare și efectele ajutorului asupra concurenței pe piețele tehnologiilor.

111.

Comisia va utiliza diferite criterii pentru a evalua posibilele denaturări ale concurenței, și anume denaturarea stimulentelor dinamice, crearea sau menținerea puterii de piață și menținerea unor structuri de piață ineficiente.

112.

În analiza privind posibila denaturare a stimulentelor dinamice, Comisia va avea în vedere următoarele elemente:

—    creșterea pieței : cu cât mai mare este creșterea așteptată în viitor a pieței, cu atât este mai puțin probabil ca stimulentele concurenților să fie afectate în mod negativ de ajutor, având în vedere că există în continuare numeroase oportunități de a dezvolta o afacere profitabilă;

—    valoarea ajutorului : măsurile de ajutor care implică valori semnificative ale ajutorului sunt mai susceptibile să conducă la efecte de evicțiune semnificative. Importanța valorii ajutorului va fi evaluată în special în funcție de suma cheltuită de către principalii actori de pe piață pentru proiecte similare;

—    apropierea de piață/categoria ajutorului : cu cât măsura de ajutor vizează activități mai apropiate de piață, cu atât este mai susceptibilă să genereze efecte de evicțiune semnificative;

—    procesul deschis de selecție : în cazul în care ajutorul se acordă pe baza unor criterii transparente, obiective și nediscriminatorii, Comisia va adopta o atitudine mai pozitivă;

—    barierele la ieșire : concurenții sunt mai susceptibili de a-și menține sau chiar de a-și extinde planurile de investiții atunci când barierele la ieșire care afectează procesele de inovare sunt ridicate. Acesta poate fi cazul atunci când multe dintre investițiile anterioare ale concurenților sunt blocate pe o anumită traiectorie de C&D&I;

—    factori care stimulează concurența pentru o piață viitoare : ajutoarele pentru C&D&I pot conduce la o situație în care concurenții beneficiarului ajutorului renunță la concurența pentru o piață viitoare pe principiul „câștigătorul ia totul”, întrucât avantajul furnizat de ajutor, în ceea ce privește gradul de progres tehnologic, economiile de scară, efectele de rețea sau orizontul de timp, reduce posibilitatea acestora de a intra cu un eventual succes pe piața viitoare;

—    diferențierea produselor și intensitatea concurenței : atunci când inovarea produselor se referă mai degrabă la dezvoltarea unor produse diferențiate, legate, de exemplu, de anumite mărci, standarde, tehnologii sau grupuri de consumatori, concurenții sunt mai puțin susceptibili să fie afectați. Aceeași situație apare atunci când există un număr mare de concurenți efectivi pe piață.

113.

Comisia este preocupată, în principal, de măsurile de ajutor pentru C&D&I care îi permit beneficiarului să își consolideze puterea de piață pe piețele de produse existente sau să o transfere către piețele de produse viitoare. Prin urmare, este improbabil ca Comisia să identifice probleme de concurență legate de puterea de piață pe piețele pe care beneficiarul ajutorului are o cotă de piață mai mică de 25 % și pe piețele cu un grad de concentrare mai mic de 2 000 determinat pe baza indicelui Herfindahl-Hirschman (IHH).

114.

În analiza puterii de piață, Comisia va lua în considerare următoarele elemente:

—    puterea de piață a beneficiarului ajutorului și structura pieței : în cazul în care beneficiarul ajutorului ocupă deja o poziție dominantă pe o piață de produse, măsura de ajutor poate să consolideze poziția respectivă, prin reducerea și mai mult a presiunii concurențiale pe care întreprinderile rivale o pot exercita asupra întreprinderii beneficiare. În mod similar, măsurile de ajutor de stat pot avea un impact major asupra piețelor de tip oligopol pe care sunt activi puțini operatori;

—    nivelul barierelor la intrare : în domeniul C&D&I, noii sosiți se pot confrunta cu bariere majore la intrare. Poate fi vorba despre bariere de natură juridică (în special în ceea ce privește DPI) sau legate de economiile de scară și de gamă, precum și de bariere la accesul la rețele și la infrastructură și de alte bariere strategice la intrare sau la extindere;

—    puterea cumpărătorului : puterea de piață a unei întreprinderi poate fi, de asemenea, limitată de poziția pe piață a cumpărătorilor. Prezența unor cumpărători puternici poate compensa existența unei poziții solide pe o piață în cazul în care cumpărătorii vor încerca probabil să păstreze un grad suficient de concurență pe piață;

—    procesul de selecție : măsurile de ajutor care permit întreprinderilor care ocupă o poziție puternică pe piață să influențeze procesul de selecție, de exemplu, prin dreptul de a recomanda întreprinderi în procesul de selecție sau prin orientarea cercetării pe o cale care defavorizează în mod nejustificat alte alternative, sunt susceptibile să constituie un motiv de îngrijorare pentru Comisie.

115.

În analiza structurilor de piață, Comisia va verifica dacă ajutorul este acordat pe piețe care prezintă supracapacități sau în sectoare aflate în declin. Este mai puțin probabilă apariția problemelor în cazul în care piața este în creștere sau ajutorul de stat pentru C&D&I va modifica probabil dinamica generală de creștere a sectorului, în principal prin introducerea unor tehnologii noi.

116.

În special în cazurile în care ajutoarele pentru C&D&I sunt aproape de piață, prin acordarea acestora anumite teritorii pot să beneficieze de condiții mai favorabile pentru activitățile ulterioare de producție, în special datorită costurilor de producție comparativ mai scăzute ca rezultat al ajutorului acordat sau datorită unor niveluri mai ridicate ale activităților de C&D&I desfășurate prin intermediul ajutorului respectiv. Acest lucru poate determina mutarea întreprinderilor pe teritoriile respective.

