—

declararea prezentei acțiuni drept admisibilă și întemeiată;

—

anularea raportului de notare 2016 al reclamantului, semnat de secretarul general la 16 noiembrie 2018;

—

în cazul în care este necesar, anularea deciziei președintelui din 25 septembrie 2019 de respingere a contestației;

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare și a articolului 25 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în măsura în care, în primul rând, evaluarea reclamantului ar fi incompletă întrucât în cadrul rubricii „simțul răspunderii și conștiința profesională”, secțiunea „comportament”, din ultima versiune a raportului de notare, nu figurează nicio apreciere. De asemenea, ar exista o diferență suficient de caracterizată între rapoartele de notare din 2016 și rapoartele de notare anterioare, în special cel din 2015, iar această diferență nu ar fi motivată corespunzător.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe neluarea în considerare în cadrul aprecierilor a situației privind insuficiența personalului din unitatea reclamantului și a activităților anexe ale reclamantului. În această privință, reclamantul consideră că, în 2016, performanța sa a fost influențată de mai mulți factori care nu au fost luați în considerare în mod corespunzător de pârât la întocmirea raportului de notare, și anume situația privind insuficiența personalului din unitatea sa, participarea sa în cadrul comitetului de personal și participarea sa la instituirea unui nou concept de evacuare devenit o prioritate a Direcției B din cadrul DG SAFE, „PPP”.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, în măsura în care aprecierile cuprinse în raportul de notare 2016, marcate de o deteriorare flagrantă a performanțelor în raport cu 2015, ar fi vădit eronate și nu ar ține seama de marea implicare a reclamantului în sarcinile sale și de rezultatele obținute, în pofida împrejurărilor deosebit de dificile.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa unei atmosfere calme la interviurile de notare și pe încălcarea dreptului de a fi ascultat și a articolului 6.2 din regulamentul intern referitor la notare, în măsura în care interviul cu primul notator și în special interviul cu notatorul final nu s-ar fi desfășurat în atmosfera calmă impusă la articolul 6.2 din regulamentul intern și nu i-ar fi permis reclamantului să prezinte în mod util observațiile sale cu privire la remarcile negative din raportul de notare. Raportul a rămas de altfel în mare neschimbat după aceste interviuri.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor obiectivității și imparțialității, pe hărțuire și pe încălcarea articolului 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a principiului solicitudinii, precum și pe abuzul de putere. În această privință, reclamantul consideră că lipsa unei justificări suficiente, pertinente și întemeiate pe comentarii negative sau cu conotații negative în raportul de notare 2016 îl determină pe reclamant să considere că acest raport este abuziv și marcat de o lipsă vădită de obiectivitate și de imparțialitate și seamănă mai degrabă cu o reglare de conturi din partea notatorului final, cu asistența primului notator. Fiecare element al evaluării ar fi devalorizant în raport cu anii anteriori, în special cu 2015, fără niciun motiv. Acesta nu ar conține niciun element pozitiv. Majoritatea elementelor obținute de reclamant în 2016 ar fi trecute sub tăcere, toată munca realizată ar fi negată. Acest raport ar fi marcat de abuz de putere întrucât ar avea drept unic obiectiv să îl vatăme pe reclamant prin prezentarea unei versiuni trunchiate a realității prestațiilor sale, protejată în aparență de larga putere de apreciere rezervată notatorilor. Această abordare abuzivă, constând în utilizarea abuzivă a sistemului de notare sub pretextul deviat al unei largi puteri de apreciere, are efectul de a face dificilă apărarea reclamantului, întrucât se află în aparență în fața unor judecăți de valoare al căror control este limitat. În sfârșit, pârâtul nu și-ar fi respectat nici datoria de solicitudine întrucât, în mod vădit, interesele reclamantului nu ar fi fost luate în considerare.