COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 1.6.2018

COM(2018) 392 final

2018/0216(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului

{SEC(2018) 305 final}
{SWD(2018) 301 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Propunerea Comisiei privind cadrul financiar multianual (CFM) pentru 2021-2027 (propunerea privind CFM) 1 stabilește cadrul bugetar și principalele orientări ale politicii agricole comune (PAC). Pe această bază, Comisia prezintă un set de regulamente care stabilesc cadrul legislativ al PAC pentru perioada 2021-2027, precum și o evaluare a impactului unor scenarii alternative privind evoluția politicii. Aceste propuneri prevăd o dată de aplicare fixată la 1 ianuarie 2021 și sunt prezentate pentru o Uniune cu 27 de state membre, în conformitate cu notificarea de către Regatul Unit a intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană și din Euratom în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, primită de Consiliul European la 29 martie 2017.

Cea mai recentă reformă a PAC a fost decisă în 2013 și a fost pusă în aplicare în 2015. De atunci, contextul în care a fost concepută reforma respectivă s-a schimbat semnificativ. Mai exact:

Prețurile produselor agricole au scăzut semnificativ – sub presiunea factorilor macroeconomici, a tensiunilor geopolitice și a altor forțe.

În cadrul negocierilor comerciale, accentul s-a mutat în mod mai vizibil dinspre acordurile multilaterale înspre cele bilaterale, iar UE a devenit mai deschisă spre piețele mondiale.

UE și-a asumat angajamente internaționale noi, de exemplu în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice (în cadrul COP 21) și aspecte generale ale dezvoltării internaționale (prin obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU – ODD), precum și eforturile necesare pentru a răspunde mai bine altor evoluții geopolitice, inclusiv migrației.

Aceste schimbări au stârnit o dezbatere publică, întrebarea fiind dacă reforma din 2013 ajută suficient PAC pentru a face față în mod adecvat amplelor provocări actuale legate de sănătatea economică a sectorului agricol, de îngrijirea mediului, de acțiunile de combatere a schimbărilor climatice și de o structură economică și socială puternică pentru zonele rurale ale UE – în special în ceea ce privește oportunitățile de acțiune emergente în sectorul comerțului, în cel al bioeconomiei, în cel al energiei din surse regenerabile, în cel al economiei circulare și în cel al economiei digitale.

PAC trebuie modernizată pentru a face față acestor provocări, trebuie simplificată pentru a reuși acest lucru cu o sarcină administrativă minimă și trebuie armonizată în și mai mare măsură cu alte politici ale UE, pentru a se maximiza contribuția ei la realizarea celor zece priorități ale Comisiei și la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Într-adevăr, în comunicarea sa recentă privind CFM, Comisia a amintit că o politică agricolă comună modernizată va trebui să sprijine tranziția spre un sector agricol întru totul sustenabil și dezvoltarea unor zone rurale dinamice, care să furnizeze alimente sigure și de înaltă calitate pentru peste 500 de milioane de consumatori. Europa are nevoie de un sector agricol inteligent, rezilient, sustenabil și competitiv, care să garanteze producția de produse alimentare sigure, de înaltă calitate, la prețuri accesibile, nutritive și diversificate pentru cetățenii săi și o structură socioeconomică puternică în zonele rurale. Politica agricolă comună modernizată trebuie să își consolideze valoarea adăugată europeană, reflectând un nivel mai ridicat de ambiție în ceea ce privește mediul și clima și răspunzând așteptărilor cetățenilor în ceea ce privește starea lor de sănătate, mediul și clima.

Astfel cum se prevedea în programul său de lucru pentru 2017, Comisia a desfășurat ample consultări privind simplificarea și modernizarea PAC în scopul maximizării contribuției acesteia la realizarea celor zece priorități ale Comisiei și la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Consultările s-au concentrat asupra priorităților de politică pentru viitor fără a constitui o antepronunțare în privința alocărilor financiare pentru PAC în următorul CFM. Procesul a inclus o consultare amplă, precum și analiza dovezilor disponibile privind performanța PAC, inclusiv a opiniilor platformei REFIT.

Rezultatul a fost prezentat în comunicarea adoptată la 29 noiembrie 2017 și intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”. Comunicarea permite desfășurarea unui dialog structurat privind viitorul PAC în cadrul instituțiilor UE și cu părțile interesate. Respectivul document de politică a prezentat provocările, obiectivele și opțiunile disponibile ale unei PAC adaptate exigențelor viitorului, care trebuie să fie mai simplă, mai inteligentă și mai modernă și să conducă tranziția spre o agricultură mai sustenabilă.

În special, principalele priorități stabilite de Comisie pentru PAC pentru perioada de după 2020 sunt un nivel mai ridicat de ambiție în privința protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice, mai buna orientare a sprijinului și recurgerea într-o mai mare măsură la legătura virtuoasă dintre cercetare, inovare și consiliere. De asemenea, documentul de politică a propus, ca mod de îmbunătățire a performanței PAC, un nou model de realizare, pentru transferarea accentului politicii de la conformitate la performanță, și restabilește echilibrul dintre nivelul UE și cel al statelor membre în ceea ce privește responsabilitățile, sporind subsidiaritatea. Noul model vizează o mai bună îndeplinire a obiectivelor UE pe baza planificării strategice, a intervențiilor de politică ample și a indicatorilor de performanță comuni, îmbunătățind astfel coerența politică a întregii PAC viitoare, inclusiv coerența PAC cu alte obiective ale UE.

•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

Articolul 39 din TFUE stabilește obiectivele PAC:

·creșterea productivității agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole, precum și prin utilizarea optimă a factorilor de producție și, în special, a forței de muncă;

·asigurarea în acest fel a unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, în special prin majorarea venitului individual al lucrătorilor din agricultură;

·stabilizarea piețelor;

·garantarea siguranței aprovizionărilor;

·asigurarea unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori.

Prezenta propunere este în perfectă consecvență cu obiectivele PAC prevăzute în tratat. Propunerea modernizează și simplifică modul în care sunt aplicate dispozițiile tratatului.

•Coerența cu alte domenii de politică ale Uniunii

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temei juridic

Articolul 42 și articolul 43 alineatul (2) din TFUE, în ceea ce privește Regulamentul privind planurile strategice PAC.

•Subsidiaritate (în cazul competențelor neexclusive)

În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența în domeniul agriculturii este împărțită între Uniune și statele membre, deși se stabilește o politică agricolă comună cu obiective comune și o implementare comună. Actualul sistem al PAC de îndeplinire a obiectivelor se bazează pe cerințe detaliate la nivelul UE și prevede controale stricte, sancțiuni și măsuri de audit. Aceste reguli sunt adesea foarte prescriptive, mergând până la nivelul fermei. În mediul extrem de diversificat care există în Uniune în privința agriculturii și a climei, nici abordările de tip descendent, nici cele de tip soluție universală nu sunt potrivite însă pentru obținerea rezultatelor dorite și a valorii adăugate europene.

În modelul de performanță pe care se bazează prezenta propunere, Uniunea stabilește parametrii de bază în termeni de politici (obiectivele PAC, tipuri generale de intervenții, cerințe de bază), în timp ce statele membre dețin o responsabilitate mai mare și sunt mai răspunzătoare pentru modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele convenite.

Un grad mai ridicat de subsidiaritate va face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, în raport cu aceste obiective și ținte. Statelor membre le va reveni sarcina de a adapta intervențiile PAC pentru a-și maximiza contribuția la îndeplinirea obiectivelor UE. Statele membre vor menține structurile actuale de guvernanță – care trebuie să continue să asigure o monitorizare și un control eficace al îndeplinirii tuturor obiectivelor de politică –, dar vor avea în același timp o influență mai puternică în ceea ce privește conceperea cadrului de conformitate și control aplicabil beneficiarilor (incluzând controalele și sancțiunile).

•Proporționalitate

Provocările economice, de mediu și sociale cu care se confruntă sectorul agricol și zonele rurale din UE necesită un răspuns substanțial care să reflecte dimensiunea europeană a respectivelor provocări. Marja de discreție sporită oferită statelor membre în ceea ce privește selectarea și adaptarea instrumentelor de politică disponibile în cadrul PAC pentru îndeplinirea obiectivelor, într-un model bazat mai puternic pe rezultate, ar trebui să reducă și mai mult riscul ca PAC să depășească un nivel de acțiune proporționat.

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

PAC este adânc înrădăcinată în construcția și în dezvoltarea Uniunii Europene (UE). Instituită la începutul anilor ’60 în jurul obiectivelor consfințite în tratat, PAC a trecut de atunci prin mai multe valuri de reformă menite a îmbunătăți competitivitatea sectorului agricol, a stimula dezvoltarea rurală, a face față noilor provocări și a răspunde mai bine exigențelor societale. Cea mai recentă reformă majoră a fost adoptată în 2013. În cadrul reformei din 2013, obiectivele generale ale PAC au fost raționalizate în jurul a trei blocuri:

i.    producția alimentară fiabilă

ii.    gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și politicile climatice

iii.    dezvoltarea teritorială echilibrată.

Pentru a se evalua progresele realizate în privința îndeplinirii obiectivelor sus-menționate și pentru a se identifica provocările viitoare, un amplu proces de consultare a stimulat o dezbatere structurată cu toate părțile interesate, inclusiv cu actori din alte sectoare decât cel agricol. În plus, din mulțimea de informații disponibile privind PAC, au fost adunate dovezi privind performanța PAC (rezumate pe scurt în căsuța 1 de mai jos), fiind schițat astfel contextul în care au fost evaluate realizările și deficiențele PAC nu doar de-a lungul anilor, ci și, în special, în perioada care a urmat celei mai recente reforme a PAC. Este vorba mai ales despre:

·dovezile colectate prin intermediul cadrului comun de monitorizare și evaluare (CMEF), care servește la măsurarea performanței PAC 2 ;

·O serie de studii de evaluare programate a fi efectuate pe parcursul actualului cadru financiar multianual (2014-2020), menite a evalua îndeplinirea actualelor obiective PAC, primele constatări devenind disponibile în perioada 2017-2018 3 .

Rezultate referitoare la progresele realizate în direcția țintelor și la pachetele financiare corespunzătoare disponibile din rapoartele anuale de punere în aplicare pentru dezvoltarea rurală.

·Pe pagina de internet a DG AGRI au fost publicate documente de referință, date, informații și cifre suplimentare relevante pentru evaluarea impactului 4 .

•Consultările părților interesate

A avut loc o consultare publică deschisă cu peste 322 000 de contribuții, un dialog structurat cu părțile interesate, cinci ateliere dedicate experților, opinii ale platformei REFIT, contribuții ale Comitetului Economic și Social European, ale Comitetului Regiunilor și ale parlamentelor naționale. De asemenea, acest proces a luat în considerare recomandările Grupului operativ pentru piețele agricole 5 și concluziile Conferinței de la Cork privind dezvoltarea rurală (2016) 6 .

•Obținerea și utilizarea expertizei

Pentru a se obține dovezi/cunoștințe de la experți privind aspectele legate de PAC, în perioada martie 2017-februarie 2018 au fost organizate o serie de ateliere specializate. Acestea au permis un schimb de opinii între funcționari ai Comisiei și experți și un progres în formularea concluziilor-cheie/a aspectelor-cheie de care trebuie să se țină seama în procesul de modernizare și simplificare.

Cele cinci aspecte de abordat în cadrul atelierelor au fost selectate în așa fel încât să acopere cele mai relevante domenii în care s-au depistat lacune în materie de cunoștințe și dezacorduri în privința abordărilor de politică. Atelierele au fost concepute urmând o metodologie similară bazată pe următoarele:

(1)colectarea celor mai recente dovezi disponibile la nivelul experților, al reprezentanților mediului academic, al practicienilor și al instituțiilor internaționale;

(2)concentrarea asupra experiențelor practice de pe teren;

(3)evaluarea potențialului noilor tehnologii/abordări de a îmbunătăți modul de elaborare a politicilor în viitor în domeniul specific vizat.

Rezumatele atelierelor și ale prezentărilor sunt disponibile la adresa:

https://ec.europa.eu/agriculture/events/cap-have-your-say/workshops_en

Atelierul nr. 1: Cele mai bune practici pentru a răspunde nevoilor în materie de mediu și climă  (23-24 martie 2017)

Acest atelier de două zile a implicat o serie amplă de experți în materie de provocări de mediu și climatice. Atelierul a examinat:

·instrumentele disponibile pentru evaluarea nevoilor în materie de mediu;

·metodele de sporire a gradului de adoptare a măsurilor (cu accent pe rolul abordărilor comportamentale).

Atelierul nr. 2: Gestionarea riscurilor (18-19 mai 2017)

Acest atelier de două zile a încercat să realizeze progrese în ceea ce privește colectarea de dovezi în cadrul dezbaterii despre instrumentele de sprijinire a comunității agricole pentru a face față mai bine riscurilor legate de producție, de prețuri și de venituri. Atelierul a examinat:

·provocările plasei de siguranță pentru piața UE și evoluțiile recente din sistemul de gestionare a riscurilor aflat în vigoare în Statele Unite;

·cazul piețelor la termen din UE, sectorul asigurărilor și reasigurărilor agricole din UE, cazul unui parteneriat public-privat și al unui sistem de asigurare a recoltelor;

·aspectele comportamentale ale gestionării riscurilor.

Atelierul nr. 3: Alimentația și aspectele conexe (31 mai 2017)

Atelierul referitor la alimentație și la aspectele conexe a examinat alinierea PAC la politica în domeniul sănătății și capacitatea PAC de a facilita adaptarea fermierilor la schimbările tiparelor de consum. În special, rezistența la antimicrobiene necesită o atenție sporită.

Atelierul nr. 4: Aspecte socioeconomice (9 iunie 2017)

Atelierul referitor la aspectele socio-economice s-a concentrat asupra analizării dinamicilor legate de creșterea economică și locurile de muncă din sectorul agroalimentar al UE. Atelierul a examinat legăturile dintre agricultura mondială și lanțurile valorice din sectorul alimentar din UE atât din perspectivă conceptuală, cât și din perspectivă practică, pe baza unor studii de caz.

Atelierul nr. 5: Măsurarea performanței PAC în materie de mediu și climă (26 februarie 2018)

Atelierul a analizat ce obiective de politică de bază pot fi stabilite la nivelul UE, cum pot fi implementate acestea la nivelul statelor membre și cum se poate monitoriza, controla și evalua îndeplinirea obiectivelor respective.

•Evaluarea impactului

1.diversele niveluri de ambiție în privința mediului și a schimbărilor climatice, concentrarea asupra potențialelor efecte ale sistemelor obligatorii și voluntare de obținere a rezultatelor;

2.diferite modalități de sprijinire a veniturilor fermelor și, în special, de distribuire a acestui sprijin între diverșii fermieri, cu accent asupra potențialelor efecte asupra fermelor mici și medii.

3.intervenții socioeconomice mai ample, în special în cadrul politicii de dezvoltare rurală, precum și abordări transversale pentru modernizare.

Prima opțiune testează potențialul unui program ecologic voluntar de a spori nivelul de ambiție în privința mediului și a schimbărilor climatice. De asemenea, prima opțiune analizează potențialul rol al instrumentelor de gestionare a riscurilor cu plăți directe mai reduse în sprijinirea veniturilor fermierilor. Două subopțiuni reflectă niveluri diferite de ambiție ale statelor membre în privința mediului și abordări diferite față de plățile directe în cadrul noului model de performanță.

Într-o altă opțiune, plățile directe sunt mai bine direcționate, iar implementarea condiționalității este mai ambițioasă, în scopul îmbunătățirii performanței economice și de mediu comune a PAC, precum și în scopul soluționării provocărilor climatice. De asemenea, sunt elaborate subopțiuni menite a ilustra posibilele diferențe ale nivelurilor de ambiție ale statelor membre în ceea ce privește obiectivele în materie de mediu și climă.

O ultimă opțiune evidențiază puternic îngrijirea mediului și ocuparea forței de muncă și mută accentul asupra fermierilor mici și mijlocii ca modalitate de menținere a locurilor de muncă în zonele rurale. Statele membre sunt obligate să aloce 30 % din plățile pilonului I pentru a asigura plăți suplimentare pentru patru scheme care ar fi voluntare pentru fermieri (agricultură ecologică, pajiști permanente, zone care se confruntă cu constrângeri naturale și elemente de peisaj liniare), în scopul de a încuraja mai puternic combaterea schimbărilor climatice și gestionarea sustenabilă a resurselor naturale.

Evaluarea impactului evidențiază faptul că o modificare atât de semnificativă a parametrilor de bază ai unei politici ce vizează atât de multe obiective diferite presupune compromisuri inerente dificile.

Un parametru de bază esențial este nivelul sprijinului PAC. Reducerea cu 5 % pe care o propune Comisia în comunicarea sa din mai 2018 pentru CMF 2021-2027 se încadrează în intervalul avut în vedere în evaluarea impactului.

În ceea ce privește veniturile fermelor, contează atât nivelul, cât și distribuirea sprijinului. Asigurarea unui nivel de sprijin adecvat și deci a veniturilor fermelor rămâne un element-cheie pentru viitor, pentru a se asigura securitatea alimentară, realizarea ambițiilor în ceea ce privește mediul și clima, precum și vitalitatea rurală. Mai buna direcționare a sprijinului spre fermele mici și mijlocii și spre zonele care se confruntă cu constrângeri naturale poate contribui la menținerea mai multor locuri de muncă în cadrul fermelor și la continuarea activității agricole pe întregul teritoriu, consolidând astfel structura socioeconomică a zonelor rurale. Plafonarea și convergența pot îmbunătăți distribuirea plăților directe. Este clar că orice altă opțiune care redistribuie semnificativ plățile directe către fermieri și regiuni cu productivitate mai redusă va duce, pe termen scurt, la reducerea competitivității UE, deși îmbunătățește protecția mediului. Totuși, este mai puțin clară combinația adecvată de măsuri care ar putea atenua efectele negative asupra veniturilor, răspunzând în același timp mai bine provocărilor care sunt, de asemenea, pertinente pentru agricultură, cum ar fi mediul și clima sau așteptările societale. Acest lucru necesită ajustări stimulatoare care îmbunătățesc performanța socioeconomică și de mediu a sectorului.

Contribuțiile primite pe parcursul consultării cu părțile interesate și analizele efectuate demonstrează că acest lucru este posibil, cu condiția ca măsurile de însoțire necesare pentru atingerea unui nivel mai ridicat de ambiție în privința protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice să permită adoptarea unor bune practici (atât în cazul agriculturii convenționale, cât și în cazul altor forme de agricultură) care să includă cunoștințe, inovare și cea mai recentă tehnologie pertinentă.

Pe baza prezumțiilor și a alegerilor efectuate în cadrul analizei, există compromisuri potențiale în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor economice, de mediu și sociale ale PAC, precum și în ceea ce privește modernizarea și simplificarea dorite pentru PAC. Pe scurt, redistribuirea ar putea genera impacturi gestionabile asupra veniturilor și ar putea sprijini sporirea nivelului de ambiție în privința protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice, precum și alte sinergii din cadrul PAC. Acest lucru ar impune însă ca sectorul și politica să profite de oportunitățile oferite de inovare și de tehnologii care permit deja modernizarea și simplificarea.

Alte prezumții și alegeri ar modifica în mod cert rezultatele detaliate, însă nu și principalul mesaj subiacent, și anume că opțiunea preferată pentru viitoarea PAC ar trebui să combine elementele cele mai performante ale diverselor opțiuni, dar să evite neajunsurile acestora prin introducerea garanțiilor necesare pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile la nivelul UE. Acest lucru implică necesitatea unor criterii clare referitoare la nivelul și distribuirea sprijinului pentru venit (de exemplu, plafonarea și/sau degresivitatea), la ambiția în privința climei și a mediului, la stimulentele pentru modernizare și la gradul adecvat de subsidiaritate/simplificare.

•Caracterul adecvat al reglementărilor și simplificarea

Complexitatea implementării politicii actuale este legată în mare măsură de accentul pus pe respectarea unor norme detaliate prevăzute la nivelul UE. Noul model de performanță propus va înlătura stratul criteriilor de eligibilitate pentru sprijin de la nivelul UE, ceea ce va permite statelor membre să stabilească cele mai potrivite condiții de eligibilitate pentru circumstanțele lor individuale. Se preconizează că acest lucru va duce la o simplificare substanțială.

De-a lungul timpului, PAC s-a dezvoltat prin reforme succesive care au generat instrumente diferite. Uneori, coordonarea acestor instrumente s-a dovedit dificilă. Prin actuala propunere, toate aceste elemente de sprijin diferite ale PAC sunt întrunite într-un cadru unic și coerent care va reduce sarcina administrativă a implementării PAC.

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea Comisiei privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027 [COM(2018) 322 final] prevede că o parte semnificativă a bugetului UE ar trebui să fie dedicată în continuare agriculturii, care este o politică comună de importanță strategică. Astfel, în prețurile actuale, se propune ca PAC să se concentreze asupra activităților sale esențiale cu ajutorul celor 286,2 miliarde EUR alocate FEGA și al celor 78,8 miliarde EUR alocate FEADR.

Aceste fonduri agricole sunt completate de finanțarea suplimentară aferentă programului Orizont Europa, deoarece pachetul financiar propus pentru acest program include 10 miliarde EUR destinate sprijinirii cercetării și inovării în sectorul alimentar, în agricultură, în dezvoltarea rurală și în bioeconomie. În cadrul FEGA va fi instituită o nouă rezervă pentru agricultură menită a finanța sprijinul suplimentar destinat sectorului agricol. Cuantumurile neutilizate ale rezervei dintr-un an se reportează în anul următor.

În ceea ce privește distribuirea plăților directe între statele membre, se propune ca procesul început în perioada 2014-2020 să continue în cazul tuturor statele membre cu un nivel al plăților directe sub 90 % din media UE, în vederea reducerii cu 50 % a discrepanței existente față de procentajul de 90 %. Toate statele membre vor contribui la finanțarea acestei convergențe externe a nivelurilor plăților directe. Alocările de plăți directe destinate statelor membre în Regulamentul privind planurile strategice PAC sunt calculate pe această bază.

În ceea ce privește dezvoltarea rurală, se propune reechilibrarea finanțării între UE și bugetele statelor membre. În conformitate cu ceea ce se prevede pentru fondurile structurale și de investiții europene, o creștere a ratelor de cofinanțare națională va permite menținerea, în mare parte, la același nivel a sprijinului public pentru zonele rurale europene. Distribuirea sprijinului FEADR se bazează pe criterii obiective legate de obiectivele de politică și ținând seama de distribuția actuală. Astfel cum se întâmplă în prezent, regiunile mai puțin dezvoltate ar trebui să beneficieze în continuare de rate de cofinanțare mai ridicate, principiu care se va aplica și anumitor intervenții precum LEADER și plăților pentru angajamentele în materie de gestiune.

Statelor membre li se va oferi un anumit nivel de flexibilitate pentru transferurile între alocări. Până la 15 % din plățile directe respective pot fi transferate către alocările FEADR și vice-versa. Un procent mai ridicat poate fi transferat dinspre plățile directe către alocările FEADR pentru intervențiile care vizează obiectivele în domeniul mediului și al climei și granturile pentru instalarea tinerilor fermieri.

Detaliile privind impactul financiar al propunerii privind PAC sunt prezentate în fișa financiară care însoțește propunerea.

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare

Trecerea la o politică orientată într-o mai mare măsură către performanță necesită stabilirea unui cadru de performanță solid care, pe baza unui set de indicatori comuni, va permite Comisiei să evalueze și să monitorizeze performanța politicii. Actualul cadru comun de monitorizare și evaluare (CMEF) și actualul sistem de monitorizare a plăților directe și a dezvoltării rurale ar fi utilizate drept bază pentru monitorizarea și evaluarea performanței politicii, dar vor trebui să fie raționalizate și dezvoltate în continuare (inclusiv în ceea ce privește coerența între cei doi piloni). Ar fi necesare investiții suplimentare în vederea elaborării indicatorilor adecvați și a asigurării de suficiente fluxuri de date.

Un nou cadru de monitorizare și evaluare a performanței (CMEP) va cuprinde toate instrumentele viitoarei PAC: planurile strategice PAC, precum și elementele PAC care nu sunt acoperite de planurile strategice PAC (unele părți ale organizării comune a piețelor, anumite scheme). Performanța ar fi măsurată în raport cu obiectivele specifice ale politicii prin utilizarea unui set de indicatori comuni.

Noul model va fi organizat în jurul următoarelor principii:

·Indicatorii de context rămân pertinenți, întrucât reflectă aspectele relevante ale tendințelor generale din economie, mediu și societate și sunt susceptibili să aibă o influență asupra performanței.

·Selectarea unui set limitat de indicatori mai bine direcționați ar trebui să fie realizată în primul rând astfel încât să se aleagă indicatorii care arată cât mai fidel cu putință dacă intervenția sprijinită contribuie la realizarea obiectivelor de referință în comparație cu scenariul de bază stabilit și prin utilizarea de definiții clare.

·Performanța globală a politicii va fi evaluată multianual cu ajutorul indicatorilor de impact. Monitorizarea anuală a performanței politicii se va baza pe lista completă a indicatorilor de rezultat.

·Indicatorii de realizare ar crea, anual, o legătură între cheltuieli și performanța în materie de implementare a politicii. Acesta este un exercițiu anual și se bazează pe o listă de indicatori de realizare (în principal deja disponibili).

·Fiabilitatea indicatorilor de performanță relevanți poate fi facilitată prin sinergiile dintre datele statistice și cele administrative, dar necesită prezența unui sistem de controale de calitate.

În esență, se propune o schimbare a responsabilității și a oportunităților într-un cadru comun, clar definit și pus în aplicare, pentru a realiza în același timp mai multe obiective esențiale, și anume simplificarea, orientarea către rezultate (mai degrabă decât spre conformitate) și eficiența și eficacitatea politicii.

Este prevăzută o evaluare anuală a performanței, ca element-cheie al monitorizării și direcționării continue a punerii în aplicare a politicii. Pentru a efectua o evaluare operațională anuală a performanței, indicatorii de realizare și indicatorii de rezultat adecvați vor trebui să fie prezentați împreună într-un raport anual privind punerea în aplicare a planului strategic PAC, așa-numitul raport anual privind performanța. Statele membre vor raporta anual cu privire la realizările obținute și la cheltuielile efectuate, precum și la distanța rămasă până la îndeplinirea țintelor stabilite pentru întreaga perioadă, exprimate ca valori ale indicatorilor de rezultat.

Evaluările vor fi efectuate în conformitate cu punctele 22 și 23 ale Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016, în care cele trei instituții au confirmat faptul că evaluările legislației și ale politicilor existente ar trebui să stea la baza evaluărilor impactului opțiunilor privind viitoarele acțiuni. Evaluările vor examina efectele programului pe teren, pe baza indicatorilor/țintelor programului, și vor include o analiză detaliată a măsurii în care programul poate fi considerat relevant, eficace, eficient, oferă suficientă valoare adăugată la nivelul UE și este coerent cu alte politici ale UE. Ele vor include lecțiile învățate pentru a identifica orice lacune/probleme sau eventualul potențial de îmbunătățire suplimentară a acțiunilor sau a rezultatelor lor și pentru a contribui la optimizarea exploatării/impactului acestora.

•Documente explicative (pentru directive)

•Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

·Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului (denumit în continuare: Regulamentul privind planurile strategice PAC)

·Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (denumit în continuare: Regulamentul orizontal privind PAC)

·Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate, a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și a Regulamentului (UE) nr. 229/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee (denumit în continuare: Regulamentul de modificare)

Cu scopul de a îmbunătăți în continuare dezvoltarea durabilă a agriculturii, alimentației și zonelor rurale, obiectivele generale ale PAC se concentrează pe viabilitatea economică, reziliența și veniturile fermelor, pe o performanță mai bună în materie de mediu și climă, precum și pe consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale. În plus, promovarea cunoștințelor, inovării și digitalizării în agricultură și în zonele rurale reprezintă un obiectiv transversal.

(a)sprijinirea unor venituri fiabile ale fermelor și a rezilienței fermelor pe întregul teritoriu al UE, în vederea îmbunătățirii securității alimentare;

(b)îmbunătățirea orientării spre piață și sporirea competitivității, inclusiv punerea unui accent mai puternic asupra cercetării, tehnologiei și digitalizării;

(c)îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric;

(d)contribuirea la energia sustenabilă, precum și la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea;

(e)promovarea dezvoltării sustenabile și a gospodăririi eficiente a unor resurse naturale precum apa, solul și aerul;

(f)contribuirea la protejarea biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor;

(g)atragerea tinerilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale;

(h)promovarea ocupării forței de muncă, a creșterii economice, a incluziunii sociale și a dezvoltării locale în zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei și a silviculturii sustenabile;

(i)Îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura UE exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la alimentele sigure, hrănitoare și produse prin metode sustenabile, precum și la bunăstarea animalelor.

Pentru a realiza aceste obiective, statele membre asigură simplificarea și performanța sprijinului PAC. Ele vor concepe intervenții care sunt adecvate circumstanțelor lor, bazate pe tipurile de intervenții menționate în regulament. Statele membre vor trebui să acorde o atenție deosebită obiectivelor specifice privind mediul și clima, reînnoirii generațiilor, precum și modernizării punerii în aplicare a politicii prin concentrarea pe o mai bună utilizare a cunoștințelor, a consultanței și a noilor tehnologii (digitale).

Statele membre își vor prezenta intervențiile propuse pentru a atinge obiectivele specifice la nivelul UE într-un plan strategic PAC. Legislația stabilește norme privind conținutul unui astfel de plan strategic PAC, iar Comisia va verifica planurile și le va aproba. Planurile strategice PAC vor combina majoritatea instrumentelor de sprijin finanțate prin FEGA (inclusiv programele sectoriale care, până în prezent, au fost instituite în temeiul Regulamentului OCP) și FEADR. În acest mod, fiecare stat membru va elabora o strategie de intervenție unică și coerentă. În planurile strategice PAC, statele membre vor stabili ținte pe care doresc să le atingă în perioada de programare, utilizând indicatori de rezultat definiți în comun.

De îndată ce planurile strategice PAC sunt instituite, statele membre vor raporta anual cu privire la progresele realizate în punerea în aplicare prin utilizarea unui sistem de indicatori comuni. Statele membre și Comisia vor monitoriza progresele realizate și vor evalua eficacitatea intervențiilor.

Regulamentul privind planurile strategice PAC

Regulamentul orizontal privind PAC

Regulamentul de modificare

În al treilea rând, comunicarea privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii a exprimat necesitatea de a spori atractivitatea indicațiilor geografice (IG) pentru fermieri și pentru consumatori și de a simplifica gestionarea sistemului. Prin urmare, se propune modificarea normelor actuale privind indicațiile geografice, împărțite între patru documente de bază, cu scopul de a simplifica sistemul indicațiilor geografice, de a face mai rapidă înregistrarea indicațiilor geografice și a spori eficiența aprobării modificărilor aduse caietului de sarcini al produsului. Aceste modificări au drept scop simplificarea sistemului indicațiilor geografice, care ar fi mai ușor de înțeles pentru consumatori, mai ușor de promovat și ar reduce costurile administrative implicate de gestionarea sistemului.

În ceea ce privește normele privind indicațiile geografice pentru vinuri, limitarea controlului UE al cererilor la verificarea acestora pentru identificarea erorilor vădite, separarea normelor în materie de proprietate intelectuală de alte cerințe prevăzute în caietul de sarcini al produsului, precum și împuternicirea statelor membre să decidă cu privire la modificările care nu au impact la nivelul UE ar simplifica aprobările, ar scurta termenele și ar raționaliza resursele, în conformitate cu principiile-pereche de subsidiaritate și proporționalitate. În aceeași direcție, se prevede că simplificarea anumitor proceduri, de exemplu a procedurii de opoziție, va spori eficiența procesului de aprobare.

Clarificarea noțiunii de „denumire de origine protejată” pentru vinuri va permite grupurilor de producători să utilizeze noi soiuri, care sunt necesare inclusiv ca răspuns la schimbările climatice, și va permite obținerea de justificări adecvate ale cererilor în conformitate cu situația reală din domeniul oenologic și al viticulturii. Se propune, de asemenea, consolidarea protecției indicațiilor geografice împotriva falsificării acestora, prin măsuri care vizează internetul și bunurile aflate în tranzit.

Simplificarea propusă a indicațiilor geografice pentru vinuri trebuie să se aplice, de asemenea, produselor agricole și alimentare: pentru a asigura un nivel rezonabil de coerență între scheme și a aduce beneficiile menționate mai sus pentru producătorii de indicații geografice din acest sector. Schema privind indicațiile geografice ale produselor vitivinicole aromatizate, care cuprinde doar 5 din 3 350 de indicații geografice, nu poate fi operațională și ar trebui să fie integrată într-o altă schemă - schema privind produsele agricole și alimentare este adecvată, întrucât ea deja cuprinde alte băuturi alcoolice.

2018/0216 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere Actul de aderare din 1979, în special punctul 6 din Protocolul nr. 4 privind bumbacul, anexat la acesta,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 7 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 8 ,

având în vedere avizul Curții de Conturi,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, din 29 noiembrie 2017, prezintă provocările, obiectivele și orientările viitoarei politici agricole comune („PAC”) de după 2020. Aceste obiective includ, printre altele, nevoia ca PAC să fie mai orientată spre rezultate, să stimuleze modernizarea și sustenabilitatea, inclusiv sustenabilitatea economică, socială, de mediu și climatică a zonelor agricole, forestiere și rurale și să contribuie la reducerea sarcinii administrative legate de legislația Uniunii pentru beneficiari.

(2)Deoarece PAC trebuie răspundă cu precizie sporită provocărilor și oportunităților pe măsura ce apar, la nivelul Uniunii și la nivel internațional, național, regional, local și de fermă, sunt necesare raționalizarea guvernanței PAC, sporirea gradului de îndeplinire a obiectivelor Uniunii cu ajutorul PAC și reducerea semnificativă a sarcinii administrative. În PAC bazată pe obținerea de performanță („modelul de performanță”), Uniunea ar trebui să stabilească parametrii de bază ai politicii, cum ar fi obiectivele PAC și cerințele de bază, iar statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare în privința modului în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele. Subsidiaritatea sporită face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, prin personalizarea sprijinului în scopul maximizării contribuției la îndeplinirea obiectivelor Uniunii.

(3)Utilizarea unor definiții comune stabilite întru totul la nivelul Uniunii a creat anumite dificultăți pentru statele membre, îngreunând adaptarea la propriile specificități de la nivel național, regional și local. Așadar, statele membre ar trebui să aibă flexibilitatea de a specifica anumite definiții în propriile planuri strategice PAC. Totuși, în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile comune, trebuie instituit un anumit cadru la nivelul Uniunii care să conțină elementele esențiale necesare ce trebuie incluse în definițiile respective („definițiile-cadru”).

(4)Pentru a se asigura faptul că Uniunea își poate îndeplini obligațiile internaționale referitoare la sprijinul intern, prevăzute în Acordul OMC privind agricultura, în special obligația ca sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității și tipurilor de intervenții conexe să fie notificat în continuare ca sprijin din categoria „cutie verde”, ale cărui efecte asupra producției sau de denaturare a comerțului sunt nule sau cel mult minime, definiția-cadru a „activității agricole” ar trebui să cuprindă atât producția de produse agricole, cât și menținerea suprafețelor agricole. În scopul adaptării la condițiile locale, statele membre ar trebui să prevadă definiția exactă a activității agricole în propriile planuri strategice PAC.

(5)Pentru a nu se pierde elementele esențiale pentru nivelul întregii Uniuni, cele care asigură comparabilitatea între deciziile statelor membre, ar trebui stabilită o definiție-cadru pentru „suprafața agricolă” care să nu limiteze statele membre în îndeplinirea obiectivelor Uniunii. Definițiile-cadru conexe pentru „teren arabil”, „culturi permanente” și „pajiște permanentă” ar trebui stabilite în linii mari, pentru ca statele membre să își poată elabora definiții mai specifice în conformitate cu propriile condiții locale. Definiția-cadru pentru „teren arabil” ar trebui formulată în așa fel încât să permită statelor membre să cuprindă forme de producție diferite, inclusiv sisteme precum cel agrosilvic și suprafețele arabile cu arbuști și arbori, și în așa fel încât să impună includerea suprafețelor de pârloagă pentru a se asigura natura decuplată a intervențiilor. Definiția-cadru a „culturilor permanente” ar trebui să includă atât suprafețele utilizate și neutilizate efectiv pentru producție, cât și pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt, care urmează a fi definite de statele membre. Definiția-cadru a „pajiștilor permanente” ar trebui formulată în așa fel încât să permită statelor membre să specifice criterii suplimentare și să le permită să includă alte specii decât gramineele sau alte plante furajere erbacee care sunt bune pentru pășunat sau care pot produce hrană pentru animale, indiferent dacă sunt sau nu utilizate pentru producția efectivă.