117.

Efectele locației pot fi relevante și pentru domeniul infrastructurilor de cercetare. În cazul în care ajutoarele sunt utilizate, în principal, pentru a atrage o infrastructură într-o anumită regiune în detrimentul alteia, acestea nu vor contribui la promovarea activităților de C&D&I în Uniune.

118.

În analiza sa privind ajutorul individual care face obiectul notificării, Comisia va ține cont în consecință de orice dovadă care demonstrează că beneficiarul ajutorului a avut în vedere locații alternative.

119.

Începând cu 1 iulie 2016 și cu excepția ajutoarelor individuale acordate care au o valoare mai mică de 500 000 EUR, statele membre trebuie să publice pe un site cuprinzător privind ajutoarele de stat, la nivel național sau regional, cel puțin următoarele informații cu privire la măsurile de ajutor de stat notificate: textul integral al schemei de ajutoare și al dispozițiilor sale de punere în aplicare sau temeiul juridic pentru ajutorul individual ori un link către acesta; identitatea autorității care acordă ajutorul; identitatea beneficiarilor individuali; forma și valoarea ajutorului acordat fiecărui beneficiar; data acordării ajutorului; tipul beneficiarului (IMM sau întreprindere mare); regiunea în care este situat beneficiarul (la nivelul NUTS II) și principalul sector economic în care își desfășoară activitățile beneficiarul (la nivel de grup NACE) (46). Informațiile respective trebuie să fie publicate în termen de șase luni după ce decizia de acordare a fost luată sau, în cazul măsurilor fiscale, în termen de un an de la data declarației fiscale, trebuie păstrate cel puțin zece ani și trebuie să fie disponibile publicului larg fără restricții (47).

120.

Pentru a se asigura într-o mai mare măsură că denaturările concurenței și ale comerțului sunt limitate, Comisia poate solicita ca schemele de ajutor care fac obiectul notificării să fie limitate în timp și să facă obiectul evaluării menționate la punctul 37. În special, ar trebui să fie efectuate evaluări pentru schemele în cazul cărora denaturările potențiale sunt extrem de mari, și anume schemele pentru care există riscul de a restrânge în mod semnificativ concurența dacă punerea lor în aplicare nu este examinată în timp util.

121.

Având în vedere obiectivele sale și pentru a nu exercita o presiune disproporționată asupra statelor membre și asupra măsurilor de ajutor mai mici, cerința menționată la punctul 120 se va aplica numai pentru schemele de ajutoare cu bugete mari, care conțin un element de noutate sau în cazurile în care sunt prevăzute modificări semnificative ale pieței, ale tehnologiei sau ale reglementărilor. Evaluarea trebuie să fie efectuată de un expert independent de autoritatea de care acordă ajutorul, pe baza unei metodologii comune furnizate de Comisie (48), și trebuie să fie făcută publică. Statele membre trebuie să notifice, împreună cu schema de ajutoare relevantă, un proiect de plan de evaluare care va face parte integrantă din evaluarea schemei de către Comisie.

122.

În cazul schemelor de ajutor care nu se încadrează în domeniul de aplicare al unui regulament de exceptare pe categorii exclusiv din cauza bugetului mare de care dispun, Comisia va evalua compatibilitatea acestor scheme numai pe baza planului de evaluare.

123.

Evaluarea trebuie transmisă Comisiei în timp util pentru a permite analiza eventualei prelungiri a schemei de ajutoare și, în orice caz, la expirarea acesteia. Domeniul de aplicare și modalitățile precise de efectuare a fiecărei evaluări vor fi definite în decizia de aprobare a schemei de ajutoare. Orice măsură de ajutor ulterioară cu un obiectiv similar, inclusiv orice modificare a schemelor de ajutoare menționată la punctul 122, trebuie să țină seama de rezultatele evaluării.

124.

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (49), cu Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei (50) și cu modificările lor ulterioare, statele membre trebuie să transmită Comisiei rapoarte anuale.

125.

Statele membre trebuie să păstreze evidențe detaliate cu privire la toate măsurile de ajutor. Evidențele trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru a stabili faptul că au fost îndeplinite condițiile privind costurile eligibile și intensitățile maxime ale ajutorului. Evidențele respective trebuie păstrate timp de zece ani de la data acordării ajutorului și trebuie furnizate, la cerere, Comisiei.

126.

Comisia va aplica principiile stabilite în prezentul cadru la evaluarea compatibilității tuturor ajutoarelor pentru C&D&I notificate în privința cărora trebuie să se pronunțe după 1 iulie 2014. Ajutoarele pentru C&D&I ilegale vor fi evaluate în conformitate cu normele aplicabile la data la care s-au acordat ajutoarele.

127.

În temeiul articolului 108 alineatul (1) din tratat, Comisia propune ca statele membre să își modifice, dacă este necesar, schemele de ajutor pentru C&D&I existente pentru a le alinia la prezentul cadru până cel târziu la 1 ianuarie 2015.

128.

Statele membre sunt invitate să își dea acordul explicit și necondiționat cu privire la măsurile adecvate propuse la punctul 127 în termen de două luni de la data publicării prezentului cadru în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În absența unui răspuns din partea unui stat membru, Comisia va considera că statul membru în cauză nu este de acord cu măsurile propuse.

129.

Comisia poate decide să revizuiască sau să modifice prezentul cadru în orice moment, dacă acest lucru este necesar din motive legate de politica în domeniul concurenței sau pentru a ține cont de alte politici și angajamente internaționale ale Uniunii sau din orice alt motiv întemeiat.