19/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

155

---

41999D0013

---

L 239/317

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA COMITETULUI EXECUTIV

din 28 aprilie 1999

privind versiunile definitive ale Manualului comun și Instrucțiunilor consulare comune

[SCH/Com-ex (99) 13]

COMITETUL EXECUTIV,

având în vedere articolul 132 din Convenția privind punerea în aplicare a Acordului Schengen,

având în vedere, de asemenea, pe de o parte articolele 3, 5, 6, 7, 8, 11, 12, 17, 18 și 25 din convenția menționată anterior, și articolele 9 și 17, pe de altă parte,

întrucât este în interesul statelor Schengen să aplice norme uniforme pentru eliberarea de vize în contextul politicii lor comune privind circulația persoanelor, în vederea prevenirii posibilelor consecințe negative în ceea ce privește intrarea pe teritoriul Schengen și securitatea internă;

din dorința de a consolida experiențele pozitive de până în prezent obținute pe baza Instrucțiunilor consulare comune și de a armoniza în continuare procedura de eliberare a vizelor;

călăuzit de principiul solidarității între statele Schengen,

DECIDE:

I.

1. Versiunea revizuită a Instrucțiunilor consulare comune [apendicele 1 (1)] și anexele la acestea și 2. Versiunea revizuită a Manualului comun [apendicele 2 (2)] și anexele la acesta sunt adoptate prin prezenta. La elaborarea acestor versiuni s-au avut în vedere următoarele modificări: modificările anexelor 1, 2, 3, 5, 7, 10, 12 și 15 la Instrucțiunile consulare comune și ale anexelor corespunzătoare 5, 5A, 14B, 10, 6B, 6C și 14A la Manualul comun.

II.	Odată cu adoptarea versiunilor revizuite, documentele referitoare la versiunile anterioare ale Instrucțiunilor consulare comune, Manualului comun și anexelor acestora și cuprinse în apendicele 3 se abrogă.

III.	Documentul referitor la reprezentare în materie de eliberare a vizelor se anexează în scop de informare în apendicele 4 (3).

IV.	Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării sale.

---

(1)  Anexele 5, 9 și 10 sunt confidențiale. A se vedea SCH-Com-ex (98) 17.

(2)  Document confidențial. A se vedea SCH-Com-ex (98) 17.

(3)  Document SCH-II (95) 16, rev. 19: nepublicat.

---

Apendicele 1

ANEXE LA INSTRUCȚIUNILE CONSULARE COMUNE REFERITOARE LA VIZE

1.

— Lista comună a statelor pentru ai căror cetățeni toate statele Schengen impun deținerea unei vize. — Lista actualizată a statelor ai căror cetățeni sunt exceptați de la obligativitatea vizei de către toate statele Schengen. — Lista actualizată a statelor pentru ai căror cetățeni numai unele state Schengen impun deținerea unei vize.

2.	Reglementări privind circulația posesorilor de pașapoarte diplomatice, oficiale și de serviciu și a posesorilor de „laissez-passer” eliberate de unele organizații internaționale interguvernamentale funcționarilor lor.

3.	Lista statelor ai căror cetățeni sunt supuși obligativității vizei de tranzit aeroportuar, posesorii documentelor de călătorie eliberate de aceste state fiind de asemenea supuși obligativității acestei vize.

4.	Lista documentelor care dau dreptul de intrare fără viză.

5.	Lista cererilor de viză care necesită consultare prealabilă cu autoritățile centrale, conform articolului 17 alineatul (2).

6.	Lista consulilor onorifici autorizați, în cazuri excepționale și pe bază temporară, să elibereze vize uniforme.

7.	Sume de referință necesare la trecerea frontierei, stabilite anual de către autoritățile naționale.

8.	Formatul uniform pentru vizele sub formă de autocolante și informații asupra specificațiilor tehnice și caracteristicilor de securizare.

9.	Mențiuni pe care părțile contractante le fac, dacă este nevoie, în secțiunea „observații”.

10.	Instrucțiuni referitoare la înscrierea mențiunilor în secțiunea de scanat.

11.	Criterii de stabilire a documentelor de călătorie pe care se poate aplica o viză.

12.	Taxe, în euro, care sunt percepute pentru eliberarea vizelor uniforme.

13.	Îndrumări de completare a autocolantelor de viză.

14.	Norme și proceduri privind informațiile care urmează a fi trimise de către Părțile contractante atunci când eliberează vize cu valabilitate teritorială limitată, când anulează, revocă sau reduc durata de valabilitate a unei vize uniforme și când eliberează permise naționale de ședere.

15.	Modele de formulare armonizate elaborate de părțile contractante, pentru declarațiile de invitație, angajamentele de sponsorizare și găzduire.

INSTRUCȚIUNI COMUNE

pentru misiunile diplomatice și oficiile consulare ale părților contractante la Convenția Schengen

CONDIȚII DE REGLEMENTARE PENTRU ELIBERAREA DE VIZE UNIFORME, VALABILE PENTRU TERITORIUL TUTUROR PĂRȚILOR CONTRACTANTE

I.   DISPOZIȚII GENERALE

1.   Domeniul de aplicare

Dispozițiile comune de mai jos, care au la bază dispozițiile din capitolul 3 (secțiunile 1 și 2) ale Convenției pentru punerea în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică a Belgiei, Țărilor de Jos și Luxemburgului, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune (numită în continuare „Convenția”), semnată la Schengen, la data de 19 iunie 1990, și la care de atunci au mai aderat Italia, Spania, Portugalia, Grecia și Austria, se aplică la examinarea cererilor de viză pentru o vizită a cărei durată nu depășește trei luni, inclusiv a vizelor de tranzit, valabile pentru teritoriul tuturor părților contractante (1).

Vizele pentru vizite care depășesc trei luni sunt vize naționale, și dau posesorului dreptul de ședere numai pe acel teritoriu național. Cu toate acestea, asemenea vize permit posesorilor lor să tranziteze teritoriile celorlalte părți contractante pentru a ajunge pe teritoriul părții contractante care a eliberat viza, afară de cazul în care aceștia nu îndeplinesc condițiile de intrare la care se face referire în articolul 5 alineatul (1) literele (a), (d) și (e), sau se află pe lista națională de alerte a părții contractante pe al cărei teritoriu solicită tranzitarea.

2.   Definirea și tipul vizelor

2.1.   Vize uniforme

Vizele uniforme reprezintă autorizarea sau decizia acordată sub forma unei autocolante aplicată de o parte contractantă pe un pașaport, document de călătorie sau alt document care dă dreptul posesorului să traverseze frontiera. Ea permite străinilor, care au obligația de a deține o viză, să se prezinte la frontiera externă a părții contractante care a eliberat viza sau la aceea a unei alte părți contractante și să solicite, în funcție de tipul de viză, tranzitarea sau șederea, cu condiția ca celelalte condiții de tranzit sau intrare să fi fost îndeplinite. Simpla posesie a unei vize uniforme nu dă automat dreptul de intrare.

2.1.1.   Vize de tranzit aeroportuar

Această viză dă dreptul străinilor care au obligația de a deține o asemenea viză să treacă prin zona de tranzit internațional a aeroporturilor, fără a intra de fapt pe teritoriul național al țării respective, în timpul unei escale sau al unui transfer între două tronsoane ale unui zbor internațional. Obligația de a avea această viză este o excepție de la dreptul general de a tranzita fără viză zona de tranzit internațional menționată mai sus.

Resortisanții țărilor din lista prezentată în anexa 3 și persoanele care nu sunt neapărat resortisanți ai acelor țări, dar care posedă documente de călătorie eliberate de autoritățile lor, au obligația de a poseda acest tip de viză.

Exceptările de la obligativitatea vizei de tranzit aeroportuar sunt prezentate în secțiunea III din anexa 3.

2.1.2.   Vize de tranzit

Această viză permite străinilor care călătoresc dintr-un stat terț către alt stat terț să treacă prin teritoriile părților contractante.

Această viză autorizează posesorul respectiv să tranziteze o dată, de două ori sau, în mod excepțional, de mai multe ori, cu condiția ca nici una dintre tranzitări să nu depășească cinci zile.

2.1.3.   Vize de ședere de scurtă durată sau de călătorie: vize cu intrări multiple

Această viză dă dreptul străinilor care intenționează să intre pe teritoriul părților contractante, în alte scopuri decât imigrarea, să efectueze o vizită cu durată continuă sau mai multe vizite a căror durată să nu depășească trei luni într-un semestru începând de la data primei intrări. Ca regulă generală, această viză se poate elibera pentru una sau mai multe intrări.