(6)Sinergiile dintre FEADR și Orizont Europa ar trebui să încurajeze utilizarea la maximum de către FEADR a rezultatelor cercetării și inovării, în special a celor rezultate în urma proiectelor finanțate prin intermediul Orizont Europa și al parteneriatului european pentru inovare (PEI) pentru „productivitatea și durabilitatea agriculturii”, generând inovații în sectorul agricol și în zonele rurale.

(7)Pentru a se garanta securitatea juridică a faptului că sprijinul este plătit pentru o suprafață agricolă care se află la dispoziția fermierului și pe care este exercitată o activitate agricolă, ar trebui prevăzută o definiție-cadru a „hectarului eligibil” cu elementele esențiale. În special, pentru a se evita cererile de plată duble, statele membre ar trebui să stabilească condițiile pe baza cărora să se determine dacă terenul se află la dispoziția fermierului. Având în vedere probabilitatea utilizării ocazionale și temporare a terenului agricol pentru o activitate care nu este strict agricolă și dat fiind potențialul anumitor activități neagricole de a contribui la diversificarea veniturilor exploatațiilor agricole, statele membre ar trebui să stabilească condiții adecvate pentru includerea ca hectare eligibile a suprafețelor care sunt utilizate și pentru activități neagricole.

(8)În ceea ce privește suprafețele utilizate pentru producția de cânepă, în vederea protejării sănătății publice și pentru a se asigura consecvența cu alte reglementări legislative, utilizarea soiurilor de cânepă pentru semințe cu un conținut de tetrahidrocanabinol mai mic de 0,2 % ar trebui cuprinsă în definiția hectarului eligibil.

(9)Pentru ca performanța PAC să fie și mai bună, sprijinul pentru venit ar trebui să fie direcționat spre fermierii veritabili. Pentru a se asigura o abordare comună la nivelul Uniunii în privința unei astfel de direcționări a sprijinului, ar trebui prevăzută o definiție-cadru a „fermierului veritabil” care să conțină elementele esențiale. Pornind de la acest cadru, statele membre ar trebui să definească, în propriile planuri strategice PAC, în funcție de condiții precum evaluări ale veniturilor, forța de muncă ocupată în fermă, obiectul de activitate al societății și intrările în registre, care fermieri nu sunt considerați fermieri veritabili. De asemenea, o astfel de definiție nu trebuie să excludă sprijinirea fermierilor care desfășoară mai multe activități, mai exact a fermierilor care desfășoară activități agricole, dar sunt implicați totodată în activități în afara propriilor ferme, deoarece multiplele lor activități consolidează adesea structura socioeconomică a zonelor rurale.

(10)Pentru a se asigura consecvența între intervențiile sub formă de plăți directe și intervențiile de tip dezvoltare rurală atunci când obiectivul vizat este reînnoirea generațională, ar trebui stabilită la nivelul Uniunii o definiție-cadru privind „tânărul fermier” care să conțină elementele esențiale.

(11)Pentru a da substanță obiectivelor PAC stabilite la articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și pentru a garanta că Uniunea face față în mod corespunzător celor mai recente provocări cu care se confruntă, este oportun să se prevadă o serie de obiective generale care să reflecte orientările prezentate în comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”. De asemenea, la nivelul Uniunii ar trebui stabilit un set de obiective specifice care să fie urmărite de statele membre prin intermediul planurilor lor strategice PAC. Aceste obiective specifice ar trebui nu doar să stabilească un echilibru între dimensiunile dezvoltării durabile, potrivit evaluării impactului, ci și să transpună obiectivele generale ale PAC în priorități mai concrete și să țină seama de legislația relevantă a Uniunii, în special în ceea ce privește clima, energia și mediul.

(12)O PAC mai inteligentă, modernizată și mai sustenabilă trebuie să fie deschisă față de cercetare și inovare, pentru a reflecta caracterul multifuncțional al sistemelor agricole, forestiere și alimentare ale Uniunii, investind în dezvoltarea tehnologică și în digitalizare, precum și îmbunătățind accesul la cunoștințe imparțiale, temeinice, relevante și noi.

(13)În vreme ce, potrivit modelului de performanță al PAC, Uniunea ar trebui să stabilească obiectivele Uniunii și să definească tipurile de intervenții, precum și cerințele de bază aplicabile statelor membre, acestea din urmă ar trebui să dețină competența de a transpune acel cadru al Uniunii în mecanisme de sprijin aplicabile beneficiarilor. În acest context, statele membre ar trebui să acționeze în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale și cu principiile generale ale dreptului Uniunii și să se asigure că, într-adevăr, cadrul juridic pentru acordarea sprijinului din partea Uniunii către beneficiari se bazează pe planurile strategice PAC ale statelor membre și este în conformitate cu principiile și cerințele prevăzute în prezentul regulament și în [Regulamentul orizontal].

(14)Pentru ca sectorul agricol să fie inteligent și rezilient, plățile directe constituie în continuare o parte esențială a garantării unui sprijin acordat fermierilor pentru un venit echitabil. De asemenea, investițiile în restructurarea, modernizarea, inovarea și diversificarea fermelor și în adoptarea unor noi tehnologii sunt necesare pentru îmbunătățirea recompenselor de piață ale fermierilor.

(15)În contextul unei mai puternice orientări spre piață a PAC, prezentată în comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, expunerea la piață, schimbările climatice și frecvența și gravitatea fenomenelor meteorologice extreme aferente, precum și crizele sanitare și fitosanitare pot genera riscuri legate de volatilitatea prețurilor și de presiunile tot mai mari asupra veniturilor. Astfel, deși fermierii sunt cei care poartă, în definitiv, responsabilitatea elaborării propriilor strategii în cadrul propriilor ferme, ar trebui să se instituie un cadru robust care să garanteze gestionarea adecvată a riscurilor. În acest scop, statele membre și fermierii ar putea recurge la o platformă la nivelul UE privind gestionarea riscurilor pentru consolidarea capacităților, pentru a le oferi fermierilor instrumente financiare adecvate pentru investiții și acces la capital circulant, formare profesională, transfer de cunoștințe și consiliere.

(16)Stimularea îngrijirii mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii legate de mediu și climă constituie o prioritate extrem de importantă pentru viitorul agriculturii și silviculturii din Uniune. Așadar, structura PAC ar trebui să reflecte un nivel de ambiție mai ridicat în privința acestor obiective. Dat fiind modelul de performanță, acțiunile întreprinse pentru combaterea schimbărilor climatice și a degradării mediului ar trebui să fie orientate spre rezultate, iar articolul 11 din TFUE ar trebui considerat, în acest scop, o obligație de rezultat.

Deoarece multe zone din Uniune suferă din cauza unor probleme structurale cum ar fi lipsa oportunităților de angajare atractive, lipsa de personal calificat și investițiile insuficiente în conectivitate, infrastructuri și servicii esențiale, precum și din cauza exodului tinerilor, este fundamentală consolidarea structurii socioeconomice a zonelor respective, în conformitate cu Declarația de la Cork 2.0, în special prin crearea de locuri de muncă și reînnoirea generațională, prin aducerea în zonele rurale a locurilor de muncă și a creșterii economice dorite de Comisie, prin promovarea incluziunii sociale, a reînnoirii generaționale și a dezvoltării de „sate inteligente” în mediul rural al întregii Europe. Astfel cum se indică în Comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, noile lanțuri valorice rurale, cum ar fi energia din surse regenerabile, bioeconomia emergentă, economia circulară și ecoturismul, pot oferi zonelor rurale un bun potențial pentru creștere și locuri de muncă. În acest context, instrumentele financiare și utilizarea garanției InvestEU pot avea un rol crucial în asigurarea accesului la finanțare și în stimularea capacității de creștere a fermelor și întreprinderilor. Există potențial pentru ocuparea forței de muncă în zonele rurale pentru resortisanții țărilor terțe cu drept de ședere legală, ceea ce ar promova integrarea lor socială și economică, în special în cadrul strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

(17)PAC ar trebui să asigure în continuare securitatea alimentară, care ar trebui înțeleasă ca însemnând acces permanent la alimente suficiente, sigure și hrănitoare. Mai mult, PAC ar trebui să contribuie la îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura Uniunii noilor exigențe societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la producția agricolă sustenabilă, la o alimentație mai sănătoasă, la deșeurile alimentare și la bunăstarea animalelor. PAC ar trebui să promoveze în continuare producția cu caracteristici specifice și valoroase, ajutând în același timp fermierii să-și ajusteze proactiv producția în funcție de semnalele de pe piață și de exigențele consumatorilor.

(18)Având în vedere amploarea reformei necesare pentru îndeplinirea obiectivelor și pentru a se răspunde preocupărilor, este oportun să se prevadă un nou cadru juridic, într-un singur regulament, care să cuprindă sprijinul din partea Uniunii finanțat prin Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și care să înlocuiască măsurile prevăzute în prezent în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 9 și în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 10 .

(19)Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme care să se aplice sprijinului din partea Uniunii finanțat prin FEGA și prin FEADR și acordat sub forma unor tipuri de intervenții specificate într-un plan strategic PAC elaborat de fiecare stat membru și aprobat de Comisie.

(20)Pentru a se asigura faptul că Uniunea își poate îndeplini obligațiile internaționale referitoare la sprijinul intern, prevăzute în Acordul OMC privind agricultura, anumite tipuri de intervenții prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie notificate în continuare ca sprijin din categoria „cutie verde”, ale cărui efecte asupra producției sau de denaturare a comerțului sunt nule sau cel mult minime, sau să fie notificate ca sprijin din categoria „cutie albastră” în cadrul programelor de limitare a producției, fiind astfel exceptate din angajamentele de reducere. Deși dispozițiile din prezentul regulament referitoare la astfel de tipuri de intervenții sunt deja în conformitate cu cerințele „cutiei verzi” prevăzute în anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura sau cu cerințele „cutiei albastre” prevăzute la articolul 6.5 din acordul menționat, ar trebui să se garanteze că intervențiile planificate de statele membre în planurile lor strategice PAC pentru aceste tipuri de intervenții îndeplinesc în continuare cerințele respective.

(21)Având ca bază sistemul precedent al ecocondiționalității implementat până în 2020, sistemul noii condiționalități leagă primirea integrală a sprijinului PAC de respectarea de către beneficiari a standardelor de bază referitoare la mediu, schimbările climatice, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Standardele de bază cuprind, într-o formă simplificată, o listă de cerințe legale în materie de gestionare (SMR) și standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor (GAEC). Aceste standarde de bază ar trebui să țină seama într-o mai mare măsură de provocările legate de mediu și climă și de noua componentă de mediu a arhitecturii PAC, atingând astfel nivelul superior de ambiție în ceea ce privește mediul și clima anunțat de Comisie în comunicarea sa privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” și în cadrul financiar multianual (CMF). Condiționalitatea are menirea de a contribui la dezvoltarea unei agriculturi sustenabile, printr-o sensibilizare mai puternică a beneficiarilor în legătură cu necesitatea respectării standardelor de bază. De asemenea, condiționalitatea vizează să ofere o contribuție pentru ca PAC să devină mai compatibilă cu așteptările societății, prin îmbunătățirea coerenței dintre politica agricolă comună și obiectivele privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Condiționalitatea ar trebui să fie o parte integrantă a componentei de mediu a arhitecturii PAC, ca element al nivelului de bază pe care se sprijină angajamente mai ambițioase în materie de mediu și climă, și ar trebui aplicată în mod exhaustiv în întreaga Uniune. În ceea ce privește fermierii care nu îndeplinesc cerințele respective, statele membre ar trebui să se asigure că se aplică sancțiuni proporționate, eficace și disuasive în conformitate cu [Regulamentul HZR].

(22)Cadrul standardelor GAEC este menit a contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, la soluționarea provocărilor legate de apă, la protejarea și calitatea solului și la protejarea și calitatea biodiversității. Cadrul trebuie îmbunătățit pentru a ține seama în special de practicile prevăzute pentru perioada de până în 2020 în cadrul înverzirii plăților directe, de atenuarea schimbărilor climatice și de necesitatea îmbunătățirii sustenabilității fermelor precum și, în special, de gestionarea substanțelor nutritive. Este recunoscut faptul că fiecare GAEC contribuie la îndeplinirea mai multor obiective. Pentru a implementa acest cadru, statele membre ar trebui să instituie câte un standard național pentru fiecare dintre standardele stabilite la nivelul Uniunii, ținând seama de caracteristicile specifice ale zonei respective, inclusiv de condițiile pedologice și climatice, de condițiile agricole existente, de utilizarea terenurilor, de rotația culturilor, de practicile agricole și de structurile fermelor. De asemenea, statele membre pot defini, în plus, și alte standarde naționale legate de principalele obiective prevăzute în anexa III în vederea îmbunătățirii modului în care este realizat cadrul GAEC în ceea ce privește mediul și clima. Ca parte a cadrului GAEC, pentru a sprijini nu doar performanța agronomică a fermelor, ci și performanța lor de mediu, vor fi elaborate planuri de gestionare a nutrienților, cu ajutorul unui instrument electronic pentru sustenabilitatea fermelor pus la dispoziția fermierilor individuali de către statele membre. Acest instrument ar trebui să ofere sprijin pentru luarea deciziilor în cadrul fermelor, pe baza unui minimum de funcționalități privind gestionarea nutrienților. De asemenea, o interoperabilitate și o modularitate ridicate ar trebui să garanteze, de asemenea, posibilitatea adăugării altor aplicații electronice de e-guvernanță și pentru ferme. Pentru a se asigura condiții de concurență echitabile în rândul fermierilor și în întreaga Uniune, Comisia poate oferi statelor membre sprijin în ceea ce privește atât proiectarea instrumentului, cât și stocarea datelor și serviciile de prelucrare necesare.

(23)SMR trebuie să fie implementate pe deplin de statele membre pentru a deveni operaționale la nivel de fermă și pentru a se asigura aplicarea unui tratament egal fermierilor. Pentru a se asigura consecvența normelor privind condiționalitatea din punctul de vedere al sporirii sustenabilității politicii, SMR ar trebui să includă principalele acte legislative ale Uniunii referitoare la mediu, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor a căror implementare la nivel național implică obligații precise pentru fermierii individuali, inclusiv obligații în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului 11 și al Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului 12 sau al Directivei 91/676/CEE a Consiliului 13 . Pentru a se da curs declarației comune emise de Parlamentul European și de Consiliu și anexate la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 14 , dispozițiile relevante din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului 15 și din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului 16 sunt incluse ca SMR în domeniul de aplicare al condiționalității, iar lista standardelor GAEC este adaptată în consecință.

(24)Statele membre ar trebui să instituie servicii de consiliere agricolă menite a îmbunătăți gestionarea sustenabilă și performanța generală a exploatațiilor agricole și a întreprinderilor rurale, vizând aspectele economice, de mediu și sociale, și a identifica îmbunătățirile necesare în privința tuturor măsurilor luate la nivel de fermă prevăzute în planurile strategice PAC. Aceste servicii de consiliere agricolă ar trebui să îi ajute pe fermieri și pe alți beneficiari ai sprijinului PAC să devină mai conștienți în privința relației dintre gestionarea fermei și gestionarea terenurilor pe de o parte și anumite standarde, cerințe și informații, inclusiv referitoare la mediu și climă, pe de altă parte. Lista acestora din urmă include standarde aplicabile fermierilor și altor beneficiari ai PAC sau necesare acestora și prevăzute în planul strategic PAC, precum și standardele aferente legislației privind apa, utilizarea sustenabilă a pesticidelor și, totodată, inițiativele de combatere a rezistenței antimicrobiene și gestionarea riscurilor. Pentru a spori calitatea și eficacitatea consilierii, statele membre ar trebui să integreze consilieri în sistemele de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS), în scopul furnizării de informații tehnologice și științifice la zi obținute prin cercetare și inovare.

(25)Pentru a se asigura o distribuire mai echitabilă a sprijinului pentru venit, cuantumurile plăților directe care depășesc un anumit plafon ar trebui reduse, iar rezultatul reducerii fie ar trebui utilizat pentru plăți directe decuplate și, în mod prioritar, pentru sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității, fie ar trebui transferat spre FEADR. Pentru evitarea efectelor negative asupra ocupării forței de muncă, ar trebui să se țină seama de forța de muncă atunci când se aplică acest mecanism.

(26)Legislația Uniunii ar trebui să prevadă că statele membre, în propriile planuri strategice PAC, ar trebui să stabilească cerințe în ceea ce privește suprafața minimă pentru care se acordă plăți decuplate. Aceste cerințe ar trebui să țină seama de necesitatea de a se evita sarcina administrativă excesivă generată de gestionarea unui număr mare de plăți în cuantumuri mici și de a se asigura o contribuție eficace a sprijinului la îndeplinirea obiectivelor PAC la care contribuie plățile directe decuplate. În vederea garantării unui nivel minim de sprijin pentru venitul agricol pentru toți fermierii veritabili, precum și în scopul îndeplinirii obiectivului tratatului de a se asigura un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, ar trebui stabilită o plată decuplată anuală bazată pe suprafață, ca tip de intervenție numit „sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilității”. Pentru a se îmbunătăți direcționarea acestui sprijin, cuantumurile plăților pot fi diferențiate pe grupuri de teritorii pe baza condițiilor socioeconomice și/sau agronomice. Pentru a evita efectele disruptive asupra veniturilor fermierilor, statele membre pot decide să implementeze sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității în funcție de drepturile la plată. În acest caz, valoarea drepturilor la plată de dinaintea oricărei convergențe suplimentare ar trebui să fie proporțională cu valoarea lor astfel cum a fost stabilită în cadrul schemelor de plată de bază în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, ținând seama și de plățile pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu. Statele membre ar trebui să realizeze, de asemenea, o convergență sporită pentru a continua să se îndepărteze progresiv de valorile istorice.

(27)Când prevăd sprijinul direct decuplat pe baza sistemului de drepturi la plată, statele membre ar trebui să continue să gestioneze o rezervă națională sau mai multe rezerve per grup de teritorii. Aceste rezerve ar trebui utilizate, în mod prioritar, pentru tinerii fermieri și pentru fermierii care își încep activitatea agricolă. De asemenea, pentru a se garanta funcționarea fără probleme a sistemului, sunt necesare norme privind utilizarea și transferul drepturilor la plată.

(28)Fermele mici rămân un element esențial al agriculturii Uniunii, deoarece au un rol vital în sprijinirea ocupării forței de muncă în mediul rural și contribuie la dezvoltarea teritorială. Pentru a se promova o distribuire mai echilibrată a sprijinului și pentru a se reduce sarcina administrativă pentru cei care beneficiază de sume mici, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a le oferi micilor fermieri posibilitatea înlocuirii celorlalte plăți directe cu acordarea unei plăți cu sumă fixă pentru micii fermieri.

(29)Având în vedere nevoia recunoscută de a se promova o distribuire mai echilibrată a sprijinului către fermierii mici și/sau mijlocii într-un mod vizibil și măsurabil, ar trebui instituită la nivelul Uniunii o plată decuplată specifică per hectar, sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității. Pentru a se permite o mai bună direcționare a acestui sprijin complementar și în vederea recunoașterii diferențelor dintre structurile fermelor din întreaga Uniune, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea cuantumuri diferite ale sprijinului complementar pentru diferite intervale de hectare.

(30)Crearea și dezvoltarea de către tinerii fermieri a unor noi activități economice în sectorul agricol reprezintă o provocare din punct de vedere financiar și constituie un element de care ar trebui să se țină seama la alocarea și direcționarea plăților directe. Această dezvoltare este esențială pentru competitivitatea sectorului agricol din Uniune și, din acest motiv, statele membre pot institui un sprijin complementar pentru venit pentru tinerii fermieri. Acest tip de intervenții ar trebui instituit pentru a le oferi tinerilor fermieri un sprijin pentru venit suplimentar, după perioada inițială de înființare.

(31)PAC ar trebui să garanteze că statele membre sporesc nivelul de realizare în ceea ce privește mediul grație respectării nevoilor locale și a circumstanțelor reale ale fermierilor. În cadrul plăților directe din planurile strategice PAC, statele membre ar trebui să instituie programe ecologice voluntare pentru fermieri, care ar trebui să fie întru totul coordonate cu celelalte intervenții relevante. Aceste scheme ar trebui să fie definite de statele membre ca o plată acordată fie pentru stimularea și remunerarea furnizării de bunuri publice prin intermediul practicilor agricole benefice pentru mediu și climă, fie drept compensație pentru introducerea acestor practici. În ambele cazuri, aceste scheme ar trebui să vizeze sporirea performanței PAC în materie de mediu și climă și ar trebui, prin urmare, să fie concepute astfel încât să depășească cerințele obligatorii prevăzute deja de sistemul condiționalității. Statele membre pot decide să instituie programe ecologice pentru practicile agricole, cum ar fi gestionarea îmbunătățită a pajiștilor permanente și a elementelor de peisaj și agricultura ecologică. Aceste scheme pot include, de asemenea, „scheme de bază” care pot fi o condiție pentru asumarea unor angajamente mai ambițioase în materie de dezvoltare rurală.

(32)Statele membre ar trebui să poată utiliza, pentru sprijinul cuplat pentru venit, o parte a propriului plafon financiar disponibil pentru plățile directe, pentru a îmbunătăți competitivitatea, sustenabilitatea și/sau calitatea anumitor sectoare și producții care sunt deosebit de importante din motive sociale, economice sau de mediu și care se confruntă cu anumite dificultăți. Mai mult, ar trebui să se permită, de asemenea, statelor membre să utilizeze o parte suplimentară a plafonului lor financiar disponibil pentru plățile directe în scopul acordării unui sprijin cuplat pentru venit specific pentru sprijinirea producției de culturi proteice, pentru a reduce deficitul Uniunii în această privință.

(33)Ar trebui asigurată conformitatea sprijinului cuplat pentru venit cu angajamentele internaționale ale Uniunii. Acestea includ, mai ales, cerințele Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase în cadrul GATT 17 , astfel cum sunt aplicabile ca urmare a modificărilor suprafeței de bază separate pentru plantele oleaginoase a UE survenite în urma schimbării alcătuirii UE. Comisia a trebui să aibă competența de a adopta acte de punere în aplicare în acest scop, și anume pentru stabilirea de norme detaliate în acest sens.

(34)În conformitate cu obiectivele prevăzute în protocolul nr. 4 privind bumbacul anexat la Actul de aderare din 1979, este necesar să se continue o „plată specifică pentru cultură” per hectar eligibil legată de cultivarea bumbacului, precum și sprijinul pentru organizațiile interprofesionale din regiunile producătoare de bumbac. Totuși, deoarece alocarea bugetară pentru bumbac este fixă și nu poate fi utilizată în alte scopuri și deoarece implementarea acestui program are un temei juridic în tratat, plata pentru bumbac nu ar trebui să facă parte din intervențiile aprobate în planul strategic PAC. Pentru a se asigura aplicarea și gestionarea eficiente ale plății specifice pentru cultura de bumbac, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte.

(35)Tipurile de intervenții sectoriale sunt necesare pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor PAC și pentru consolidarea sinergiilor cu alte instrumente ale PAC. În armonie cu modelul de performanță, ar trebui elaborate la nivelul Uniunii cerințe minime referitoare la conținutul și obiectivele unor astfel de tipuri de intervenții sectoriale, pentru a se asigura condiții de concurență echitabile pe piața internă și pentru a se evita condițiile de concurență inegale și neloiale. Statele membre ar trebui să justifice includerea lor în planurile lor strategice PAC și să asigure consecvența cu alte intervenții la nivel sectorial. Tipurile generale de intervenții care urmează a fi stabilite la nivelul Uniunii ar trebui să vizeze sectorul fructelor și legumelor, cel al vinului, cel al produselor apicole, cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă, cel al hameiului și celelalte produse care urmează a fi specificate, în cazul cărora se consideră că instituirea unor programe sectoriale va avea efecte benefice asupra îndeplinirii unora sau a tuturor obiectivelor generale și specifice ale PAC vizate de prezentul regulament.

(36)Pachetele financiare naționale sau alte limitări sub forma unor plafoane sunt necesare pentru menținerea specificității intervenției și pentru facilitarea programării unor intervenții sectoriale pentru vin, uleiul de măsline și măslinele de masă, hamei și pentru alte produse agricole care urmează a fi specificate în prezentul regulament. Totuși, în sectorul fructelor și legumelor și în cel al apiculturii, asistența financiară din partea Uniunii ar trebui să fie acordată în continuare în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 18 , pentru a nu fi subminată îndeplinirea obiectivelor suplimentare specifice acestor tipuri de intervenții. În cazurile în care statele membre ar introduce un sprijin pentru „alte intervenții sectoriale” în planurile lor strategice PAC, alocarea financiară corespunzătoare ar trebui dedusă din alocarea pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe a statului membru în cauză, pentru a se menține neutralitatea financiară. În cazul în care un stat membru ar decide să nu implementeze intervenții sectoriale pentru hamei și uleiul de măsline, alocările conexe destinate statului membru respectiv ar trebui puse la dispoziție ca alocări suplimentare pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe.

(37)În cazul intervențiilor de dezvoltare rurală, principiile sunt definite la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește cerințele de bază referitoare la aplicarea criteriilor de selecție de către statele membre. Totuși, statele membre ar trebui să aibă o amplă marjă de discreție pentru a defini condiții specifice în funcție de propriile nevoi. Tipurile de intervenții de dezvoltare rurală includ plățile pentru angajamentele în materie de mediu și climă și pentru alte angajamente în materie de gestionare pe care statele membre ar trebui să le sprijine pe întregile lor teritorii în conformitate cu propriile nevoi specifice naționale, regionale sau locale. Statele membre ar trebui să acorde plăți fermierilor și altor gestionari de terenuri care își asumă în mod voluntar angajamente în materie de gestionare care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și la protejarea și îmbunătățirea mediului, inclusiv a calității apei și a cantității de apă, a calității aerului, a solului, a biodiversității și a serviciilor ecosistemice, precum și angajamente voluntare în cadrul Natura 2000, și sprijin pentru diversitatea genetică. Sprijinul din cadrul plăților pentru angajamentele în materie de gestionare poate fi acordat, de asemenea, sub forma unor abordări conduse la nivel local, integrate sau cooperative și a unor intervenții bazate pe rezultate.

(38)Sprijinul pentru angajamentele în materie de gestionare poate include prime destinate agriculturii ecologice pentru conversia la terenuri ecologice și menținerea acestora, plăți pentru alte tipuri de intervenții de sprijin pentru sistemele de producție care respectă mediul, cum ar fi agroecologia, agricultura de conservare și producția integrată, servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor, prime pentru păduri și pentru crearea de sisteme agrosilvice, bunăstarea animalelor, conservarea, utilizarea sustenabilă și dezvoltarea resurselor genetice. În funcție de propriile nevoi, statele membre pot elabora alte scheme în cadrul acestui tip de intervenții. Acest tip de plăți ar trebui să se acorde doar pentru costurile suplimentare și pierderile de venit rezultate din angajamentele care depășesc nivelul de bază al standardelor și cerințelor obligatorii prevăzute în dreptul Uniunii și în cel național, precum și condiționalitatea, astfel cum este prevăzută în planul strategic PAC. Angajamentele legate de acest tip de intervenții pot fi asumate pentru o perioadă anuală sau multianuală prestabilită și pot depăși șapte ani în cazuri în care acest lucru este justificat corespunzător.

(39)Măsurile forestiere ar trebui să contribuie la implementarea strategiei forestiere a Uniunii și să se bazeze pe programele silvicole naționale sau subnaționale ale statelor membre sau pe instrumente echivalente, care ar trebui să fie fondate pe angajamentele aferente Regulamentului privind includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și absorbțiilor rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia [Regulamentul LULUCF] și pe angajamentele asumate în cadrul Conferințelor Ministeriale privind Protecția Pădurilor din Europa. Intervențiile ar trebui să se bazeze pe planurile de gestionare a pădurilor sau pe instrumente echivalente și pot cuprinde dezvoltarea zonelor forestiere și gestionarea sustenabilă a pădurilor, inclusiv împădurirea terenurilor și crearea și regenerarea de sisteme agrosilvice, protejarea, refacerea și îmbunătățirea resurselor forestiere, ținând seama de nevoile de adaptare, investițiile pentru garantarea și îmbunătățirea conservării și rezilienței pădurilor și pentru garantarea și îmbunătățirea furnizării de servicii ecosistemice forestiere și de servicii climatice, precum și măsuri și investiții în sprijinul energiei din surse regenerabile și al bioeconomiei.

(40)Pentru a asigura un venit echitabil și un sector agricol rezilient pe întregul teritoriu al Uniunii, statele membre pot acorda sprijin fermierilor din zonele care se confruntă cu anumite constrângeri naturale și alte constrângeri specifice anumitor zone. În ceea ce privește plățile pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, ar trebui să se aplice în continuare desemnarea din cadrul politicii de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020. Pentru ca PAC să genereze mai multă valoare adăugată la nivelul Uniunii în ceea ce privește mediul și să își consolideze sinergiile cu finanțarea investițiilor în natură și biodiversitate, este necesar să se mențină o măsură separată care să vizeze compensarea beneficiarilor pentru dezavantajele legate de implementarea Directivei Natura 2000 și a Directivei-cadru privind apa. Prin urmare, ar trebui să se acorde în continuare sprijin fermierilor și deținătorilor de păduri, pentru a-i ajuta să facă față dezavantajelor specifice care rezultă din punerea în aplicare a Directivei 2009/147/CE și a Directivei 92/43/CEE, și pentru a contribui la gestionarea eficace a siturilor Natura 2000. Totodată, ar trebui să fie pus la dispoziția fermierilor un sprijin care să îi ajute să facă față dezavantajelor din zonele bazinelor hidrografice, cauzate de punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa. Sprijinul ar trebui să fie legat de cerințele specifice descrise în planurile strategice PAC care depășesc standardele și cerințele obligatorii relevante. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că plățile acordate fermierilor nu duc la dubla finanțare prin suprapunerea cu schemele ecologice. În plus, nevoile specifice ale zonelor Natura 2000 ar trebui luate în considerare de către statele membre în cadrul elaborării generale a planurilor lor strategice PAC.

(41)De asemenea, obiectivele PAC ar trebui urmărite prin sprijinirea investițiilor, atât a celor productive, cât și a celor neproductive, atât în cadrul fermei cât și în afara ei. Aceste investiții pot viza, printre altele, infrastructurile legate de dezvoltarea, modernizarea și adaptarea la schimbările climatice a agriculturii și a silviculturii, inclusiv a accesului la terenurile fermelor și la cele forestiere, consolidarea și îmbunătățirea terenurilor, practicile agrosilvice și furnizarea energiei și a apei și economisirea acestora. Pentru o mai bună asigurare a consecvenței planurilor strategice PAC cu obiectivele Uniunii, precum și pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile între statele membre, în prezentul regulament a fost inclusă o listă negativă a domeniilor investiționale.

(42)Având în vedere necesitatea eliminării lacunelor în materie de investiții din sectorul agricol al Uniunii și pentru a se îmbunătăți accesul la instrumentele financiare pentru grupurile prioritare, în special pentru tinerii fermieri și pentru noii fermieri cu profiluri de risc mai ridicat, ar trebui să se încurajeze utilizarea garanției InvestEU și combinarea granturilor cu instrumente financiare. Deoarece utilizarea instrumentelor financiare în statele membre variază considerabil ca urmare a diferențelor în ceea ce privește accesul la finanțare, dezvoltarea sectorului bancar, prezența capitalului de risc, familiaritatea în rândul administrațiilor publice și potențiala gamă de beneficiari, statele membre ar trebui să prevadă în planurile strategice PAC ținte, beneficiari și condiții preferențiale adecvate și alte norme de eligibilitate posibile.

(43)Tinerii fermieri și noii fermieri se confruntă în continuare cu bariere semnificative în ceea ce privește accesul la terenuri, prețurile ridicate și accesul la credite. Întreprinderile lor sunt mai puternic amenințate de volatilitatea prețurilor (atât ale factorilor de producție, cât și ale produselor), iar nevoile lor în ceea ce privește formarea profesională în materie de competențe antreprenoriale și de gestionare a riscurilor sunt mari. Așadar, este esențială continuarea sprijinului pentru înființarea de noi întreprinderi și de noi ferme. Statele membre ar trebui să prevadă o abordare strategică și să stabilească un set clar și coerent de intervenții pentru reînnoirea generațională în cadrul obiectivului specific dedicat acestui aspect. În acest scop, în propriile planuri strategice PAC, statele membre pot prevedea condiții preferențiale pentru instrumentele financiare pentru tinerii fermieri și pentru noii fermieri și ar trebui să includă în planurile lor strategice PAC rezervarea unei sume care să echivaleze cu cel puțin 2 % din pachetul financiar anual al plăților directe. Ar trebui să se stabilească o majorare a cuantumului maxim al ajutorului acordat pentru instalarea tinerilor fermieri și pentru întreprinderile rurale nou înființate, până la 100 000 EUR, care poate fi accesat, de asemenea, prin sau în combinație cu forma de sprijin a instrumentului financiar.

(44)Dată fiind necesitatea de a se asigura instrumente adecvate de gestionare a riscurilor, ar trebui menținute primele de asigurare și fondurile mutuale, finanțate de FEADR. Categoria fondurilor mutuale cuprinde atât fondurile legate de pierderile de producție, cât și instrumentele de stabilizare a veniturilor care sunt generale și specific sectoriale și care sunt legate de pierderile de venit.

(45)Sprijinul ar trebui să permită instituirea și implementarea cooperării între cel puțin două entități în vederea îndeplinirii obiectivelor PAC. Sprijinul poate viza toate aspectele unei astfel de cooperări, cum ar fi instituirea unor sisteme de calitate, acțiuni colective în domeniul mediului și în cel al climei, promovarea lanțurilor de aprovizionare scurte și a piețelor locale, proiectele-pilot, proiecte ale grupurilor operaționale cuprinse în proiectele de dezvoltare locală din cadrul parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, satele inteligente, cluburile cumpărătorilor și cercurile utilajelor, parteneriatele între ferme, planurile de gestionare a pădurilor, rețelele și grupurile, agricultura socială, agricultura sprijinită de comunitate, acțiunile din sfera de aplicare a LEADER și instituirea de grupuri de producători și de organizații de producători, precum și de alte forme de cooperare considerate necesare pentru îndeplinirea obiectivelor specifice ale PAC.

(46)Comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” menționează schimburile de cunoștințe și accentul pe inovare ca fiind un obiectiv transversal al noii PAC. PAC ar trebui să continue să sprijine modelul de inovare interactivă, care stimulează colaborarea dintre actori în scopul utilizării la maximum a tipurilor complementare de cunoștințe în vederea diseminării soluțiilor practice. Serviciile de consiliere agricolă ar trebui consolidate în cadrul AKIS. Planul strategic PAC ar trebui să furnizeze informații privind modul în care vor funcționa împreună serviciile de consiliere, cercetarea și rețelele rurale. Fiecare stat membru sau regiune, după caz, poate finanța mai multe acțiuni care vizează schimburile de cunoștințe și inovarea, utilizând tipurile de intervenții dezvoltate în prezentul regulament.

(47)FEGA ar trebui să continue să finanțeze tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și tipurile de intervenții sectoriale, iar FEADR ar trebui să continue să finanțeze tipurile de intervenții de dezvoltare rurală descrise în prezentul regulament. Normele privind gestiunea financiară a PAC ar trebui stabilite separat pentru cele două fonduri și pentru activitățile sprijinite de fiecare dintre ele, având în vedere că noul model de performanță acordă mai multă flexibilitate și subsidiaritate statelor membre pentru ca acestea să își poată îndeplini obiectivele. Tipurile de intervenții în temeiul prezentului regulament ar trebui să vizeze perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2027.

(48)Sprijinul pentru plățile directe acordat în temeiul planurilor strategice PAC ar trebui acordat în limita unor alocări naționale care urmează a fi stabilite în prezentul regulament. Aceste alocări naționale ar trebui să reflecte continuarea schimbărilor prin care alocările către statele membre cu cel mai redus nivel de sprijin per hectar sunt majorate treptat în vederea reducerii cu 50 % a discrepanței față de media de 90 % de la nivelul Uniunii. Pentru a se ține seama de mecanismul de reducere a plăților și de utilizarea rezultatului acestui mecanism în statul membru, ar trebui să se permită ca alocările financiare indicative anuale totale din planul strategic PAC al unui stat membru să depășească alocarea națională.

