1)

Statul membru în cauză, care decide, în temeiul articolului 36 alineatul (2) din Regulamentul 1107/2009 (1), cu privire la autorizarea unui produs fitosanitar, dispune de o marjă pentru a deroga de la evaluarea efectuată de statul membru raportor pentru zona în cauză, care a examinat cererea în temeiul articolului 36 alineatul (1) din Regulamentul 1107/2009, și, în caz afirmativ, care este această marjă?

2)

Dacă răspunsul la prima întrebare trebuie să fie acela că nu există o marjă pentru statul membru în cauză sau că aceasta este una limitată, cum este concretizat dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, astfel cum prevede articolul 47 din cartă? Corectitudinea evaluării efectuate de statul membru raportor pentru zona în cauză poate fi integral pusă în discuție în fața instanței naționale a statului membru în cauză?

3)

Dacă statul membru în cauză sau instanța judecătorească a acestui stat membru ajunge la concluzia că evaluarea efectuată de statul membru raportor pentru zona în cauză se bazează pe motive insuficiente, în ce măsură statul membru în cauză are obligația, în acest caz, să implice statul membru raportor pentru zona în cauză în realizarea unei evaluări suficient de motivate?

4)

Statul membru raportor pentru zona în cauză se poate limita la o evaluare bazată pe orientări exclusiv adoptate, chiar dacă cunoștințele științifice și tehnice incluse în acestea nu mai sunt actuale în totalitate?

5)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea precedentă, statul membru care efectuează evaluarea pentru zona în cauză se poate limita așadar la cunoștințele științifice și tehnice incluse în orientări care au fost deja elaborate, însă nu au fost încă adoptate, sau statul membru care efectuează evaluarea pentru zona în cauză trebuie să țină seama de toate cunoștințele științifice și tehnice disponibile, inclusiv de cele care nu sunt incluse în orientări?