In cazul anumitor străini care trebuie să călătorească frecvent într-unul sau mai multe state Schengen, de exemplu în interes de afaceri, se pot elibera vize de ședere de scurtă durată pentru câteva vizite, cu condiția ca durata totală a acestor vizite să nu depășească trei luni într-un semestru. Această viză cu intrări multiple poate fi valabilă timp de un an și, în cazuri excepționale, timp de mai mult de un an pentru anumite categorii de persoane. (a se vedea capitolul V articolul 2 punctul 2.1)

2.1.4.   Vize colective

Aceasta este o viză de tranzit sau o viză limitată la un număr de maximum 30 de zile, care poate fi aplicată pe un pașaport colectiv – exceptând cazul în care legislația internă prevede altfel – eliberat unui grup de străini constituit înainte de a lua decizia de călătorie, cu condiția ca membrii grupului să intre pe teritoriu, să stea acolo și să părăsească teritoriul în grup.

Vizele colective se pot elibera unor grupuri formate din 5 până la 50 de persoane. Responsabilul grupului va poseda pașaport individual și, dacă este necesar, o viză individuală.

2.2.   Vize de ședere de lungă durată

Vizele pentru vizite care depășesc trei luni sunt vize naționale eliberate de una dintre părțile contractante în conformitate cu legislația sa internă.

Cu toate acestea, asemenea vize funcționează ca vize de tranzit uniforme permițând posesorilor să călătorească către teritoriul părții contractante care a eliberat viza, cu condiția ca durata totală a tranzitării să nu depășească cinci zile de la data primei intrări, și cu condiția ca aceștia să îndeplinească condițiile de intrare și să nu se afle pe lista națională de alerte a părții sau părților contractante al căror teritoriu intenționează să-l tranziteze (a se vedea anexa 4).

2.3.   Vize cu valabilitate teritorială limitată

Această viză este aplicată în cazuri excepționale pe un pașaport, document de călătorie sau alt document care dă dreptul posesorului să traverseze frontiera, în cazul în care vizita este autorizată numai pe teritoriul național al uneia sau mai multor părți contractante, cu condiția ca atât intrarea cât și ieșirea să se efectueze prin teritoriul acestei sau acestor părți contractante (a se vedea capitolul V punctul 3).

2.4.   Vize eliberate la frontieră (2)

II.   MISIUNEA DIPLOMATICA SAU OFICIUL CONSULAR COMPETENT

Străinii pentru care există obligativitatea vizei (a se vedea anexa 1), și care doresc să intre pe teritoriul unei părți contractante, trebuie să se adreseze secției de vize din cadrul misiunii diplomatice sau oficiului consular competent.

1.   Determinarea statului competent

1.1.   Statul care are competența de a decide asupra unei cereri

Examinarea cererilor de vize uniforme de ședere de scurtă durată sau de tranzit revine celor de mai jos:

(a)

— Părții contractante pe al cărei teritoriu se află punctul unic sau principal de destinație al vizitei. O parte contractantă tranzitată nu va fi în nici un caz considerată drept țara principală de destinație. Misiunea diplomatică sau oficiul consular la care este depusă cererea decide, de la caz la caz, care este partea contractantă de destinație principală, luând în considerare, în analiza sa, toate elementele și în special scopul vizitei, itinerarul și durata vizitei sau vizitelor. La analizarea acestor elemente, misiunea sau oficiul consular se concentrează în principal pe documentele justificative depuse de solicitant. — Aceasta se concentrează în mod specific asupra motivului principal sau scopului vizitei în cazul în care unul sau mai multe puncte de destinație constituie rezultatul direct sau complementul unui alt punct de destinație. — Aceasta se concentrează în mod specific asupra vizitei cu durata cea mai lungă în cazul în care nici un punct de destinație nu constituie rezultatul sau complementul unui alt punct de destinație; în cazul în care vizitele au o durată egală, primul punct de destinație este factorul determinant.

(b)

— Părții contractante de primă intrare, în cazul în care nu se poate determina partea contractantă de destinație principală. Partea contractantă de primă intrare este statul a cărui frontieră externă o traversează solicitantul pentru a intra în spațiul Schengen după ce i-au fost verificate documentele. — În cazul în care partea contractantă de primă intrare nu impune existența unei vize, ea nu este obligată să elibereze viză, iar dacă nu eliberează viza în mod voluntar, responsabilitatea este transferată, cu consimțământul persoanei respective, primei părți contractante de destinație sau de tranzit care impune existența unei vize. — Examinarea cererilor și eliberarea vizelor cu valabilitatea teritorială limitată (limitată la teritoriul unei părți contractante sau la teritoriul statelor Benelux) este de competența părții sau părților contractante respective.

1.2.   Statul care reprezintă statul competent

(a)

În cazul în care statul competent nu are misiune diplomatică sau oficiu consular într-un stat dat, viza uniformă poate fi eliberată de către misiunea sau oficiul consular al părții contractante care reprezintă interesele statului competent. Viza este eliberată în numele părții contractante reprezentate cu condiția autorizării prealabile din partea acesteia, și, dacă este necesar, a consultării între autoritățile centrale. Dacă unul din statele Benelux are o misiune sau un oficiu consular, acesta reprezintă automat celelalte state Benelux.

(b)

În cazul în care statul competent are o misiune diplomatică sau un oficiu consular în capitala unei țări, dar nu și în zona în care se depune cererea, iar dacă una sau mai multe dintre celelalte părți contractante au o misiune sau un oficiu consular, atunci viza poate fi eliberată, în cazuri excepționale și numai în țările care au dimensiuni geografice foarte mari, de o altă parte contractantă care reprezintă statul competent, cu condiția ca să existe un acord special de reprezentare între cele două părți contractante respective și ca o astfel de acțiune să fie în concordanță cu termenii acordului menționat.

(c)	În conformitate cu dispozițiile de la literele (a) și (b), solicitantul de viză este acela care decide întotdeauna dacă să contacteze fie misiunea diplomatică sau oficiul consular care reprezintă statul competent, fie pe cele ale statului competent.

(d)	Subgrupul de lucru pentru vize întocmește o sinteză a formulelor de reprezentare convenite pe care o actualizează periodic.

(e)

Procedura de eliberare a vizelor Schengen prin referire la articolul 30 alineatul (1) litera (a) din Convenția pentru punerea în aplicare a Acordului Schengen în state terțe în care nu sunt reprezentate toate Statele Schengen are la bază următoarele principii: — Normele privind reprezentarea se aplică în cazul prelucrării cererilor de vize de tranzit aeroportuar, vize de tranzit și de vize ședere de scurtă durată uniforme eliberate în conformitate cu Convenția Schengen și conform Instrucțiunilor consulare comune. Statul reprezentant este obligat să aplice dispozițiile Instrucțiunilor consulare comune cu aceeași diligență și viteză ca și în cazul eliberării propriilor sale vize de categorie similară și cu perioadă de valabilitate similară. — În cazul în care nu există dispoziții exprese în acest sens în acorduri bilaterale, normele privind reprezentarea nu se aplică în cazul vizelor eliberate în scopul desfășurării unei activități profesionale remunerate sau al unei activități care necesită permisiunea prealabilă a statului în care se va desfășura. Solicitantul trebuie să contacteze oficiul consular acreditat al statului în care urmează să se desfășoare activitatea. — Statele Schengen nu sunt obligate să-și asigure reprezentarea în materie de vize în fiecare stat terț. Ele pot decide ca în anumite state terțe cererile de viză sau cererile pentru un anumit tip de viză să fie făcute la un oficiu consular permanent sau misiune diplomatică permanentă ale statului de destinație principală. — Misiunile diplomatice și oficiile consulare sunt singurele responsabile de evaluarea riscului de imigrare ilegală pe care îl prezintă o cerere de viză. — Statul reprezentat își asumă răspunderea pentru cererile de azil făcute de posesorii de viză în cazul cărora ștampila vizei menționează că aceasta a fost eliberată de state reprezentante în numele statelor reprezentate. — În cazuri excepționale, acordurile bilaterale pot stipula că cererile de viză ale unor anumite categorii de străini trebuie să fie înaintate de către statul reprezentant autorităților statului reprezentat în care se află oficiul de destinație principal sau să fie înaintate unei reprezentanțe consulare permanente a acelui stat. Categoriile respective trebuie specificate în scris (dacă este necesar pentru fiecare misiune diplomatică sau oficiu consular). Se prezumă că viza a fost eliberată cu autorizarea statului reprezentat în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) litera (a) din Convenția Schengen. — Acordurile bilaterale pot fi modificate în timp pe baza deciziilor luate individual de către state în privința cererilor de azil depuse într-o anumită perioadă de timp de către posesorii de vize eliberate în cadrul de reprezentare, precum și pe baza altor informații relevante privind eliberarea vizelor. Se poate ajunge, de asemenea, la un acord privind renunțarea la normele privind reprezentarea în cazul anumitor misiuni diplomatice și oficii consulare. — Reprezentarea se aplică exclusiv în domeniul eliberării vizelor. Străinii care nu pot cere o viză deoarece nu pot prezenta suficiente dovezi că îndeplinesc condițiile respective trebuie informați despre faptul că pot cere o viză la un oficiu consular permanent sau misiune diplomatică permanentă ale statului Schengen de destinație principală. — Normele privind reprezentarea pot fi perfecționate ca rezultat al progresului realizat în materie de programe de calculator care permit oficiilor consulare și misiunilor diplomatice care își asumă obligația de reprezentare să se consulte cu autoritățile centrale ale statului reprezentat fără a face un efort suplimentar substanțial. — Se anexează la prezentul document lista normelor privind reprezentareaîn materie de eliberare de viză Schengen în state terțe în care nu sunt reprezentate toate statele Schengen. Modificările aduse acestei liste prin acordul comun între respectivele statele Schengen sunt supuse Grupului Central spre recunoaștere.