(49)Pentru a se facilita gestionarea fondurilor FEADR, ar trebui stabilită o singură rată de contribuție pentru sprijinul din FEADR în raport cu cheltuielile publice din statele membre. Pentru a se ține seama de importanța deosebită sau de natura anumitor tipuri de operațiuni, ar trebui stabilite rate specifice ale contribuției în legătură cu acestea. Pentru a se atenua constrângerile specifice cauzate de nivelul de dezvoltare, de depărtare și de insularitate, ar trebui stabilită o rată adecvată a contribuției FEADR pentru regiunile mai puțin dezvoltate, pentru regiunile ultraperiferice menționate în articolul 349 din TFUE și pentru insulele mici din Marea Egee.

(50)FEADR nu ar trebui să ofere sprijin pentru investiții care ar dăuna mediului. Așadar, este necesar ca prezentul regulament să prevadă o serie de reguli de excludere, precum și posibilitatea dezvoltării ulterioare a acestor garanții în actele delegate. Mai ales, FEADR nu ar trebui să finanțeze investițiile în irigații care nu contribuie la realizarea sau menținerea unei stări bune a corpului de apă în cauză sau a corpurilor de apă în cauză și investițiile în împădurire care nu sunt coerente cu obiectivele în materie de mediu și climă conforme cu principiile gestionării sustenabile a pădurilor.

(51)Pentru a se asigura finanțarea adecvată a anumitor priorități, ar trebui stabilite norme pentru sprijinul din cadrul FEADR privind alocările financiare minime destinate acestor priorități. În scopul asigurării unor condiții de concurență echitabile între fermieri, ar trebui să se stabilească, de asemenea, o alocare maximă pentru sprijinul cuplat în cadrul plăților directe. Mai mult, ar trebui să se permită, de asemenea, statelor membre să utilizeze o parte suplimentară a plafonului lor financiar disponibil pentru plățile directe în scopul acordării unui sprijin cuplat pentru venit specific pentru îmbunătățirea competitivității, a sustenabilității și/sau a calității producției de culturi proteice.

(52)Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și cu angajamentul față de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, acest program va contribui la integrarea combaterii schimbărilor climatice în politicile Uniunii și la atingerea unei ținte generale ca 25 % din cheltuielile bugetului UE să sprijine îndeplinirea obiectivelor climatice. Se preconizează că acțiunile din cadrul PAC vor contribui la îndeplinirea obiectivelor climatice cu 40 % din pachetul financiar total al PAC. Acțiunile relevante vor fi identificate pe parcursul elaborării și implementării programului și vor fi reevaluate în contextul evaluărilor relevante și al proceselor de revizuire.

(53)Transferul de responsabilitate către statele membre pentru evaluarea nevoilor și pentru atingerea țintelor se realizează împreună cu acordarea unei flexibilități sporite privind stabilirea combinației între tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, tipurile de intervenții sectoriale și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală. Acest lucru ar trebui sprijinit printr-o oarecare flexibilitate în ceea ce privește ajustarea alocărilor de fonduri naționale relevante. Când statele membre estimează că pachetul financiar prealocat este prea redus pentru a putea fi cuprinse toate măsurile dorite, este justificat un anumit grad de flexibilitate, cu evitarea în același timp a fluctuațiilor considerabile ale nivelului sprijinului direct pentru venit anual în raport cu cuantumurile disponibile pentru intervențiile multianuale din cadrul FEADR.

(54)În scopul creșterii valorii adăugate a Uniunii și al menținerii unei piețe agricole interne funcționale, precum și în vederea îndeplinirii obiectivelor generale și specifice sus-menționate, statele membre nu ar trebui să ia decizii în conformitate cu prezentul regulament în mod izolat, ci în cadrul unui proces structurat care ar trebui să se materializeze într-un plan strategic PAC. Normele de sus în jos ale Uniunii ar trebui să prevadă obiectivele PAC specifice la nivelul întregii UE, principalele tipuri de intervenții, cadrul de performanță și structura de guvernanță. O astfel de distribuire a sarcinilor are menirea de a asigura corespondența deplină dintre resursele financiare investite și rezultatele obținute.

(55)Pentru a se garanta natura strategică clară a acestor planuri strategice PAC și pentru a se facilita legăturile cu alte politici ale Uniunii, și în special cu țintele naționale stabilite pe termen lung derivate din legislația Uniunii sau din acordurile internaționale, precum cele legate de schimbările climatice, de păduri, de biodiversitate și de apă, este oportun să existe un singur plan strategic în cadrul PAC per stat membru.

(56)În procesul de elaborare a propriilor planuri strategice PAC, statele membre ar trebui să își analizeze situațiile și nevoile specifice, să stabilească ținte legate de îndeplinirea obiectivelor PAC și să conceapă intervenții care să permită atingerea țintelor respective, toate acestea fiind adaptate la contextele naționale și regionale specifice, inclusiv la regiunile ultraperiferice în temeiul articolului 349 din TFUE. Acest proces ar trebui să promoveze o subsidiaritate sporită în interiorul unui cadru comun al Uniunii, dar în același timp ar trebui să se asigure respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii și îndeplinirea obiectivelor PAC. Așadar, este oportun să se prevadă norme privind structura și conținutul planurilor strategice PAC.

(57)Pentru a se garanta că stabilirea țintelor de către statele membre și conceperea intervențiilor sunt adecvate și maximizează contribuția la îndeplinirea obiectivelor PAC, este necesar ca strategia planurilor strategice PAC să se bazeze pe o analiză prealabilă a contextelor locale și pe o evaluare a nevoilor în raport cu obiectivele PAC.

(58)Planurile strategice PAC ar trebui să urmărească asigurarea unei coerențe sporite în rândul multiplelor instrumente ale PAC, deoarece ar trebui să cuprindă atât tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, cât și tipurile sectoriale de intervenții și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală. De asemenea, planurile strategice din cadrul PAC ar trebui să asigure și să demonstreze alinierea și adecvarea deciziilor luate de statele membre în raport cu prioritățile și obiectivele Uniunii. Așadar, este oportun ca planurile strategice din cadrul PAC să conțină o strategie de intervenție orientată spre rezultate, structurată în jurul obiectivelor specifice ale PAC, inclusiv al unor ținte cuantificate raportate la obiectivele respective. Este oportun ca aceste ținte să fie bazate pe indicatori de rezultat, altfel încât să poată fi monitorizate anual.

(59)De asemenea, strategia ar trebui să evidențieze atât complementaritatea dintre instrumentele PAC, cât și complementaritatea cu celelalte politici ale Uniunii. Mai exact, fiecare plan strategic PAC ar trebui să țină seama, după caz, de legislația referitoare la mediu și climă, iar planurile naționale elaborate în conformitate cu legislația respectivă ar trebui descrise ca parte a analizei situației actuale („analiza SWOT”). Este oportună enumerarea instrumentelor legislative care ar trebui specificate în planurile strategice PAC.

(60)Având în vedere că statele membre ar trebui să beneficieze de flexibilitate în ceea ce privește decizia de a delega nivelului regional o parte a implementării planului strategic PAC pe baza unui cadru național, este oportun ca planurile strategice PAC să conțină o descriere a interacțiunilor dintre intervențiile naționale și cele regionale, pentru a se facilita coordonarea dintre regiuni în abordarea provocărilor de la nivel național.

(61)Deoarece planurile strategice PAC ar trebui să permită Comisiei să își asume responsabilitatea pentru gestionarea bugetului Uniunii și să ofere statelor membre securitate juridică în privința anumitor elemente ale planurilor, este oportun ca planurile să conțină o descriere specifică a intervențiilor individuale, inclusiv a condițiilor de eligibilitate, a alocărilor bugetare, a realizărilor planificate și a costurilor unitare. În scopul unei perspective de ansamblu asupra tuturor aspectelor bugetare și pentru fiecare intervenție este necesar un plan financiar, însoțit de un plan al țintelor.

(62)Pentru a se asigura demararea imediată și implementarea eficientă a planurilor strategice PAC, sprijinul acordat din FEGA și FEADR ar trebui să se bazeze pe existența unor condiții-cadru administrative fiabile. Așadar, fiecare plan strategic PAC ar trebui să includă identificarea tuturor structurilor de guvernanță și de coordonare a planului strategic PAC, inclusiv a sistemelor de control și a sancțiunilor, precum și a structurii de monitorizare și raportare.

(63)Ținând seama de importanța obiectivului general de modernizare a sectorului agricol și având în vedere natura transversală a acestui obiectiv, este oportun ca statele membre să includă în fiecare plan strategic PAC o descriere personalizată a contribuției respectivului plan la îndeplinirea acestui obiectiv.

(64)Având în vedere preocupările legate de sarcina administrativă aferentă gestiunii partajate, planul strategic PAC ar trebui să acorde o atenție specifică și simplificării.

(65)Deoarece nu este oportun ca Comisia să aprobe informații care pot fi considerate contextuale sau istorice sau care țin de responsabilitatea statelor membre, unele informații ar trebui furnizate ca anexe la planurile strategice PAC.

(66)În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016, este necesar să se evalueze fondurile pe baza informațiilor colectate prin intermediul cerințelor de monitorizare specifice, evitându-se totodată suprareglementarea și sarcinile administrative, mai ales asupra statelor membre. După caz, aceste cerințe pot include indicatori cuantificabili, ca bază pentru evaluarea efectelor fondurilor pe teren.

(67)Aprobarea de către Comisie a planului strategic PAC este o etapă crucială în garantarea faptului că politica este implementată în conformitate cu obiectivele comune. Potrivit principiului subsidiarității, Comisia ar trebui să ofere statelor membre orientări adecvate în ceea ce privește prezentarea unor logici de intervenție coerente și ambițioase.

(68)Este necesar să se prevadă posibilitatea programării și revizuirii planurilor strategice PAC, în conformitate cu condițiile prevăzută în prezentul regulament.

(69)O autoritate de management ar trebui să răspundă de gestionarea și implementarea fiecărui plan strategic PAC. Sarcinile autorității de management ar trebui specificate în prezentul regulament. Autoritatea de management ar trebui să poată delega o parte din sarcinile sale, rămânând totodată responsabilă pentru eficiența și corectitudinea gestionării. Statele membre ar trebui să se asigure că, în gestionarea și implementarea planurilor strategice PAC, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate în conformitate cu [Regulamentul (UE, Euratom) X] al Parlamentului European și al Consiliului [noul Regulament financiar] și cu Regulamentul (UE) X al Parlamentului European și al Consiliului [noul Regulament orizontal].

(70)În conformitate cu principiul gestiunii partajate, Comisia este asistată în implementarea PAC de comitete formate din reprezentanți ai statelor membre. În scopul simplificării sistemului și al raționalizării poziției statelor membre, se înființează un singur comitet de monitorizare pentru implementarea prezentului regulament, prin fuzionarea Comitetului privind dezvoltarea rurală cu Comitetul de gestionare privind plățile directe, ambele instituite în cadrul perioadei de programare 2014-2020. Responsabilitatea de a asista statele membre în implementarea planurilor strategice PAC este partajată între autoritatea de management și acest comitet de monitorizare. De asemenea, Comisia ar trebui să fie asistată de „Comitetul privind politica agricolă comună”, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în prezentul regulament.

(71)FEADR ar trebui să sprijine, prin intermediul asistenței tehnice, la inițiativa Comisiei, acțiunile legate de îndeplinirea sarcinilor menționate la [articolul 7 din HzR]. De asemenea, la inițiativa statelor membre poate să se acorde asistență tehnică în scopul îndeplinirii sarcinilor necesare pentru administrarea și implementarea eficace a sprijinului în legătură cu planul strategic PAC. O sporire a asistenței tehnice la inițiativa statelor membre este disponibilă doar pentru Malta.

(72)Într-un context în care statele membre vor beneficia de mult mai multă flexibilitate și subsidiaritate în ceea ce privește conceperea intervențiilor, rețelele sunt un instrument-cheie pentru a elabora și a orienta politici și pentru a garanta faptul că se acordă o atenție și o capacitate suficiente în statele membre. O rețea unică ar trebui să asigure o mai bună coordonare între activitățile de colaborare în rețea la nivelul Uniunii, la nivel național și la nivel regional. Rețeaua PAC europeană și rețeaua PAC națională înlocuiesc Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală, rețelele PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii și rețelele rurale naționale de dezvoltare rurală actuale, sub forma unei platforme care prevede mai multe schimburi de cunoștințe pentru a capta valoarea adăugată și rezultatele politicii la nivel european, în special ale politicii Orizont Europa. Tot în perspectiva îmbunătățirii schimbului de cunoștințe și inovare, se înființează un PEI privind „productivitatea și durabilitatea agriculturii” prin care să se implementeze modelul de inovare interactivă în conformitate cu metodologia schițată în prezentul regulament.

(73)Fiecare plan strategic PAC ar trebui să facă obiectul monitorizării regulate a implementării și a progreselor realizate în direcția țintelor stabilite. Ar trebui instituit un astfel de cadru pentru monitorizarea și evaluarea performanței PAC, cu scopul de a demonstra progresele și a evalua impactul și eficiența implementării politicii.

(74)Orientarea spre rezultate determinată de modelul de performanță necesită un cadru de performanță puternic, în special deoarece planurile strategice PAC ar contribui la îndeplinirea obiectivelor generale ample ale altor politici gestionate partajat. O politică bazată pe performanță implică o evaluare anuală și multianuală pe baza indicatorilor de realizare, rezultat și impact selectați, astfel cum sunt definiți în cadrul pentru monitorizarea și evaluarea performanței. În acest scop, ar trebui selectat un set limitat și bine orientat de indicatori care să reflecte cât se poate de fidel dacă intervenția sprijinită contribuie la îndeplinirea obiectivelor vizate. Indicatorii de rezultat și de realizare aferenți obiectivelor legate de climă și mediu pot include intervenții prevăzute în instrumentele naționale de planificare în domeniul mediului și în cel al climei înființate în temeiul legislației Uniunii.

(75)Ca parte a cadrului de monitorizare și evaluare a performanței, statele membre ar trebui să monitorizeze și să raporteze anual Comisiei progresele realizate. Informațiile furnizate de statele membre constituie baza pornind de la care Comisia ar trebui să raporteze cu privire la progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor specifice pe parcursul întregii perioade de programare, utilizând în acest scop un set de bază de indicatori.

(76)Ar trebui să existe mecanisme care să acționeze pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii în cazul în care implementarea planului strategic PAC deviază semnificativ de la țintele stabilite. Astfel, statele membre ar putea fi rugate să prezinte planuri de acțiune în cazul unei performanțe insuficiente semnificative și nejustificate. Această situație ar putea duce la suspendări și, în final, la reduceri ale fondurilor Uniunii dacă nu sunt obținute rezultatele planificate. Mai mult, se instituie un bonus de performanță generală, ca parte a mecanismului de stimulare bazat pe alocarea bonusului de performanță menit a încuraja buna performanță în materie de mediu și climă.

(77)În conformitate cu principiul gestiunii partajate, statele membre ar trebui să fie responsabile cu evaluarea propriilor planuri strategice PAC, iar Comisia este responsabilă cu sintetizarea la nivelul Uniunii a evaluărilor ex ante ale statelor membre și cu evaluările ex post la nivelul Uniunii.

(78)Sunt necesare notificări din partea statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament și în scopul monitorizării, analizării și gestionării drepturilor la plată. Pentru a se asigura aplicarea corectă a normelor stabilite în prezentul regulament și pentru ca respectivele notificări să fie rapide, eficiente, precise, rentabile și compatibile cu protecția datelor cu caracter personal, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte, inclusiv cerințele de notificare prevăzute în acordurile respective, precum și cu privire la norme suplimentare referitoare la natura și tipul informațiilor care trebuie notificate, la categoriile de date care trebuie prelucrate și la perioada maximă de păstrare, la drepturile de acces la informații sau la sistemele de informații și la condițiile de publicare a informațiilor.

(79)În ceea ce privește sprijinul pentru tipurile de intervenții în temeiul prezentului regulament, se aplică articolele 107, 108 și 109 din TFUE. Cu toate acestea, date fiind caracteristicile specifice ale sectorului agricol, dispozițiile respective din TFUE nu ar trebui să se aplice tipurilor de intervenții sub formă de plăți directe și tipurilor de intervenții pentru dezvoltarea rurală legate de operațiunile care intră în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE și care se desfășoară în temeiul prezentului regulament și în conformitate cu acesta, sau plăților efectuate de statele membre în scopul acordării unei finanțări suplimentare la nivel național pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală pentru care se acordă sprijin din partea Uniunii și care intră în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE.

(80)Fermierii se confruntă tot mai mult cu riscuri legate de volatilitatea veniturilor, parțial din cauza expunerii la piață, parțial din cauza fenomenelor meteorologice extreme și a crizelor sanitare și fitosanitare frecvente care afectează șeptelul din Uniune și bunurile agronomice. Pentru a se atenua efectele volatilității veniturilor prin încurajarea fermierilor să economisească în anii buni pentru a face față anilor nefavorabili, ar trebui exceptate de la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat măsurile fiscale naționale în temeiul cărora impozitele pe venit sunt aplicate fermierilor pe baza unei perioade multianuale.

(81)Datele personale colectate în scopul aplicării oricărei dispoziții prevăzute în prezentul regulament ar trebui prelucrate într-un mod care să fie compatibil cu scopul respectiv. De asemenea, datele personale ar trebui anonimizate, agregate când sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare și protejate în conformitate cu legislația Uniunii referitoare la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului 19 și Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului 20 . Persoanele vizate ar trebui să fie informate cu privire la aceste prelucrări și la drepturile lor la protecția datelor.

(82)În vederea completării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 21 . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(83)În scopul protejării drepturilor fermierilor și al garantării securității juridice și a unei funcționări fără probleme, coerente și eficiente a tipurilor de intervenție sub formă de plăți directe, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în privința unor norme care să condiționeze acordarea plăților de utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă și în ceea ce privește procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol, în privința unor norme referitoare la bunele condiții agricole și de mediu și la anumite elemente conexe în ceea ce privește cerințele de eligibilitate, precum și la conținutul declarației și cerințele pentru activarea drepturilor la plată, în privința unor norme suplimentare referitoare la programele ecologice, în privința unor măsuri menite a evita situația în care beneficiarii sprijinului cuplat pentru venit suferă din cauza unor dezechilibre structurale ale pieței dintr-un sector, inclusiv în privința deciziei ca sprijinul respectiv să fie plătit în continuare până în 2027 pe baza unităților de producție pentru care a fost acordat într-o perioadă de referință din trecut, în privința unor norme și condiții pentru autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul plății specifice pentru cultura de bumbac și în privința normelor referitoare la condițiile de acordare a plății respective.

(84)În scopul garantării faptului că tipurile sectoriale de intervenții contribuie la îndeplinirea obiectivelor PAC și consolidează sinergiile cu alte instrumente PAC și în scopul asigurării unor condiții de concurență echitabile pe piața internă și al evitării concurenței inegale sau neloiale, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește criteriile pentru aprobarea organizațiilor interprofesionale și normele care reglementează situația în care o organizație interprofesională aprobată nu îndeplinește respectivele criterii și obligațiile producătorilor, în ceea ce privește normele privind funcționarea adecvată a tipurilor sectoriale de intervenții, baza de calculare a asistenței financiare din partea Uniunii, inclusiv perioadele de referință și calcularea valorii producției comercializate și nivelul maxim al asistenței financiare din partea Uniunii pentru retragerile de pe piață, în ceea ce privește normele privind fixarea unui plafon pentru cheltuielile cu replantarea plantațiilor viticole și normele în temeiul cărora producătorii trebuie să retragă subprodusele vitivinicole, precum și norme privind excepții de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și norme pentru certificarea voluntară a distileriilor. În special, pentru a se asigura utilizarea eficace și eficientă a fondurilor Uniunii pentru intervențiile din sectorul apiculturii, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în privința unor cerințe suplimentare referitoare la obligația de notificare și a stabilirii unei contribuții minime a Uniunii la cheltuielile necesare pentru implementarea respectivelor tipuri de intervenții.

(85)Pentru a se garanta securitatea juridică și faptul că intervențiile pentru dezvoltare rurală își îndeplinesc obiectivele, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește sprijinul pentru angajamentele în materie de gestionare, pentru investiții și pentru cooperare.

(86)În scopul modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește alocările statelor membre pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și în privința unor norme referitoare la conținutul planului strategic PAC.

(87)În scopul asigurării unor condiții uniforme pentru implementarea prezentului regulament și al evitării concurenței neloiale sau a discriminării între fermieri, ar trebui să se delege Comisiei competențe de executare privind stabilirea unor suprafețe de referință pentru sprijinul pentru plantele oleaginoase, norme referitoare la autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul plății specifice pentru cultura de bumbac și notificările conexe, calcularea reducerii în cazul în care suprafața cu bumbac eligibilă depășește suprafața de bază, asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor vitivinicole, defalcarea anuală per stat membru a cuantumului total al sprijinului din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală, norme referitoare la prezentarea elementelor care urmează a fi incluse în planurile strategice PAC, norme referitoare la procedura și limitele temporale pentru aprobarea planurilor strategice PAC și pentru prezentarea și aprobarea cererilor de modificare a planurilor strategice PAC, condițiile uniforme pentru aplicarea cerințelor în materie de informații și publicitate legate de posibilitățile oferite de planurile strategice PAC, norme referitoare la cadrul pentru monitorizarea și evaluarea performanței PAC, norme referitoare la prezentarea conținutului raportului anual privind performanța, norme referitoare la informațiile care trebuie trimise de statele membre în scopul evaluării performanței de către Comisie și norme referitoare la nevoile și sinergiile în materie de date între potențialele surse de date, precum și privind măsuri pentru asigurarea unei abordări consecvente pentru stabilirea atribuirii bonusului de performanță către statele membre. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 22 .

(88)Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, legate de rezolvarea unor probleme specifice, asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe în cazul unor circumstanțe extraordinare, dacă motive imperioase impun de urgență acest lucru. Mai mult, pentru a soluționa problemele urgente care pot apărea în unul sau mai multe state membre, asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, există circumstanțe extraordinare care afectează acordarea sprijinului și pun în pericol punerea în aplicare efectivă a plăților din cadrul schemelor de sprijin enumerate în prezentul regulament.

(89)Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 23 și Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 24 ar trebui să rămână în afara domeniului de aplicare al prezentului regulament, cu excepția cazului în care se fac referiri explicite la unele dintre dispozițiile pe care le conțin.

(90)Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de statele membre, însă, din cauza disparităților dintre diversele zone rurale și a resurselor financiare limitate ale statelor membre, pot fi mai bine îndeplinite la nivelul Uniunii cu ajutorul garanției multianuale a finanțării din partea Uniunii și prin concentrarea asupra unor priorități clar identificate, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor menționate.

(91)Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ar trebui abrogate.

(92)Pentru a se facilita tranziția de la măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 la cele prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește protejarea eventualelor drepturi dobândite și a așteptărilor legitime ale beneficiarilor.

(93)Pentru a se garanta continuitatea și securitatea juridică, dispozițiile speciale pentru Croația privind introducerea treptată a plăților directe și a plăților directe naționale complementare în cadrul mecanismului de introducere progresivă ar trebui să se aplice în continuare până la 1 ianuarie 2021.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I
OBIECT ȘI DOMENIU DE APLICARE, DISPOZIȚII APLICABILE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare

1.Prezentul regulament stabilește norme:

(a)privind obiectivele generale și specifice care trebuie urmărite prin intermediul sprijinului din partea Uniunii finanțat din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în cadrul politicii agricole comune (PAC), precum și privind indicatorii aferenți;

(b)privind tipurile de intervenții și cerințele comune cu ajutorul cărora statele membre trebuie să urmărească aceste obiective, precum și privind măsurile financiare conexe;

(c)privind planurile strategice PAC care trebuie elaborate de statele membre, stabilirea țintelor, definirea intervențiilor și alocarea resurselor financiare, în conformitate cu obiectivele specifice și cu nevoile identificate;

(d)privind coordonarea și guvernanța, precum și privind monitorizarea, raportarea și evaluarea.

2.Prezentul regulament se aplică sprijinului din partea Uniunii finanțat din FEGA și din FEADR pentru intervențiile specificate într-un plan strategic PAC elaborat de fiecare stat membru și aprobat de Comisie, vizând perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2027.

Articolul 2
Dispoziții aplicabile

1.Regulamentul (UE) [HzR] al Parlamentului European și al Consiliului 25 și dispozițiile adoptate în temeiul respectivului regulament se aplică sprijinului acordat în temeiul prezentului regulament.

2.Titlul II capitolul III, titlul III capitolul II și articolele 41 și 43 din Regulamentul (UE) [CPR]al Parlamentului European și al Consiliului 26 se aplică sprijinului finanțat din FEADR în temeiul prezentului regulament.

Articolul 3
Definiții

În scopul acordării de sprijin din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)„fermier” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care un astfel de grup și membrii săi îl dețin în temeiul legislației naționale, a cărei/cărui exploatație se situează în domeniul de aplicare teritorială al tratatelor definit la articolul 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), coroborat cu articolele 349 și 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și care desfășoară o activitate agricolă, astfel cum este definită de statele membre;

(b)„exploatație” înseamnă ansamblul unităților utilizate pentru activități agricole și gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiași stat membru;

(c)„intervenție” înseamnă un instrument de sprijin cu un set de condiții de eligibilitate specificate de statele membre în planurile strategice PAC pe baza unui tip de intervenție astfel cum este prevăzut în prezentul regulament;

(d)„rata sprijinului” înseamnă rata contribuției publice la o operațiune. În cazul instrumentelor financiare, „rata sprijinului” se referă la echivalentul subvenție brută al sprijinului, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 702/2014 al Comisiei 27 ;

(e)„fond mutual” înseamnă o schemă acreditată de statul membru în conformitate cu legislația sa națională pentru fermierii afiliați în scopul de a se asigura, prin care se acordă plăți compensatorii fermierilor afiliați care suferă pierderi economice.

(f)„operațiune” înseamnă:

(i)un proiect, un contract, o acțiune sau un grup de proiecte selectat(ă) în cadrul programelor în cauză;

(ii)în contextul instrumentelor financiare, o contribuție a unui program la un instrument financiar și sprijinul financiar ulterior oferit destinatarilor finali de instrumentul financiar respectiv;

(g)„organism intermediar” înseamnă orice organism de drept public sau privat care acționează sub responsabilitatea unei autorități de management sau care îndeplinește sarcini în numele unei astfel de autorități;

(h)În cazul tipurilor de intervenție pentru dezvoltarea rurală, „beneficiar” înseamnă:

(i)un organism de drept public sau privat, o entitate cu sau fără personalitate juridică sau o persoană fizică responsabil(ă) fie cu inițierea operațiunilor, fie cu inițierea și implementarea operațiunilor;

(ii)în contextul schemelor de ajutoare de stat, organismul care primește ajutoarele;

(iii)în contextul instrumentelor financiare, organismul care implementează fondul de participare sau, în cazul în care nu există structura unui fond de participare, organismul care implementează fondul specific sau, în cazul în care autoritatea de management gestionează instrumentul financiar, autoritatea de management;

(i)„ținte” înseamnă valori convenite în prealabil care trebuie atinse la sfârșitul perioadei, în raport cu indicatori de rezultat incluși în cadrul unui obiectiv specific;

(j)„obiective de etapă” înseamnă ținte intermediare de atins la un anumit moment în perioada planului strategic PAC, în raport cu indicatorii incluși în cadrul unui obiectiv specific.

Articolul 4
Definiții care urmează a fi formulate în planurile strategice PAC

1.În planurile lor strategice PAC, statele membre definesc activitatea agricolă, suprafața agricolă, hectarul eligibil, fermierul veritabil și tânărul fermier:

(a)„activitatea agricolă” trebuie definită astfel încât să includă atât producția produselor agricole enumerate în anexa I la TFUE, inclusiv producția de bumbac și de specii forestiere cu ciclu de producție scurt, cât și menținerea suprafeței agricole într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, fără acțiuni pregătitoare care depășesc metodele și utilajele agricole uzuale;

(b)„suprafața agricolă” trebuie definită astfel încât să fie formată din teren arabil, culturi permanente și pajiști permanente. Termenii „teren arabil”, „culturi permanente” și „pajiști permanente” trebuie specificate mai în detaliu de statele membre în următorul cadru:

(i)„terenul arabil” este terenul cultivat pentru producția de culturi sau suprafețele disponibile pentru producția de culturi, dar lăsate în pârloagă, și include suprafețe scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu articolele 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului 28 , cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului 29 , cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau cu articolul 65 din prezentul regulament;

(ii)„culturi permanente” sunt culturile pentru care nu se practică un sistem de rotație, altele decât pajiștile permanente și fânețele permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare și care produc recolte repetate, inclusiv pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt;

(iii)„pajiști permanente și pășuni permanente” (denumite împreună „pajiști permanente”) sunt terenuri care nu sunt incluse în rotația de culturi a exploatației timp de cel puțin cinci ani, fiind consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane). Aceste pajiști pot include alte specii, precum arbuștii și/sau arborii, care sunt bune pentru pășunat sau care pot produce hrană pentru animale;

(c)în scopul tipurilor de intervenții sub formă de plăți directe, „hectarul eligibil” este definit astfel încât să cuprindă orice suprafață agricolă a exploatației:

(i)care, pe parcursul anului pentru care se solicită sprijin, este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este folosită și pentru activități neagricole, este utilizată predominant pentru activități agricole și care se află la dispoziția fermierului. Dacă acest lucru este justificat corespunzător pe baza unor motive legate de mediu, hectarele eligibile pot include, de asemenea, anumite suprafețe utilizate pentru activități agricole doar din doi în doi ani.

(ii)care a dat un drept la plată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 2 din prezentul regulament sau în temeiul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață prevăzute în titlul III din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și care:

–nu mai este conformă cu definiția termenului „hectar eligibil” de la litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ca urmare a punerii în aplicare a Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE sau a Directivei 2000/60/CE;

–pe durata angajamentului relevant al fermierului individual, este împădurită în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau al articolului 43 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau în temeiul unei scheme naționale ale cărei condiții respectă dispozițiile de la articolul 43 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau de la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau de la articolele 65 și 67 din prezentul regulament;

–pe durata angajamentului relevant al fermierului individual, este retrasă temporar din circuitul agricol în conformitate cu articolele 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau cu articolul 65 din prezentul regulament.

Suprafețele utilizate pentru producția de cânepă constituie hectare eligibile numai în cazul în care conținutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depășește 0,2 %;

(d)„fermierii veritabili” trebuie definiți astfel încât să se garanteze că nu se acordă sprijin celor a căror activitate agricolă constituie doar o parte nesemnificativă din totalul activităților lor economice sau a căror activitate profesională principală nu este agricolă, însă fără a se exclude sprijinirea fermierilor care desfășoară mai multe activități. Definiția trebuie să permită să se stabilească, în funcție de condiții precum evaluări ale veniturilor, forța de muncă ocupată în fermă, obiectul de activitate al societății și/sau intrările în registre, care fermieri nu sunt considerați fermieri veritabili.

(e) „tânărul fermier” trebuie definit astfel încât să includă:

(i)o limită maximă de vârstă care nu poate depăși 40 de ani;

(ii)condițiile pentru a fi „șeful exploatației”;

(iii)formarea profesională și/sau competențele corespunzătoare necesare.

2.În vederea protejării sănătății publice, Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 138, să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament, conținând atât norme prin care acordarea plăților să fie condiționată de utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă, cât și procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol menționat la alineatul 1 litera (c).

TITLUL II
OBIECTIVE ȘI INDICATORI

Articolul 5
Obiective generale

Sprijinul din FEGA și din FEADR vizează îmbunătățirea în continuare a dezvoltării sustenabile a agriculturii, a sectorului alimentar și a zonelor rurale și contribuie la îndeplinirea următoarelor obiective generale:

(a)promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și diversificat care garantează securitatea alimentară;

(b)stimularea îngrijirii mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii legate de mediu și climă;

(c)consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale.

Obiectivele respective sunt completate de obiectivul transversal al modernizării sectorului prin stimularea și împărtășirea cunoștințelor, prin promovarea inovării și a digitalizării în agricultură și în zonele rurale și prin încurajarea adoptării acestor măsuri.

Articolul 6
Obiective specifice

1.Îndeplinirea obiectivelor generale trebuie urmărită prin intermediul următoarelor obiective specifice:

(a)sprijinirea veniturilor fiabile ale fermelor și a rezilienței în întreaga Uniune, în vederea îmbunătățirii securității alimentare;

(b)îmbunătățirea orientării spre piață și sporirea competitivității, inclusiv punerea unui accent mai puternic asupra cercetării, tehnologiei și digitalizării;

(c)îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric;

(d)contribuirea la energia sustenabilă, precum și la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea;

(e)promovarea dezvoltării sustenabile și a gospodăririi eficiente a unor resurse naturale precum apa, solul și aerul;

(f)contribuirea la protejarea biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor;

(g)atragerea tinerilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale;

(h)promovarea ocupării forței de muncă, a creșterii economice, a incluziunii sociale și a dezvoltării locale în zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei și a silviculturii sustenabile.

(i)îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura UE exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la alimentele sigure, hrănitoare și sustenabile, la deșeurile alimentare și la bunăstarea animalelor.

2.Urmărind obiectivele specifice, statele membre asigură totodată simplificarea și performanța sprijinului PAC.

Articolul 7
Indicatori

1.Îndeplinirea obiectivelor menționate la articolul 5 și la articolul 6 alineatul (1) se evaluează pe baza indicatorilor comuni de realizare, de rezultat și de impact. Setul de indicatori comuni include:

(a)indicatori de realizare legați de realizările obținute ale intervențiilor sprijinite;

(b)indicatori de rezultat aferenți obiectivelor specifice în cauză și utilizați pentru stabilirea obiectivelor de etapă și a țintelor cuantificate în raport cu respectivele obiective specifice din planurile strategice PAC și pentru evaluarea progreselor realizate în direcția țintelor. Indicatorii aferenți obiectivelor legate de climă și mediu se pot referi la intervenții incluse în instrumentele naționale relevante de planificare în domeniul mediului și în cel al climei înființate în temeiul legislației Uniunii și enumerate în anexa XI;

(c)indicatori de impact aferenți obiectivelor prevăzute la articolul 5 și la articolul 6 alineatul (1) și utilizați în contextul planurilor strategice PAC și al PAC.

Indicatorii de realizare, de rezultat și de impact comuni sunt prezentați în anexa I.

2.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în ceea ce privește modificarea anexei I în scopul adaptării indicatorilor de realizare, de rezultat și de impact comuni pentru a ține seama de experiența obținută prin aplicarea lor și, dacă este necesar, pentru a adăuga indicatori noi.

TITLUL III
CERINȚE COMUNE ȘI TIPURI DE INTERVENȚII

CAPITOLUL I
CERINȚE COMUNE

Secțiunea 1
Principii generale

Articolul 8
Selectarea intervențiilor

Statele membre urmăresc îndeplinirea obiectivelor prevăzute în titlul II prin specificarea unor intervenții bazate pe tipurile de intervenții prevăzute în capitolele II, III și IV din prezentul titlu, în conformitate cu cerințele comune prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 9
Principii generale

Statele membre concep intervențiile din propriile planuri strategice PAC în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu principiile generale ale dreptului Uniunii.

Statele membre se asigură că intervențiile sunt stabilite pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, sunt compatibile cu piața internă și nu denaturează concurența.

Statele membre instituie cadrul legal care reglementează acordarea sprijinului din partea Uniunii către beneficiari pe baza planurilor strategice PAC și în conformitate cu principiile și cerințele prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) [HzR].

Articolul 10
Sprijinul intern conform OMC

1.Statele membre se asigură că intervențiile bazate pe tipurile de intervenții enumerate în anexa II la prezentul regulament, inclusiv definițiile prevăzute la articolul 3 și definițiile care trebuie formulate în planurile strategice PAC prevăzute la articolul 4, sunt în conformitate cu dispozițiile de la punctul 1 din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura.

De asemenea, intervențiile respective sunt în conformitate cu dispozițiile punctului suplimentar din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura prezentat în anexa II la prezentul regulament. Intervențiile încadrate la alte tipuri de intervenții decât sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității, sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității, sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri și schemele pentru climă și mediu pot, în schimb, să fie în conformitate cu un alt punct din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura, dacă acest lucru este justificat în planul strategic PAC.

2.Statele membre se asigură că intervențiile bazate pe plata specifică pentru cultura de bumbac prevăzută în capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 din prezentul titlu sunt în conformitate cu dispozițiile de la articolul 6 alineatul (5) din Acordul OMC privind agricultura.

