(a)

faptul că FOBT ofereau activități care erau „pariuri” potrivit dreptului intern (sau activități pe care autoritatea de reglementare competentă era dispusă, în scopul exercitării competențelor sale de reglementare, să le trateze ca „pariuri” în sensul dreptului intern) și

(b)

faptul că aparatele de joc în sensul părții a III-a ofereau activități supuse unei clasificări diferite potrivit dreptului intern, și anume „jocuri” și faptul că jocurile și pariurile erau supuse unor regimuri juridice diferite de legislația acestui stat membru în materia controlului și a reglementării jocurilor de noroc? În cazul unui răspuns afirmativ, care sunt diferențele între regimurile juridice în cauză de care instanța naționala ar trebui să țină seama?

(a)

asemănările și diferențele în privința mizelor și premiilor maxime permise între FOBT și aparatele de joc în sensul părții a III-a;

(b)

faptul că FOBT puteau fi utilizate numai în anumite tipuri de localuri deținătoare de licență pentru pariuri, care erau diferite și supuse unui regim diferit față de cele deținătoare de licențe pentru jocuri (chiar dacă FOBT și până la două aparate de joc în sensul părții a III-a puteau fi utilizate împreună în localuri deținătoare de licențe pentru pariuri);

(c)

faptul că șansele de câștig pe FOBT erau direct proporționale cu cotele fixe publicate, în timp ce șansele de câștig pe aparate de joc în sensul părții a III-a puteau, în unele cazuri, să fie modificate printr-un dispozitiv care garanta pe termen lung un procentaj de remunerare determinat pentru operator și pentru jucător;

(d)

asemănări și diferențe între formatele disponibile pe FOBT și pe aparatele de joc în sensul părții a III-a;

(e)

asemănări și diferențe între FOBT și aparatele de joc în sensul părții a III-a în ceea ce privește interacțiunea care poate apărea între jucător și aparat;

(f)

problema dacă punctele menționate mai sus erau cunoscute de majoritatea jucătorilor care utilizau aparatele în cauza sau erau considerate de aceștia ca fiind relevante sau importante;

(g)

dacă diferența de tratament în privința TVA-ului este justificată de cele menționate mai sus?

(a)

poate un stat membru să invoce, în principiu, argumentul respectării diligenței necesare împotriva unei obiecții potrivit căreia principiul neutralității fiscale a fost încălcat de acel stat membru și

(b)

dacă răspunsul la litera (a) este afirmativ, ce factori sunt relevanți pentru determinarea faptului dacă statul membru poate sau nu poate invoca această apărare?