2.   Cereri de viză care necesită consultarea autorității naționale centrale sau autorității uneia sau mai multor părți contractante, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2)

2.1.   Consultarea autorității naționale centrale

Misiunea diplomatică sau oficiul consular care examinează cererea solicită autorizare din partea autorității sale centrale, o consultă sau o informează în legătură cu decizia pe care intenționează să o ia în cazurile și conform cu dispozițiile și termenele limită stabilite de legislația și practica internă. Cazurile care necesită consultare națională sunt cuprinse în anexa 5A.

2.2.   Consultarea cu autoritatea centrală a uneia sau mai multor părți contractante

Misiunea diplomatică sau oficiul consular la care se depune cererea solicită autorizare din partea autorității sale centrale care, la rândul său, trimite cererea la autoritățile centrale competente ale uneia sau mai multor părți contractante (a se vedea partea V articolul 2 punctul 2.3). Până la aprobarea de către Comitetul Executiv a listei finale de cazuri care presupun consultarea reciprocă, se aplică lista anexată la prezentele Instrucțiuni consulare comune (a se vedea anexa 5B).

2.3.   Procedura de consultare în cadrul de reprezentare

(a)	In cazul în care se depun cereri de viză de către resortisanții țărilor cuprinse în anexa 5C la o ambasadă sau reprezentanță consulară a unui stat Schengen, care reprezintă un alt stat Schengen, statul reprezentat este consultat.

(b)	Schimbul de informații referitor la aceste cereri de viză este același ca cel realizat în prezent în cadrul de consultare din anexa 5B. Pe formular se include, cu toate acestea, o rubrică obligatorie pentru referiri la teritoriul statului reprezentat.

(c)	Actualele dispoziții ale Instrucțiunilor consulare comune se aplică termenelor limită, prelungirii acestora și tipului de răspuns.

(d)	Consultarea prevăzută în anexa 5B este întreprinsă de către statul reprezentat.

3.   Cererile de viză depuse de nerezidenți

În cazul în care cererea este depusă într-un stat care nu este statul de reședință al solicitantului și există dubii privind intențiile persoanei (în special dacă s-a remarcat un risc de imigrare ilegală), viza se eliberează numai după consultarea cu misiunea diplomatică sau oficiul consular ale statului de reședință al solicitantului și/sau autoritatea centrală a acestuia.

4.   Autorizația de a elibera vize uniforme

Numai misiunea diplomatică sau oficiile consulare ale părților contractante au dreptul să elibereze vize uniforme, cu excepția cazurilor cuprinse în anexa 6.

III.   INIȚIEREA PROCEDURII DE CERERE

1.   Formulare de cerere de viză – numărul de formulare

Străinii trebuie de asemenea să completeze formularul de viză uniformă.

Trebuie completat cel puțin un exemplar al formularului de cerere astfel încât acesta să poată fi folosit în timpul consultării cu autoritățile centrale. În măsura în care procedurile administrative naționale impun acest lucru, părțile contractante pot solicita cererea în mai multe exemplare.

2.   Documentele care urmează a fi anexate

Străinii alătură cererii următoarele documente:

(a)	un document de călătorie valabil pe care să poată fi aplicată o viză (a se vedea anexa 11);

(b)	în cazul în care este necesar, documente care să justifice scopul și condițiile de efectuare a vizitei intenționate.

În cazul în care informațiile furnizate sunt suficiente pentru a permite misiunii diplomatice sau oficiului consular să stabilească buna-credință a solicitantului, personalul însărcinat cu eliberarea vizelor poate excepta solicitantul de la prezentarea documentelor justificative susmenționate.

3.   Garanții privind mijloacele de întoarcere și de subzistență

Străinii trebuie să poată oferi misiunii diplomatice sau oficiului consular la care depun cererea o garanție că dispun de mijloacele adecvate de subzistență și de întoarcere.

4.   Interviuri personale cu solicitanții

Ca regulă generală, solicitantul trebuie să se prezinte personal pentru a justifica verbal temeiurile cererii, în special în cazul în care există dubii în legătură cu scopul real al vizitei sau cu revenirea persoanei respective în țara din care pleacă.

Se poate renunța la această cerință în cazurile în care solicitantul este bine cunoscut sau în cazurile în care distanța față de misiunea diplomatică sau oficiul consular este prea mare, cu condiția să nu existe nici o îndoială cu privire la buna-credință a solicitantului, iar în cazul grupurilor mari, dacă un organism bine cunoscut și de încredere poate garanta pentru buna-credință a persoanelor respective.

IV.   TEMEIUL JURIDIC

Vizele uniforme se pot elibera numai după ce s-au îndeplinit condițiile prevăzute la articolele 15 și 5 din convenție. Aceste articole au următorul cuprins:

Articolul 15

În principiu, viza prevăzută la articolul 10 poate fi eliberată numai dacă străinul îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e).

Articolul 5

(1)   Pentru vizite care nu depășesc durata de trei luni, străinilor care îndeplinesc următoarele condiții li se poate permite intrarea pe teritoriile părților contractante:

(a)	să posede un document sau documente valabile, așa cum sunt acestea definite de către Comitetul executiv, care să-i autorizeze să traverseze frontiera;

(b)	să posede o viză valabilă, dacă acest lucru este obligatoriu;

(c)

după caz, străinii să prezinte documente doveditoare privind scopul și condițiile vizitei proiectate și să dețină, sau să poată obține legal, mijloace de subzistență adecvate atât pentru durata vizitei proiectate cât și pentru întoarcerea în țara lor de origine sau pentru tranzit către un stat terț pe al cărui teritoriu au garantată admiterea;

(d)	străinii să nu se numere printre persoanele pentru care s-a emis o alertă cu scopul de a li se refuza intrarea;

(e)	străinii să nu fie considerați ca fiind o amenințare pentru ordinea publică, securitatea națională sau relațiile internaționale ale oricăreia dintre părțile contractante.

(2)   Oricărui străin care nu îndeplinește toate condițiile de mai sus trebuie să i se refuze intrarea pe teritoriile părților contractante, afară de cazul în care o parte contractantă consideră necesară o derogare de la acel principiu din rațiuni umanitare, din motive de interes național, sau în virtutea unor obligații internaționale. În asemenea cazuri, autorizația de intrare se limitează la teritoriul părții contractante respective, care trebuie să informeze în mod corespunzător celelalte părți contractante.

Aceste norme nu împiedică aplicarea dispozițiilor speciale referitoare la dreptul de azil sau dispozițiile conținute la articolul 18.

Vizele cu valabilitate teritorială limitată se pot elibera cu respectarea condițiilor stipulate în articolul 11 alineatul (2), articolul 14 alineatul (1) și articolul 16 coroborat cu articolul 5 alineatul (2) (a se vedea capitolul V, articolul 3).

Articolul 11 alineatul (2)

(2)   Alineatul (1) nu împiedică o parte contractantă să elibereze în semestrul respectiv dacă este necesar, o nouă viză, a cărei valabilitate este limitată la teritoriul propriu.

Articolul 14 alineatul (1)

(1)   Nici o viză nu poate fi aplicată pe un document de călătorie dacă acel document de călătorie nu este valabil pentru vreuna din părțile contractante. În cazul în care un document este valabil numai pentru o parte contractantă sau pentru un număr de părți contractante, viza ce urmează a fi aplicată este limitată la partea sau părțile contractante în cauză.