Secțiunea 2
Condiționalitate

Articolul 11
Principiu și domeniu de aplicare

1.Statele membre includ în propriile planuri strategice PAC un sistem de condiționalitate în temeiul căruia se impune o sancțiune administrativă beneficiarilor care primesc plățile directe prevăzute în capitolul II din prezentul titlu sau prima anuală prevăzută la articolele 65, 66 și 67 și care nu îndeplinesc cerințele legale în materie de gestionare prevăzute în legislația Uniunii și nu respectă standardele privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor stabilite în planurile strategice PAC, enumerate în anexa III, în ceea ce privește următoarele domenii specifice:

(a)clima și mediul;

(b)sănătatea publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor;

(c)bunăstarea animalelor.

2.Normele referitoare la sancțiunile administrative care trebuie incluse în planurile strategice PAC trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în titlul IV capitolul IV din Regulamentul (UE) [HzR].

3.Actele juridice menționate în anexa III privind cerințele legale în materie de gestionare se aplică în versiunea care este aplicabilă și, în cazul directivelor, în versiunea pusă în aplicare de statele membre.

4.În sensul prezentei secțiuni, „cerință legală în materie de gestionare” înseamnă fiecare cerință legală în materie de gestionare în parte din dreptul Uniunii menționată în anexa III în cadrul unui anumit act juridic, care este diferită ca substanță de orice alte cerințe din același act.

Articolul 12
Obligațiile statelor membre în legătură cu bunele condiții agricole și de mediu

1.Statele membre se asigură că toate suprafețele agricole, inclusiv cele care nu mai sunt utilizate în scopuri productive, sunt menținute în bune condiții agricole și de mediu. Statele membre definesc, la nivel național sau regional, standarde minime pentru beneficiari în ceea ce privește bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, în conformitate cu principalul obiectiv al standardelor menționat în anexa III, ținând seama de caracteristicile specifice ale suprafețelor în cauză, inclusiv de condițiile pedologice și climatice, de sistemele agricole existente, de utilizarea terenurilor, de rotația culturilor, de practicile agricole și de structurile fermelor.

2.În ceea ce privește principalele obiective prevăzute în anexa III, statele membre pot stabili standarde suplimentare față de cele prevăzute în anexa respectivă, raportate la respectivele obiective principale. Totuși, statele membre nu stabilesc standarde minime pentru alte obiective principale decât obiectivele principale prevăzute în anexa III.

3.Statele membre instituie un sistem prin care să le ofere beneficiarilor, care vor trebui să îl utilizeze, instrumentul pentru sustenabilitatea fermelor în ceea ce privește utilizarea nutrienților menționat în anexa III, cu conținutul și funcționalitățile minime definite acolo.

Comisia poate sprijini statele membre în ceea ce privește conceperea instrumentului respectiv și în ceea ce privește cerințele referitoare la serviciile de stocare și de prelucrare a datelor.

4.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu norme privind bunele condiții agricole și de mediu, inclusiv de stabilire a elementelor sistemului referitoare la proporția de pășuni permanente, la anul de referință și la rata de conversie în conformitate cu GAEC 1 menționate în anexa III, la formatul și la elementele suplimentare minime, precum și la funcționalitățile instrumentului pentru sustenabilitatea fermelor în ceea ce privește utilizarea nutrienților.

Secțiunea 3
Servicii de consiliere agricolă

Articolul 13
Servicii de consiliere agricolă

1.Statele membre includ în planurile strategice PAC un sistem de furnizare de servicii pentru consilierea fermierilor și a altor beneficiari ai sprijinului PAC în ceea ce privește gestionarea terenurilor și gestionarea fermelor („servicii de consiliere agricolă”).

2.Serviciile de consiliere agricolă vizează dimensiunea economică, cea e mediu și cea socială și furnizează informații tehnologice și științifice la zi, obținute prin cercetare și inovare. Aceste servicii sunt integrate cu serviciile interconectate ale consilierilor agricoli, ale cercetătorilor, ale organizațiilor de fermieri și ale altor părți interesate relevante, care formează sistemele de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS).

3.Statele membre se asigură că consilierea agricolă este imparțială, iar consilierii nu au conflicte de interese.

4.Serviciile de consiliere agricolă vizează cel puțin următoarele:

(a)toate cerințele, condițiile și angajamentele în materie de gestionare aplicabile fermierilor și altor beneficiari, stabilite în planul strategic PAC, inclusiv cerințele și standardele din cadrul condiționalității și condițiile privind schemele de sprijin, precum și informațiile referitoare la instrumentele financiare și planurile de afaceri dezvoltate în temeiul planului strategic PAC;

(b)cerințele stabilite de statele membre pentru implementarea Directivei 2000/60/CE, a Directivei 92/43/CEE , a Directivei 2009/147/CE, a Directivei 2008/50/CE, a Directivei (UE) 2016/2284, a Regulamentului (UE) 2016/2031, a Regulamentului (UE) 2016/429, a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului 30 și a Directivei 2009/128/CE;

(c)practicile agricole care împiedică dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene, prezentate în Comunicarea „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene” 31 ;

(d)gestionarea riscurilor, menționată la articolul 70;

(e)sprijinul pentru inovare, în special pentru elaborarea și implementarea proiectelor grupurilor operaționale din cadrul parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, menționat la articolul 114;

(f)dezvoltarea tehnologiilor digitale în sectorul agricol și în zonele rurale, menționată la articolul 102 litera (b).

CAPITOLUL II
TIPURI DE INTERVENȚII SUB FORMĂ DE PLĂȚI DIRECTE

Secțiunea 1
Tipuri de intervenții și reducere

Articolul 14
Tipuri de intervenții sub formă de plăți directe

5.Tipurile de intervenții în temeiul prezentului capitol pot lua forma plăților directe decuplate și cuplate.

6.Plățile directe decuplate sunt următoarele:

(a)sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității;

(b)sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității;

(c)sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri;

(d)schemele pentru climă și mediu.

7.Plățile directe cuplate sunt următoarele:

(a)sprijinul cuplat pentru venit;

(b)plata specifică pentru cultura de bumbac.

Articolul 15
Reducerea plăților

1.Statele membre reduc cuantumul plăților directe care urmează a fi acordate unui fermier în temeiul prezentului capitol pentru un an calendaristic dat și care depășesc 60 000 EUR, după cum urmează:

(a)cu cel puțin 25 % în cazul intervalului 60 000 EUR-75 000 EUR;

(b)cu cel puțin 50 % în cazul intervalului 75 000 EUR-90 000 EUR;

(c)cu cel puțin 75 % în cazul intervalului 90 000 EUR-100 000 EUR;

(d)cu 100 % în cazul cuantumurilor de peste 100 000 EUR.

2.Înaintea aplicării alineatului (1), statele membre scad din cuantumul plăților directe care urmează a fi acordate unui fermier în temeiul prezentului capitol într-un an calendaristic dat:

(a)salariile legate de o activitate agricolă declarate de fermier, inclusiv impozitele și contribuțiile sociale aferente ocupării forței de muncă și

(b)costul echivalent al forței de muncă permanente și nesalariate legate de o activitate agricolă practicată de persoane care lucrează în cadrul fermei în cauză și care nu primesc un salariu sau care primesc o remunerație mai mică decât cuantumul plătit în mod normal pentru serviciile prestate, dar care sunt răsplătite prin rezultatul economic al întreprinderii agricole.

Pentru a calcula cuantumurile menționate la literele (a) și (b), statele membre utilizează salariile standard medii legate de o activitate agricolă la nivel național sau regional, înmulțite cu numărul unităților de muncă anuale declarate de fermierul în cauză.

3.Rezultatul estimat al reducerii plăților este utilizat în principal pentru a contribui la finanțarea sprijinului redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității și, mai apoi, la finanțarea altor intervenții care țin de plățile directe decuplate.

De asemenea, statele membre pot utiliza întregul cuantum rezultat sau o parte a acestuia pentru a finanța tipuri de intervenții din cadrul FEADR specificate în capitolul IV, prin intermediul unui transfer. Acest transfer spre FEADR este cuprins în tabelele financiare din planul strategic PAC și poate fi revizuit în 2023 în conformitate cu articolul 90. Acest transfer nu face obiectul limitelor maxime pentru transferurile de fonduri dinspre FEGA spre FEADR stabilite la articolul 90.

4.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu norme prin care să se stabilească o bază armonizată pentru calcularea reducerii plăților prevăzute la alineatul (1) în vederea asigurării unei distribuiri corecte a fondurilor către beneficiarii îndreptățiți.

Secțiunea 2
plăți directe decuplate

Subsecțiunea 1
Dispoziții generale

 Articolul 16
Cerințe minime pentru primirea plăților directe decuplate

1.Statele membre acordă plăți directe decuplate în condițiile prevăzute în prezenta secțiune și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.Statele membre stabilesc un prag referitor la suprafață și acordă plăți directe decuplate doar fermierilor veritabili a căror suprafață eligibilă din exploatație pentru care se solicită plăți directe decuplate depășește acest prag referitor la suprafață.

Când stabilesc pragul referitor la suprafață, statele membre vizează să se asigure că plățile directe decuplate se pot acorda fermierilor veritabili doar dacă:

(a)gestionarea plăților aferente nu generează o sarcină administrativă excesivă, iar

(b)cuantumurile aferente contribuie efectiv la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 6 alineatul (1) la care îndeplinirea cărora contribuie plățile directe decuplate.

3.Statele membre în cauză pot decide să nu aplice alineatul (1) în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee.

Subsecțiunea 2
Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității

Articolul 17
Norme generale

1.Statele membre prevăd un sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilității („sprijinul de bază pentru venit”) în condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.Statele membre prevăd un sprijin de bază pentru venit sub forma unei plăți decuplate anuale per hectar eligibil.

3.Fără a se aduce atingere articolelor 19-24, sprijinul de bază pentru venitul se acordă pentru fiecare hectar eligibil declarat de un fermier veritabil.

Articolul 18
Cuantumul sprijinului per hectar

1.Cu excepția cazului în care statele membre decid să acorde sprijinul de bază pentru venitul în funcție de drepturile la plată menționate la articolul 19, sprijinul se plătește ca sumă uniformă per hectar.

2.Statele membre pot decide să diferențieze cuantumul sprijinului de bază pentru venit per hectar între diversele grupuri de teritorii care se confruntă cu condiții socioeconomice sau agronomice similare.

Articolul 19
Drepturi la plată

1.Statele membre care au aplicat schema de plată de bază prevăzută în titlul III capitolul I secțiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pot decide să acorde sprijinul de bază pentru venit în funcție de drepturile la plată în conformitate cu articolele 20-24 din prezentul regulament.

2.Dacă statele membre care au aplicat schema de plată de bază prevăzută în titlul III capitolul I secțiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 decid să nu acorde sprijinul de bază pentru venit în funcție de drepturile la plată, atunci drepturile la plată alocate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 expiră la 31 decembrie 2020.

Articolul 20
Valoarea drepturilor la plată și convergența

1.Statele membre stabilesc valoarea unitară a drepturilor la plată înaintea convergenței în conformitate cu prezentul articol prin ajustarea valorii drepturilor la plată proporțional cu valoarea lor stabilită în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul de cerere 2020 și plata conexă pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu prevăzută în titlul III capitolul III din regulamentul menționat pentru anul de cerere 2020.

2.Statele membre pot decide să diferențieze valoarea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 18 alineatul (2).

3.Cel târziu până în anul de cerere 2026, statele membre stabilesc un nivel maxim pentru valoarea drepturilor la plată pentru statul membru sau pentru fiecare grup de teritorii stabilit în conformitate cu articolul 18 alineatul (2).

4.Dacă valoarea drepturilor la plată stabilită în conformitate cu alineatul (1) nu este uniformă în interiorul unui stat membru sau al unui grup de teritorii stabilit în conformitate cu articolul 18 alineatul (2), statul membru în cauză asigură o convergență a valorii drepturilor la plată spre o valoare unitară uniformă până cel târziu în anul de cerere 2026.

5.În scopul alineatului (4), fiecare stat membru se asigură că, cel târziu pentru anul de cerere 2026, toate drepturile la plată au o valoare de cel puțin 75 % din cuantumul unitar mediu planificat al sprijinului de bază pentru venit pentru anul de cerere 2026 prevăzut în planul strategic PAC transmis în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) pentru statul membru respectiv sau pentru teritoriile stabilite în conformitate cu articolul 18 alineatul (2).

6.Statul membru finanțează majorările valorii drepturilor la plată necesare pentru conformitatea cu alineatele (4) și (5) utilizând orice eventual rezultat obținut din aplicarea alineatului (3) și, dacă este necesar, reducând diferența dintre valoarea unitară a drepturilor la plată stabilită în conformitate cu alineatul (1) și cuantumul unitar mediu planificat al sprijinului de bază pentru venit pentru anul de cerere 2026 prevăzut în planul strategic PAC transmis în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) pentru statul membru respectiv sau pentru teritoriile stabilite în conformitate cu articolul 18 alineatul (2).

Statul membru poate decide să aplice reducerea tuturor sau unei părți a drepturilor la plată cu o valoare stabilită în conformitate cu alineatul (1) care depășește cuantumul unitar mediu planificat al sprijinului de bază pentru venit pentru anul de cerere 2026 prevăzut în planul strategic PAC transmis în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) pentru statul membru respectiv sau pentru teritoriile stabilite în conformitate cu articolul 18 alineatul (2).

7.Reducerile menționate la alineatul (6) se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii. Fără a se aduce atingere valorii minime stabilite în conformitate cu alineatul (5), aceste criterii pot include stabilirea unei reduceri maxime care nu poate fi mai mică de 30 %.

Articolul 21
Activarea drepturilor la plată

1.Statele membre acordă sprijin de bază pentru venit fermierilor veritabili care dețin (în proprietate sau în arendă) drepturi la plată atunci când aceștia activează respectivele drepturi la plată. Statele membre se asigură că, în scopul activării drepturilor la plată, fermierii veritabili declară hectarele eligibile care însoțesc orice drept la plată.

2.Statele membre se asigură că drepturile la plată, inclusiv în cazul unei moșteniri sau al unei moșteniri anticipate, sunt activate doar în statul membru sau în interiorul grupului de teritorii stabilit în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) în care au fost alocate.

3.Statele membre se asigură că drepturile la plată activate conferă dreptul la plată pe baza cuantumului fixat în acestea.

Articolul 22
Rezerve pentru drepturile la plată

1.Fiecare stat membru care decide să acorde sprijinul de bază pentru venit în funcție de drepturile la plată gestionează o rezervă națională.

2.Prin derogare de la alineatul (1), dacă decid să diferențieze sprijinul de bază pentru venit în conformitate cu articolul 18 alineatul (2), statele membre pot decide să aibă o rezervă pentru fiecare grup de teritorii stabilit în conformitate cu articolul respectiv.

3.Statele membre se asigură că drepturile la plată din rezervă sunt alocate doar fermierilor veritabili.

4.Statele membre utilizează rezerva în primul rând pentru a aloca drepturi la plată următorilor fermieri:

(a)tinerilor fermieri care au înființat o nouă exploatație pentru prima oară;

(b)fermierilor care au înființat o nouă exploatație pentru prima oară ca șefi ai exploatației și dețin formarea profesională corespunzătoare sau au dobândit competențele necesare stabilite de statul membru pentru tinerii fermieri.

5.Statele membre alocă drepturi la plată sau majorează valoarea drepturilor la plată existente ale fermierilor veritabili care sunt îndreptățiți în temeiul unei hotărâri definitive a unei instanțe sau în temeiul unui act administrativ definitiv emis de autoritatea competentă a unui stat membru. Fiecare stat membru se asigură că respectivii fermieri veritabili primesc drepturile la plată în numărul și la valoarea stabilite în hotărârea sau în actul respectiv, la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru respectiv.

6.Statele membre se asigură că rezerva este alimentată printr-o reducere liniară a valorii tuturor drepturilor la plată în cazul în care rezerva este insuficientă pentru a acoperi alocarea drepturilor la plată în conformitate cu alineatele (4) și (5).

7.Statele membre pot prevedea norme suplimentare privind utilizarea rezervei și cazurile care ar declanșa alimentarea acesteia printr-o reducere liniară a valorii tuturor drepturilor la plată.

8.Statele membre stabilesc valoarea drepturilor la plată noi alocate din rezervă la valoarea medie națională a drepturilor la plată din anul alocării sau la valoarea medie a drepturilor la plată din anul alocării a fiecărui grup de teritorii stabilit în conformitate cu articolul 18 alineatul (2).

9.Statele membre pot decide să majoreze valoarea drepturilor la plată existente până la valoarea medie națională din anul alocării sau până la valoarea medie a fiecărui grup de teritorii stabilit în conformitate cu articolul 18 alineatul (2).

Articolul 23
Competențe delegate

În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu norme referitoare la:

(a)instituirea rezervei;

(b)accesul la rezervă;

(c)conținutul declarației și cerințele pentru activarea drepturilor la plată;

Articolul 24
Transferurile drepturilor la plată

1.Cu excepția cazurilor de transfer prin moștenire sau prin moștenire anticipată, drepturile la plată se transferă doar unui fermier veritabil.

2.Dacă statele membre decid să diferențieze sprijinul de bază pentru venit în conformitate cu articolul 18 alineatul (2), drepturile la plată se transferă doar în interiorul grupului de teritorii în care au fost alocate.

Articolul 25
Plata în sumă rotundă pentru micii fermieri

Statele membre pot acorda micilor fermieri definiți de statele membre plăți sub forma unei sume fixe care să înlocuiască plățile directe prevăzute în prezenta secțiune și în secțiunea 3 din prezentul capitol. Statele membre concep intervenția corespunzătoare în planul strategic PAC ca fiind opțională pentru fermieri.

Subsecțiunea 3
Sprijinul complementar pentru venit

Articolul 26
Sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității

1.Statele membre prevăd un sprijin redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității („sprijinul redistributiv pentru venit”) în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.Statele membre asigură redistribuirea sprijinului de la fermele mai mari spre fermele mai mici sau medii, prevăzând un sprijin redistributiv pentru venit sub forma unei plăți anuale decuplate per hectar eligibil acordate fermierilor care au dreptul la o plată în temeiul sprijinului de bază pentru venit menționat la articolul 17.

3.Statele membre stabilesc un cuantum per hectar sau cuantumuri diferite pentru diferite intervale de hectare, precum și numărul maxim de hectare per fermier pentru care se plătește sprijinul redistributiv pentru venit.

4.Cuantumul per hectar planificat pentru un anumit an de cerere nu trebuie să depășească media națională a plăților directe per hectar pentru anul de cerere respectiv.

5.Cuantumul mediu național al plăților directe per hectar este stabilit ca fiind raportul dintre plafonul național pentru plăți directe pentru un anumit an de cerere prevăzut în anexa IV și realizările planificate totale aferente sprijinului de bază pentru venit pentru respectivul an de cerere, exprimat în număr de hectare.

Articolul 27
Sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri

1.Statele membre pot acorda un sprijin complementar pentru venit tinerilor fermieri în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.Ca parte a obligațiilor lor de a contribui la îndeplinirea obiectivului specific numit „atragerea tinerilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale”, prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (g) și de a dedica acestui obiectiv cel puțin 2 % din propriile alocări pentru plățile directe în conformitate cu articolul 86 alineatul (4), statele membre pot acorda un sprijin complementar pentru venit tinerilor fermieri care au înființat o nouă exploatație pentru prima oară și care au dreptul la o plată în temeiul sprijinului de bază pentru venit menționat la articolul 17.

3.Sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri ia forma unei plăți decuplate anuale per hectar eligibil.

Subsecțiunea 4
scheme pentru climă și mediu

Articolul 28
Scheme pentru climă și mediu

1.Statele membre acordă sprijin pentru programe voluntare pentru climă și mediu („programe ecologice”) în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.În cadrul acestui tip de intervenție, statele membre sprijină fermierii veritabili care își asumă angajamentul de a aplica, pe hectarele eligibile, practici agricole benefice pentru climă și mediu.

3.Statele membre stabilesc lista practicilor agricole benefice pentru climă și mediu.

4.Practicile respective sunt concepute în așa fel încât să îndeplinească unul sau mai multe obiectivele specifice legate de mediu și climă prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f).

5.În cadrul acestui tip de intervenție, statele membre oferă doar plăți care vizează angajamente care:

(a)depășesc cerințele legale în materie de gestionare relevante și standardele privind bunele condiții agricole și de mediu stabilite în capitolul I secțiunea 2 din prezentul titlu;

(b)depășesc cerințele minime privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, bunăstarea animalelor și alte cerințe obligatorii prevăzute de dreptul național și de dreptul Uniunii;

(c)depășesc condițiile stabilite pentru menținerea suprafeței agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a);

(d)diferă de angajamentele pentru care se acordă plăți în temeiul articolului 65.

6.Sprijinul pentru programele ecologice ia forma unei plăți anuale per hectar eligibil și se acordă:

(a)fie ca plăți suplimentare față de sprijinul de bază pentru venit prevăzut în subsecțiunea 2 a prezentei secțiuni

(b)fie ca plăți care compensează în întregime sau parțial beneficiarii pentru costurile suplimentare suportate și pentru pierderile de venit aferente angajamentelor stabilite în temeiul articolului 65.

7.Statele membre se asigură că intervențiile în temeiul prezentului articol sunt coerente cu cele stabilite în temeiul articolului 65.

8.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu norme suplimentare referitoare la programele ecologice.

Secțiunea 3
plăți directe cuplate

Subsecțiunea 1
Sprijinul cuplat pentru venit

Articolul 29
Norme generale

1.Statele membre pot acorda un sprijin cuplat pentru venit fermierilor veritabili în condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.Intervențiile statelor membre ajută sectoarele și producțiile sprijinite sau tipurile specifice de agricultură aferente, enumerate la articolul 30 să facă față dificultății sau dificultăților cu care se confruntă, prin îmbunătățirea competitivității, a sustenabilității și a calității lor.

3.Sprijinul cuplat pentru venit ia forma unei plăți anuale per hectar sau per animal.

Articolul 30
Domeniul de aplicare

Sprijinul cuplat pentru venit poate fi acordat doar următoarelor sectoare și producții sau următoarelor tipuri specifice de agricultură aferente, dacă acestea sunt importante din motive economice, sociale sau de mediu: cereale, plante oleaginoase, culturi proteice, leguminoase pentru boabe, in, cânepă, orez, fructe cu coajă lemnoasă, cartof pentru feculă, lapte și produse lactate, semințe, carne de oaie și de capră, carne de vită și mânzat, ulei de măsline, viermi de mătase, nutrețuri uscate, hamei, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr și cicoare, fructe și legume, specii forestiere cu ciclu de producție scurt și alte culturi nealimentare, cu excepția arborilor, utilizate pentru producția de produse care au potențialul de a înlocui materialele fosile.

Articolul 31
Eligibilitatea

1.Statele membre pot acorda sprijin cuplat pentru venit sub forma unei plăți per hectar doar pentru suprafețele care le-au definit ca hectare eligibile.

2.Dacă sprijinul cuplat pentru venit vizează bovine sau oi și capre, statele membre stabilesc drept condiții de eligibilitate pentru sprijin cerințele de a identifica și înregistra animalele în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului 32 sau, respectiv, cu Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului 33 . Totuși, fără a se aduce atingere altor condiții de eligibilitate aplicabile, bovinele sau oile și caprele sunt considerate eligibile pentru sprijin dacă cerințele referitoare la identificare și înregistrare sunt îndeplinite până la o anumită dată a anului de cerere în cauză care urmează a fi stabilită de statele membre.

Articolul 32
Măsuri menite a evita situația în care beneficiarii sprijinului cuplat pentru venit suferă din cauza unor dezechilibre structurale ale pieței dintr-un sector

În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament în ceea ce privește măsurile de evitare a situației în care beneficiarii sprijinului cuplat pentru venit suferă din cauza unor dezechilibre structurale ale pieței dintr-un sector. Respectivele acte delegate pot permite statelor membre să decidă că sprijinul cuplat pentru venit poate fi plătit în continuare până în 2027 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat sprijinul respectiv într-o perioadă de referință din trecut.

Articolul 33
Implementarea Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase

1.Dacă intervenția sub formă de sprijin cuplat pentru venit vizează o parte din sau toate plantele oleaginoase menționate în anexa la Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase 34 , totalul suprafeței vizate de sprijin, bazat pe realizările planificate incluse în planurile strategice PAC ale statelor membre în cauză, nu depășește suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni, pentru a se asigura respectarea angajamentelor internaționale ale Uniunii.

Cel târziu la 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea unei suprafețe de referință indicative vizate de sprijin pentru fiecare stat membru, calculată pe baza ponderii fiecărui stat membru în media suprafeței dedicate cultivării în Uniune din cei cinci ani care precedă anul intrării în vigoare a prezentului regulament. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

2.Fiecare stat membru care intenționează să acorde sprijin cuplat pentru venit pentru plantele oleaginoase vizate de memorandumul de înțelegere menționat la alineatul (1) indică respectivele realizări planificate, în hectare, în propria propunere de plan strategic PAC menționată la articolul 106 alineatul (1).

Dacă, în urma notificării de către statele membre a tuturor realizărilor planificate, este depășită suprafața maximă vizată de sprijin pentru întreaga Uniune, Comisia calculează, pentru fiecare stat membru care a notificat un excedent în comparație cu propria suprafață de referință, un coeficient de reducere care este proporțional cu excedentul realizărilor planificate ale statului membru respectiv. Rezultatul este o adaptare a suprafeței maxime vizate de sprijin a întregii Uniuni, menționate la alineatul (1). Fiecare stat membru în cauză este informat în privința acestui coeficient de reducere în observațiile Comisiei la planul strategic PAC prevăzute la articolul 106 alineatul (3). Coeficientul de reducere pentru fiecare stat membru se stabilește în actul de punere în aplicare prin care Comisia aprobă planul strategic PAC al statului membru, menționat la articolul 106 alineatul (6).

Statele membre nu își modifică din proprie inițiativă suprafața vizată de sprijin după data menționată la articolul 106 alineatul (1).

3.Dacă intenționează să își sporească realizările planificate menționate la alineatul (1) aprobate de Comisie în planurile strategice PAC, statele membre notifică Comisiei realizările planificate revizuite, printr-o cerere de modificare a planurilor strategice PAC, în conformitate cu articolul 107, înaintea datei de 1 ianuarie a anului anterior anului de cerere în cauză.

După caz, pentru a se evita situația în care se depășește suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni, menționată la alineatul (1) primul paragraf, Comisia revizuiește coeficienții de reducere menționați la alineatul respectiv pentru toate statele membre care și-au depășit suprafața de referință în planurile strategice PAC.

Cel târziu înaintea datei de 1 februarie a anului anterior anului de cerere în cauză, Comisia informează statele membre respective în privința revizuirii coeficientului de reducere.

Înaintea datei de 1 aprilie a anului anterior anului de cerere în cauză, fiecare stat membru în cauză depune o cerere corespunzătoare de modificare a propriului plan strategic PAC, incluzând coeficientul de reducere revizuit menționat la al doilea paragraf. Coeficientul de reducere revizuit este prevăzut în actul de punere în aplicare prin care se aprobă modificarea planului strategic PAC, menționat la articolul 107 alineatul (8).

4.În ceea ce privește plantele oleaginoase vizate de memorandumul de înțelegere menționat la alineatul (1) primul paragraf, statele membre informează Comisia despre numărul total de hectare pentru care a fost plătit efectiv sprijinul, în rapoartele anuale privind performanța menționate la articolul 121.

Subsecțiunea 2
Plata specifică pentru cultura de bumbac

Articolul 34
Domeniul de aplicare

Statele membre acordă o plată specifică pentru cultura de bumbac fermierilor veritabili care produc bumbac încadrat la codul NC 5201 00 în condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune.

Articolul 35
Norme generale

1.Plata specifică pentru cultura de bumbac se acordă pe hectar de suprafață eligibilă cultivată cu bumbac. Suprafața este eligibilă numai dacă este situată pe un teren agricol autorizat de statul membru în cauză pentru producția de bumbac, semănat cu soiuri autorizate de statul membru, și face efectiv obiectul recoltării în condiții de creștere normale.

2.Plata specifică pentru cultura de bumbac se efectuează pentru bumbacul de calitate bună, corectă și vandabilă.

3.Statele membre autorizează terenul și soiurile menționate la alineatul (1) în conformitate cu normele și condițiile care urmează să fie adoptate în temeiul alineatului (4).

4.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu norme și condiții privind autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac.

5.Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind procedura de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac și notificările adresate producătorilor cu privire la această autorizare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

Articolul 36
Suprafețe de bază, productivitate fixă și cuantumuri de referință

1.Se instituie următoarele suprafețe naționale de bază:

–Bulgaria: 3 342 ha

–Grecia: 250 000 ha

–Spania: 48 000 ha

–Portugalia: 360 ha

2.Se stabilesc următoarele niveluri de productivitate fixă pentru perioada de referință:

–Bulgaria: 1,2 tone/ha

–Grecia: 3,2 tone/ha

–Spania: 3,5 tone/ha

–Portugalia: 2,2 tone/ha

3.Cuantumul plății specifice culturii pe hectar de suprafață eligibilă se calculează prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:

–Bulgaria: 624,11 EUR,

–Grecia: 225,04 EUR,

–Spania: 348,03 EUR,

–Portugalia: 219,09 EUR

4.Dacă suprafața eligibilă cultivată cu bumbac dintr-un stat membru dat și într-un an dat depășește suprafața de bază stabilită la alineatul (1), cuantumul menționat la alineatul (3) pentru statul membru în cauză se reduce proporțional cu depășirea suprafeței de bază.

5.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu norme referitoare la condițiile de acordare a plății specifice pentru cultura de bumbac, la cerințele de eligibilitate și la practicile agronomice.

6.Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind calcularea reducerii prevăzute la alineatul (4). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

Articolul 37
Organizațiile interprofesionale aprobate

1.În sensul aplicării prezentei subsecțiuni, „organizație interprofesională aprobată” înseamnă o persoană juridică formată din fermieri producători de bumbac și din cel puțin un egrenor, care desfășoară activități precum:

(a)contribuția la o mai bună coordonare a modului de introducere a bumbacului pe piață, în special prin studii de cercetare și studii de piață;

(b)elaborarea de contracte-tip compatibile cu normele Uniunii;

(c)orientarea producției către produse care sunt mai bine adaptate la nevoile pieței și la cererea consumatorilor, în special în ceea ce privește calitatea și protecția consumatorilor;

(d)actualizarea metodelor și a mijloacelor de îmbunătățire a calității produsului;

(e)dezvoltarea de strategii de piață pentru promovarea bumbacului prin sisteme de certificare a calității.

2.Statele membre în care sunt stabilite întreprinderile de egrenat aprobă organizațiile interprofesionale care îndeplinesc criteriile ce urmează să fie stabilite în temeiul alineatului (3).

3.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu norme referitoare la:

(a)criteriile pentru aprobarea organizațiilor interprofesionale;

(b)obligațiile producătorilor;

(c)cazul în care organizația interprofesională aprobată nu îndeplinește criteriile menționate la litera (a).

Articolul 38
Acordarea plății

1.Fermierilor li se acordă plata specifică pentru cultura de bumbac per hectar eligibil, în conformitate cu articolul 36.

2.În cazul fermierilor care sunt membri ai unei organizații interprofesionale aprobate, plata specifică pentru cultura de bumbac per hectar eligibil din suprafața de bază stabilită la articolul 36 alineatul (1) se majorează cu 2 EUR.

CAPITOLUL III
Tipurile de intervenție sectoriale

Secțiunea 1
Dispoziții generale

Articolul 39
Domeniul de aplicare

Prezentul capitol prevede norme referitoare la tipurile de intervenții în următoarele sectoare:

(a)sectorul fructelor și legumelor, menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)sectorul produselor apicole, menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (v) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(c)sectorul vitivinicol, menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(d)sectorul hameiului, menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(e)sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(f)alte sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(h), (k), (m), (o)-(t) și (w) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 40
Tipurile de intervenții sectoriale obligatorii și opționale

1.Tipul sectorial de intervenții din sectorul fructelor și legumelor, menționat la articolul 39 litera (a), și din sectorul apiculturii, menționat la articolul 39 litera (b), este obligatoriu pentru toate statele membre.

2.Tipul sectorial de intervenții din sectorul vitivinicol, menționat la articolul 39 litera (c), este obligatoriu pentru statele membre enumerate în anexa V.

3.În propriile planuri strategice PAC, statele membre pot decide să implementeze tipurile sectoriale de intervenții menționate la articolul 39 literele (d), (e) și (f).

4.Statul membru menționat la articolul 82 alineatul (3) poate implementa în sectorul hameiului tipul sectorial de intervenție menționat la articolul 39 litera (f) doar dacă statul membru respectiv decide în propriul plan strategic PAC să nu implementeze tipul sectorial de intervenție menționat la articolul 39 litera (d).

5.Statele membre menționate la articolul 82 alineatul (4) pot implementa în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă tipul sectorial de intervenție menționat la articolul 39 litera (f) doar dacă statele membre respective decid în propriile planuri strategice PAC să nu implementeze tipul sectorial de intervenție menționat la articolul 39 litera (e).

Articolul 41
Competențe delegate pentru cerințe suplimentare privind tipurile sectoriale de intervenții

În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu cerințe suplimentare față de cele prevăzute în prezentul capitol, în special în ceea ce privește:

(a)asigurarea funcționării adecvate a tipurilor de intervenții prevăzute în prezentul capitol;

(b)baza calculării asistenței financiare din partea Uniunii, menționată în prezentul capitol, inclusiv perioadele de referință și calcularea valorii producției comercializate;

(c)nivelul maxim al asistenței financiare din partea Uniunii pentru retragerile de pe piață menționate la articolul 46 alineatul (4) litera (a) și pentru tipurile de intervenții menționate la articolul 52 alineatul (3);

(d)normele referitoare la fixarea unui plafon pentru cheltuielile cu replantarea plantațiilor viticole, menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (a);

(e)normele în temeiul cărora producătorii trebuie să retragă subprodusele vitivinicole, precum și norme privind excepții de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și norme pentru certificarea voluntară a distileriilor.

Secțiunea 2
sectorul fructelor și legumelor

Articolul 42
Obiectivele în sectorul fructelor și legumelor

În sectorul fructelor și legumelor sunt vizate obiectivele următoare:

(a)planificarea producției, ajustarea producției în funcție de cerere, în special din punct de vedere calitativ și cantitativ, optimizarea costurilor de producție și a rentabilității investițiilor și stabilizarea prețurilor la producător; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (i);

(b)concentrarea ofertei și comercializarea produselor din sectorul fructelor și legumelor, inclusiv prin marketing direct; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a) și (c);

(c)cercetarea și dezvoltarea unor metode de producție sustenabile, inclusiv a rezistenței la dăunători, și a unor practici inovatoare de stimulare a competitivității economice și de consolidare a evoluțiilor pieței; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (c) și (i);

(d)dezvoltarea, implementarea și promovarea unor metode de producție care nu dăunează mediului, a unor practici de cultivare și a unor tehnici de producție care protejează mediul, utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, în special protejarea apei, a solului, a aerului, a biodiversității și a altor resurse naturale; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (e) și (f);

(e)contribuirea la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, prevăzută la articolul 6 alineatul (1) litera (d);

(f)sporirea calității și a valorii comerciale ale produselor, inclusiv îmbunătățirea calității produselor și dezvoltarea de produse cu denumire de origine protejată, cu indicație geografică protejată sau incluse în sistemele de calitate naționale; aceste obiective sunt legate de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (b);

(g)promovarea și comercializarea produselor din sectorul fructelor și legumelor, deopotrivă a celor proaspete și a celor prelucrate; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (c);

(h)sporirea consumului de produse din sectorul fructelor și legumelor, deopotrivă proaspete și prelucrate; aceste obiective sunt legate de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 litera (i);

(i)prevenirea situațiilor de criză și gestionarea riscurilor, pentru a evita și a face față crizelor de pe piețele fructelor și legumelor; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (c).