Articolul 16

În cazul în care una dintre părțile contractante consideră necesară o derogare, în conformitate cu unul din temeiurile cuprinse în articolul 5 alineatul (2), de la principiul menționat la articolul 15, eliberând o viză unui străin care nu îndeplinește toate condițiile de intrare stipulate în articolul 5 alineatul (1), valabilitatea acestei vize este limitată la teritoriul acelei părți contractante, care trebuie să informeze în mod corespunzător celelalte părți contractante.

V.   EXAMINAREA CERERILOR ȘI LUAREA DECIZIILOR

Misiunea diplomatică sau oficiul consular verifică mai întâi documentele prezentate (1) și apoi, pe baza acestor documente, ia decizia privind cererea de viză (2).

Criterii de bază pentru examinarea cererilor

Principalele aspecte care trebuie reținute atunci când se examinează o cerere de viză sunt: securitatea părților contractante și combaterea imigrației ilegale, precum și alte aspecte legate de relațiile internaționale. În funcție de țara despre care este vorba, unul din aceste elemente poate prima în raport cu celelalte, dar în nici o etapă nu se va omite nici unul dintre acestea.

In ceea ce privește securitatea, este recomandabil să se verifice dacă controalele necesare au fost efectuate: parcurgerea fișierelor care conțin alerte (alerte pentru a se refuza intrarea) din Sistemul de Informații Schengen, consultarea cu autoritățile centrale ale țărilor supuse acestei proceduri.

Misiunea diplomatică sau oficiul consular își asumă întreaga răspundere de a stabili dacă există vreun risc de imigrare. Scopul examinării cererilor este de a depista acei solicitanți care intenționează să imigreze în teritoriul părților contractante și să se stabilească acolo, folosind pretexte precum sunt turismul, studiile, afacerile sau vizitele la rude. Este necesară, prin urmare, o vigilență deosebită atunci când este vorba de „categorii cu risc”, cu alte cuvinte persoane fără un loc de muncă și cele care nu au un venit regulat etc. Dacă există vreun dubiu privind autenticitatea actelor și documentelor justificative prezentate, misiunea diplomatică sau oficiul consular se abțin să elibereze viza.

Dimpotrivă, controalele sunt reduse în cazul în care solicitantul este cunoscut drept o persoană de bună-credință, conform schimbului de informații care a avut loc prin intermediul cooperării consulare.

1.   Examinarea cererilor de viză

1.1.   Verificarea cererii de viză

—	durata solicitată pentru vizită corespunde scopului vizitei

—	răspunsurile la întrebările din formular sunt complete și coerente. Formularul cuprinde o fotografie de identitate a solicitantului de viză și indică, pe cât posibil, principalul oficiu de destinație al vizitei.

1.2.   Verificarea identității solicitantului și verificarea existenței unei alerte cu privire la solicitant lansată în Sistemul de Informații Schengen (SIS) pentru a i se refuza intrarea, sau verificarea posibilității ca acesta să reprezinte orice altă amenințare (pentru securitate) ceea ce ar constitui temeiuri pentru a refuza eliberarea vizei, sau verificarea posibilității ca, din punctul de vedere al imigrării, solicitantul să constituie un risc prin aceea că într-o vizită anterioară el/ea a depășit durata autorizată a vizitei.

1.3.   Verificarea documentului de călătorie

—	Verificare pentru a se constata dacă documentul este sau nu în ordine: acesta trebuie să fie complet, și să nu fie nici modificat, nici falsificat și nici contrafăcut.

—	Verificarea valabilității teritoriale a documentului de călătorie: acesta trebuie să fie valabil pentru intrarea pe teritoriul părților contractante.

—	Verificarea perioadei de valabilitate a documentului de călătorie: perioada de valabilitate a documentului de călătorie trebuie să o depășească cu trei luni pe cea a vizei [articolul 13 alineatul (2) din convenție].

—

Cu toate acestea, din motive umanitare urgente, de interes național sau în virtutea unor obligații internaționale, este posibil ca, în cazuri excepționale, să se aplice vize pe documente de călătorie a căror valabilitate este mai scurtă decât aceea specificată la alineatul precedent (trei luni), cu condiția ca perioada de valabilitate să o depășească pe cea a vizei și ca garanția întoarcerii să nu fie pusă în pericol.

—	Verificarea duratei vizitelor anterioare pe teritoriul părților contractante.

1.4.   Verificarea altor documente în funcție de cerere

Numărul și tipul de documente justificative cerute depinde de riscul posibilei imigrări ilegale și de situația locală (de exemplu dacă moneda este sau nu convertibilă), și poate varia de la o țară la alta. În privința analizei documentelor justificative, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale părților contractante pot stabili de comun acord modalități practice adaptate la condițiile locale.

Documentele justificative se referă la scopul călătoriei, mijloacele de transport și întoarcere, mijloacele de subzistență și găzduire:

—	Documente justificative privind scopul călătoriei sunt, de exemplu: — o scrisoare de invitație; — o citație; — o excursie organizată.

—	Documente justificative privind mijloacele de transport și de întoarcere sunt, de exemplu: — un bilet dus-întors; — valuta pentru benzină sau asigurarea automobilului.

—

Documente justificative privind mijloacele de subzistență: — Ca dovadă a existenței mijloacelor de subzistență pot fi acceptate următoarele: bani lichizi sub forma de valută convertibilă, cecuri de călătorie, carnete de cecuri emise pentru un cont în valută, cărți de credit sau orice alte mijloace care garantează fonduri în valută liber convertibilă. — Nivelul mijloacelor de subzistență este proporțional cu durata vizitei și cu scopul vizitei, precum și cu costul vieții din statul sau statele Schengen care urmează a fi vizitate. În acest scop, sumele de referință pentru trecerea frontierei sunt stabilite în fiecare an de către autoritățile naționale ale părților contractante (a se vedea anexa 7) (3).

—

Documente justificative privind găzduirea: — Ca dovadă a existenței mijloacelor de găzduire, se pot accepta, inter alia, următoarele documente: (a) rezervarea la hotel sau rezervarea la o unitate de cazare similară; (b) documente care atestă existența unui titlu de închiriere sau de proprietate pe numele solicitantului, dovedind deținerea unei proprietăți amplasată în țara care urmează a fi vizitată; (c) in cazul în care un străin declară că stă la domiciliul unei persoane sau într-o instituție, misiunea diplomatică sau oficiul consular verifică dacă străinul va fi într-adevăr găzduit acolo: — fie verificând aceasta cu ajutorul autorităților naționale, în cazul în care asemenea verificări sunt necesare; — fie solicitând prezentarea unui certificat care garantează asumarea obligației de a găzdui, certificat sub forma unui formular armonizat completat de găzduitor și ștampilat de autoritatea de resort a părții contractante, în conformitate cu dispozițiile stipulate în legislația internă a acesteia. Comitetul executiv poate adopta modelul unui asemenea formular; — fie solicitând prezentarea unui certificat sau document oficial sau public care garantează asumarea obligației de a găzdui, redactat și verificat în conformitate cu legile interne ale părții contractante respective. — Prezentarea documentelor privind asumarea obligației de găzduire menționată la cele două liniuțe de mai sus nu constituie o nouă cerință privind eliberarea vizelor. Aceste documente au un scop practic, menit să dovedească existența găzduirii și, după caz, a mijloacelor de subzistență. În cazul în care o parte contractantă folosește acest tip de document, atunci trebuie să specifice în toate cazurile identitatea gazdei și pe cea a oaspetelui sau oaspeților, adresa de găzduire, durata și scopul vizitei precum și posibilele legături de familie, și să indice dacă gazda locuiește legal în țara respectivă. — După eliberarea vizei, misiunea diplomatică sau oficiul consular aplică ștampila proprie și înscriu numărul vizei în document pentru a se evita refolosirea acestuia. — Aceste verificări sunt menite a evita orice invitații false/frauduloase sau invitații provenite de la străini aflați în neregulă sau posibil în neregulă. — Înainte de a cere o viză uniformă, solicitanții pot fi exceptați de obligația de a prezenta documente justificative privind găzduirea, dacă pot dovedi că dispun de mijloace financiare suficiente pentru a acoperi costul subzistenței și găzduirii în statul sau statele Schengen pe care intenționează să-l/să le viziteze.