Articolul 43
Tipurile de intervenție din sectorul fructelor și legumelor

1.În ceea ce privește obiectivele menționate la articolul 42 literele (a)-(h), statele membre aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții:

(a)investiții în active corporale și necorporale, concentrate în special asupra economisirii apei, a economisirii energiei, a ambalajelor ecologice și a reducerii deșeurilor;

(b)cercetarea și producția experimentală, concentrate în special asupra economisirii apei, a economisirii energiei, a ambalajelor ecologice, a reducerii deșeurilor, a rezistenței la dăunători, a reducerii riscurilor și impacturilor utilizării pesticidelor, a prevenirii daunelor provocate de fenomenele climatice nefavorabile și a stimulării utilizării unor soiuri de fructe și legume adaptate la condițiile climatice aflate în schimbare;

(c)producția ecologică;

(d)producția integrată;

(e)acțiuni pentru conservarea solului și pentru sporirea cantității de carbon din sol;

(f)acțiuni de creare și de menținere a habitatelor favorabile pentru biodiversitate sau de întreținere a peisajului, inclusiv de conservare a caracteristicilor istorice;

(g)acțiuni de economisire a energiei, de sporire a eficienței energetice și de intensificare a utilizării energiei din surse regenerabile;

(h)acțiuni de îmbunătățire a rezistenței la dăunători;

(i)acțiuni pentru îmbunătățirea utilizării și a gospodăririi apei, inclusiv economisirea și drenarea apei;

(j)acțiuni și măsuri de reducere a producției de deșeuri și de îmbunătățire a gestionării deșeurilor;

(k)acțiuni de îmbunătățire a sustenabilității și a eficienței transportării și depozitării produselor din sectorul fructelor și legumelor;

(l)acțiuni de atenuare a schimbărilor climatice, de adaptare la schimbările climatice și de intensificare a utilizării energiei din surse regenerabile;

(m)implementarea sistemelor de calitate naționale și ale UE;

(n)promovare și comunicare, inclusiv acțiuni și activități care vizează diversificarea și consolidarea piețelor fructelor și legumelor și informarea privind beneficiile pentru sănătate ale consumului de fructe și legume;

(o)servicii de consiliere și asistență tehnică, în special în ceea ce privește tehnicile sustenabile de combatere a dăunătorilor, utilizarea sustenabilă a pesticidelor și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

(p)formarea profesională și schimburile de bune practici, în special în ceea ce privește tehnicile sustenabile de combatere a dăunătorilor, utilizarea sustenabilă a pesticidelor și contribuirea la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea.

2.În ceea ce privește obiectivul menționat la articolul 42 litera (i), statele membre aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții:

(a)înființarea și/sau realimentarea fondurilor mutuale de către organizațiile de producători și de către asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013;

(b)investiții în active corporale și necorporale pentru eficientizarea gestionării volumelor comercializate;

(c)replantarea livezilor, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(d)retragerea de pe piață în vederea distribuirii gratuite sau cu alte destinații;

(e)recoltarea înainte de coacere, care constă în recoltarea totală, pe o anumită suprafață, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere, din cauza unor motive climatice, a bolilor sau din alte motive;

(f)nerecoltarea fructelor și legumelor, care constă în încetarea actualului ciclu de producție de pe suprafața în cauză când produsul este bine dezvoltat și este intact, de o calitate bună, corectă și vandabilă, fiind exclusă distrugerea produselor din cauza unui fenomen climatic sau a unei boli;

(g)asigurarea recoltelor, care contribuie la salvgardarea veniturilor producătorilor în cazul unor pierderi provocate de dezastre naturale, de fenomene climatice, de boli sau de infestări cu dăunători, asigurându-se totodată adoptarea de către beneficiari a măsurilor necesare pentru prevenirea riscurilor;

(h)îndrumarea profesională a altor organizații de producători și asociații de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sau a producătorilor individuali;

(i)implementarea și gestionarea protocoalelor fitosanitare ale țărilor terțe pe teritoriul Uniunii, pentru a se facilita accesul pe piețele țărilor terțe;

(j)implementarea sistemelor de calitate naționale și ale UE;

(k)servicii de consiliere și asistență tehnică, în special în ceea ce privește tehnicile sustenabile de combatere a dăunătorilor, utilizarea sustenabilă a pesticidelor.

3.În planurile lor strategice PAC, statele membre stabilesc intervențiile corespunzătoare tipurilor de intervenții alese în conformitate cu alineatele (1) și (2).

Articolul 44
Programe operaționale

1.Obiectivele menționate la articolul 42 și intervențiile din sectorul fructelor și legumelor prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC sunt implementate prin intermediul unor programe operaționale aprobate și al unor organizații de producători și/sau asociații de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în condițiile prevăzute în prezentul articol.

2.Programele operaționale au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de șapte ani. Aceste programe urmăresc obiectivele menționate la articolul 42 literele (d) și (e) și cel puțin două alte obiective menționate la articolul respectiv.

3.În cazul fiecărui obiectiv selectat, programele operaționale descriu intervențiile selectate din rândul celor prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC.

4.Organizațiile de producători și/sau asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 trimit statelor membre programele operaționale pentru aprobare.

5.Programele operaționale pot fi implementate doar de către organizațiile de producători sau de către asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.

6.Programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători nu cuprind aceleași intervenții ca programele operaționale ale organizațiilor membre. Statele membre examinează programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.

În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)intervențiile din cadrul programelor operaționale ale unei asociații de organizații ale producătorilor sunt finanțate integral din contribuțiile organizațiilor membre ale asociației respective, iar fondurile respective sunt prelevate din fondurile operaționale ale respectivelor organizații membre;

(b)intervențiile și partea din finanțare care le revine sunt identificate în programul operațional al fiecărei organizații membre.

7.Statele membre se asigură că:

(a)cel puțin 20 % din cheltuielile din cadrul programelor operaționale vizează intervențiile legate de obiectivele menționate la articolul 42 literele (d) și (e);

(b)cel puțin 5 % din cheltuielile din cadrul programelor operaționale vizează intervenția legată de obiectivul menționate la articolul 42 litera (c);

(c)intervențiile din cadrul tipurilor de intervenții menționate la articolul 43 alineatul (2) literele (d), (e) și (f) nu depășesc o treime din totalul cheltuielilor din cadrul programelor operaționale.

Articolul 45
Fondurile operaționale

1.Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor și/sau asociațiile acestora pot constitui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

(a)contribuțiile financiare:

(i)    ale membrilor organizației de producători și/sau ale organizației de producători înseși sau

(ii)    ale asociațiilor organizațiilor de producători prin intermediul membrilor acestor asociații;

(b)asistența financiară din partea Uniunii, care poate fi acordată organizațiilor de producători sau asociațiile de organizații de producători dacă asociațiile respective prezintă un program operațional.

2.Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost aprobate de statele membre.

Articolul 46
Asistența financiară acordată de Uniune sectorului fructelor și legumelor

1.Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu cuantumul contribuțiilor financiare menționate la articolul 45 alineatul (1) litera (a) plătite efectiv și limitate la 50 % din cheltuielile suportate efectiv.

2.Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la:

(a)4,1 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători;

(b)4,5 % din valoarea producției comercializate a fiecărei asociații de organizații de producători;

(c)5 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători transnaționale sau a fiecărei asociații transnaționale de organizații de producători;

Prin derogare de la primul paragraf, asistența financiară din partea Uniunii poate fi majorată după cum urmează:

(a)în cazul organizațiilor de producători, procentajul poate fi majorat la 4,6 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma care depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată doar pentru una sau mai multe intervenții legate de obiectivele menționate la articolul 42 literele (c), (d), (e), (g), (h) și (i);

(b)în cazul asociațiilor de organizații de producători, procentajul poate fi majorat la 5 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma care depășește 4,5 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată doar pentru una sau mai multe intervenții legate de obiectivele menționate la articolul 42 literele (c), (d), (e), (g), (h) și (i), implementate de asociația de organizații de producători în numele membrilor ei;

(c)în cazul organizațiilor de producători transnaționale sau al asociațiilor transnaționale de organizații de producători, procentajul poate fi majorat la 5,5 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma care depășește 5 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată doar pentru una sau mai multe intervenții legate de obiectivele menționate la articolul 42 literele (c), (d), (e), (g), (h) și (i), implementate de organizația de producători transnațională sau de asociația transnațională de organizații de producători în numele membrilor ei.

3.La cererea organizației de producători, limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte din acesta în cazul în care programul operațional îndeplinește cel puțin una dintre condițiile următoare:

(a)organizații de producători care operează în state membre diferite și care implementează transnațional intervenții legate de obiectivele menționate la articolul 42 literele (b) și (e);

(b)una sau mai multe organizații de producători cu implicare în intervenții implementate pe bază interprofesională;

(c)programul operațional acoperă numai sprijinul specific acordat pentru producția de produse ecologice reglementate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului 35 ;

(d)programul operațional este implementat pentru prima oară de o asociație de organizații de producători recunoscută în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013;

(e)organizațiile de producători reprezintă mai puțin de 20 % din producția de fructe și legume dintr-un stat membru;

(f)organizația de producători funcționează în una dintre regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

(g)programul operațional cuprinde intervențiile legate de obiectivele menționate la articolul 42 literele (c), (d), (e), (h) și (i).

4.Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 100 % în următoarele cazuri:

(a)retrageri de fructe și de legume de pe piață care nu depășesc 5 % din volumul producției comercializate a fiecărei organizații de producători, cantitățile retrase fiind eliminate prin:

(i)    distribuirea gratuită către organizații și fundații de caritate agreate în acest scop de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților lor de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de legislația națională, în special deoarece le lipsesc mijloacele adecvate de subzistență;

(ii)    distribuirea gratuită către unități penitenciare, școli și instituții publice de învățământ, instituțiile menționate la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, tabere de vacanță pentru copii, precum și către spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că respectivele cantități distribuite în acest fel sunt în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități;

(b)acțiuni legate de îndrumarea unor producători individuali sau a altor organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, cu condiția ca respectivele organizații de producători să fie din regiunile statelor membre menționate la articolul 47 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 47
Asistența financiară națională

1.În regiunile statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este mult sub media Uniunii, statele membre pot acorda organizațiilor de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 o asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 45 alineatul (1) litera (a) și de până la 10 % din valoarea producției comercializate de oricare dintre aceste organizații de producători. Asistența financiară națională este suplimentară față de fondul operațional.

2.Gradul de organizare a producătorilor dintr-o regiune a unui stat membru este considerat mult sub media Uniunii atunci când gradul mediu de organizare a fost mai mic de 20 % timp de trei ani consecutivi anterior punerii în aplicare a programului operațional. Gradul se organizare se calculează ca fiind valoarea producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea în cauză și comercializată de organizațiile de producători și de asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, împărțită la valoarea totală a producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea respectivă.

Statele membre care acordă asistență financiară națională în conformitate cu alineatul (1) informează Comisia cu privire la regiunile care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) și cu privire la asistența financiară națională acordată organizațiilor de producători din regiunile respective.

Secțiunea 3
Sectorul apiculturii

Articolul 48
Obiectivele în sectorul apiculturii

În sectorul apiculturii, statele membre urmăresc cel puțin unul dintre obiectivele specifice menționate la articolul 6 alineatul (1).

Articolul 49
Tipurile de intervenții în sectorul apiculturii și asistența financiară din partea Uniunii

1.În planurile lor strategice PAC, statele membre aleg, pentru fiecare obiectiv specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1), unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții în sectorul apiculturii:

(a)asistență tehnică pentru apicultori și pentru organizațiile de apicultori;

(b)acțiuni de combatere a agresorilor și a bolilor specifice stupilor, în special a varroozei;

(c)acțiuni de raționalizare a transhumanței;

(d)acțiuni de sprijinire a laboratoarelor de analiză a produselor apicole;

(e)refacerea populațiilor de albine din Uniune;

(f)cooperarea cu organisme specializate pentru realizarea de programe de cercetare în domeniul apiculturii și al produselor apicole;

(g)acțiuni de monitorizare a piețelor;

(h)acțiuni pentru îmbunătățirea calității produselor.

2.În planurile lor strategice PAC, statele membre își motivează alegerea obiectivelor specifice și a tipurilor de intervenții. Statele membre își definesc intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese.

3.În planurile lor strategice PAC, statele membre prezintă finanțarea pe care o acordă pentru tipurile de intervenții alese în planurile strategice PAC.

4.Asistența financiară din partea Uniunii pentru intervențiile menționate la alineatul (2) este de maximum 50 % din cheltuieli. Restul cheltuielilor sunt suportate de statele membre.

5.Pentru elaborarea planurilor lor strategice PAC, statele membre solicită consiliere din partea reprezentanților organizațiilor din domeniul apiculturii.

6.Statele membre notifică anual Comisiei numărul stupilor de pe propriile teritorii.

Articolul 50
Competențe delegate

În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu cerințe suplimentare față de cele prevăzute în prezenta secțiune în ceea ce privește:

(a)obligația statelor membre de a notifica anual Comisiei numărul stupilor de pe propriile teritorii, prevăzută la articolul 49 alineatul (6);

(b)definiția stupului și indicarea metodelor de calculare a numărului de stupi;

(c)contribuția minimă a Uniunii la cheltuielile legate de implementarea tipurilor de intervenții și a intervențiilor menționate la articolul 49.

Secțiunea 4
Sectorul vitivinicol

Articolul 51
Obiectivele în sectorul vitivinicol

În sectorul vitivinicol, statele membre urmăresc unul sau mai multe dintre următoarele obiective:

(a)îmbunătățirea competitivității producătorilor de vin din Uniune, inclusiv contribuirea la îmbunătățirea sistemelor de producție sustenabilă și la reducerea impactului sectorului vitivinicol al Uniunii asupra mediului; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b)-(f) și (h);

(b)îmbunătățirea performanței întreprinderilor vitivinicole din Uniune și a adaptării lor la exigențele pieței, precum și sporirea competitivității lor în ceea ce privește producerea și comercializarea produselor vitivinicole, inclusiv economiile de energie, eficiența energetică globală și procesele sustenabile; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a)-(e), (g) și (h);

(c)contribuirea la refacerea echilibrului între ofertă și cerere pe piața vinurilor din Uniune, în scopul prevenirii crizelor pe piață; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

(d)contribuția la protejarea veniturilor producătorilor de vin din Uniune atunci când aceștia suferă pierderi din cauza unor dezastre naturale, a unor fenomene climatice adverse, a animalelor, a bolilor sau a infestărilor cu dăunători; acest obiectiv este legat de obiectivul prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

(e)sporirea vandabilității și a competitivității produselor vitivinicole din Uniune, în special prin dezvoltarea unor produse, procese și tehnologii inovatoare și prin adăugarea de valoare în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, inclusiv un element de transfer de cunoștințe; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) și (i);

(f)utilizarea subproduselor vitivinicole în scopuri industriale și energetice, ceea ce asigură calitatea vinurilor din Uniune și, în același timp, protejează mediul; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d) și (e);

(g)contribuirea la sensibilizarea consumatorilor în privința consumului responsabil de vin și în privința sistemelor de calitate pentru vinuri ale Uniunii; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (i);

(h)îmbunătățirea competitivității produselor vitivinicole din Uniune în țările terțe; acest obiectiv este legat de obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (h);

(i)contribuirea la sporirea rezilienței producătorilor în confruntarea cu fluctuațiile pieței; acest obiectiv este legat de obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

Articolul 52
Tipurile de intervenție din sectorul vitivinicol

1.Pentru fiecare obiectiv ales din rândul celor prevăzute la articolul 51, statele membre aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții:

(a)restructurarea și conversia plantațiilor viticole, inclusiv replantarea acestora în cazurile în care acest lucru este necesar în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru, dar cu excluderea reînnoirii normale a plantațiilor viticole, care constă în replantarea aceleiași parcele de teren cu același soi de struguri și potrivit aceluiași sistem de cultivare a viței-de-vie, atunci când vița-de-vie și-a încheiat ciclul de viață natural;

(b)investiții tangibile și intangibile în instalații de prelucrare și în infrastructura unității de vinificație, precum și în structurile și instrumentele de comercializare;

(c)recoltarea înainte de coacere, ceea ce înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor de struguri neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă, fiind exclusă nerecoltarea, care constă în lăsarea strugurilor de calitate comercială pe plante la sfârșitul ciclului normal de producție;

(d)asigurarea recoltelor împotriva pierderilor de venit cauzate de fenomene climatice nefavorabile asimilate unor dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile, de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători;

(e)investițiile tangibile în inovare care constau în dezvoltarea de procese, tehnologii și produse și subproduse vitivinicole inovatoare, alte investiții care adaugă valoare în orice etapă a lanțului de aprovizionare, inclusiv pentru schimburile de cunoștințe;

(f)distilarea subproduselor vitivinicole, efectuată în conformitate cu restricțiile prevăzute în partea II secțiunea D a anexei VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(g)acțiuni de informare referitoare la vinurile din Uniune, desfășurate în statele membre, pentru încurajarea consumului responsabil de vin sau promovarea sistemelor de calitate al Uniunii care vizează denumiri de origine și indicații geografice;

(h)promovarea efectuată în țări terțe, constând în una sau mai multe dintre următoarele:

(i)    relații publice, acțiuni de promovare sau de publicitate, care vizează în mod special standardele înalte ale produselor din Uniune, în mod deosebit în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentară sau mediul;

(ii)    participarea la evenimente, târguri sau expoziții de importanță internațională;

(iii)    campanii de informare, în special privind sistemele de calitate ale Uniunii referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și producția ecologică;

(iv)    studii ale noilor piețe, necesare pentru extinderea piețelor de desfacere;

(v)    studii de evaluare a rezultatelor măsurilor de promovare și informare;

(vi)    elaborarea dosarelor tehnice, inclusiv a testelor și evaluărilor de laborator, referitoare la practicile enologice, la normele fitosanitare și de igienă, precum și la cerințele altor țări terțe în privința importului de produse din sectorul vitivinicol, pentru facilitarea accesului la piețele țărilor terțe;

(i)asistență temporară și degresivă pentru acoperirea costurilor administrative ale instituirii de fonduri mutuale.

2.În planurile lor strategice PAC, statele membre își motivează alegerea obiectivelor și a tipurilor de intervenții în sectorul vitivinicol. Statele membre își stabilesc intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese.

3.În plus față de cerințele prevăzute în titlul V, statele membre prevăd în planurile lor strategice PAC un calendar de punere în aplicare pentru tipurile de intervenții selectate și pentru intervenții, precum și un tabel financiar general care să arate resursele care urmează a fi utilizate și alocarea preconizată a resurselor între tipurile de intervenții selectate și între intervenții, în conformitate cu alocările financiare prevăzute în anexa V.

Articolul 53
Asistența financiară acordată de Uniune sectorului vitivinicol

1.Asistența financiară din partea Uniunii pentru restructurarea și conversia plantațiilor viticole, menționată la articolul 52 alineatul (1) litera (a), nu depășește 50 % din costurile efective ale restructurării și conversiei plantațiilor viticole sau 75 % din costurile efective ale restructurării și conversiei plantațiilor viticole în regiuni mai puțin dezvoltate.

Asistența poate lua doar forma unei compensări a producătorilor pentru pierderile de venit cauzate de implementarea intervenției și a unei contribuții la costurile restructurării și conversiei. Compensarea producătorilor pentru pierderile de venit cauzate de implementarea intervenției poate acoperi pierderea relevantă în proporție de până la 100 %.

2.Asistența financiară din partea Uniuni pentru investițiile menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (b) nu depășește următoarele limite:

(a)50 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate;

(b)40 % din costurile eligibile aferente investițiilor în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;

(c)75 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

(d)65 % din costurile eligibile aferente investițiilor în insulele mici din Marea Egee definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

Asistența financiară din partea Uniunii la rata maximă, menționată la primul paragraf, se acordă doar microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei 36 ; Totuși, asistența respectivă poate fi acordată tuturor întreprinderilor din regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE și din insulele mici din Marea Egee definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri mai mică de 200 de milioane EUR, limitele maxime menționate la primul paragraf se înjumătățesc.

Nu se acordă nicio asistență financiară din partea Uniunii întreprinderilor aflate în dificultate în sensul Orientărilor Uniunii privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate 37 .

3.Asistența financiară din partea Uniunii pentru recoltarea înainte de coacere, menționată la articolul 52 alineatul (1) litera (c), nu depășește 50 % din cuantumul costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor de struguri și al pierderii de venit aferente unei astfel de distrugeri sau înlăturări.

4.Asistența financiară din partea Uniuni pentru asigurarea recoltelor, menționată la articolul 52 alineatul (1) litera (d), nu depășește:

(a)80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva pierderilor cauzate de fenomene climatice nefavorabile care pot fi asimilate unor dezastre naturale;

(b)50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva:

(i)pierderilor menționate la litera (a) și împotriva pierderilor cauzate de fenomene climatice nefavorabile;

(ii)pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.

Asistența financiară din partea Uniunii pentru asigurarea recoltei poate fi acordat dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul eventualele despăgubiri pe care producătorii le-ar fi putut obține în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat. Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

5.Asistența financiară din partea Uniuni pentru inovare, menționată la articolul 52 alineatul (1) litera (e), nu depășește:

(a)50 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate;

(b)40 % din costurile eligibile aferente investițiilor în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;

(c)75 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

(d)65 % din costurile eligibile aferente investițiilor în insulele mici din Marea Egee definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

Asistența financiară din partea Uniunii la rata sa maximă, menționată la primul paragraf, se aplică doar microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE, dar asistența respectivă poate fi acordată tuturor întreprinderilor din regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE și din insulele mici din Marea Egee definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri mai mică de 200 de milioane EUR, limita maximă a ajutoarelor menționată la primul paragraf se înjumătățește.

6.Asistența financiară din partea Uniunii pentru acțiunile de informare și promovare, menționată la articolul 52 alineatul (1) literele (g) și (h), nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.

7.Asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor vitivinicole, menționată la articolul 52 alineatul (1) litera (f), este stabilită de Comisie în conformitate cu normele specifice prevăzute la articolul 54 alineatul (3) prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

Articolul 54
Norme specifice privind asistența financiară acordată de Uniune sectorului vitivinicol

1.Statele membre în cauză se asigură că asistența financiară din partea Uniunii pentru asigurarea recoltelor nu denaturează concurența pe piața asigurărilor.

2.Statele membre în cauză instituie un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că recoltarea înainte de coacere nu duce la o despăgubire a producătorilor de vin individuali care să depășească limita prevăzută la articolul 53 alineatul (3).

3.Cuantumul asistenței din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor vitivinicole se fixează per % volum și pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă nicio asistență financiară din partea Uniunii pentru volumul de alcool pe care îl conțin subprodusele care urmează a fi distilate și care depășește 10 % din volumul de alcool conținut de vinul produs.

Statele membre în cauză se asigură că asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor vitivinicole este plătită distileriilor care prelucrează subprodusele vitivinicole livrate pentru distilare în alcool brut cu o concentrație alcoolică în volume de minimum 92 %.

Asistența financiară din partea Uniunii include o sumă forfetară pentru compensarea costurilor aferente colectării subproduselor vitivinicole. Suma respectivă se transferă de la distilerie la producător, în cazurile în care acesta din urmă suportă costurile aferente.

Statele membre în cauză se asigură că alcoolul rezultat din distilarea subproduselor vitivinicole menționată la articolul 52 alineatul (1) litera (f) pentru care a fost acordată o asistență financiară din partea Uniunii este utilizat doar în scopuri industriale sau energetice care nu denaturează concurența.

4.Statele membre în cauză își stabilesc în planurile strategice PAC un procentaj minim de cheltuieli pentru acțiuni care să vizeze protecția mediului, adaptarea la schimbările climatice, îmbunătățirea sustenabilității sistemelor și proceselor de producție, reducerea impactului sectorului vitivinicol al Uniunii asupra mediului, economiile de energie și îmbunătățirea eficienței energetice globale în sectorul vitivinicol.

Secțiunea 5
Sectorul hameiului

Articolul 55
Obiectivele și tipurile de intervenții în sectorul hameiului

1.Statul membru menționat la articolul 82 alineatul (3) urmărește unul sau mai multe dintre următoarele obiective în sectorul hameiului:

(a)planificarea producției, adaptarea producției la cerere, în special în privința calității și a cantității; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)concentrarea ofertei și comercializarea produselor din sectorul hameiului, inclusiv prin marketing direct; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a) și (c);

(c)optimizarea costurilor de producție și a rentabilității investițiilor ca răspuns la standardele de mediu și stabilizarea prețurilor la producător; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a) și (c);

(d)cercetarea și dezvoltarea unor metode de producție sustenabile, inclusiv a rezistenței la dăunători, și a unor practici inovatoare de stimulare a competitivității economice și de consolidare a evoluțiilor pieței; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (c) și (i);

(e)promovarea, dezvoltarea și implementarea unor metode de producție care nu dăunează mediului, a unor practici de cultivare și a unor tehnici de producție care protejează mediul, utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, în special protejarea apei, a solului și a altor resurse naturale; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (e) și (f);

(f)contribuirea la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, prevăzută la articolul 6 alineatul (1) litera (d).

2.Statul membru menționat la articolul 82 alineatul (3) definește în propriul plan strategic PAC unul sau mai multe dintre tipurile de intervenții menționate la articolul 60 pentru a urmări obiectivele alese, prevăzute la alineatul (1). Statul membru își stabilește intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese. În propriul plan strategic PAC, statul membru menționat la articolul 82 alineatul (3) își motivează alegerea obiectivelor, a tipurilor de intervenții și a intervențiilor prin care urmărește îndeplinirea respectivelor obiective.

Secțiunea 6
Sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

Articolul 56
Obiectivele în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

Statele membre menționate la articolul 82 alineatul (4) urmăresc unul sau mai multe dintre următoarele obiective în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă:

(a)consolidarea organizării și a gestionării producției de ulei de măsline și măsline de masă; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a) și (b);

(b)îmbunătățirea competitivității pe termen mediu și lung a sectorului uleiului de măsline și al măslinelor de masă, în special prin modernizare; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (c);

(c)reducerea impactului cultivării măslinilor asupra mediului și contribuirea, prin cultivarea măslinilor, la combaterea schimbărilor climatice; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d) și (e);

(d)îmbunătățirea calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (f);

(e)cercetarea și dezvoltarea unor metode de producție sustenabile, inclusiv a rezistenței la dăunători, și a unor practici inovatoare de stimulare a competitivității economice și de consolidare a evoluțiilor pieței; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (c) și (i);

(f)prevenirea și gestionarea situațiilor de criză, în scopul îmbunătățirii rezistenței la dăunători și pentru a evita și a face față crizelor pe piețele uleiului de măsline și ale măslinelor de masă; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (h);

Articolul 57
Tipurile de intervenții și implementarea lor în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

1.Statele membre menționate la articolul 82 alineatul (4) aleg în planurile lor strategice PAC unul sau mai multe dintre tipurile de intervenții menționate la articolul 60, pentru a urmări obiectivele menționate la articolul 56. Statele membre își stabilesc intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese.

2.Intervențiile stabilite de statele membre menționate la articolul 82 alineatul (4) se implementează prin intermediul programelor operaționale aprobate ale organizațiilor de producători și/sau ale asociațiilor de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013. În acest scop, se aplică articolele 61 și 62 din prezentul regulament.

Articolul 58
Asistența financiară din partea Uniunii

1.Asistența financiară din partea Uniunii acordată pentru acoperirea costurilor eligibile nu depășește:

(a)75 % din cheltuielile efective suportate în cadrul intervențiilor legate de obiectivele menționate la articolul 56 literele (a), (b), (c) și (e);

(b)75 % din cheltuielile efective suportate în cadrul investițiilor în active fixe și 50 % în cazul altor intervenții legate de obiectivul menționat la articolul 56 litera (d);

(c)50 % din cheltuielile efective suportate în cadrul intervențiilor legate de obiectivul menționat la articolul 56 litera (f);

(d)75 % din cheltuielile efective suportate în cadrul tipurilor de intervenții menționate la articolul 60 alineatul (1) literele (f) și (h) dacă programul operațional este implementat în cel puțin trei țări terțe sau state membre neproducătoare de către organizații de producători din cel puțin două state membre producătoare și 50 % din cheltuielile efective dacă nu este îndeplinită această condiție pentru acest tip de intervenție.

2.Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 5 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători sau a fiecărei asociații de organizații de producători.

3.Statele membre asigură o finanțare complementară de până la 50 % din costurile care nu sunt acoperite de asistența financiară din partea Uniunii.

Secțiunea 7
Alte sectoare

Articolul 59
Obiective în alte sectoare

Statele membre urmăresc unul sau mai multe dintre următoarele obiective în celelalte sectoare menționate la articolul 39 litera (f):

(a)planificarea producției, ajustarea producției în funcție de cerere, în special din punct de vedere calitativ și cantitativ, optimizarea costurilor de producție și a rentabilității investițiilor și stabilizarea prețurilor la producător; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (i);

(b)concentrarea ofertei și comercializarea produselor în cauză; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a) și (c);

(c)cercetarea și dezvoltarea unor metode de producție sustenabile, inclusiv a rezistenței la dăunători, și a unor practici și tehnici de producție inovatoare care să stimuleze competitivitatea economică și să consolideze evoluțiile pieței; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (c) și (i);

(d)promovarea, dezvoltarea și implementarea unor metode de producție care nu dăunează mediului și care respectă standardele referitoare la bunăstarea animalelor, practici de cultivare, tehnici de producție și metode de producție care protejează mediul și sunt reziliente în privința dăunătorilor, utilizarea și gestionarea subproduselor și a deșeurilor într-un mod care protejează mediul, utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, în special protejarea apei, a solului și a altor resurse naturale; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (e) și (f);

(e)contribuirea la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, prevăzută la articolul 6 alineatul (1) litera (d);

(f)sporirea calității și a valorii comerciale ale produselor, inclusiv îmbunătățirea calității produselor și dezvoltarea de produse cu denumire de origine protejată, cu indicație geografică protejată sau incluse în sistemele de calitate naționale; aceste obiective sunt legate de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (b);

(g)promovarea și comercializarea produselor unuia sau mai multora dintre sectoarele menționate la articolul 40 litera (f); aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (c);

(h)prevenirea situațiilor de criză și gestionarea riscurilor, pentru a evita și a face față crizelor de pe piețele unuia sau mai multora dintre sectoarele menționate la articolul 39 litera (f); aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (c).

Articolul 60
Tipuri de intervenții

1.În ceea ce privește obiectivele menționate la articolul 59 literele (a)-(g), statele membre aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții:

(a)investiții în active corporale și necorporale; cercetarea și producția experimentală, precum și alte acțiuni, inclusiv pentru:

(i)    conservarea solului, inclusiv sporirea cantității de carbon din sol;

(ii)    îmbunătățirea utilizării și a gospodăririi apei, inclusiv economisirea și drenarea apei;

(iii)    prevenirea daunelor provocate de fenomene climatice nefavorabile și promovarea utilizării unor soiuri și a unor practici de gestionare adaptate la condițiile climatice aflate în schimbare;

(iv)    îmbunătățirea economiei de energie și a eficienței energetice;

(v)    ambalaje ecologice;

(vi)    sănătatea și bunăstarea animalelor;

(vii)    reducerea producției de deșeuri și îmbunătățirea utilizării și a gestionării subproduselor și a deșeurilor;

(viii)    îmbunătățirea rezistenței la dăunători;

(ix)    reducerea riscurilor și impacturilor utilizării pesticidelor;

(xi)    crearea și menținerea habitatelor favorabile pentru biodiversitate;

(b)servicii de consiliere și asistență tehnică, în special în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

(c)formarea profesională, inclusiv îndrumarea și schimbul de bune practici;

(d)producția ecologică;

(e)acțiuni pentru îmbunătățirea sustenabilității și a eficienței transportării și depozitării produselor din unul sau mai multe dintre sectoarele menționate la articolul 40 litera (f);

(f)promovare, comunicare și marketing, inclusiv acțiuni și activități care vizează în special sensibilizarea consumatorilor în privința sistemelor de calitate ale Uniunii și a importanței alimentației sănătoase, precum și diversificarea piețelor;

(g)implementarea sistemelor de calitate naționale și ale UE;

(h)implementarea unor sisteme de trasabilitate și certificare, în special monitorizarea calității produselor vândute consumatorilor finali.

2.În ceea ce privește obiectivul menționat la articolul 59 litera (h), statele membre aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții:

(a)înființarea și/sau realimentarea fondurilor mutuale de către organizațiile de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013; 

(b)investiții în active corporale și necorporale pentru eficientizarea gestionării volumelor comercializate;

(c)depozitarea colectivă a produselor produse de organizația de producători sau de membrii organizației de producători;

(d)replantarea livezilor, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru, sau în scopul adaptării la schimbările climatice;

(e)retragerea de pe piață în vederea distribuirii gratuite sau cu alte destinații;

(f)recoltarea înainte de coacere, care constă în recoltarea totală, pe o anumită suprafață, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere, din cauza unor motive climatice, a bolilor sau din alte motive;

(g)nerecoltarea, care constă în încetarea actualului ciclu de producție de pe suprafața în cauză când produsul este bine dezvoltat și este intact, de o calitate bună, corectă și vandabilă, fiind exclusă distrugerea produselor din cauza unui fenomen climatic sau a unei boli;

(h)asigurarea producției și a recoltelor, care contribuie la salvgardarea veniturilor producătorilor în cazul unor pierderi provocate de dezastre naturale, de fenomene climatice, de boli sau de infestări cu dăunători, asigurându-se totodată adoptarea de către beneficiari a măsurilor necesare pentru prevenirea riscurilor.

3.În planurile strategice PAC, statele membre aleg sectoarele în care implementează tipurile de intervenții prevăzute în prezentul articol. Pentru fiecare sector, statele membre aleg unul sau mai multe dintre obiectivele prevăzute la articolul 59 și tipurile de intervenții prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Statele membre își stabilesc intervențiile în cadrul fiecărui tip de intervenții. Statele membre își motivează alegerea sectoarelor, a obiectivelor, a tipurilor de intervenții și a intervențiilor.

Articolul 61
Programe operaționale

1.În fiecare sector vizat, obiectivele și intervențiile prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC sunt implementate prin intermediul unor programe operaționale aprobate și al unor organizații de producători și/sau asociații de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în condițiile prevăzute în prezentul articol.

2.În sectoarele menționate la articolul 39 litera (f), programele operaționale au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de șapte ani.

3.Programele operaționale descriu intervențiile selectate din rândul celor prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC.

4.Organizațiile de producători și/sau asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 trimit statelor membre programele operaționale pentru aprobare.

5.Programele operaționale pot fi implementate doar de către organizațiile de producători sau de către asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.

6.Programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători nu cuprind aceleași intervenții ca programele operaționale ale organizațiilor membre. Statele membre examinează programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.

În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)intervențiile din cadrul programelor operaționale ale unei asociații de organizații ale producătorilor sunt finanțate integral din contribuțiile organizațiilor membre ale asociației respective, iar fondurile respective sunt prelevate din fondurile operaționale ale respectivelor organizații membre;

(b)intervențiile și partea din finanțare care le revine sunt identificate în programul operațional al fiecărei organizații membre. și

(c)nu există finanțare dublă.

7.Statele membre se asigură că intervențiile legate de obiectivul menționat la articolul 59 litera (h) nu depășesc o treime din totalul cheltuielilor din cadrul programelor operaționale ale organizațiilor de producători sau ale asociațiilor de organizații de producători.

Articolul 62
Fondurile operaționale

1.Organizațiile de producători și/sau asociațiile lor din sectoarele menționate la articolul 39 litera (f) pot institui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

(a)contribuțiile financiare:

(i)    ale membrilor organizației de producători și/sau ale organizației de producători înseși sau

(ii)    ale asociațiilor organizațiilor de producători prin intermediul membrilor acestor asociații;

(b)asistența financiară din partea Uniunii, care poate fi acordată organizațiilor de producători sau asociațiile de organizații de producători dacă asociațiile respective prezintă un program operațional.

2.Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost aprobate de statele membre.

Articolul 63
Asistența financiară din partea Uniunii

1.Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu cuantumul contribuțiilor financiare menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (a) plătite efectiv și limitate la 50 % din cheltuielile suportate efectiv.

2.Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 5 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători sau a fiecărei asociații de organizații de producători.

CAPITOLUL IV
TIPURI DE INTERVENȚII PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ

Secțiunea 1
Tipuri de intervenții

Articolul 64
Tipuri de intervenții pentru dezvoltarea rurală

Tipurile de intervenții în temeiul prezentului capitol sunt următoarele:

(a)angajamente în materie de mediu și climă și alte angajamente în materie de gestionare;

(b)constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone;

(c)dezavantaje specifice anumitor zone, generate de anumite cerințe obligatorii;

(d)investiții;

(e)instalarea tinerilor fermieri și întreprindere rurală nou înființată;

(f)instrumente de gestionare a riscurilor;

(g)cooperare;

(h)schimburi de cunoștințe și informare.

Articolul 65
Angajamente în materie de mediu și climă și alte angajamente în materie de gestionare

1.Statele membre pot acorda plăți pentru angajamente în materie de mediu și climă și alte angajamente în materie de gestionare în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.Statele membre includ în planurile lor strategice PAC angajamente în materie de agromediu și climă.

3.Statele membre pot pune la dispoziție sprijinul din cadrul acestui tip de intervenții pe întregul lor teritoriu, în funcție de nevoile lor specifice naționale, regionale sau locale.