—

Alte documente, dacă este necesar. — În funcție de cazul în speță se pot solicita și alte documente, ca de exemplu: — dovada adresei de reședință sau dovada legăturilor cu țara de reședință; — autorizația părinților, în cazul minorilor; — dovada statutului social și profesional al solicitantului. — În cazul în care legislația internă a statelor Schengen impune existența unor dovezi ca invitații de la persoane particulare sau pentru călătorii de afaceri, declarații de sponsorizare sau dovezi de găzduire, se folosește un formular armonizat.

1.5.   Examinarea bunei-credințe a solicitantului

Pentru a examina buna-credință a solicitantului, misiunea sau oficiul consular verifică dacă solicitantul este recunoscut ca o persoană de bună-credință în cadrul cooperării consulare.

În plus, acestea consultă informațiile rezultate din schimbul de informații, conform celor specificate în capitolul VIII punctul 3 din prezentele instrucțiuni.

2.   Procedura decizională privind cererile de viză

2.1.   Alegerea tipului de viză și a numărului de intrări

În conformitate cu articolul 11, o viză uniformă poate fi:

—	o viză de călătorie cu una sau mai multe intrări, cu condiția ca nici durata unei vizite continue, nici durata totală a mai multor vizite succesive să nu depășească trei luni din oricare semestru, calculat de la data primei intrări;

—

o viză valabilă timp de un an, care dă dreptul la o vizită cu durata de trei luni în oricare din semestre precum și la mai multe intrări; această viză poate fi eliberată persoanelor care oferă garanțiile necesare și persoanelor pentru care părțile contractante au arătat un interes deosebit. În cazuri excepționale, anumitor categorii de persoane, li se poate elibera o viză valabilă mai mult de un an, dar nu mai mult de cinci ani, dând dreptul la mai multe intrări;

—

o viză de tranzit care autorizează pe posesorul acesteia să treacă prin teritoriile părților contractante o dată, de două ori, sau în mod excepțional de mai multe ori, în drumul spre teritoriul unui stat terț, cu condiția ca nici una din tranzitări să nu depășească cinci zile și cu condiția ca intrarea străinului pe teritoriul statului terț de destinație să fie garantată și ca parcursul urmat să necesite în mod normal tranzitarea teritoriilor părților contractante.

2.2.   Răspunderea administrativă a autorității care intervine

Reprezentantul diplomatic sau șeful secției consulare își asumă, în conformitate cu competențele lor naționale, deplina răspundere pentru modalitățile practice legate de eliberarea vizelor de către misiunile sau posturile lor și se consultă reciproc în această privință.

Misiunea diplomatică sau oficiul consular iau decizia pe baza tuturor informațiilor de care dispun și în funcție de situația specifică a fiecărui solicitant.

2.3.   Procedura de urmat în cazul consultării prealabile cu autoritățile centrale ale celorlalte părți contractante

Părțile contractante au hotărât să creeze un sistem în scopul realizării de consultări cu autoritățile centrale.

În eventualitatea că sistemul tehnic de consultare se defectează, și în funcție de situația specifică, se pot aplica temporar următoarele măsuri:

—	se limitează numărul de cazuri de consultare la cele pentru care consultarea este considerată esențială;

—	se folosește rețeaua locală de ambasade și consulate ale părților contractante respective pentru a canaliza consultarea;

—	se folosește rețeaua locală de ambasade ale părților contractante amplasate (a) în țara care realizează consultarea, (b) în țara care urmează a fi consultată;

—	se folosesc mijloacele de comunicare convenționale între punctele de contact: fax, telefon etc.;

—	se amplifică gradul de vigilență în interesul comun.

În cazurile în care solicitanții intră în categoriile cuprinse în anexa 5B supuse consultării cu o autoritate centrală – de la Ministerul Afacerilor Externe sau de la un alt organism – [articolul 17 alineatul (2) din convenție], vizele se eliberează conform procedurii descrise mai jos.

Misiunea diplomatică sau oficiul consular la care se depune o cerere de către o persoană din una din aceste categorii verifică, mai întâi, prin realizarea unei căutări în Sistemul de Informații Schengen, dacă s-a emis o alertă privind solicitantul respectiv cu scopul de a i se refuza intrarea.

Apoi se urmează procedura descrisă mai jos:

(a)	Procedura   Procedura de la litera (b) nu se aplică în cazul în care pentru solicitantul de viză s-a emis o alertă în Sistemul de Informații Schengen cu scopul de a i se refuza intrarea.

(b)

Trimiterea cererii la autoritatea națională centrală   Misiunea diplomatică sau oficiul consular la care se depune o cerere de către o persoană din una din categoriile supuse consultării trimite de îndată această cerere la autoritatea centrală din țara sa. — În cazul în care autoritatea centrală decide să refuze o cerere pentru care este competentă Partea contractantă care a fost solicitată, nu este necesar să se inițieze sau să se continue o procedură de consultare cu autoritățile centrale ale părților contractante care au cerut să fie consultate. — În cazul unei cereri examinate de reprezentantul statului competent, autoritatea centrală a părții contractante la care se depune cererea o trimite autorității centrale a statului competent. Dacă autoritatea centrală a statului care este reprezentat, sau autoritatea centrală a statului reprezentant decide, conform acordului de reprezentare, să respingă cererea de viză, nu este necesar să se inițieze sau să se continue o procedură de consultare cu autoritățile centrale ale părților contractante care au cerut să fie consultate.

(c)

Informații trimise autorității centrale   Ca o componentă a consultării cu autoritățile centrale, misiunile diplomatice sau oficiile consulare la care se depune o cerere trimit autorităților lor centrale următoarele informații: 1. Misiunea diplomatică sau oficiul consular la care a fost depusă cererea. 2. Numele de familie și toate prenumele, data și locul nașterii și, dacă se cunosc, numele părinților solicitantului. 3. Cetățenia solicitantului (solicitanților) și, dacă se cunosc, orice cetățenii anterioare. 4. Tipul și numărul documentului (documentelor) de călătorie prezentate, data eliberării acestora și data expirării valabilității lor. 5. Durata și scopul vizitei. 6. Datele la care intenționează să călătorească. 7. Domiciliul, profesiunea, angajatorul solicitantului de viză. 8. Referințe din statele membre, în special orice cereri sau vizite anterioare în statele semnatare. 9. Frontiera pe care solicitantul intenționează să o traverseze pentru a intra pe teritoriul Schengen. 10. Orice alte nume (de dinainte de căsătorie, sau după caz, de căsătorie, pentru realizarea unei identificări complete în conformitate cu cerințele legislației interne a Părților contractante și a legislației interne a statului al cărui cetățean este solicitantul). 11. Orice alte informații considerate necesare de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare privind, de exemplu, soțul/soția sau copiii care însoțesc persoana respectivă, orice vize eliberate anterior solicitantului și orice cereri de viză pentru aceeași destinație.   Aceste informații se culeg din formularul de cerere de viză în ordinea în care apar în acest formular.   Rubricile de mai sus constituie baza informațiilor care urmează a fi trimise spre consultare între autoritățile centrale. Partea contractantă care realizează consultarea răspunde de regulă de modul în care trimite informațiile, înțelegând că data și ora transmiterii și primirii lor de către autoritățile centrale destinatare trebuie să fie marcate clar.

(d)

Trimiterea cererii între autoritățile centrale   Autoritatea centrală a părții contractante a cărei misiune diplomatică sau oficiu consular a primit o cerere consultă, la rândul său, autoritatea centrală sau autoritățile centrale ale părții sau părților contractante care au cerut să fie consultate. În acest scop, autoritățile desemnate de părțile contractante sunt considerate ca fiind autorități centrale.   După realizarea verificărilor necesare, aceste autorități trimit rezultatul analizei lor generale privind cererea de viză la autoritatea centrală care le-a consultat.

(e)

Timpul de răspuns: Prelungirea   Termenul limită maxim pe care îl au autoritățile centrale consultate pentru a trimite un răspuns autorității centrale care a cerut consultarea este de șapte zile calendaristice. Timpul inițial de răspuns se calculează începând de la momentul la care se trimite cererea de către autoritatea centrală care trebuie să întreprindă consultarea.   Dacă, în decursul acestor șapte zile, una dintre autoritățile centrale consultate solicită o prelungire a termenului limită, acesta poate fi prelungit cu șapte zile.   În cazuri excepționale, autoritatea centrală consultată poate prezenta o cerere justificată pentru o prelungire cu mai mult de șapte zile.   Autoritățile care sunt consultate se asigură ca, în cazurile de urgență, răspunsul să fie trimis înapoi cât mai curând posibil.   În cazul în care până la termenul limită inițial, sau, după caz, până la termenul prelungit, nu se primește nici un răspuns, aceasta constituie echivalentul unei autorizări și înseamnă că, în ceea ce privește partea sau părțile contractante consultate, nu există temeiuri de obiecție la eliberarea unei vize.

(f)

Decizia bazată pe rezultatul consultării   Odată ce termenul limită inițial sau cel prelungit a expirat, autoritatea centrală a părții contractante la care s-a depus cererea poate autoriza misiunea diplomatică sau oficiul consular să elibereze viza uniformă.   În cazul în care nu există nici o decizie clară din partea autorității centrale, misiunea diplomatică sau oficiul consular la care s-a depus cererea poate elibera viza după 14 zile de la data la care s-a trimis cererea de către autoritatea centrală care întreprinde consultarea. Este la latitudinea fiecărei autorități centrale să-și informeze misiunile sau oficiile la începutul fiecărei perioade de consultare.   În cazurile în care autoritatea centrală primește o cerere pentru o prelungire excepțională a termenului limită, aceasta informează misiunea diplomatică sau oficiul consular la care s-a depus cererea despre acest lucru; misiunea diplomatică sau oficiul consular nu decid asupra cererii înainte de a primi instrucțiuni clare de la autoritatea lor centrală.

(g)

Transmiterea documentelor specifice   În cazuri excepționale, ambasada la care s-a depus cererea de viză poate transmite, la cererea misiunii consulare a statului consultat, formularul de cerere de viză (cu spațiu pentru o fotografie) în conformitate cu articolul 17 din Convenția Schengen.   Această procedură se aplică numai în locurile în care există misiuni diplomatice sau consulare atât ale statului care consultă cât și ale statului consultat, și numai în privința cetățeniilor cuprinse în Anexa 5B.   În nici o circumstanță, răspunsul la consultare sau cererea de a prelungi termenul limită pentru consultare nu pot fi întreprinse pe plan local, cu excepția consultării la nivel local în conformitate cu dispozițiile actuale ale anexei 5B din Instrucțiunile consulare comune; rețeaua de consultare este întotdeauna utilizată pentru schimbul de informații între autoritățile centrale.

2.4.   Refuzul de a examina o cerere, de a elibera o viză

Procedura și posibilele căi de recurs în cazurile în care misiunea diplomatică sau oficiul consular al unei părți contractante refuză să examineze o cerere sau să elibereze o viză sunt reglementate de legislația respectivei părți contractante.

În cazul în care se refuză o viză, iar legislația internă prevede explicarea motivelor unui asemenea refuz, acest lucru trebuie făcut pe baza textului de mai jos:

Dacă este necesar, motivele de mai sus pot fi completate cu informații mai detaliate sau pot cuprinde alte informații în conformitate cu cerințele din acest domeniu prevăzute de legislația internă a statelor Schengen.

În cazul în care o ambasadă sau un oficiu consular care reprezintă un alt stat Schengen este forțat să întrerupă examinarea unei cereri de viză, solicitantul trebuie anunțat despre aceasta și informat că se poate adresa celei mai apropiate misiuni diplomatice sau consulare a statului competent să examineze cererea de viză.

3.   Vize cu valabilitate teritorială limitată

Se poate elibera o viză a cărei valabilitate este limitată la teritoriul uneia sau mai multor părți contractante:

1.

În cazurile în care o misiune diplomatică sau un oficiu consular consideră necesară o derogare de la principiul menționat la articolul 15 din convenție (articolul 16) dintr-unul din motivele cuprinse la articolul 5 alineatul (2) (din motive umanitare, din rațiuni de interes național sau în temeiul unor obligații internaționale).

2.

În cazurile prevăzute la articolul 14 din convenție, în conformitate cu care: „1. Nu se poate aplica nici o viză pe un document de călătorie dacă acel document nu este valabil pentru vreuna din părțile contractante. Dacă un document de călătorie este valabil numai pentru o parte contractantă sau pentru un număr de părți contractante, viza care se va aplica este limitată la partea sau părțile contractante respective. 2. În cazul în care un document de călătorie nu este recunoscut ca valabil de către una sau mai multe părți contractante, în loc de viză se poate elibera o autorizație.”

3.	În cazurile în care, datorită urgenței extreme (din motive umanitare, din rațiuni de interes național sau în virtutea unor obligații internaționale), o misiune diplomatică sau un oficiu consular nu se consultă cu autoritățile centrale sau când această procedură dă naștere la contestare.

4.

În cazurile în care o misiune diplomatică sau un oficiu consular eliberează, ca necesitate absolută, o nouă viză pentru o vizită care urmează a fi întreprinsă în același semestru unui solicitant care, într-o perioadă de șase luni, a folosit deja o viză cu o valabilitate de trei luni. Valabilitatea este limitată la teritoriul unei singure părți contractante, al Benelux-ului sau a două din statele Benelux-ului în cazul scenariilor 1, 3 și 4 de mai sus, și la teritoriul uneia sau mai multor părți contractante, Benelux-ului sau a două din statele Benelux-ului în cazul scenariului 2. Misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale celorlalte părți contractante sunt informate despre cazurile în care se eliberează aceste vize.

VI.   COMPLETAREA AUTOCOLANTELOR DE VIZĂ

Anexele 8 și 13 conțin următoarele: anexa 8 – o descriere a caracteristicilor de securizare ale autocolantelor; anexa 13 – exemple de specimene de autocolante care au fost deja completate.

1.   Secțiunea rubrici comune (Secțiunea 8)

1.1.   Rubrica „VALABILĂ PENTRU”

Această rubrică indică teritoriul în care are dreptul să călătorească posesorul vizei.

Această rubrică se poate completa într-unul din modurile următoare:

(a)	Statele Schengen;

(b)

Statul Schengen sau statele Schengen la al căror teritoriu se limitează valabilitatea vizei (în acest caz se folosesc următoarele prescurtări: F pentru Franța, D pentru Germania, E pentru Spania, GR pentru Grecia, P pentru Portugalia, I pentru Italia, L pentru Luxemburg, N pentru Țările de Jos, B pentru Belgia);

(c)

Benelux

—

În cazul în care autocolanta se folosește pentru eliberarea unei vize uniforme, în conformitate cu articolele 10 și 11 din convenție, sau pentru eliberarea unei vize a cărei valabilitate nu este limitată la teritoriul părții contractante care a eliberat viza, rubrica „valabilă pentru” se completează cu cuvintele „Statele Schengen” în limba părții contractante care a eliberat viza.

—	În cazul în care autocolanta se folosește pentru a elibera vize care limitează intrarea, șederea și ieșirea la numai un singur teritoriu, această rubrică se completează, în limba națională, cu numele părții contractante la care se limitează intrarea, șederea și ieșirea posesorului vizei.

—	În conformitate cu articolul 14 din Convenție, valabilitatea teritorială limitată se poate referi la teritoriul mai multor părți contractante; în asemene cazuri, în această rubrică se înscriu numele respectivelor părți contractante.

—	Valabilitatea teritorială limitată nu se poate aplica la un teritoriu cu o dimensiune mai mică decât cea a unei părți contractante.

1.2.   Rubrica „DE LA … LA”

Această rubrică indică perioada în care posesorul poate efectua vizita autorizată prin viză.

Data de la care titularul vizei poate intra pe teritoriul pentru care este valabilă viza este înscrisă ca mai jos, după cuvintele „DE LA”:

—	ziua este înscrisă folosindu-se două cifre, prima dintre acestea fiind zero dacă ziua respectivă este formată dintr-o singură cifră;

—	liniuță orizontală;

—	luna este înscrisă folosindu-se două cifre, prima dintre acestea fiind zero dacă luna respectivă este formată dintr-o singură cifră;

—	liniuță orizontală;

—	anul este înscris folosindu-se două cifre, care corespund ultimelor două cifre ale acelui an;

—	De exemplu: 15-04-94 = 15 aprilie 1994.

Data ultimă la care posesorul vizei poate efectua vizita autorizată prin viză este înscrisă după cuvântul „LA”. Posesorul vizei trebuie să fi părăsit teritoriul pentru care este valabilă viza până la miezul nopții la acea dată.

Această dată se înscrie în același mod ca data primă de mai sus.

1.3.   Rubrica „NUMĂR DE INTRĂRI”

Această rubrică indică de câte ori poate intra posesorul vizei pe teritoriul pentru care este valabilă viza; cu alte cuvinte, aceasta înseamnă numărul perioadelor de ședere care pot fi împărțite pe toată perioada de valabilitate, a se vedea punctul 1.4.