4.Statele membre acordă plăți doar fermierilor și altor beneficiari care își asumă, în mod voluntar, angajamente în materie de gestionare care sunt considerate benefice pentru îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

5.În cadrul acestui tip de intervenție, statele membre oferă doar plăți care vizează angajamente care:

(a)depășesc cerințele legale în materie de gestionare relevante și standardele privind bunele condiții agricole și de mediu stabilite în capitolul I secțiunea 2 din prezentul titlu;

(b)depășesc cerințele minime privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, bunăstarea animalelor și alte cerințe obligatorii prevăzute de dreptul național și de dreptul Uniunii;

(c)depășesc condițiile stabilite pentru menținerea suprafeței agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a);

(d)diferă de angajamentele pentru care se acordă plăți în temeiul articolului 28.

6.Statele membre compensează beneficiarii pentru costurile suportate și pierderile de venit aferente angajamentelor asumate. După caz, aceste compensări pot acoperi și costurile de tranzacție. În cazuri justificate corespunzător, statele membre pot acorda sprijin sub formă de rată forfetară sau de plată unică per unitate. Plățile se acordă anual.

7.Pentru a încuraja fermierii să realizeze o îmbunătățire semnificativă a calității mediului la scară mai largă și în mod măsurabil, statele membre pot promova și sprijini scheme colective și scheme de plată bazate pe rezultate.

8.Angajamentele se asumă pentru o perioadă de cinci până la șapte ani. Cu toate acestea, dacă este necesar pentru realizarea sau menținerea anumitor beneficii de mediu urmărite, statele membre pot stabili, în planurile lor strategice PAC, o perioadă mai lungă pentru anumite tipuri de angajamente, inclusiv prin acordarea unei prelungiri anuale a acestora după încheierea perioadei inițiale. În cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător și pentru angajamente noi care urmează imediat după angajamentul îndeplinit în perioada inițială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă în planurile lor strategice PAC.

9.Dacă acordă sprijin în cadrul acestui tip de intervenții pentru angajamente de agromediu și climă, pentru angajamente privind adoptarea sau menținerea practicilor și metodelor specifice agriculturii ecologice definite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și pentru servicii de silvomediu și climatice, statele membre stabilesc o plată per hectar.

10.Statele membre se asigură că persoanele care desfășoară operațiuni în cadrul acestui tip de intervenții au acces la cunoștințele și informațiile necesare pentru implementarea unor astfel de operațiuni.

11.Statele membre se asigură că intervențiile în temeiul prezentului articol sunt coerente cu cele stabilite în temeiul articolului 28.

Articolul 66
Constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone

1.Statele membre pot acorda plăți pentru constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai detaliat în planurile lor strategice PAC, pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

2.Aceste plăți se acordă fermierilor veritabili în ceea ce privește zonele delimitate în temeiul articolului 32 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

3.Statele membre pot acorda plăți în cadrul acestui tip de intervenții doar pentru a compensa în întregime sau parțial beneficiarii pentru costurile suplimentare suportate și pentru pierderile de venit aferente constrângerilor naturale sau altor constrângeri specifice din zona în cauză.

4.Costurile suplimentare și pierderile de venit menționate la alineatul (3) se calculează în ceea ce privește constrângerile naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone, în comparație cu zone care nu sunt afectate de constrângeri naturale sau de alte constrângeri specifice anumitor zone.

5.Plățile se acordă anual per hectar de suprafață.

Articolul 67
Dezavantaje specifice anumitor zone, generate de anumite cerințe obligatorii

1.Statele membre pot acorda plăți pentru dezavantaje specifice anumitor zone, impuse de cerințe rezultate din implementarea Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE sau a Directivei 2000/60/CE în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai detaliat în planurile strategice PAC ale statelor membre, pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

2.Aceste plăți pot fi acordate fermierilor, deținătorilor de păduri și altor gestionari de terenuri în ceea ce privește zonele cu dezavantaje menționate la alineatul (1).

3.Când stabilesc zonele cu dezavantaje, statele membre pot include următoarele zone:

(a)zonele agricole și forestiere Natura 2000 delimitate în conformitate cu Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE;

(b)alte zone delimitate de protecție a naturii în care există restricții în materie de mediu aplicabile activităților agricole sau forestiere și care contribuie la punerea în aplicare a articolului 10 din Directiva 92/43/CEE, cu condiția ca aceste zone să nu depășească 5 % din zonele Natura 2000 delimitate incluse în domeniul de aplicare teritorială al fiecărui plan strategic PAC;

(c)zonele agricole incluse în planurile de management al bazinelor hidrografice în temeiul Directivei 2000/60/CE.

4.Statele membre pot acorda plăți în cadrul acestui tip de intervenții doar pentru a compensa în întregime sau parțial beneficiarii pentru costurile suplimentare suportate și pentru pierderile de venit aferente dezavantajelor specifice din zona în cauză.

5.Costurile suplimentare și pierderile de venit menționate la alineatul (4) se calculează:

(a)în ceea ce privește constrângerile rezultate din Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE, în raport cu dezavantajele generate de cerințele care depășesc standardele relevante privind bunele condiții agricole și de mediu, stabilite în capitolul 1 secțiunea 2 din prezentul titlu al prezentului regulament, precum și de condițiile stabilite pentru menținerea suprafeței agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament;

(b)în ceea ce privește constrângerile rezultate din Directiva 2000/60/CE, în raport cu dezavantajele generate de cerințele care depășesc cerințele legale în materie de gestionare relevante, cu excepția SMR 2, menționată în anexa III, și standardele privind bunele condiții agricole și de mediu, stabilite în capitolul I secțiunea 2 din prezentul titlu, precum și de condițiile stabilite pentru menținerea suprafeței agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament.

6.Plățile se acordă anual per hectar de suprafață.

Articolul 68
Investiții

1.Statele membre pot acorda sprijin pentru investiții în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.Statele membre pot acorda sprijin în cadrul acestui tip de intervenții doar pentru investițiile tangibile și/sau intangibile care contribuie la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6. Sprijinul acordat sectorului forestier se bazează pe un plan de gestionare a pădurilor sau pe un instrument echivalent.

3.Statele membre stabilesc o listă de investiții neeligibile și categorii de cheltuieli neeligibile care include cel puțin următoarele:

(a)achiziția de drepturi de producție agricolă;

(b)achiziția de drepturi la plată;

(c)achiziționarea de terenuri, cu excepția achiziției de terenuri în scopuri de conservare a mediului sau cu excepția terenurilor achiziționate de tinerii fermieri cu ajutorul instrumentelor financiare;

(d)achiziția de animale, precum și achiziția de plante anuale și plantarea acestora în alte scopuri decât cel al refacerii potențialului agricol sau forestier în urma unor dezastre naturale și a unor evenimente catastrofale;

(e)rata dobânzii debitoare, cu excepția celor referitoare la granturi acordate sub forma unei subvenții pentru dobândă sau a unei subvenții pentru comisioanele de garantare;

(f)investițiile în irigații care nu sunt coerente cu obținerea stării ecologice bune a corpurilor de apă, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE, inclusiv expansiunea irigațiilor care afectează corpurile de apă al căror statut a fost definit ca nesatisfăcător în planul aferent de management al bazinului hidrografic;

(g)investițiile în infrastructurile mari care nu fac parte din strategiile de dezvoltare locală;

(h)investițiile în împădurire care nu sunt coerente cu obiectivele în materie de mediu și climă conforme cu principiile gestionării sustenabile a pădurilor, dezvoltate în Orientările paneuropene privind împădurirea și reîmpădurirea.

Primul paragraf literele (a), (b), (d) și (g) nu se aplică în cazurile în care se furnizează sprijin prin instrumentele financiare.

4.Statele membre limitează sprijinul la rata maximă de 75 % din costurile eligibile.

Rata maximă de sprijin poate fi majorată în cazul următoarelor investiții:

(a)împădurirea și investițiile neproductive legate de obiectivele specifice legate de mediu și climă prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f).

(b)investiții în serviciile de bază în zonele rurale;

(c)investiții în refacerea potențialului agricol sau forestier în urma unor dezastre naturale sau a unor evenimente catastrofale și investiții în acțiuni preventive adecvate în păduri și în mediul rural.

Articolul 69
Instalarea tinerilor fermieri și întreprindere rurală nou înființată

1.Statele membre pot acorda sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri și pentru întreprinderile rurale nou înființate în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai detaliat în planurile lor strategice PAC, pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6.

2.Statele membre pot acorda sprijin în cadrul acestui tip de intervenții doar pentru a contribui la:

(a)instalarea tinerilor fermieri care îndeplinesc condițiile incluse în definiția prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (e);

(b)noua înființare a unei întreprinderi rurale legate de agricultură și silvicultură sau la diversificarea veniturilor gospodăriei agricole;

(c)noua înființare a unei întreprinderi cu activități neagricole ca parte a strategiilor de dezvoltare locală.

3.Statele membre stabilesc condiții privind transmiterea și conținutul unui plan de afaceri.

4.Statele membre acordă sprijin sub formă de sume forfetare. Sprijinul este limitat la cuantumul maxim de 100 000 EUR și poate fi combinat cu instrumente financiare.

Articolul 70
Instrumente de gestionare a riscurilor

1.Statele membre acordă sprijin pentru instrumente de gestionare a riscurilor în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.Statele membre acordă sprijin în cadrul acestui tip de intervenții pentru promovarea instrumentelor de gestionare a riscurilor care nu doar ajută fermierii veritabili să gestioneze riscurile aferente producției și veniturilor legate de activitatea lor agricolă pe care nu le pot controla, ci și contribuie la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6.

3.Statele membre pot acorda, în special, următorul sprijin:

(a)contribuții financiare pentru primele din cadrul sistemelor de asigurare;

(b)contribuții financiare la fondurile mutuale, inclusiv costul administrativ aferent instituirii;

4.statele membre stabilesc următoarele condiții de eligibilitate:

(a)tipurile și acoperirea sistemelor de asigurare și a fondurilor mutuale eligibile;

(b)metodologia de calculare a pierderilor și factorii declanșatori pentru compensare;

(c)normele referitoare la constituirea și gestionarea fondurilor mutuale.

5.Statele membre se asigură că se acordă sprijin doar pentru acoperirea pierderilor de cel puțin 20 % din producția medie anuală a fermierului sau din venitul mediu anual al fermierului din perioada de trei ani anterioară sau din media pe trei ani bazată pe cei cinci ani precedenți, cu excepția celei mai mari și a celei mai mici dintre valori.

6.Statele membre limitează sprijinul la rata maximă de 70 % din costurile eligibile.

7.Statele membre se asigură că se evită supracompensarea ca urmare a combinării intervențiilor din cadrul prezentului articol cu alte sisteme publice sau private de gestionare a riscurilor.

Articolul 71
Cooperare

1.Statele membre pot acorda sprijin pentru cooperare în condițiile prevăzute la prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC pentru pregătirea și implementarea proiectelor grupurilor operaționale din cadrul parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, menționat la articolul 114 și pentru LEADER, denumit și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității la articolul 25 din Regulamentul (UE) [CPR], precum și pentru promovarea sistemelor de calitate, a organizațiilor de producători sau a grupurilor de producători sau a altor forme de cooperare.

2.Statele membre pot acorda sprijin în cadrul acestui tip de intervenții doar pentru promovarea formelor de cooperare care implică cel puțin două entități și care contribuie la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6.

3.În cadrul acestui tip de intervenții, statele membre pot acoperi costurile legate de toate aspectele cooperării.

4.Statele membre pot acorda sprijin sub forma unui cuantum total care să acopere costul cooperării și costul proiectelor și operațiunilor implementate sau pot să acopere doar costul cooperării și să utilizeze fonduri din cadrul altor tipuri de intervenții sau al unor instrumente de sprijin naționale sau ale Uniunii pentru implementarea proiectelor.

5.Dacă sprijinul este plătit sub forma unui cuantum total, statele membre se asigură că sunt respectate normele Uniunii și cerințele aferente unor acțiuni similare vizate în cadrul altor tipuri de intervenții. Prezentul alineat nu se aplică în ceea ce privește LEADER, denumit și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității la articolul 25 din Regulamentul (UE) [CPR].

6.Prin acest tip de intervenții, statele membre nu sprijină cooperarea care implică doar organisme de cercetare.

7.În cazul cooperării în contextul transferului fermelor între generații, statele membre pot acorda sprijin doar fermierilor care au ajuns la vârsta pensionării prevăzută în legislația națională.

8.Statele membre limitează sprijinul la o durată maximă de șapte ani, cu excepția acțiunilor colective în domeniul mediului și în cel al climei, în cazuri justificate corespunzător, în scopul îndeplinirii obiectivelor specifice legate de mediu și climă prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f).

Articolul 72
Schimburi de cunoștințe și informare

1.Statele membre pot acorda sprijin pentru informare și schimburi de cunoștințe în rândul întreprinderilor agricole, forestiere și rurale în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

2.În cadrul acestui tip de intervenții, statele membre pot acoperi costurile oricărei acțiuni relevante de promovare a inovării, a accesului la formare profesională și consiliere și a schimburilor și diseminării de cunoștințe și informații care contribuie la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6.

3.Statele membre limitează sprijinul la maximum 75 % din costurile eligibile.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul înființării de servicii de consiliere agricolă, statele membre pot acorda sprijin sub forma unui cuantum fix de maximum 200 000 EUR.

4.Prin derogare de la alineatul (3), în regiunile ultraperiferice și în alte cazuri justificate corespunzător, statele membre pot aplica o rată mai ridicată sau un cuantum mai mare decât cele prevăzute la alineatul respectiv, în scopul îndeplinirii obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6.

5.În cazul sprijinului pentru înființarea de servicii de consiliere agricolă, statele membre se asigură că sprijinul este limitat în timp.

6.Statele membre se asigură că acțiunile sprijinite în cadrul acestui tip de intervenții se bazează pe descrierea AKIS furnizată în planul strategic PAC în conformitate cu articolul 102 litera (a) punctul (i) și sunt coerente cu această descriere.

Secțiunea 2
Elemente aplicabile mai multor tipuri de intervenții

Articolul 73
Selecția operațiunilor

1.Autoritatea de management a planului strategic PAC sau alte organisme intermediare desemnate definesc criteriile de selectare a intervențiilor în ceea ce privește următoarele tipuri de intervenții: investiții, instalarea tinerilor fermieri și noua înființare a unei întreprinderi rurale, cooperare, schimburile de cunoștințe și informarea, după consultarea comitetului de monitorizare menționat la articolul 111. Criteriile de selecție vizează asigurarea tratamentului egal al solicitanților, mai buna utilizare a resurselor financiare și direcționarea sprijinului în conformitate cu scopul intervențiilor.

Statele membre pot decide să nu aplice criterii de selecție pentru intervențiile investiționale care urmăresc în mod clar scopuri de mediu sau realizări legate de activități de refacere.

2.Responsabilitatea autorității de management prevăzută la alineatul (1) nu aduce atingere sarcinilor grupurilor de acțiune locală prevăzute la articolul 27 din Regulamentul (UE) [CPR].

3.Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care sprijinul se acordă sub formă de instrumente financiare.

4.Pot să nu fie stabilite criterii de selecție pentru operațiunile care au fost certificate printr-o „marcă de excelență” în cadrul Orizont 2020 sau Orizont Europa sau care au fost selectate în cadrul Life +, cu condiția ca astfel de operațiuni să fie coerente cu planul strategic PAC.

5.Operațiunile nu sunt selectate pentru sprijin dacă au fost încheiate în mod fizic sau implementate integral înainte de depunerea cererii de finanțare în temeiul planului strategic PAC la autoritatea de management, indiferent dacă au fost efectuate sau nu toate plățile aferente.

Articolul 74
Norme generale pentru instrumentele financiare

1.Când sprijinul în cadrul tipurilor de intervenții din prezentul capitol este acordat sub forma instrumentelor financiare prevăzute la articolul 52 din Regulamentul (UE) [CPR], se aplică definițiile termenilor „instrument financiar”, „produs financiar”, „destinatar final”, „fond de participare”, „fond specific”, „efect de levier”, „coeficient de multiplicare”, „costuri de gestiune” și „comisioane de gestiune” prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (UE) [CPR] și dispozițiile din titlul V capitolul II secțiunea 2 din același regulament.

În plus, se aplică dispozițiile prevăzute la alineatele (2)-(5).

2.Dacă sprijinul în cadrul tipurilor de intervenții cuprinse în prezentul capitol este acordat sub forma instrumentelor financiare prevăzute la articolul 52 din Regulamentul (UE) [CPR], statele membre îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele următoare.

3.În conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul (UE) [CPR] și prin derogare de la articolul 62 alineatul (2) din prezentul regulament, capitalul circulant, separat sau ca parte a unei operațiuni, poate fi o cheltuială eligibilă.

În cazul activităților încadrate în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE, capitalul circulant poate fi o cheltuială eligibilă cu un echivalent subvenție brută de până la 200 000 EUR de-a lungul oricărei perioade de trei exerciții financiare, fără a se aduce atingere vreunei rate de sprijin prevăzute în prezentul regulament.

4.Dacă o operațiune primește o combinație de sprijin sub formă de instrumente financiare și granturi, rata maximă aplicabilă a sprijinului se aplică sprijinului combinat oferit operațiunii, iar cheltuielile eligibile combinate declarate de statul membru nu depășesc 100 % din costurile eligibile ale operațiunii.

5.Cheltuielile eligibile aferente unui instrument financiar sunt reprezentate de cuantumul total al contribuțiilor din partea planului strategic PAC plătite sau, în cazul garanțiilor, rezervate conform celor convenite în contractele de garanție, pentru instrumentul financiar în perioada de eligibilitate, atunci când acest cuantum corespunde:

(a)plăților către destinatarii finali sau în beneficiul acestora, în cazul împrumuturilor, investițiilor de capital și de cvasicapital;

(b)resurselor rezervate conform celor convenite în contractele de garanție, indiferent dacă sunt în curs sau deja scadente, în vederea onorării posibilelor cereri de executare a garanției pentru acoperirea pierderilor, calculate pe baza unui coeficient de multiplicare care acoperă mai multe noi împrumuturi sau noi investiții suport în capital în destinatarii finali;

(c)plăților efectuate către sau în beneficiul destinatarilor finali în cazul în care instrumentele financiare sunt combinate cu orice alte contribuții ale Uniunii în cadrul unei operațiuni unice cu instrumente financiare, în conformitate cu articolul 52 alineatul (5) din Regulamentul (UE) [CPR];

(d)plăților reprezentând comisioane de gestionare și rambursări ale costurilor de gestionare suportate de organismele care implementează instrumentul financiar.

În scopul aplicării literei (b) din prezentul alineat, coeficientul de multiplicare se stabilește printr-o evaluare ex ante prudentă a riscurilor și se convine în acordul de finanțare relevant. Coeficientul de multiplicare poate fi reexaminat, dacă acest lucru este justificat de modificări ulterioare ale condițiilor de piață. Această reexaminare nu are efect retroactiv.

În scopul aplicării literei (d) din prezentul alineat, comisioanele de gestionare sunt bazate pe performanță. În cazul în care organismele care implementează un fond de participare și/sau fonduri specifice în conformitate cu articolul 53 alineatul (3) din Regulamentul (UE) [CPR], sunt selectate printr-o procedură de atribuire directă a contractului, cuantumul costurilor și al comisioanelor de gestionare plătite acestor organisme care poate fi declarat drept cheltuieli eligibile este supus unui prag de [până la 5 %] din cuantumul total al contribuțiilor planului strategic PAC plătite destinatarilor finali sub formă de împrumuturi, investiții în capital sau cvasi-capital sau rezervate conform celor convenite în contractele de garanție.

Acest prag nu se aplică în cazul în care selecția organismelor care implementează instrumentele financiare este făcută prin intermediul unei proceduri concurențiale de atribuire în conformitate cu legislația aplicabilă și procedura respectivă stabilește necesitatea unui nivel mai ridicat al costurilor și comisioanelor de gestionare.

Atunci când comisioanele de intermediere sau orice parte din acestea sunt imputate destinatarilor finali, acestea nu se declară ca fiind cheltuieli eligibile.

Articolul 75
Utilizarea fondurilor FEADR puse în practică prin sau în combinație cu InvestEU

1.În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) [CPR] și cu cerințele prevăzute în prezentul articol, statele membre pot aloca, în planul strategic PAC, cuantumul care urmează a fi acordat prin InvestEU. Cuantumul care urmează a fi acordat prin InvestEU nu depășește 5 % din alocarea totală a FEADR decât în cazuri justificate corespunzător. Planul strategic PAC conține justificarea utilizării garanțiilor bugetare InvestEU.

În plus față de alocările menționate la primul paragraf, statele membre pot aloca o parte a asistenței tehnice prevăzute la articolul 112 pentru a contribui la InvestEU pentru partea corespunzătoare a asistenței InvestEU dedicate activităților prevăzute în acordul de contribuție menționat la articolul [9] din [Regulamentul InvestEU].

2.În ceea ce privește cererile de modificare a planului strategic PAC menționată la articolul 107, pot fi identificate doar resursele anilor viitori.

Resursele pentru 2026 și 2027 nu se utilizează pentru alocări în temeiul alineatului (1).

3.Cuantumul menționat la alineatul (1) primul paragraf se utilizează pentru provizionarea părții din garanția UE aflate în compartimentul statului membru.

4.Dacă, până la 31 decembrie 2021, nu s-a încheiat un acord de contribuție în conformitate cu articolul [9] din [Regulamentul InvestEU] pentru suma menționată la alineatul (1), statul membru prezintă o cerere de modificare a planului strategic PAC în conformitate cu articolul 107, pentru a utiliza suma corespunzătoare.

Acordul de contribuție pentru cuantumul menționat la alineatul (1), alocat în cererea de modificare a unui plan strategic PAC, se încheie simultan cu adoptarea deciziei de modificare a planului strategic PAC.

5.Dacă un acord de garanție în conformitate cu articolul [9] din [Regulamentul InvestEU] nu a fost încheiat în termen de [9] luni de la aprobarea acordului de contribuție, cuantumurile respective, vărsate în fondul comun de provizionare cu titlu de provizion, sunt transferate înapoi spre planul strategic PAC, iar statul membru prezintă o cerere corespunzătoare de modificare a planului strategic PAC.

6.Dacă un acord de garanție în conformitate cu articolul [9] din [Regulamentul InvestEU] nu a fost pe deplin implementat în termen de [patru ani] de la semnarea sa, statul membru poate solicita ca sumele care sunt angajate în acordul de garanție, dar care nu acoperă împrumuturi suport sau alte instrumente purtătoare de riscuri, să fie tratate în conformitate cu alineatul (5).

7.Resursele generate sau atribuibile cuantumurilor plătite cu titlu de contribuții către InvestEU și puse în practică prin garanții bugetare sunt puse la dispoziția statului membru și sunt utilizate pentru forme de sprijin rambursabile în conformitate cu planul strategic PAC.

Articolul 76
Caracterul adecvat și acuratețea calculării plăților

Dacă sprijinul este acordat pe baza costurilor suplimentare și a pierderilor de venit în conformitate cu articolele 65, 66 și 67, statele membre se asigură că toate calculele relevante sunt adecvate și exacte și sunt stabilite în prealabil pe baza unei metode de calcul juste, echitabile și verificabile. În acest scop, un organism independent din punct de vedere funcțional de autoritățile responsabile cu implementarea planului strategic PAC și care dispune de expertiza corespunzătoare efectuează calculele sau confirmă caracterul adecvat și acuratețea calculelor.

Articolul 77
Opțiunile simplificate în materie de costuri

1.Fără a se aduce atingere articolelor 65, 66, 67 și 69, sprijinul acordat în temeiul prezentului capitol poate lua oricare dintre formele următoare:

(a)rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv de beneficiar;

(b)costuri unitare;

(c)sume forfetare;

(d)finanțare la rate forfetare.

2.Cuantumurile aferente formelor de granturi menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) se stabilesc în unul dintre următoarele moduri:

(a)o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, bazată pe:

(i) date statistice, alte informații obiective sau avize ale experților; sau

(ii) date istorice verificate privind beneficiarii individuali; sau

(iii) aplicarea practicilor uzuale ale beneficiarilor individuali de contabilizare a costurilor;

(b)proiecte de buget;

(c)în conformitate cu normele de aplicare a costurilor unitare, sumelor forfetare și ratelor forfetare corespunzătoare aplicabile în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip similar de operațiune;

(d) în conformitate cu normele de aplicare a costurilor unitare, sumelor forfetare și ratelor forfetare corespunzătoare aplicate în cadrul sistemelor de granturi finanțate integral de statul membru în cauză pentru un tip similar de operațiune.

Articolul 78
Competențe delegate pentru cerințe suplimentare referitoare la tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală

În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu cerințe suplimentare față de cele prevăzute în prezentul capitol în ceea ce privește condițiile de acordare a sprijinului pentru următoarele tipuri de intervenții pentru dezvoltarea rurală:

(a)angajamente în materie de gestionare, menționate la articolul 65;

(b)investiții, menționate la articolul 68;

(c)cooperare, menționată la articolul 71.

TITLUL IV
DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 79
Cheltuielile FEGA și FEADR

1.FEGA finanțează tipurile de intervenții legate de:

(a)plățile directe prevăzute la articolul 14;

(b)intervențiile sectoriale prevăzute în titlul III capitolul III.

2.FEADR finanțează tipurile de intervenții menționate în titlul III capitolul IV.

Articolul 80
Eligibilitatea cheltuielilor

1.Cheltuielile sunt eligibile pentru contribuția din FEGA și din FEADR începând cu data de 1 ianuarie a anului succesiv anului aprobării de către Comisie a planului strategic PAC.

2.Cheltuielile care devin eligibile ca urmare a unei modificări aduse planului strategic PAC sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR începând cu data prezentării către Comisie a cererii de modificare.

Prin derogare de la articolul 73 alineatul (5) și de la primul paragraf, în cazul unor măsuri de urgență ca urmare a unor dezastre naturale, a unor evenimente catastrofale, a unor fenomene climatice nefavorabile sau a unei schimbări semnificative și bruște a condițiilor socioeconomice din statul membru sau regiunea în cauză, planul strategic PAC poate prevedea că eligibilitatea cheltuielilor finanțate din FEADR legate de modificările aduse planului poate începe de la data producerii evenimentului.

3.Cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR dacă au fost suportate de un beneficiar și au fost plătite până la 31 decembrie [2029]. În plus, cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR numai dacă ajutorul relevant este plătit efectiv de către agenția de plăți până la 31 decembrie [2029].

Articolul 81
Alocările financiare pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe

1.Fără a se aduce atingere articolului 15 din Regulamentul (UE) [HzR], cuantumul total pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe care poate fi acordat într-un stat membru în temeiul titlului III capitolul II din prezentul regulament pentru un an calendaristic nu depășește alocarea financiară a statului membru respectiv, prevăzută în anexa IV.

Fără a se aduce atingere articolului 15 din Regulamentul (UE) [HzR], cuantumul total care poate fi acordat într-un stat membru într-un an calendaristic în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 2 din prezentul regulament și înainte de aplicarea articolului 15 din prezentul regulament nu depășește alocarea financiară a statului membru respectiv, prevăzută în anexa VI.

În scopul aplicării articolului 86 alineatul (5), alocarea financiară a unui stat membru menționată la primul paragraf, după deducerea cuantumurilor prevăzute în anexa VI și înaintea unor eventuale transferuri în conformitate cu articolul 15, este prevăzută în anexa VII.

2.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de modificare a alocărilor statelor membre prevăzute în anexele IV și VII pentru a ține seama de evoluțiile legate de cuantumul maxim total al plăților directe care poate fi acordat, inclusiv de transferurile menționate la articolele 15 și 90, de transferurile de alocări financiare menționate la articolul 82 alineatul (5) și de eventualele deduceri necesare pentru finanțarea tipurilor de intervenții în alte sectoare menționate la articolul 82 alineatul (6).

Prin derogare de la primul paragraf, adaptarea anexei VII nu ține seama de niciun transfer în conformitate cu articolul 15.

3.Cuantumul alocărilor financiare indicative per intervenție menționate la articolul 88 pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe prevăzute la articolul 14, care urmează a fi acordat într-un stat membru pentru un an calendaristic poate depăși alocarea statului membru respectiv prevăzută în anexa IV cu suma estimată a reducerii plăților adoptată în planul strategic PAC, menționată la articolul 100 alineatul (2) litera (d) al doilea paragraf.

Articolul 82
Alocările financiare pentru anumite tipuri sectoriale de intervenții

1.Asistența financiară din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții din sectorul vitivinicol este alocată statelor membre în conformitate cu anexa V.

2.Asistența financiară din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții din sectorul apiculturii este alocată statelor membre în conformitate cu anexa VIII.

3.Asistența financiară din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții din sectorul hameiului alocată Germaniei este de 2 188 000 EUR pe an.

4.Asistența financiară din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă este alocată după cum urmează:

(a)10 666 000 EUR pe an pentru Grecia;

(b)554 000 EUR pe an pentru Franța și

(c)34 590 000 EUR pe an pentru Italia.

5.În planurile lor strategice PAC, statele membre în cauză pot decide să transfere totalul alocărilor financiare menționate la alineatele (3) și (4) către alocările lor pentru plăți directe. Această decizie nu poate fi revizuită.

Alocările financiare ale statelor membre care au fost transferate către alocările pentru plăți directe nu mai sunt disponibile pentru tipurile de intervenții menționate la alineatele (3) și (4).

6.În planurile lor strategice PAC, statele membre pot decide să utilizeze până la 3 % din alocările statelor membre pentru plățile directe prevăzute în anexa IV, după deducerea cuantumurilor disponibile pentru bumbac prevăzute în anexa VI, pentru tipurile de intervenții în alte sectoare, menționate în titlul III capitolul III secțiunea 7.

7.În 2023, statele membre pot să își revizuiască deciziile menționate la alineatul (6) ca parte a unei cereri de modificare a planurilor strategice PAC, menționată la articolul 107.

8.Cuantumurile prevăzute în planul strategic PAC aprobat care rezultă din aplicarea alineatelor (6) și (7) sunt obligatorii în statul membru în cauză.

Articolul 83
Alocările financiare pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală

1.Cuantumul total al sprijinului din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală în temeiul prezentului regulament pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2027 este de 78 811 milioane EUR în prețuri curente, în conformitate cu cadrul financiar multianual pentru anii 2021-2027 38 .

2.Din resursele menționate la alineatul (1), 0,25 % vor fi dedicate finanțării activităților de asistență tehnică la inițiativa Comisiei, menționate la articolul 7 din Regulamentul (UE) [HzR], inclusiv Rețeaua europeană pentru politica agricolă comună, menționată la articolul 113 alineatul (2) din prezentul regulament, și parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, menționat la articolul 114 din prezentul regulament. Aceste activități pot viza perioade precedente și ulterioare ale planului strategic PAC.

3.Defalcarea anuală per stat membru a cuantumurilor menționate la alineatul (1), după deducerea cuantumului menționat la alineatul (2), este prezentată în anexa IX.

4.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de modificare a anexei IX în scopul revizuirii defalcării anuale per stat membru, pentru a ține seama de evoluțiile relevante, inclusiv de transferurile menționate la articolele 15 și 90, pentru a face ajustări tehnice fără a schimba alocările în general sau pentru a ține seama de orice altă modificare prevăzută de un act legislativ după adoptarea prezentului regulament.

Articolul 84
Contribuția FEADR

Actul de punere în aplicare al Comisiei de aprobare a planului strategic PAC în temeiul articolului 106 alineatul (6) stabilește contribuția maximă a FEADR la plan. Contribuția FEADR se calculează pe baza cuantumului cheltuielilor publice eligibile.

Articolul 85
Ratele contribuției FEADR

1.Planurile strategice PAC stabilesc o rată unică a contribuției FEADR aplicabilă tuturor intervențiilor.

2.Rata maximă a contribuției FEADR este de:

(a)70 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee, în sensul Regulamentului (UE) nr. 229/2013;

(b)70 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile mai puțin dezvoltate;

(c)65 % din cheltuielile eligibile pentru plățile prevăzute la articolul 66;

(d)43 % din cheltuielile publice eligibile în celelalte regiuni.

Rata minimă a contribuției FEADR este de 20 %.

3.Prin derogare de la alineatul (2), rata maximă a contribuției FEADR este de:

(a)80 % pentru angajamentele în materie de gestionare menționate la articolul 65 din prezentul regulament, pentru plățile prevăzute la articolul 67 din prezentul regulament, pentru investițiile neproductive menționate la articolul 68 din prezentul regulament, pentru sprijinul acordat parteneriatului european pentru inovare în temeiul articolului 71 din prezentul regulament și pentru LEADER, denumit și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității la articolul 25 din Regulamentul (UE) [CPR];

(b)100 % pentru operațiunile care primesc finanțare din fonduri transferate spre FEADR în conformitate cu articolele 15 și 90 din prezentul regulament.

Articolul 86
Alocările financiare minime și maxime  

1.O proporție minimă de 5 % din contribuția totală a FEADR la planul strategic PAC prevăzută în anexa IX este rezervată pentru LEADER, denumit și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității la articolul 25 din Regulamentul (UE) [CPR].

2.O proporție minimă de 30 % din contribuția totală a FEADR la planul strategic PAC prevăzută în anexa IX este rezervată pentru intervenții care vizează îndeplinirea obiectivelor specifice legate de mediu și climă prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din prezentul regulament, cu excepția intervențiilor bazate pe articolul 66.

Primul paragraf nu se aplică regiunilor ultraperiferice.

3.O proporție maximă de 4 % din contribuția totală a FEADR la planul strategic PAC prevăzută în anexa IX poate fi utilizată pentru finanțarea acțiunilor de asistență tehnică la inițiativa statelor membre, menționate la articolul 112.

Contribuția FEADR poate fi majorată la 6 % pentru planurile strategice PAC în cazul cărora cuantumul total al sprijinului din partea Uniunii pentru dezvoltarea rurală este de până la 90 milioane EUR.

Asistența tehnică se rambursează ca finanțare forfetară în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE/Euratom .../...) [noul Regulament financiar] în cadrul plăților intermediare în temeiul articolului 30 din Regulamentul (UE) [HzR]. Această finanțare forfetară reprezintă procentajul stabilit în planul strategic PAC pentru asistența tehnică în raport cu totalul cheltuielilor declarate.

4.Pentru fiecare stat membru, cuantumul minim prevăzut în anexa X este rezervat pentru contribuția la îndeplinirea obiectivului specific numit „atragerea tinerilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale”, prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (g). Pe baza analizării situației în ceea ce privește punctele forte, deficiențele, oportunitățile și amenințările („analiza SWOT”) și identificarea nevoilor care trebuie satisfăcute, cuantumul se utilizează pentru următoarele tipuri de intervenții:

(a)sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri, prevăzut la articolul 27;

(b)instalarea tinerilor fermieri menționată la articolul 69.

5.Alocările financiare indicative pentru intervenția sub formă de sprijin cuplat pentru venit menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 1 sunt limitate la maximum 10 % din cuantumurile prevăzute în anexa VII.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre care, în conformitate cu articolul 53 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, au utilizat, în scopul sprijinului cuplat voluntar, peste 13 % din plafonul lor național anual prevăzut în anexa II la regulamentul respectiv, pot utiliza, în scopul sprijinului cuplat pentru venit, peste 10 % din cuantumul prevăzut în anexa VII. Procentajul rezultat nu trebuie să îl depășească pe cel aprobat de Comisie pentru sprijinul cuplat voluntar pentru anul de cerere 2018.

Procentajul menționat la primul paragraf poate fi majorat cu cel mult 2 %, cu condiția ca suma care corespunde ponderii care depășește procentajul de 10 % să fie alocată sprijinului pentru culturile proteice în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 1.

Cuantumul inclus în planul strategic PAC aprobat care rezultă din aplicarea primelor două paragrafe este obligatoriu.

6.Fără a se aduce atingere articolului 15 din Regulamentul (UE) [HzR], cuantumul maxim care poate fi acordat într-un stat membru înainte de aplicarea articolului 15 din prezentul regulament în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 1 din prezentul regulament pentru un an calendaristic nu depășește cuantumurile stabilite în planul strategic PAC în conformitate cu alineatul (6).

7.În planurile lor strategice PAC, statele membre pot decide să utilizeze o anumită pondere a alocării FEADR pentru a stimula sprijinirea și adoptarea pe o scară mai largă a proiectelor strategice integrate privind natura, definite în [Regulamentul LIFE], și pentru a finanța acțiuni în ceea ce privește mobilitatea transnațională în scop educațional în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, cu accent asupra tinerilor fermieri, în conformitate cu [Regulamentul Erasmus].