Numărul de intrări poate fi una, două sau mai multe. Acest număr se înscrie la dreapta mențiunii tipărite, folosindu-se „01”, „02”, sau prescurtarea „MULT”, în cazul în care viza autorizează mai mult de două intrări.

Pentru o viză de tranzit pot fi autorizate numai una sau două intrări (se înscrie „01” sau „02”). Se autorizează mai multe intrări („MULT”) numai în cazuri excepționale.

Viza expiră atunci când numărul total de ieșiri efectuate de posesor egalează numărul de intrări autorizate, chiar dacă posesorul nu a folosit numărul de zile autorizate prin viză.

1.4.   Rubrica „DURATA VIZITEI … ZILE”

Această rubrică indică numărul de zile în care titularul poate ședea pe teritoriul pentru care este valabilă viza  (4). Această vizită poate fi continuă sau poate fi divizată, în funcție de numărul de zile autorizate, pe mai multe perioade între datele menționate la punctul 1.2, ținând seama de numărul de intrări autorizate în conformitate cu punctul 1.3.

Numărul de zile autorizate este înscris în spațiul liber dintre „DURATA VIZITEI” și „ZILE”, sub forma a două cifre, dintre care prima este zero dacă numărul de zile este mai mic de 10.

Numărul maxim de zile care pot fi incluse la această rubrică este de 90 per semestru.

1.5.   Rubrica „ELIBERAT ÎN … LA …”

Această rubrică indică, în limba părții contractante care eliberează viza, numele orașului în care se află misiunea diplomatică sau oficiul consular care eliberează viza, acest nume fiind înscris între „ÎN” și „LA”. Data eliberării se indică după „LA”.

Data eliberării se înscrie în același fel ca data menționată la punctul 1.2.

Autoritatea care a eliberat viza poate fi identificată după înscrisul care apare în ștampila aplicată în secțiunea 4.

1.6.   Rubrica „NUMĂR PAȘAPORT”

Această rubrică indică numărul pașaportului pe care se aplică viza sub formă de autocolantă. Acest număr este urmat de menționarea copiilor și soțului/soției dacă aceștia apar în pașaport, și care însoțesc pe posesorul acestuia [o literă „X”, pentru copii, precedată de numărul acestora (de exemplu 3X = trei copii) și o literă „Y” pentru soț/soție].

Numărul pașaportului este numărul de serie care este tipărit sau perforat pe toate, sau aproape toate, paginile pașaportului.

1.7.   Rubrica „TIPUL VIZEI”

Pentru a ușura activitatea autorităților de control, această rubrică specifică tipul de viză folosind literele A, B, C și D după cum urmează:

A:	viză de tranzit aeroportuar

B:	viză de tranzit

C:	viză de ședere de scurtă durată

D:	viză națională de ședere de lungă durată

În cazul vizelor cu valabilitate teritorială limitată și al vizelor colective se folosesc literele A, B sau C conform cazului respectiv.

2.   Secțiunea rubrici cu caracter național („OBSERVAȚII”) (Secțiunea 9)

Spre deosebire de secțiunea 8 (rubrici comune și obligatorii), această secțiune este rezervată oricăror observații legate de dispoziții de drept intern. Deși părțile contractante sunt libere să includă orice observații pe care le consideră relevante, ele sunt obligate să-și informeze partenerii în acest sens, pentru ca aceste observații să poată fi interpretate (a se vedea anexa 9).

3.   Secțiunea privind ștampila misiunii sau oficiului care eliberează viza (Secțiunea 4)

Stampila misiunii diplomatice sau oficiului consular care eliberează viza este aplicată în dreptunghiul dintre latura stângă a autocolantei și secțiunea „OBSERVAȚII” și secțiunea cu rotogravură și secțiunea care urmează a fi scanată electronic.

Dimensiunea și conținutul ștampilei, cât și cerneala utilizate sunt stabilite prin dispozițiile de drept intern ale părților contractante.

4.   Secțiunea ce urmează a fi scanată electronic (Secțiunea 5)

Atât formatul vizei sub formă de autocolantă cât și cel al secțiunii care urmează a fi scanată electronic au fost hotărâte de ICAO pe baza unei propuneri înaintate de statele Schengen. Această secțiune este formată din două rânduri de 36 caractere (OCR B-10 cpi). Anexa 10 explică modul de completare a acestei secțiuni.

5.   Alte aspecte legate de eliberarea vizelor

5.1.   Semnarea vizelor

În cazurile în care legislația sau practica unei părți contractante cere existența unei semnături de mână, autocolanta aplicată pe pagina pașaportului este semnată de funcționarul care are această responsabilitate.

Semnătura este amplasată la dreapta rubricii „OBSERVAȚII”; semnătura trebuie să se extindă parțial pe pagina pașaportului sau a documentului de călătorie, dar nu trebuie să acopere secțiunea destinată scanării electronice.

5.2.   Anularea autocolantelor completate

Nu se fac nici un fel de modificări la viza sub formă de autocolantă. Dacă se face o greșeală în procesul eliberării vizei, atunci eticheta este anulată.

—	În cazul în care greșeala este descoperită pe o autocolantă care nu a fost încă aplicată pe pașaport, autocolanta se distruge sau se taie în două pe diagonală.

—	În cazul în care greșeala este descoperită după ce autocolanta a fost aplicată pe pașaport, se va trasa pe autocolantă o cruce roșie și se aplică o nouă autocolantă.

5.3.   Aplicarea pe pașaport a vizelor sub formă de autocolante

Autocolanta se completează înainte de a fi aplicată pe pașaport. Stampila și semnătura se pun pe autocolantă după ce aceasta a fost aplicată pe pașaport sau pe documentul de călătorie.

Odată corect completată, autocolanta se aplică pe prima pagină din pașaport care nu mai are pe suprafața ei nici un alt fel de înscris sau ștampilă – în afară de ștampila de identificare a cererii. Se refuză pașapoartele care nu au spațiu liber pentru aplicarea autocolantei, pașapoartele care au expirat și pașapoartele care nu autorizează ieșirea de pe teritoriu înainte ca viza să expire, sau care nu autorizează revenirea străinului pe teritoriul țării sale de origine sau intrarea pe teritoriul unei terțe țări (a se vedea articolul 13 din convenție).

5.4.   Pașapoartele și documentele de călătorie pe care se pot aplica vize uniforme

Criteriile folosite pentru a decide ce documente de călătorie pot purta o viză, în conformitate cu dispozițiile articolului 17 alineatul (3) litera (a) din convenție, sunt cuprinse în anexa 11.

Conform articolului 14, nu se poate aplica nici o viză pe un document de călătorie dacă acel document de călătorie nu este valabil pentru vreuna din părțile contractante. În cazul în care un document de călătorie este valabil numai pentru o parte contractantă sau pentru un număr de părți contractante, viza care se aplică se limitează la partea sau părțile contractante respective.

Dacă un document de călătorie nu este recunoscut ca valabil de către una sau mai multe părți contractante, se poate elibera o autorizație în loc de viză. Autorizația se înscrie pe o foaie de hârtie separată și are exclusiv efectul unei vize cu valabilitate teritorială limitată.

VII.   CONDUCEREA ADMINISTRATIVĂ ȘI ORGANIZAREA

1.   Organizarea secțiilor de viză

Fiecare parte contractantă răspunde de organizarea propriei secții de vize.

Șefii de misiuni diplomatice sau oficii consulare iau măsuri asiguratorii pentru ca secția răspunzătoare de eliberarea vizelor să fie organizată de așa manieră încât să se evite orice tip de comportament neglijent care ar pute facilita furtul și falsificările.

—	Personalul responsabil de eliberarea vizelor nu este expus în nici un fel presiunilor locale.

—	Pentru a se evita formarea de „obișnuințe” care ar putea conduce la scăderea vigilenței, funcționarii răspunzători sunt rotiți în mod regulat.

—	Depozitarea și folosirea autocolantelor pentru vize fac obiectul unor măsuri de securitate similare celor aplicate altor documente care necesită protecție.

2.   Arhivarea

Fiecare parte contractantă răspunde de arhivarea cererilor, și a fotografiilor solicitanților în cazurile în care vizele sunt supuse consultării centrale.

Cererile de viză se păstrează cel puțin un an dacă viza a fost eliberată, și cel puțin cinci ani dacă s-a refuzat eliberarea vizei.

Pentru a facilita găsirea unei cereri, în timpul consultărilor și în răspunsurile la consultări se menționează numerele de referință ale dosarului și arhivei.