Articolul 87
Urmărirea cheltuielilor legate de schimbările climatice

1.Pe baza informațiilor furnizate de statele membre, Comisia evaluează contribuția politicii la îndeplinirea obiectivelor legate de schimbările climatice utilizând o metodă simplă și comună.

2.Contribuția la ținta pentru cheltuieli este estimată prin aplicarea unor ponderări specifice diferențiate pe baza contribuției (semnificative sau moderate) a sprijinului la îndeplinirea obiectivelor legate de schimbările climatice. Respectivele ponderări sunt următoarele:

(a)40 % în cazul cheltuielilor din cadrul sprijinului de bază pentru venit în scopul sustenabilității și din cadrul sprijinului complementar pentru venit, menționate în titlul III capitolul II secțiunea II subsecțiunile 2 și 3;

(b)100 % în cazul cheltuielilor din cadrul schemelor pentru climă și mediu menționate în titlul III capitolul II secțiunea II subsecțiunea 4;

(c)100 % în cazul cheltuielilor aferente intervențiilor menționate la articolul 86 alineatul (2) primul paragraf;

(d)40 % în cazul cheltuielilor pentru constrângerile naturale sau pentru alte constrângeri specifice anumitor zone, menționate la articolul 66.

Articolul 88
Alocări financiare indicative

1.În planurile lor strategice PAC, statele membre prevăd o alocare financiară indicativă pentru fiecare intervenție. În cazul fiecărei intervenții, multiplicarea cuantumului unitar planificat, fără aplicarea procentajului de variație menționat la articolul 89, și realizările planificate sunt egale cu această alocare financiară indicativă.

2.Dacă sunt planificate cuantumuri unitare diferite în cadrul unei intervenții, suma multiplicărilor cuantumurilor unitare planificate, fără aplicarea procentajului de variație menționat la articolul 89, și realizările planificate aferente sunt egale cu alocarea financiară indicativă menționată la alineatul (1).

Articolul 89
Variația cuantumului unitar

1.Fără a se aduce atingere aplicării articolul 15, statele membre stabilesc un cuantum minim al sprijinului per unitate sau un procentaj de variație pentru fiecare intervenție din următoarele tipuri de intervenții:

(a)plăți directe decuplate și sprijin cuplat pentru venit, menționate în titlul III capitolul II;

(b)plăți pentru angajamentele în materie de gestionare menționate la articolul 65;

(c)plăți pentru constrângeri naturale sau alte dezavantaje specifice anumitor zone, menționate la articolele 66 și 67.

Procentajul de variație este procentajul cu care cuantumul unitar mediu sau uniform realizat poate depăși cuantumul unitar mediu sau uniform planificat menționat în planul strategic PAC.

Pentru fiecare intervenție sub formă de plăți directe, cuantumul unitar mediu sau uniform realizat nu trebuie să fie niciodată mai mic decât cuantumul unitar planificat, cu excepția cazului în care realizările obținute depășesc realizările planificate stabilite în planul strategic PAC.

Dacă în cadrul unei intervenții au fost definite cuantumuri unitare diferite, prezentul paragraf se aplică fiecărui cuantum unitar uniform sau mediu din cadrul intervenției respective.

2.În scopul prezentului articol, cuantumul unitar mediu sau uniform realizat este calculat prin împărțirea cheltuielilor anuale plătite la realizările obținute corespunzătoare pentru fiecare intervenție.

Articolul 90
Flexibilitate între alocările pentru plăți directe și alocările FEADR

1.Ca parte a propunerii de plan strategic PAC menționate la articolul 106 alineatul (1), fiecare stat membru poate decide să transfere:

(a)până la 15 % din alocarea statului membru pentru plăți directe prevăzută în anexa IV după deducerea alocărilor pentru bumbac prevăzute în anexa VI pentru anii calendaristici 2021-2026 către alocarea statului membru pentru FEADR pentru exercițiile financiare 2022-2027 sau

(b)până la 15 % din alocarea statului membru pentru FEADR pentru exercițiile financiare 2022-2027 către alocarea statului membru pentru plăți directe prevăzută în anexa IV pentru anii calendaristici 2021-2026.

Procentajul transferului dinspre alocarea statului membru pentru plăți directe spre alocarea pentru FEADR menționat la primul paragraf poate fi majorat:

(a)cu până la 15 puncte procentuale, cu condiția ca statul membru să utilizeze majorarea respectivă pentru intervenții finanțate din FEADR care vizează îndeplinirea obiectivelor specifice legate de mediu și climă prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f);

(b)cu până la 2 puncte procentuale, cu condiția ca statul membru să utilizeze majorarea respectivă în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) litera (b).

2.Deciziile menționate la alineatul (1) precizează procentajul menționat la alineatul (1), care poate varia în funcție de anul calendaristic.

3.În 2023, statele membre pot să își revizuiască deciziile menționate la alineatul (1) ca parte a unei cereri de modificare a planurilor strategice PAC, menționată la articolul 107.

TITLUL V
PLANUL STRATEGIC PAC

CAPITOLUL I
CERINȚE GENERALE

Articolul 91
Planurile strategice PAC

Statele membre elaborează planuri strategice PAC în conformitate cu prezentul regulament pentru a implementa sprijinul din partea Uniunii finanțat din FEGA și FEADR în scopul îndeplinirii obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6.

Pe baza analizei SWOT menționate la articolul 103 alineatul (2) și a unei evaluări a nevoilor, menționate la articolul 96, statele membre stabilesc, în propriile planuri strategice PAC, o strategie de intervenție în conformitate cu articolul 97, în care sunt stabilite ținte cantitative și obiective de etapă în vederea îndeplinirii obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6. Țintele sunt definite pe baza unui set comun de indicatori de rezultat prevăzut în anexa I.

În vederea atingerii acestor ținte, statele membre stabilesc intervenții bazate pe tipurile de intervenții prevăzute în titlul III.

Fiecare plan strategic PAC vizează perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2027.

Articolul 92
Un nivel sporit de ambiție în ceea ce privește obiectivele în materie de mediu și climă

1.Prin planurile lor strategice PAC și, în special, prin elementele strategiei de intervenție menționate la articolul 97 alineatul (2) litera (a), statele membre urmăresc să aducă o contribuție generală sporită la îndeplinirea obiectivelor specifice în materie de mediu și climă prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), față de contribuția generală adusă la îndeplinirea obiectivului prevăzut la articolul 110 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 prin intermediul sprijinului din cadrul FEGA și FEADR în perioada 2014-2020.

2.În planurile lor strategice PAC, statele membre explică, pe baza informațiilor disponibile, modul în care intenționează să aducă această contribuție generală sporită prevăzută la alineatul (1). Respectiva explicație se bazează pe informații relevante precum elementele menționate la articolul 95 alineatul (1) literele (a)-(f) și la articolul 95 alineatul (2) litera (b).

Articolul 93
Structura planului strategic PAC

Fiecare stat membru elaborează un singur plan strategic PAC pentru întregul său teritoriu.

Dacă există elemente ale planului strategic PAC care sunt stabilite la nivel regional, statul membru asigură coerența și consecvența lor cu elementele planului strategic PAC stabilite la nivel național.

Articolul 94
Cerințe procedurale

1.Statele membre elaborează planurile strategice PAC pe baza unor proceduri transparente, în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic.

2.Organismul din fiecare stat membru care răspunde de elaborarea planului strategic PAC se asigură că autoritățile competente în domeniul mediului și al climei sunt implicate efectiv în elaborarea aspectelor legate de mediu și climă ale planului.

3.Fiecare stat membru organizează un parteneriat cu autoritățile regionale și locale competente. Parteneriatul include cel puțin următorii parteneri:

(a)autoritățile publice relevante;

(b)partenerii economici și sociali;

(c)organisme relevante care reprezintă societatea civilă și, după caz, organismele responsabile cu promovarea incluziunii sociale, a drepturilor fundamentale, a egalității de gen și a nediscriminării.

Statele membre implică partenerii respectivi în elaborarea planurilor strategice PAC.

4.Statele membre și Comisia cooperează pentru a asigura coordonarea eficace în ceea ce privește punerea în aplicare a planurilor strategice PAC, ținând seama de principiul proporționalității și de principiul gestiunii partajate.

CAPITOLUL II
CONȚINUTUL PLANULUI STRATEGIC PAC

Articolul 95
Conținutul planurilor strategice PAC

1.Fiecare plan strategic PAC conține următoarele secțiuni:

(a)o evaluare a nevoilor;

(b)o strategie de intervenție;

(c)o descriere a elementelor comune ale mai multor intervenții;

(d)o descriere a intervențiilor sub formă de plăți directe, a intervențiilor sectoriale și a intervențiilor din domeniul dezvoltării rurale specificate în strategie;

(e)ținta și planurile financiare;

(f)o descriere a sistemului de guvernanță și de coordonare;

(g)o descriere a elementelor care asigură modernizarea PAC;

(h)o descriere a elementelor legate de simplificare și de reducerea sarcinii administrative pentru beneficiarii finali.

2.Fiecare plan strategic PAC conține următoarele anexe:

(a)Anexa I privind evaluarea ex ante și evaluarea strategică de mediu (SEA);

(b)Anexa II privind analiza SWOT;

(c)Anexa III privind consultarea partenerilor;

(d)Anexa IV privind plata specifică pentru cultura de bumbac;

(e)Anexa V privind finanțarea națională suplimentară prevăzută în domeniul de aplicare al Planului strategic PAC.

3.Articolele 96-103 prevăd norme detaliate privind conținutul secțiunilor planurilor strategice PAC și al anexelor la acestea, menționate la alineatele (1) și (2).

Articolul 96
Evaluarea nevoilor

Evaluarea nevoilor menționată la articolul 95 alineatul (1) litera (a) include următoarele:

(a)rezumatul analizei SWOT menționate la articolul 103 alineatul (2);

(b)identificarea nevoilor în cazul fiecărui obiectiv specific prevăzut la articolul 6, pe baza dovezilor rezultate din analiza SWOT. Toate nevoile sunt descrise, indiferent dacă vor fi abordate prin intermediul planului strategic PAC sau nu;

(c)în ceea ce privește obiectivul specific de sprijinire a veniturilor fiabile ale fermelor și a rezilienței, prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a), o evaluare a nevoilor în materie de gestionare a riscurilor;

(d)dacă este cazul, o analiză a nevoilor specifice ale zonelor geografice vulnerabile, cum ar fi regiunile ultraperiferice;

(e)ordinea de prioritate și clasificarea nevoilor, inclusiv o justificare solidă a alegerilor făcute și, dacă este cazul, motivul pentru care anumite nevoi identificate nu sunt remediate sau abordate parțial în cadrul planului strategic PAC.

În cazul obiectivelor specifice legate de mediu și climă menționate la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), evaluarea ține seama de planurile naționale în domeniul mediului și al climei care decurg din instrumentele legislative menționate în anexa XI.

În scopul acestei evaluări, statele membre utilizează datele cele mai recente și mai fiabile.

Articolul 97
Strategia de intervenție

1.Strategia de intervenție menționată la articolul 95 alineatul (1) litera (b) prevede, pentru fiecare obiectiv specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) și abordat în planul strategic PAC:

(a)ținte pentru fiecare indicator comun relevant și, dacă este cazul, indicatorii de rezultat specifici pentru planul strategic PAC și obiectivele de etapă aferente. Valoarea acestor ținte trebuie justificată prin prisma evaluării nevoilor menționată la articolul 96. În ceea ce privește obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), țintele sunt derivate din elementele explicative menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) din prezentul articol;

(b)intervențiile, bazate pe tipurile de intervenții prevăzute în titlul III, cu excepția plății specifice pentru cultura de bumbac, prevăzută la capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 din titlul menționat, sunt elaborate pentru a răspunde situației specifice din zona în cauză, urmează o logică de intervenție solidă, sprijinită de evaluarea ex ante menționată la articolul 125, de analiza SWOT menționată la articolul 103 alineatul (2) și de evaluarea nevoilor menționată la articolul 96;

(c)elemente care arată că intervențiile permit atingerea țintelor și sunt reciproc coerente și compatibile;

(d)elemente care demonstrează că alocarea resurselor financiare pentru intervențiile din cadrul planului strategic PAC este justificată și adecvată pentru atingerea țintelor stabilite și este coerentă cu planul financiar menționat la articolul 100.

2.De asemenea, strategia de intervenție furnizează următoarele elemente care ilustrează consecvența strategiei și complementaritatea intervențiilor în raport cu obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1):

(a)o perspectivă de ansamblu asupra structurii planului strategic PAC în ceea ce privește mediul și clima, perspectivă care descrie complementaritatea și condițiile de referință dintre condiționalitate și diversele intervenții care urmăresc obiectivele specifice legate de mediu și climă prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), precum și modul în care se realizează contribuția generală sporită prevăzută la articolul 92;

(b)o explicație privind modul în care structura planului strategic PAC în ceea ce privește mediul și clima este menită a contribui la atingerea țintelor pe termen lung stabilite deja la nivel național, prevăzute în instrumentele legislative menționate în anexa XI sau derivate din acestea;

(c)în ceea ce privește obiectivul specific numit „atragerea tinerilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale”, prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (g), trebuie prezentată o trecere în revistă a intervențiilor relevante din cadrul planului strategic PAC și a condițiilor specifice, precum cele indicate la articolul 22 alineatul (4), articolul 27, articolul 69 și articolul 71 alineatul (7). În special, statele membre se raportează la articolul 86 alineatul (5) atunci când prezintă planul financiar legat de tipurile de intervenții menționate la articolele 27 și 69. De asemenea, trecerea în revistă explică interacțiunea cu instrumentele naționale, în scopul îmbunătățirii coerenței dintre acțiunile Uniunii și cele naționale în acest domeniu;

(d)o prezentare a intervențiilor legate de sector, inclusiv a sprijinului cuplat pentru venit menționat în titlul III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 1 și a intervențiilor sectoriale menționate în titlul III capitolul III, care să justifice alegerea ca ținte a sectoarelor respective și să cuprindă lista intervențiilor per sector și să arate complementaritatea acestora, precum și eventualele ținte suplimentare specifice legate de intervențiile bazate pe tipurile sectoriale de intervenții menționate în titlul III capitolul III;

(e)o explicație privind intervențiile care vor contribui la asigurarea unei abordări coerente și integrate a gestionării riscurilor;

(f)o descriere a interacțiunilor dintre intervențiile naționale și cele regionale, inclusiv distribuirea alocărilor financiare per intervenție și per fond.

Articolul 98
Elemente comune ale mai multor intervenții

Descrierea elementelor comune ale mai multor intervenții, menționată la articolul 95 alineatul (1) litera (c), include:

(a)definițiile prevăzute de statele membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), precum și cerințele minime pentru intervențiile sub formă de plăți directe decuplate în conformitate cu articolul 16;

(b)o descriere a sistemului de condiționalitate, care cuprinde următoarele:

(i)pentru fiecare standard GAEC menționat în anexa III, o descriere a modului în care este respectat standardul Uniunii, inclusiv următoarele elemente: un rezumat privind practica în cadrul fermei, domeniul de aplicare teritorială, tipul de fermieri vizat și justificarea contribuției la îndeplinirea obiectivului principal al practicii;

(ii)o descriere a contribuției generale la îndeplinirea obiectivelor specifice legate de mediu și climă prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f).

(c)o descriere a utilizării „asistenței tehnice” menționate la articolul 83 alineatul (2), la articolul 86 alineatul (3) și la articolul 112, precum și a utilizării rețelelor PAC menționate la articolul 113;

(d)alte informații referitoare la punerea în aplicare, mai exact:

(i)o scurtă descriere a modului în care se stabilește valoarea drepturilor la plată și a funcționării rezervei, după caz;

(ii)utilizarea rezultatului estimat al reducerii plăților directe menționate la articolul 15;

(iii)o prezentare a coordonării, demarcării și complementarităților dintre FEADR și alte fonduri ale Uniunii utilizate în zonele rurale;

Articolul 99
Intervenții

Descrierea fiecărei intervenții specificate în strategie, menționată la articolul 95 alineatul (1) litera (d), include:

(a)tipul de intervenții căreia îi aparține;

(b)domeniul de aplicare teritorială;

(c)designul specific sau cerințele aferente intervenției respective care asigură o contribuție eficace la obiectivul specific sau obiectivele specifice prevăzut(e) la articolul 6 alineatul (1). În cazul intervențiilor referitoare la mediu și climă, îmbinarea cu cerințele din cadrul condiționalității trebuie să arate că practicile nu se suprapun;

(d)condițiile de eligibilitate;

(e)în cazul fiecărei intervenții bazate pe tipurile de intervenții enumerate în anexa II la prezentul regulament, modul în care intervenția respectă dispozițiile relevante din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura, specificate la articolul 10 din prezentul regulament și în anexa II la prezentul regulament, precum și, în cazul fiecărei intervenții care nu este bazată pe tipurile de intervenții enumerate în anexa II la prezentul regulament, indicația dacă, și, dacă da, modul în care intervenția respectă dispozițiile de la articolul 6.5 sau din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura;

(f)realizările anuale planificate ale intervenției și, după caz, o defalcare în funcție de cuantumul unitar mediu sau uniform al sprijinului;

(g)cuantumul unitar anual planificat al sprijinului, justificarea acestuia și o justificare a variației superioare maxime a respectivului cuantum unitar menționate la articolul 89. După caz, se furnizează, de asemenea, următoarele informații:

(i)forma și rata sprijinului;

(ii)calcularea cuantumului unitar al sprijinului și certificarea acesteia, menționată la articolul 76;

(iii)diferitele cuantumuri unitare uniforme ale sprijinului din cadrul respectivei intervenții, în special în cazul grupurilor de teritorii stabilite la articolul 18 alineatul (2);

(iv) dacă statele membre decid să diferențieze, cuantumul sprijinului de bază pentru venit per hectar în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) pentru fiecare grup de teritorii;

(h)alocarea financiară anuală rezultată pentru intervenție, menționată la articolul 88. După caz, se furnizează o defalcare a cuantumurilor planificate pentru granturi și a sumelor planificate pentru instrumentele financiare;

(i)o mențiune care să indice dacă intervenția nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE și face obiectul evaluării ajutoarelor de stat.

Articolul 100
Ținta și planurile financiare;

1.Planul cu ținte menționat la articolul 95 alineatul (1) litera (e) constă într-un tabel recapitulativ care prezintă țintele menționate la articolul 97 alineatul (1) litera (a) și care indică defalcarea în obiective de etapă.

2.Planul financiar menționat la articolul 95 alineatul (1) litera (e) cuprinde tabele în conformitate cu articolul 99 literele (f) și (h), inclusiv:

(a)alocările statelor membre pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, menționate la articolul 81 alineatul (1), pentru tipurile sectoriale de intervenții pentru vin, menționate la articolul 82 alineatul (1), pentru sectorul apicol, menționat la articolul 82 alineatul (2), și pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală, menționate la articolul 83 alineatul (3);

(b)transferurile de cuantumuri între tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală în conformitate cu articolul 90 și eventualele deduceri ale alocărilor statelor membre pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe pentru a pune la dispoziție cuantumuri pentru tipuri de intervenții în alte sectoare, menționate în titlul III capitolul III secțiunea 7, în conformitate cu articolul 82 alineatul (7);

(c)alocările statelor membre pentru tipurile sectoriale de intervenții pentru uleiul de măsline, menționate la articolul 82 alineatul (4), și pentru hamei, menționate la articolul 82 alineatul (3), și, în cazul în care aceste tipuri de intervenții nu sunt puse în aplicare, decizia de a include alocările aferente în alocarea statului membru pentru plățile directe în conformitate cu articolul 82 alineatul (5);

(d)o defalcare a alocărilor statelor membre pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe după transferurile menționate la literele (b) și (c), bazată pe alocările financiare indicative per tip de intervenții și per intervenție, specificând realizările planificate, cuantumul unitar mediu sau uniform și variația maximă menționată la articolul 89. După caz, defalcarea include cuantumul rezervei de drepturi la plată.

Se precizează rezultatul total estimat al reducerii plăților.

Ținând seama de utilizarea rezultatului reducerii plăților menționate la articolul 15 și la articolul 81 alineatul (3), aceste alocări financiare indicative, realizările planificate aferente și cuantumurile unitare medii sau uniforme aferente se stabilesc înainte de reducerea plăților;

(e)o defalcare a alocărilor pentru tipurile sectoriale de intervenții menționate în titlul III capitolul III secțiunea 7, per intervenție și cu indicarea realizărilor planificate și a cuantumului unitar mediu;

(f)o defalcare a alocărilor statelor membre pentru dezvoltarea rurală după transferurile spre și dinspre plățile directe menționate la litera (b), per tip de intervenții și per intervenție, inclusiv totalurile pentru perioada în cauză, cu indicarea, de asemenea, a ratei aplicabile a contribuției FEADR, defalcată per intervenție și per tip de regiune, după caz. În cazul unui transfer de fonduri dinspre plățile directe, se specifică partea de intervenție, intervenția sau intervențiile finanțate prin transfer. Acest tabel indică, de asemenea, realizările planificate pentru fiecare intervenție și cuantumurile unitare medii sau uniforme, precum și, dacă este cazul, o defalcare a cuantumurilor planificate pentru granturi și a cuantumurilor planificate pentru instrumentele financiare. Trebuie, de asemenea, precizate cuantumurile pentru asistența tehnică;

(g)indicații referitoare la intervențiile care contribuie la îndeplinirea cerințelor privind cheltuielile minime, prevăzute la articolul 86.

Elementele menționate în prezentul alineat se stabilesc pentru fiecare an.

Articolul 101
Sisteme de guvernanță și de coordonare

Descrierea sistemelor de guvernanță și de coordonare, menționată la articolul 95 alineatul (1) litera (f), include:

(a)identificarea tuturor organismelor de guvernanță menționate în titlul II capitolul II din Regulamentul (UE) [HzR];

(b)identificarea și rolul organismelor delegate și intermediare la care nu se face referire în Regulamentul (UE) [HzR];

(c)informații privind sistemele de control și sancțiunile menționate în titlul IV din Regulamentul (UE) [HzR], inclusiv:

(i)sistemul integrat de administrare și control menționat în titlul IV capitolul II din Regulamentul (UE) [HzR];

(ii)sistemul de control și sistemul sancțiunilor administrative aferente condiționalității, menționat în titlul IV capitolul IV din Regulamentul (UE) [HzR];

(iii)organismele de control competente responsabile cu controalele;

(d)o descriere a structurii de monitorizare și raportare.

Articolul 102
Modernizare

Descrierea elementelor care asigură modernizarea PAC, menționată la articolul 95 alineatul (1) litera (g), evidențiază elementele din planul strategic PAC care sprijină modernizarea sectorului agricol și a PAC și conțin în special:

(a)o prezentare a modului în care planul strategic PAC va contribui la îndeplinirea obiectivului general transversal legat de stimularea și împărtășirea cunoștințelor, promovarea inovării și a digitalizării și încurajarea adoptării acestor măsuri, prevăzut la articolul 5 al doilea paragraf, în special prin:

(i)o descriere a structurii organizaționale a AKIS, concepută ca organizare combinată și fluxuri de cunoștințe între persoane, organizații și instituții care utilizează și produc cunoștințe pentru agricultură și domeniile conexe;

(ii)o descriere a modului în care serviciile de consiliere menționate la articolul 13, cercetarea și rețelele PAC vor conlucra în cadrul AKIS și a modului în care sunt furnizate consilierea și serviciile de sprijinire a inovării;

(b)o descriere a strategiei pentru dezvoltarea tehnologiilor digitale în agricultură și în zonele rurale și pentru utilizarea acestor tehnologii în scopul îmbunătățirii eficacității și eficienței intervențiilor din cadrul planului strategic PAC.

Articolul 103
Anexe

1.Anexa I la planul strategic PAC, menționată la articolul 95 alineatul (2) litera (a), include un rezumat al principalelor rezultate ale evaluării ex ante menționate la articolul 125 și ale evaluării strategice de mediu (SEA), menționate în Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului 39 , și modul în care au fost abordate aceste rezultate sau o justificare a faptului că nu au fost luate în considerare, precum și un link spre raportul complet privind evaluarea ex ante și raportul SEA.

2.Anexa II la planul strategic PAC, menționată la articolul 95 alineatul (2) litera (b), include o analiză SWOT a situației actuale a zonei vizate de planul strategic PAC.

Analiza SWOT este bazată pe situația actuală a zonei vizate de planul strategic PAC și cuprinde, în cazul fiecărui obiectiv specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1), o descriere generală cuprinzătoare a situației actuale a zonei vizate de planul strategic PAC, pe baza unor indicatori de context comuni și a altor informații cantitative și calitative actualizate, precum studii, rapoarte de evaluare din trecut, analize sectoriale și învățăminte dobândite în urma unor experiențe precedente.

În plus, descrierea respectivă evidențiază, în ceea ce privește fiecare dintre obiectivele generale și specifice prevăzute la articolul 5 și la articolul 6 alineatul (1), mai ales:

(a)punctele forte identificate în zona planului strategic PAC;

(b)deficiențele identificate în zona planului strategic PAC;

(c)oportunitățile identificate în zona planului strategic PAC;

(d)amenințările identificate în zona planului strategic PAC;

(e)după caz, o analiză a aspectelor teritoriale, cu evidențierea teritoriilor vizate în mod specific de intervenții;

(f)după caz, o analiză a aspectelor sectoriale, mai ales în cazul sectoarelor care fac obiectul unor intervenții specifice și/sau al programelor sectoriale.

În cazul obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), analiza SWOT ține seama de planurile naționale care decurg din instrumentele legislative menționate în anexa XI.

În ceea ce privește obiectivul specific referitor la atragerea tinerilor fermieri, prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (g), analiza SWOT include o scurtă analiză privind accesul la terenuri, mobilitatea terenurilor și restructurarea terenurilor, accesul la finanțare și la credite și accesul la cunoștințe și consiliere.    

În ceea ce privește obiectivul transversal legat de stimularea și împărtășirea cunoștințelor, promovarea inovării și a digitalizării și încurajarea adoptării acestor măsuri, prevăzut la articolul 5 al doilea paragraf, analiza SWOT furnizează, de asemenea, informații relevante privind funcționarea AKIS și a structurilor conexe.

3.Anexa III la planul strategic PAC, menționată la articolul 95 alineatul (2) litera (c), include rezultatele consultării cu partenerii și o scurtă descriere a modului în care s-a desfășurat consultarea.

4.Anexa IV la planul strategic PAC, menționată la articolul 95 alineatul (2) litera (d), oferă o scurtă descriere a plății specifice pentru cultura de bumbac și a complementarității ei cu celelalte intervenții din cadrul planului strategic PAC.

5.Anexa V la planul strategic PAC, menționată la articolul 95 alineatul (2) litera (e), conține următoarele:

(a)o scurtă descriere a finanțării naționale suplimentare prevăzute în domeniul de aplicare al planului strategic PAC, inclusiv cuantumurile per măsură și indicarea conformității cu cerințele prezentului regulament;

(b)o explicație privind complementaritatea cu intervențiile din cadrul planului strategic PAC și

(c)o mențiune care să indice dacă finanțarea națională suplimentară nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE și face obiectul evaluării ajutoarelor de stat.

Articolul 104
Competențe delegate pentru conținutul planului strategic PAC

În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de modificare a prezentului capitol în ceea ce privește conținutul planului strategic PAC și al anexelor la acesta.

Articolul 105
Competențe de executare pentru conținutul planului strategic PAC

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme privind prezentarea în planurile strategice PAC a elementelor descrise la articolele 96-103. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

CAPITOLUL III
APROBAREA ȘI MODIFICAREA PLANULUI STRATEGIC PAC

Articolul 106
Aprobarea planului strategic PAC

1.Cel târziu până la data de 1 ianuarie 2020, fiecare stat membru prezintă Comisiei o propunere de plan strategic PAC, cuprinzând informațiile menționate la articolul 95.

2.Comisia evaluează planurile strategice PAC propuse din perspectiva caracterului complet al planurilor, a consecvenței și coerenței cu principiile generale ale dreptului Uniunii, cu prezentul regulament și cu dispozițiile adoptate în temeiul acestuia, precum și cu Regulamentul orizontal, a contribuției efective la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 6 alineatul (1), a impactului asupra funcționării adecvate a pieței interne și a denaturării concurenței, precum și a nivelului sarcinii administrative a beneficiarilor și a administrației. Evaluarea se va concentra, în special, asupra caracterului adecvat al strategiei planului strategic PAC, a obiectivelor specifice aferente, a țintelor, a intervențiilor și a alocării resurselor bugetare pentru îndeplinirea obiectivelor specifice ale planului strategic PAC prin intermediul setului de intervenții propus pe baza analizei SWOT și a evaluării ex ante.

3.În funcție de rezultatele evaluării menționate la alineatul (2), Comisia poate adresa observații statelor membre în termen de trei luni de la data prezentării planului strategic PAC.

Statul membru furnizează Comisiei toate informațiile suplimentare necesare și, după caz, revizuiește planul propus.

4.Comisia aprobă planul strategic PAC propus, cu condiția să fi fost transmise informațiile necesare, iar Comisia să considere că planul este compatibil cu principiile generale ale dreptului Uniunii, cu cerințele prevăzute în prezentul regulament și cu dispozițiile adoptate în temeiul acestuia și al Regulamentului (UE) [HzR].

5.Aprobarea fiecărui plan strategic PAC are loc la cel târziu opt luni de la prezentarea sa de către statul membru în cauză.

Aprobarea nu vizează informațiile menționate la articolul 101 litera (c) și în anexele I-IV la planul strategic PAC menționat la articolul 95 alineatul (2) literele (a)-(d).

În cazuri justificate corespunzător, statul membru poate solicita Comisiei aprobarea unui plan strategic PAC care nu conține toate elementele. În cazul respectiv, statul membru în cauză indică părțile din planul strategic PAC care lipsesc și prevede ținte și planuri financiare indicative, menționate la articolul 100, pentru întregul plan strategic PAC, pentru a arăta consecvența și coerența de ansamblu a planului. Elementele lipsă ale planului strategic PAC sunt prezentate Comisiei ca o modificare a planului în conformitate cu articolul 107.

6.Fiecare plan strategic PAC este aprobat de Comisie prin intermediul unei decizii de punere în aplicare, fără a se aplica procedura comitetului menționată la articolul 139.

7.Planurile strategice PAC produc efecte legale doar după aprobarea lor de către Comisie.

Articolul 107
Modificarea planului strategic PAC

1.Statele membre pot transmite Comisiei cereri de modificare a propriilor planuri strategice PAC.

2.Cererile de modificare a planurilor strategice PAC sunt justificate corespunzător și, în special, evidențiază impacturile preconizate ale modificărilor asupra planului asupra îndeplinirii obiectivelor specifice menționate la articolul 6 alineatul (1). Cererile sunt însoțite de planul modificat, care include anexele actualizate, după caz.

3.Comisia evaluează coerența modificării cu prezentul regulament și cu dispozițiile adoptate în temeiul acestuia, precum și cu Regulamentul (UE) [HzR], și contribuția efectivă a modificării la îndeplinirea obiectivelor specifice.

4.Comisia aprobă modificarea solicitată a planului strategic PAC propus, cu condiția să fi fost transmise informațiile necesare, iar Comisia să considere că planul modificat este compatibil cu principiile generale ale dreptului Uniunii, cu cerințele prevăzute în prezentul regulament și cu dispozițiile adoptate în temeiul acestuia și al Regulamentului (UE) [HzR].

5.Comisia poate face observații în termen de 30 de zile lucrătoare de la data prezentării cererii de modificare a planului strategic PAC. Statul membru furnizează Comisiei toate informațiile suplimentare necesare.

6.Aprobarea unei cereri de modificare a unui plan strategic PAC are loc la cel târziu trei luni de la prezentarea sa de către statul membru, cu condiția ca eventualele observații făcute de Comisie să fi fost luate în considerare în mod adecvat.

7.O cerere de modificare a planului strategic PAC poate fi prezentată cel mult o dată într-un an calendaristic, sub rezerva unor eventuale excepții care urmează a fi stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 109.

8.Fiecare modificare a planului strategic PAC este aprobată de Comisie prin intermediul unei decizii de punere în aplicare, fără a se aplica procedura comitetului menționată la articolul 139.

9.Fără a se aduce atingere articolului 80, modificările aduse planurilor strategice PAC produc efecte legale doar după aprobarea lor de către Comisie.

10.Corecturile de natură pur materială sau de redactare sau ale erorilor evidente care nu afectează implementarea politicii și a intervenției nu sunt considerate o cerere de modificare. Statele membre informează Comisia cu privire la astfel de corecturi.

Articolul 108
Calcularea termenelor pentru acțiunile Comisiei

În scopul prezentului capitol, atunci când este stabilit un termen pentru o acțiune a Comisiei, termenul respectiv începe să curgă atunci când au fost prezentate toate informațiile în conformitate cu cerințele stabilite în prezentul regulament și în dispozițiile adoptate în temeiul acestuia.

Acest termen nu include perioada care începe în ziua următoare datei la care Comisia trimite statului membru observațiile sale sau o solicitare de documente revizuite și care se încheie la data la care statul membru răspunde Comisiei.

Articolul 109
Competențe delegate

În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de modificare a prezentului capitol în ceea ce privește:

(a)procedurile și termenele pentru aprobarea planurilor strategice PAC;

(b)procedurile și termenele pentru prezentarea și aprobarea cererilor de modificare a planurilor strategice PAC;

(c)frecvența cu care trebuie prezentate planurile strategice PAC pe parcursul perioadei de programare, inclusiv stabilirea cazurilor excepționale în care nu contează numărul maxim de modificări menționat la articolul 107 alineatul (7).

TITLUL VI
COORDONARE ȘI GUVERNANȚĂ

Articolul 110
Autoritatea de management

1.Statele membre desemnează o autoritate de management pentru planurile lor strategice PAC.

Statele membre se asigură că sistemul de management și control relevant a fost instituit în așa fel încât să asigure o alocare clară și o separare a funcțiilor între autoritatea de management și alte organisme. Statele membre au responsabilitatea de a se asigura că sistemul funcționează în mod eficace pe toată durata aplicării planului strategic PAC.

2.Autoritatea de management este responsabilă cu gestionarea și implementarea planului strategic PAC în mod eficient, eficace și corect. În special, autoritatea de management se asigură că:

(a)există un sistem electronic adecvat și sigur pentru înregistrarea, păstrarea, gestionarea și raportarea informațiilor statistice cu privire la plan și la implementarea acestuia, care sunt necesare în scopul monitorizării și evaluării și, în special, ale informațiilor necesare pentru monitorizarea progreselor înregistrate în privința îndeplinirii obiectivelor și a atingerii țintelor stabilite;

(b)beneficiarii și alte organisme implicate în implementarea intervențiilor:

(i)sunt informați cu privire la obligațiile care le revin ca urmare a acordării ajutorului și utilizează fie un sistem separat de contabilitate, fie o codificare contabilă adecvată pentru toate tranzacțiile aferente unei operațiuni;

(ii)cunosc cerințele privind furnizarea datelor către autoritatea de management și privind înregistrarea realizărilor și a rezultatelor;

(c)beneficiarii vizați primesc, prin mijloace electronice atunci când este oportun, lista cerințelor legale în materie de gestionare și standardele minime privind bunele condiții agricole și de mediu, stabilite în titlul III capitolul I secțiunea 2, care trebuie aplicate la nivel de fermă, precum și informații clare și precise cu privire la acestea;

(d)evaluarea ex ante menționată la articolul 125 este în conformitate cu sistemul de evaluare și monitorizare, fiind acceptată și prezentată Comisiei;

(e)este instituit planul de evaluare menționat la articolul 126, evaluarea ex post menționată la articolul respectiv este efectuată până la termenul prevăzut în prezentul regulament, asigurându-se că astfel de evaluări sunt în conformitate sistemul de monitorizare și evaluare și sunt transmise comitetului de monitorizare menționat la articolul 111 și Comisiei;

(f)comitetului de monitorizare dispune de informațiile și documentele necesare pentru monitorizarea implementării planului strategic PAC, având în vedere obiectivele și prioritățile specifice ale acestuia;

(g)raportul anual privind performanța este elaborat, inclusiv tabelele de monitorizare agregate, și, după consultarea comitetului de monitorizare, este transmis Comisiei;

(h)sunt luate măsuri subsecvente relevante privind observațiile Comisiei referitoare la rapoartele anuale privind performanța;

(i)înainte de autorizarea plăților, agenția de plăți primește toate informațiile necesare, în special în ceea ce privește procedurile aplicate și toate controalele efectuate în legătură cu intervențiile selectate pentru finanțare;

(j)beneficiarii altor intervenții finanțate din FEADR decât intervențiile legate de suprafață și de animale recunosc sprijinul financiar primit, inclusiv prin utilizarea adecvată a emblema Uniunii conform normelor prevăzute de Comisie în conformitate cu alineatul (5);

(k)se face publicitate în favoarea planului strategic PAC, inclusiv prin intermediul rețelei naționale PAC, prin informarea potențialilor beneficiari, a organizațiilor profesionale, a partenerilor economici și sociali, a organismelor implicate în promovarea egalității între bărbați și femei, precum și a organizațiilor neguvernamentale în cauză, inclusiv a organizațiilor de protecție a mediului, cu privire la posibilitățile oferite de planul strategic PAC și la normele privind accesul la finanțarea prin intermediul planului strategic PAC, precum și prin informarea beneficiarilor și a publicului larg cu privire la sprijinul acordat de Uniune pentru agricultură și dezvoltare rurală prin intermediul planului strategic PAC.