3.   Registrele de vize

Fiecare parte contractantă înregistrează vizele care au fost eliberate în conformitate cu practica națională. Autocolantele sunt înregistrate ca atare.

4.   Taxe aplicate pentru eliberarea vizelor

Taxele care urmează a fi aplicate pentru eliberarea de vize sunt cuprinse în anexa 12.

VIII.   COOPERAREA CONSULARĂ LA NIVEL LOCAL

1.   Cadrul cooperării consulare la nivel local

Cooperarea consulară la fața locului se concentrează, în general, asupra evaluării riscurilor de imigrare. Scopul principal este acela de a hotărî asupra unor criterii comune pentru examinarea dosarelor, schimbul de informații privind folosirea de documente false, privind posibile rute de imigrație ilegală precum și cu privire la refuzarea eliberării vizelor în cazurile în care cererile sunt în mod clar lipsite de o bază corectă sau frauduloase. Aceasta trebuie, totodată, să permită schimbul de informații privind solicitanții de bună-credință și elaborarea în comun a informațiilor destinate publicului larg cu privire la condițiile care reglementează cererile de viză Schengen.

Cooperarea consulară ține seama de asemenea de situația administrativă locală și de structura economică și socială.

Misiunea diplomatică și oficiile consulare organizează întâlniri regulate, în funcție de împrejurări și ori de câte ori consideră adecvat: ele înaintează autorităților centrale rapoarte privind aceste întâlniri. La cererea Președinției, acestea înaintează un raport semestrial general.

2.   Cum să se evite cererile multiple sau cererile depuse după un refuz recent de eliberare a unei vize

Schimbul de informații între misiuni și posturi, ca și identificarea cererilor prin intermediul unei ștampile sau prin alte mijloace sunt menite să împiedice prezentarea, de către aceeași persoană, a unor cereri multiple sau succesive de viză, fie în timp ce o cerere este în curs de examinare, fie după ce o cerere a fost refuzată, de către aceeași misiune sau post ori de către o altă misiune sau un alt post.

Fără a aduce atingere consultării care poate avea loc între misiuni și oficii și schimbului de informații pe care acestea îl pot realiza, misiunea sau oficiul la care a fost depusă o cerere aplică pe pașaportul fiecărui solicitant o ștampilă cu mențiunea „Viză cerută la data de … la …”. Spațiul care urmează după „la data de” se completează cu șase cifre (două cifre pentru zi, două pentru lună și două pentru an): al doilea spațiu este rezervat pentru misiunea diplomatică sau oficiul consular respectiv. Trebuie adăugat codul pentru viza care a fost cerută.

Misiunea sau oficiul care primește cererea decide dacă să aplice sau nu o ștampilă pe pașapoartele diplomatice sau de serviciu.

Stampila se poate aplica și în cazul vizelor pentru ședere îndelungată.

În cazul în care un stat Schengen reprezintă un alt stat Schengen, ștampila cuprinde, după codul tipului de viză cerută, indicativul „R”, urmat de codul statului reprezentat.

În cazul în care se eliberează viza, autocolanta se aplică, pe cât posibil, peste ștampila de identificare.

În împrejurări excepționale când este impracticabilă aplicarea unei ștampile, misiunea sau oficiul consular al Președinției în exercițiu informează respectivul grup Schengen și prezintă grupului spre aprobare o altă propunere, de pildă schimbul de fotocopii ale pașapoartelor sau schimbul de liste cu cereri de viză respinse care să justifice refuzul.

Șefii de misiuni diplomatice sau oficii consulare adoptă la nivel local, și la inițiativa Președinției, măsuri preventive alternative sau suplimentare, în cazul în care asemenea măsuri se dovedesc necesare.

3.   Evaluarea bunei-credințe a solicitantului

Pentru a facilita evaluarea bunei-credințe a solicitantului, misiunile diplomatice sau oficiile consulare pot realiza, în conformitate cu legislația internă, un schimb de informații pe baza înțelegerilor încheiate la nivel local ca o componentă a cooperării lor, și în conformitate cu punctul 1 din acest capitol.

Se poate face, periodic, schimb de informații cu privire la următoarele: persoane ale căror cereri au fost refuzate datorită faptului că s-au folosit documente furate, pierdute sau falsificate, sau datorită faptului că data de ieșire de pe viza anterioară nu a fost respectată, sau deoarece există un risc privind securitatea și în special deoarece există motive de a crede că se încearcă imigrarea ilegală pe teritoriul părților contractante.

Informațiile schimbate și obținute în comun servesc ca instrument de lucru pentru analiza cererilor de viză. Ele nu înlocuiesc, însă, examinarea propriu-zisă a cererii de viză și nici cercetarea cu ajutorul Sistemului de Informații Schengen, nici consultarea cu autoritățile centrale care cer aceasta.

4.   Schimbul de date statistice

4.1.   La fiecare trei luni se face un schimb de date statistice privind vizele de ședere de scurtă durată, vizele de tranzit și vizele de tranzit aeroportuar care au fost eliberate și privind cererile de astfel de vize care au fost respinse oficial.

4.2.   Fără a aduce atingere obligațiilor stipulate la articolul 16 din convenție, care sunt clar prezentate în anexa 14 la Instrucțiunile consulare comune și care cer statelor Schengen să prezinte în interval de 72 de ore detalii privind eliberarea de vize cu valabilitate teritorială limitată, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor Schengen sunt obligate să facă schimb de date statistice privind vizele cu valabilitate teritorială limitată eliberate în luna anterioară și să transmită aceste date statistice autorităților lor naționale centrale respective.

---

(1)  În conformitate cu articolul 138 al Convenției, aceste prevederi se aplică numai teritoriului european al Republicii Franceze și Regatului Țărilor de Jos.

(2)  În cazuri excepționale, vizele de ședere de scurtă durată sau vizele de tranzit se pot elibera la frontieră, în conformitate cu condițiile definite în partea II punctul 5 din Manualul comun privind frontierele externe.

(3)  Aceste sume de referință se vor fixa conform celor stabilite în partea I a Manualului comun privind frontierele externe.

(4)  În cazul vizelor de tranzit, durata tranzitării nu va depăși cinci zile.

---

Apendicele 2

CONFIDENȚIAL

MANUALUL COMUN

CONFIDENȚIAL

---

Apendicele 3

Se abrogă următoarele decizii ale Comitetului executiv și Grupului central:

(a)

Deciziile Comitetului executiv   SCH/Com-ex (93)4 rev. 2 cor. din 14 decembrie 1993   SCH/Com-ex (93)5 rev. din 14 decembrie 1993   SCH/Com-ex (94)5 din 27 iunie 1994   SCH/Com-ex (94)6 din 27 iunie 1994   SCH/Com-ex (94)7 din 27 iunie 1994   SCH/Com-ex (94)12 din 27 iunie 1994   SCH/Com-ex (94)20 rev. din 21 noiembrie 1994   SCH/Com-ex (94)23 rev. din 22 decembrie 1994   SCH/Com-ex (94)24 rev. din 22 decembrie 1994   SCH/Com-ex (95)1 din 28 aprilie 1995   SCH/Com-ex (95)4 din 28 aprilie 1995   SCH/Com-ex (95)15 rev. 2 din 29 iunie 1995   SCH/Com-ex (95)22 rev. din 20 decembrie 1995   SCH/Com-ex (96)14 rev. din 27 iunie 1996   SCH/Com-ex (96)24 din 19 decembrie 1996   SCH/Com-ex (97)13 din 24 iunie 1997   SCH/Com-ex (97)21 din 7 octombrie 1997   SCH/Com-ex (97)36 din 15 decembrie 1997   SCH/Com-ex (97)41 din 15 decembrie 1997   SCH/Com-ex (98)13 din 21 aprilie 1998   SCH/Com-ex (98)36 din 16 septembrie 1998   SCH/Com-ex (98)38 cor. din 16 septembrie 1998   SCH/Com-ex (98)54 din 16 decembrie 1998   SCH/Com-ex (98)55 din 16 decembrie 1998

(b)

Deciziile Grupului central   SCH/C (96)16 din 12 martie 1996   SCH/C (96)32 din 26 aprilie 1996   SCH/C (96)40 din 28 mai 1996   SCH/C (96)41 din 23 mai 1996   SCH/C (96)96 din 11 mai 1996   SCH/SG (97)9 din 17 ianuarie 1997   SCH/C (97)95 din 7 iulie 1997   SCH/SG (97)79 din 7 octombrie 1997   SCH/Pers (98)9 rev. din 30 martie 1998   SCH/SG (98)25 rev. din 31 martie 1998   SCH/C (98)135 din 15 decembrie 1998

---