3.Statul membru sau autoritatea de management poate desemna unul sau mai multe organisme intermediare, inclusiv autorități locale, organisme de dezvoltare regională sau organizații neguvernamentale, care să gestioneze și să implementeze intervențiile din cadrul planului strategic PAC.

4.Atunci când o parte dintre sarcinile sale sunt delegate unui alt organism, autoritatea de management păstrează întreaga responsabilitate în ceea ce privește eficiența și corectitudinea gestionării și îndeplinirii sarcinilor respective. Autoritatea de management se asigură că sunt prevăzute dispoziții corespunzătoare care să permită celuilalt organism să obțină toate datele și informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor respective.

5.În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu norme detaliate privind aplicarea cerințelor privind informarea, publicitatea și vizibilitatea menționate la alineatul (2) literele (j) și (k)

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

Articolul 111
Comitetul de monitorizare

1.Înainte de a prezenta planul strategic PAC, statul membru instituie un comitet de monitorizare a implementării planului strategic PAC („comitetul de monitorizare”).

Fiecare comitet de monitorizare își adoptă propriul regulament de procedură.

Comitetul de monitorizare se reunește cel puțin o dată pe an și examinează toate chestiunile care afectează progresele înregistrate de planul strategic PAC în privința atingerii țintelor sale.

Statul membru publică online regulamentul de procedură al comitetului de monitorizare, precum și toate datele și informațiile partajate cu comitetul de monitorizare.

2.Statul membru decide componența comitetului de monitorizare și asigură o reprezentare echilibrată a autorităților publice și a organismelor intermediare relevante și a reprezentanților partenerilor menționați la articolul 94 alineatul (3).

Fiecare membru al comitetului de monitorizare dispune de un vot.

Statul membru publică online lista membrilor comitetului de monitorizare.

Reprezentanții Comisiei participă la lucrările comitetului de monitorizare în calitate de consultanți.

3.Comitetul de monitorizare examinează în special:

(a)progresele înregistrate în ceea ce privește implementarea planului strategic PAC și atingerea obiectivelor de etapă și a țintelor;

(b)orice probleme care influențează performanța planului strategic PAC și acțiunile întreprinse pentru a le remedia;

(c)elementele evaluării ex ante menționate la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) [CPR] și în documentul de strategie menționat la articolul 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) [CPR];

(d)progresele înregistrate cu privire la efectuarea evaluărilor, a sintezelor evaluărilor și a oricăror acțiunile întreprinse ca urmare a constatărilor;

(e)punerea în aplicare a acțiunilor legate de comunicare și vizibilitate;

(f)consolidarea capacității administrative pentru autoritățile publice și beneficiari, acolo unde este cazul.

4.Comitetul de monitorizare își dă avizul privind:

(a)proiectul de plan strategic PAC;

(b)metodologia și criteriile folosite pentru selectarea operațiunilor;

(c)rapoartele anuale privind performanța;

(d)planul de evaluare și orice modificare a acestuia;

(e)orice propunere a autorității de management privind modificarea planului strategic PAC.

Articolul 112
Asistența tehnică la inițiativa statelor membre

1.La inițiativa unui stat membru, FEADR poate sprijini acțiuni necesare pentru gestionarea și implementarea eficace a sprijinului aferent planului strategic PAC, inclusiv instituirea și funcționarea rețelelor naționale PAC menționate la articolul 113 alineatul (1). Acțiunile menționate la prezentul alineat pot viza perioade precedente și ulterioare ale planului strategic PAC.

2.De asemenea, pot fi sprijinite și acțiunile autorității fondului principal în conformitate cu articolul 25 alineatele (4), (5) și (6) din Regulamentul (UE) [CPR].

3.Asistența tehnică la inițiativa statelor membre nu finanțează organismele de certificare în sensul articolului 11 din Regulamentul (UE) [HzR].

Articolul 113
Rețeaua europeană pentru politica agricolă comună și Rețeaua națională pentru politica agricolă comună 

1.La cel târziu 12 luni de la aprobarea de către Comisie a planului strategic PAC, fiecare stat membru instituie o Rețea națională pentru politica agricolă comună (rețeaua națională PAC) pentru colaborarea în rețea a organizațiilor și administrațiilor, a consilierilor, a cercetătorilor și a altor actori ai inovării din domeniul agriculturii și dezvoltării locale de la nivel național.

2.Pentru colaborarea în rețea la nivelul Uniunii a rețelelor naționale și a organizațiilor și administrațiilor naționale din domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, se instituie o Rețea europeană pentru politica agricolă comună (rețeaua europeană PAC).

3.Colaborarea în rețea prin intermediul rețelelor PAC are următoarele obiective:

(a)sporirea implicării tuturor părților interesate în elaborarea și implementarea planurilor strategice PAC;

(b)asistarea administrațiilor statelor membre în implementarea planurilor strategice PAC și tranziția spre un model de performanță bazat pe rezultatele înregistrate;

(c)facilitarea învățării inter pares și a interacțiunilor între toate părțile interesate din domeniul agriculturii și din cel al dezvoltării rurale;

(d)stimularea inovării și sprijinirea includerii tuturor părților interesate în schimburile de cunoștințe și în procesul de consolidare a cunoștințelor;

(e)sprijinirea capacităților de monitorizare și evaluare ale tuturor părților interesate;

(f)contribuirea la diseminarea rezultatelor planurilor strategice PAC.

4.Sarcinile rețelelor PAC pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alineatul (3) sunt următoarele:

(a)colectarea, analizarea și diseminarea informațiilor privind acțiunile sprijinite în temeiul planurilor strategice PAC;

(b)contribuirea la consolidarea capacităților administrațiilor statelor membre și ale altor actori implicați în implementarea planurilor strategice PAC, inclusiv în ceea ce privește procesele de monitorizare și evaluare;

(c)colectarea și diseminarea bunelor practici;

(d)colectarea de informații, inclusiv a statisticilor și a informațiilor administrative, precum și a analizelor privind evoluțiile din domeniul agricol și rural relevante pentru obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1);

(e)crearea de platforme, forumuri și evenimente pentru facilitarea schimburilor de experiență între părțile interesate și a învățării inter pares, inclusiv, după caz, a schimburilor cu rețele din țări terțe;

(f)colectarea de informații și facilitarea colaborării în rețea a structurilor și proiectelor finanțate, cum ar fi grupurile de acțiune locală menționate la articolul 27 din Regulamentul (UE) [CPR], grupurile operaționale din cadrul parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, menționat la articolul 114 alineatul (4), și a unor structuri și proiecte echivalente;

(g)sprijinirea proiectelor de cooperare între GAL-uri sau între structuri similare de dezvoltare locală, inclusiv a cooperării transnaționale;

(h)stabilirea de legături cu alte strategii sau rețele finanțate de Uniune;

(i)contribuirea la dezvoltarea ulterioară a PAC și la pregătirea oricărei perioade ulterioare cu planuri strategice PAC;

(j)în cazul rețelelor naționale PAC, participarea și contribuirea la activitățile rețelei europene PAC.

Articolul 114
Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii

1.Comisia Europeană instituie un parteneriat european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI).

2.Scopul PEI este de a stimula inovarea și de a îmbunătăți schimbul de cunoștințe.

3.PEI contribuie la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

4.PEI sprijină AKIS menționate la articolul 13 alineatul (2) prin îmbinarea politicilor și a instrumentelor în scopul accelerării inovării. În special, PEI:

(a)creează valoare adăugată, prin asigurarea unei legături mai bune între cercetare și practica agricolă și prin încurajarea utilizării la scară mai largă a măsurilor disponibile în materie de inovare;

(b)pune în legătură proiectele cu actorii din domeniul inovării;

(c)promovează punerea în practică mai rapid și la scară mai largă a soluțiilor inovatoare; și

(d)informează comunitatea științifică în privința nevoilor în materie de cercetare ale practicii agricole.

Grupurile operaționale PEI fac parte din PEI. Grupurile operaționale PEI elaborează un plan cu proiecte inovatoare care să fie dezvoltate, testate, adaptate sau implementate, bazat pe modelul de inovare interactivă, care are următoarele principii-cheie:

(a)dezvoltarea de soluții inovatoare axate pe nevoile agricultorilor sau ale silvicultorilor, abordând în același timp interacțiunile de-a lungul lanțului de aprovizionare atunci când este util acest lucru;

(b)reunirea partenerilor cu cunoștințe complementare, cum ar fi fermierii, consilierii, cercetători, întreprinderile sau organizațiile neguvernamentale, într-o combinație gândită pentru a fi cea mai adecvată pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului și

(c)luarea de decizii împreună și crearea împreună de-a lungul întregului proiect.

Inovarea dorită se poate baza pe practici noi, dar și tradiționale, într-un context geografic sau de mediu nou.

Grupurile operaționale diseminează propriile planuri și rezultatele propriilor proiecte, în special prin intermediul rețelelor PAC.

TITLUL VII
MONITORIZARE, RAPORTARE ȘI EVALUARE

CAPITOLUL I
CADRU DE PERFORMANȚĂ

Articolul 115
Instituirea cadrului de performanță

1.Statele membre instituie un cadru de performanță care permite raportarea, monitorizarea și evaluarea performanței planului strategic PAC pe parcursul implementării acestuia.

2.Cadrul de performanță include următoarele elemente:

(a)un set comun de indicatori de context, de realizare, de rezultat și de impact, inclusiv cei menționați la articolul 7, care vor fi utilizați ca bază pentru monitorizarea, evaluarea și raportarea anuală privind performanța;

(b)ținte și obiective de etapă anuale stabilite în raport cu obiectivul specific relevant, utilizând indicatori de rezultat;

(c)colectarea, stocarea și transmiterea datelor;

(d)raportare periodică privind performanța, activități de monitorizare și evaluare;

(e)mecanisme de recompensă pentru buna performanță și pentru gestionarea performanței reduse;

(f)evaluările ex ante, intermediară și ex post, precum și toate celelalte activități de evaluare legate de planul strategic PAC;

3.Cadrul de performanță vizează:

(a)conținutul planurilor strategice PAC;

(b)măsurile de piață și alte intervenții prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 116
Obiectivele cadrului de performanță

Cadrul de performanță are scopul de a:

(a)evalua impactul, eficacitatea, eficiența, relevanța, coerența și valoarea adăugată a PAC la nivelul Uniunii;

(b)stabili obiective de etapă și ținte pentru obiectivele specifice prevăzute la articolul 6;

(c)monitoriza progresele realizate în ceea ce privește atingerea țintelor din planurile strategice PAC;

(d)evalua impactul, eficacitatea, eficiența, relevanța și coerența intervențiilor prevăzute în planurile strategice PAC;

(e)sprijini un proces comun de învățare legat de monitorizare și de evaluare.

Articolul 117
Sistemul electronic de informații

Statele membre instituie un sistem electronic de informații în care înregistrează și păstrează informațiile esențiale privind punerea în aplicare a planului strategic PAC care sunt necesare pentru monitorizare și evaluare, în special privind fiecare intervenție selectată pentru finanțare, precum și privind intervențiile finalizate, inclusiv informații privind fiecare beneficiar și fiecare operațiune.

Articolul 118
Furnizarea de informații

Statele membre se asigură că beneficiarii sprijinului din cadrul planului strategic PAC și grupurile de acțiune locală se angajează să furnizeze autorității de management sau altor organisme delegate pentru a îndeplini funcții în numele acesteia, toate informațiile necesare pentru monitorizarea și evaluarea planului strategic PAC.

Statele membre se asigură că sunt stabilite surse de date cuprinzătoare, complete, la timp și fiabile, pentru a se permite o monitorizare eficace a progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor de politică, folosind indicatori de realizare, de rezultat și de impact.

Articolul 119
Proceduri de monitorizare

Pe baza indicatorilor de realizare și de rezultat, comitetul de monitorizare și autoritatea de management monitorizează punerea în aplicare a planului strategic PAC, precum și progresele realizate în vederea atingerii țintelor planului strategic PAC.

Articolul 120
Competențe de executare pentru cadrul de performanță

Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind conținutul cadrului de performanță. Astfel de acte includ lista indicatorilor de context, alți indicatori necesari pentru monitorizarea și evaluarea adecvate ale politicii, metodele de calculare a indicatorilor și dispozițiile necesare pentru a se garanta acuratețea și fiabilitatea datelor colectate de către statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

CAPITOLUL II
RAPOARTELE ANUALE PRIVIND PERFORMANȚA

Articolul 121
Rapoartele anuale privind performanța

1.Până la data de 15 februarie 2023 și până la data de 15 februarie a fiecărui an ulterior până în anul 2030 inclusiv, fiecare stat membru prezintă Comisiei un raport anual privind performanța în ceea ce privește punerea în aplicare a planului strategic PAC în exercițiul financiar precedent. Raportul care trebuie prezentat în 2023 se referă la exercițiile financiare 2021 și 2022. În ceea ce privește plățile directe menționate în titlul III capitolul II, raportul se referă numai la exercițiul financiar 2022.

2.Ultimul raport anual privind performanța, care trebuie prezentat până la 15 februarie 2030, cuprinde un rezumat al evaluărilor realizate pe parcursul perioadei de punere în aplicare.

3.Pentru a fi admisibil, raportul anual privind performanța trebuie să conțină toate informațiile prevăzute la alineatele (4), (5) și (6). Dacă raportul anual privind performanța nu este admisibil, Comisia informează statul membru în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii raportului; în caz contrar, raportul este considerat admisibil.

4.Rapoartele anuale privind performanța prezintă informații calitative și cantitative cheie privind punerea în aplicare a planului strategic PAC, făcând trimitere la date financiare și la indicatori de realizare și de rezultat și în conformitate cu articolul 118 al doilea paragraf. Rapoartele anuale privind performanța includ, de asemenea, informații cu privire la realizările obținute, la cheltuielile efectuate, la rezultatele obținute și la distanța față de țintele respective stabilite.

În cazul tipurilor de intervenții care nu fac obiectul articolului 89 din prezentul regulament și în cazul în care raportul dintre realizările obținute și cheltuielile realizate deviază cu 50 % față de raportul dintre realizările anuale planificate și cheltuielile planificate, statul membru prezintă o justificare privind respectiva deviere.

5.Datele transmise se referă la valori realizate pentru indicatorii aferenți intervențiilor implementate parțial și integral. De asemenea, rapoartele anuale privind performanța cuprind o sinteză a stadiului punerii în aplicare a planului strategic PAC realizate în cursul exercițiului financiar precedent, eventualele probleme care afectează performanța planului strategic PAC, în special în ceea ce privește abaterile de la obiectivele de etapă, motivând și, după caz, descriind măsurile luate.

6.În cazul instrumentelor financiare, pe lângă datele care trebuie furnizate în temeiul alineatului (4), trebuie furnizate informații privind:

(a)cheltuielile eligibile, în funcție de tipul de produs financiar;

(b)cuantumul costurilor și comisioanelor de gestiune declarate drept cheltuieli eligibile;

(c)cuantumul resurselor publice și private mobilizate, pe lângă FEADR, per tip de produs financiar;

(d)dobânzi și alte câștiguri generate de sprijinul din contribuția FEADR la instrumentele financiare menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) [CPR] și resursele restituite care pot fi atribuite sprijinului din partea fondurilor FEADR, astfel cum se prevede la articolul 56 din respectivul regulament.

7.Comisia efectuează o evaluare anuală a performanței și o verificare anuală a performanței, menționată la articolul [52] din Regulamentul (UE) [HzR], pe baza informațiilor furnizate în rapoartele anuale privind performanța.

8.În evaluarea anuală a performanței, Comisia poate face observații privind rapoartele anuale privind performanța, în termen de o lună de la data prezentării acestora. În cazul în care Comisia nu prezintă observații în acest termen, rapoartele sunt considerate acceptate.

Articolul 108, privind calcularea termenelor pentru acțiunile Comisiei, se aplică mutatis mutandis.

9.În cazul în care valoarea raportată a unuia sau mai multor indicatori de rezultat arată o diferență de peste 25 % față de obiectivul de etapă aferent pentru anul de raportare în cauză, Comisia poate solicita statului membru să prezinte un plan de acțiune, în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (UE) [HzR], care să descrie acțiunile de remediere preconizate și calendarul preconizat.

10.Rapoartele anuale privind performanța, precum și un rezumat pentru cetățeni al conținutului acestora, sunt puse la dispoziția publicului.

11.Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind prezentarea conținutului raportului anual privind performanța. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

Articolul 122
Reuniuni anuale de evaluare

1.În fiecare an, statele membre organizează o reuniune anuală de evaluare cu Comisia, prezidată în comun sau de către Comisie, care va avea loc cel mai devreme la două luni de la prezentarea raportului anual privind performanța.

2.Reuniunea anuală de evaluare vizează examinarea performanței fiecărui plan, inclusiv progresele realizate în direcția țintelor stabilite, eventualele probleme care afectează performanța și măsurile trecute sau viitoare care puteau sau pot fi luate pentru a le soluționa.

CAPITOLUL III
SISTEM DE STIMULENTE PENTRU BUNA PERFORMANȚĂ REALIZATĂ ÎN MATERIE DE MEDIU ȘI CLIMĂ

Articolul 123
Bonus de performanță

1.În 2026, statelor membre le poate fi acordat un bonus de performanță pentru a recompensa performanța satisfăcătoare în ceea ce privește țintele în materie de climă și mediu, dacă statul membru în cauză a îndeplinit condiția prevăzută la articolul 124 alineatul (1).

2.Bonusul de performanță este egal cu 5 % din cuantumul per stat membru pentru exercițiul financiar 2027, prevăzut în anexa IX.

Resursele transferate între FEGA și FEADR în temeiul articolelor 15 și 90 sunt excluse în scopul calculării bonusului de performanță.

Articolul 124
Acordarea bonusului de performanță

1.Pe baza evaluării performanței din anul 2026, bonusul de performanță reținut din alocarea unui stat membru în urma aplicării articolului 123 alineatul (2) este atribuit respectivului stat membru dacă indicatorii de rezultat aplicați obiectivelor specifice legate de mediu și climă prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și cuprinse în propriul plan strategic PAC au atins cel puțin 90 % din valoarea-țintă pentru anul 2025.

2.În anul 2026, în termen de două luni de la primirea raportului anual privind performanța, Comisia adoptă un act de punere în aplicare fără a aplica procedura comitetului prevăzută la articolul 139, pentru a decide, pentru fiecare stat membru, dacă respectivele planuri strategice PAC au atins valorile-țintă menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

3.Dacă valorile-țintă menționate la alineatul (1) sunt atinse, cuantumul bonusului de performanță este acordat de Comisie statelor membre în cauză și este considerat alocat definitiv pentru exercițiul financiar 2027 pe baza deciziei menționate la alineatul (2).

4.Dacă valorile-țintă menționate la alineatul (1) nu sunt atinse, Comisia nu acordă angajamentele pentru exercițiul financiar 2027 referitoare la cuantumul bonusului de performanță al statelor membre în cauză.

5.Când decide acordarea bonusului de performanță, Comisia poate lua în considerare cazurile de forță majoră și crizele socioeconomice grave care împiedică îndeplinirea obiectivelor de etapă relevante.

6.Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește modalitățile detaliate de asigurare a unei abordări consecvente în ceea ce privește stabilirea acordării bonusului de performanță către statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

CAPITOLUL IV
EVALUAREA PLANULUI STRATEGIC PAC

Articolul 125
Evaluarea ex ante

1.Statele membre efectuează evaluări ex ante în vederea îmbunătățirii calitative a elaborării propriilor planuri strategice PAC.

2.Evaluarea ex ante se efectuează sub responsabilitatea autorității responsabile cu elaborarea planului strategic PAC.

3.Evaluarea ex ante analizează:

(a)contribuția planului strategic PAC la îndeplinirea obiectivelor specifice, luând în considerare nevoile naționale și regionale și potențialul de dezvoltare, precum și învățămintele desprinse din implementarea PAC în perioadele de programare anterioare;

(b)coerența internă a planului strategic PAC și relația acestuia cu alte instrumente relevante;

(c)coerența alocării resurselor bugetare cu obiectivele specifice ale planului strategic PAC;

(d)modul în care realizările preconizate vor contribui la obținerea rezultatelor;

(e)caracterul realist al valorilor-țintă cuantificate pentru rezultate, având în vedere sprijinul preconizat din FEGA și FEADR;

(f)caracterul adecva al resurselor umane și al capacității administrative pentru gestionarea planului strategic PAC;

(g)adecvarea procedurilor de monitorizare a planului strategic PAC și de colectare a datelor necesare pentru realizarea evaluărilor;

(h)adecvarea obiectivelor de etapă selectate pentru cadrul de performanță;

(i)măsurile planificate pentru reducerea sarcinii administrative pentru beneficiari;

(j)justificarea utilizării instrumentelor financiare finanțate de FEADR.

4.Evaluarea ex ante include cerințele privind evaluarea strategică de mediu stabilite în Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului, ținând seama de nevoile de atenuare a efectelor schimbărilor climatice.

Articolul 126
Evaluarea planurilor strategice PAC în perioada de punere în aplicare și ex post

1.Statele membre efectuează evaluări ale planurilor strategice PAC pentru îmbunătățirea calității elaborării și implementării planurilor, precum și pentru evaluarea eficacității, eficienței, relevanței, coerenței, valorii adăugate la nivelul Uniunii și a impactului planurilor respective în ceea ce privește contribuția lor la îndeplinirea obiectivelor generale și specifice ale PAC prevăzute la articolul 5 și la articolul 6 alineatul (1).

2.Statele membre încredințează efectuarea evaluărilor unor experți independenți din punct de vedere funcțional.

3.Statele membre se asigură că sunt instituite proceduri pentru generarea și colectarea datelor necesare pentru evaluări.

4.Statele membre sunt responsabile cu evaluarea adecvării intervențiilor prevăzute în planul strategic PAC pentru îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

5.Statele membre întocmesc un plan de evaluare care furnizează indicii privind activitățile de evaluare menite a fi desfășurate în timpul perioadei de implementare.

6.Statele membre prezintă planul de evaluare comitetului de monitorizare în termen de cel mult un an de la adoptarea planului strategic PAC.

7.Autoritatea de management este responsabilă cu finalizarea unei evaluări cuprinzătoare a planului strategic PAC până la 31.12.2031.

8.Statele membre pun toate evaluările la dispoziția publicului.

CAPITOLUL V
EVALUAREA PERFORMANȚEI DE CĂTRE COMISIE

Articolul 127
Aprecierea și evaluarea performanței

1.Comisia stabilește un plan de evaluare multianual al PAC care urmează să fie realizat sub responsabilitatea sa.

2.Până la sfârșitul celui de-al treilea an de la începerea implementării planurilor strategice PAC, ținând seama de indicatorii prevăzuți în anexa I, Comisia efectuează o evaluare intermediară pentru a analiza eficacitatea, eficiența, relevanța, coerența și valoarea adăugată la nivelul Uniunii a FEGA și FEADR. Comisia poate utiliza toate informațiile relevante disponibile deja în conformitate cu articolul [128] din [noul Regulament financiar].

3.Comisia efectuează o evaluare ex post pentru a analiza fondurile din perspectiva eficacității, a eficienței, a relevanței, a coerenței și a valorii adăugate a FEGA și FEADR la nivelul Uniunii.

4.După finalizarea exercițiului de evaluare interimară, pe baza dovezilor furnizate în evaluările privind PAC, inclusiv în evaluările privind planurile strategice PAC, precum și în alte surse de informații relevante, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un prim raport privind punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv privind primele rezultate referitoare la performanța PAC. Un al doilea raport, care include o evaluare a performanței PAC, este prezentat până la 31 decembrie 2031.

Articolul 128
Raportare prin utilizarea unui set de bază de indicatori

În conformitate cu obligația sa de raportare în temeiul articolului [38 alineatul (3) litera (e) punctul (i)] din [noul Regulament financiar], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului informațiile privind performanța menționate la articolul respectiv, măsurate cu ajutorul setului de bază de indicatori prevăzut în anexa XII.

Articolul 129
Dispoziții generale

1.Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile necesare pentru a-i permite să desfășoare monitorizarea și evaluarea PAC.

2.Datele necesare pentru indicatorii de context și de impact provin, în primul rând, de surse de date confirmate, precum Rețeaua de informații contabile agricole și Eurostat. Dacă datele pentru acești indicatori nu sunt disponibile sau nu sunt complete, lacunele trebuie soluționate în contextul Programului statistic european instituit prin Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului 40 , cadrul juridic care reglementează Rețeaua de informații contabile agricole, sau prin intermediul acordurilor formale cu alți furnizori de date, precum Centrul Comun de Cercetare și Agenția Europeană de Mediu.

3.Sunt menținute registrele administrative existente, cum ar fi IACS, LPIS, registrul animalelor și registrul viticol. IACS și LPIS sunt dezvoltate în continuare pentru a răspunde mai bine nevoilor statistice ale PAC. Datele provenite din registrele administrative sunt utilizate cât mai mult posibil în scopuri statistice, în colaborare cu autoritățile statistice din statele membre și cu Eurostat.

4.Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme privind informațiile care trebuie trimise de statele membre, ținând seama de necesitatea evitării oricărei sarcini administrative inutile, precum și a unor norme privind nevoile de date și sinergiile dintre potențialele surse de date. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

TITLUL VIII
DISPOZIȚII PRIVIND CONCURENȚA

Articolul 130
Norme aplicabile întreprinderilor

Dacă sprijinul prevăzut în titlul III din prezentul regulament se acordă pentru forme de cooperare între întreprinderi, acesta se poate acorda numai formelor de cooperare care respectă normele de concurență, astfel cum se aplică în temeiul articolelor 206-209 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 131
Ajutoare de stat

1.Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu, sprijinul acordat în temeiul prezentului regulament este acordat în conformitate cu articolele 107, 108 și 109 din TFUE.

2.Articolele 107, 108 și 109 din TFUE nu se aplică în cazul plăților efectuate de statele membre în temeiul prezentului regulament și în conformitate cu acesta sau finanțării suplimentare naționale menționate la articolul 132 din prezentul regulament care se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE.

3.Prin derogare de la alineatul (2), articolele 107, 108 și 109 din TFUE se aplică sprijinului acordat pentru o operațiune care se încadrează atât în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE, cât și în afara lui, cu excepția cazului în care sprijinul pentru capitalul circulant este furnizat prin intermediul unui instrument financiar.

Articolul 132
Finanțare națională suplimentară

Plățile efectuate de statele membre în legătură cu operațiunile care se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE și care sunt menite a oferi o finanțare suplimentară pentru intervențiile pentru care se acordă sprijin din partea Uniunii în orice moment din perioada planului strategic PAC pot fi făcute numai dacă sunt în conformitate cu prezentul regulament, sunt incluse în anexa V la planurile strategice PAC, astfel cum se prevede la articolul 103 alineatul (5), și au fost aprobate de Comisie.

Articolul 133
Măsuri fiscale naționale

Articolele 107, 108 și 109 din TFUE nu se aplică măsurilor fiscale naționale prin care statele membre decid să se abată de la normele fiscale generale permițând ca baza de impozitare aplicată fermierilor să fie calculată pe baza unei perioade multianuale.

TITLUL IX
DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 134
Măsuri pentru rezolvarea unor probleme specifice

1.Comisia adoptă acte de punere în aplicare care sunt în același timp necesare și justificabile pentru soluționarea în regim de urgență a unor probleme specifice. Astfel de acte de punere în aplicare pot deroga de la dispozițiile prezentului regulament, în măsura și pentru perioada în care acest lucru este strict necesar. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

2.Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător și pentru a soluționa astfel de probleme specifice, precum cele menționate la alineatul (1), asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe în cazul unor circumstanțe extraordinare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu procedura menționată la articolul 139 alineatul (3).

3.Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2) rămân în vigoare pentru o perioadă care nu depășește douăsprezece luni. Dacă, după această perioadă, problemele specifice menționate la alineatele respective persistă, Comisia poate înainta propuneri legislative adecvate, pentru a găsi o soluție permanentă.

4.Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice măsură adoptată în temeiul alineatului (1) sau (2) în termen de două zile lucrătoare de la adoptarea acesteia.

Articolul 135
Aplicarea în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee

1.În cazul plăților directe acordate în regiunile ultraperiferice ale Uniunii în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 228/2013, se aplică doar articolul 3 alineatul (2) literele (a) și (b), articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (d), titlul III capitolul I secțiunea 2, articolul 16 și titlul IX din prezentul regulament. Articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (d), titlul III capitolul I secțiunea 2, articolul 16 și titlul IX se aplică fără nicio obligație legată de planul strategic PAC.

2.În cazul plăților directe acordate în insulele mici din Marea Egee în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 229/2013, se aplică doar articolul 3 alineatul (2) literele (a) și (b), articolul 4, titlul III capitolul I secțiunea 2, titlul III capitolul II secțiunile 1 și 2 și titlul IX din prezentul regulament. Articolul 4, titlul III capitolul I secțiunea 2, titlul III capitolul II secțiunile 1 și 2 și titlul IX se aplică fără nicio obligație legată de planul strategic PAC.

CAPITOLUL II
SISTEMUL DE INFORMAȚII ȘI PROTEJAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

Articolul 136
Schimbul de informații și documente

1.În colaborare cu statele membre, Comisia instituie un sistem de informații care permite schimbul securizat de date de interes comun între Comisie și fiecare stat membru.

2.Comisia se asigură că există un sistem electronic adecvat și securizat în care pot fi înregistrate, stocate și gestionate informațiile esențiale și pentru raportarea cu privire la monitorizare și evaluare.

3.Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a normelor privind funcționarea sistemului menționat la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 139 alineatul (2).

Articolul 137
Prelucrarea și protejarea datelor cu caracter personal

1.Fără a se aduce atingere articolelor [96, 97 și 98] din Regulamentul (UE) [HzR], statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopul îndeplinirii obligațiilor de control al gestionării, de monitorizare și, respectiv, de evaluare care le revin în temeiul prezentului regulament, și, în special, a obligațiilor prevăzute la titlurile VI și VII, și nu prelucrează aceste date într-un mod incompatibil cu acest scop.

2.În cazul în care sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare, în conformitate cu titlul VII, folosind sistemul electronic securizat menționat la articolul 136, datele cu caracter personal devin anonime și sunt prelucrate exclusiv în formă agregată.

3.Datele cu caracter personal sunt prelucrate în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 45/2001 și (UE) 2016/679. În mod special, aceste date nu sunt stocate într-un mod care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă mai mare decât cea necesară pentru scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate în continuare, ținând seama de perioadele minime de păstrare prevăzute de dreptul aplicabil la nivel național și la nivelul Uniunii.

4.Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi prelucrate de către organisme naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, le revin drepturile privind protecția datelor prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 45/2001 și (UE) 2016/679.

CAPITOLUL III
DELEGAREA DE COMPETENȚE ȘI DISPOZIȚII DE PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 138
Exercitarea delegării de competențe

1.Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 4, 7, 12, 15, 23, 28, 32, 35, 36, 37, 41, 50,78, 81, 104 și 141 se conferă Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

3.Delegarea de competențe menționată la articolele 4, 7, 12, 15, 23, 28, 32, 35, 36, 37, 41, 50, 78, 81, 104 și 141 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 4, 7, 12, 15, 23, 28, 32, 35, 36, 37, 41, 50, 78, 81, 104 și 141 intră în vigoare numai dacă nu a fost exprimată nicio obiecție de către Parlamentul European sau de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul informează Comisia că nu vor formula obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 139
Procedura comitetului

1.Comisia este asistată de un comitet numit „Comitetul pentru politica agricolă comună”. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

3.Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.

CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE

Articolul 140
Abrogări

1.Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2021.

Totuși, regulamentul respectiv continuă să se aplice operațiunilor implementate în temeiul programelor de dezvoltare rurală aprobate de Comisie în temeiul regulamentului respectiv înainte de 1 ianuarie 2021.

Articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și anexa III la același regulament continuă să se aplice în ceea ce privește delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice. Trimiterile la programele de dezvoltare rurală se citesc ca trimiteri la planurile strategice PAC.

2.Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2021.

Acesta continuă însă să se aplice în cazul cererilor de ajutor referitoare la anii de cerere care încep înainte de 1 ianuarie 2021.

Articolele 17 și 19 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, precum și anexa I la respectivul regulament, în cazul în care este relevant pentru Croația, continuă să se aplice până la 31 decembrie 2021.

Articolul 141
Măsuri tranzitorii

În conformitate cu articolul 138, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare a prezentului regulament cu măsuri de protejare a eventualelor drepturi dobândite și a așteptărilor legitime ale beneficiarilor, în măsura necesară pentru tranziția de la dispozițiile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 la cele prevăzute în prezentul regulament. Aceste norme tranzitorii prevăd în special condițiile în care sprijinul aprobat de Comisie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 poate fi integrat în sprijinul acordat în temeiul prezentului regulament, inclusiv pentru asistența tehnică și evaluările ex post.

Articolul 142
Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Titlul propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

1.3.Natura propunerii/inițiativei

1.4.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.Durata și impactul financiar

1.6.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Norme în materie de monitorizare și raportare

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.Contribuția terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

1.CADRUL PROPUNERII

1.1.Titlul propunerii

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză (clusterul de programe)

1.3.Propunerea/inițiativa se referă la:

◻ o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 41  

☒ prelungirea unei acțiuni existente 

◻ o fuziune sau o redirecționare a una sau mai multe acțiuni către o altă/o nouă acțiune 

1.4.Motivele propunerii/inițiativei

1.4.1.Cerința (cerințele) care trebuie îndeplinită (îndeplinite) pe termen scurt sau lung, inclusiv un calendar detaliat pentru punerea în aplicare a inițiativei

1.4.2.Valoarea adăugată a intervenției Uniunii (aceasta poate rezulta din diferiți factori, de exemplu mai buna coordonare, certitudinea juridică, o mai mare eficacitate sau complementaritate). În sensul prezentului punct, „valoarea adăugată a intervenției Uniunii” reprezintă valoarea rezultată din intervenția Uniunii care depășește valoarea ce ar fi fost creată de simpla intervenție a statelor membre.

1.4.3.Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

1.4.4.Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

1.5.Durata și impactul financiar

☒ durată limitată

–☒    în vigoare de la 1.1.2021 până la 31.12.2027

–☒    Impact financiar din 2021 până în 2027 pentru credite de angajament și din 2021 până în 2027 pentru credite de plată.

☒ durată nelimitată pentru Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protejarea indicațiilor geografice ale produselor vitivinicole aromatizate, a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și a Regulamentului (UE) nr. 229/2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee

–Punere în aplicare începând cu 2021 (exercițiul financiar).

1.6.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 42  

☒ Gestiune directă asigurată de către Comisie

–☒    prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–☒    prin intermediul agențiilor executive

☒ Gestiune partajată cu statele membre

◻ Gestiune indirectă cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului european de investiții;

–◻ organismelor menționate la articolele 70 și 71 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

–◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIUNE

2.1.Norme în materie de monitorizare și raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

2.2.Sistemul (sistemele) de gestiune și de control

2.2.1.Justificarea modalității/modalităților de gestiune, mecanismul/mecanismele de bază, modalitățile de plată și strategia de control propusă.

2.2.2.Informații privind riscurile identificate și sistemul/sistemele de control intern(e) instituite pentru atenuarea lor

2.2.3.Estimarea și justificarea raportului cost-eficacitate al controalelor (raportul „costurile controalelor ÷ valoarea fondurilor aferente gestionate”) și evaluarea nivelurilor preconizate ale riscurilor de eroare (la plată și la închidere)

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate, de exemplu din strategia antifraudă.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII

3.1.Rubrica din cadrul financiar multianual și lista preliminară a noilor linii bugetare de cheltuieli propuse 43  

Lista de posturi bugetare din tabelul de mai sus are un caracter preliminar și nu aduce atingere nomenclaturii bugetare concrete pe care Comisia o va propune în contextul procedurii bugetare anuale.

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

Milioane EUR (cu trei zecimale)