A)

În sensul clauzei 2 din acordul anexat la Directiva 1999/70/CE (1) a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, un lucrător „cu contract pe durată nedeterminată nepermanent”, astfel cum este descris în prezenta decizie, trebuie considerat un „lucrător cu contract pe durată determinată” și intră în domeniul de aplicare al acordului-cadru și, în special, al clauzei 5 din acesta?

B)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, în vederea aplicării clauzei 5 din acordul-cadru anexat la Directiva 1999/70/CE, trebuie să se considere că a existat o „folosire succesivă” a contractelor temporare sau reînnoiri succesive în cazul unui lucrător cu contract de muncă pe durată nedeterminată nepermanent încheiat cu o autoritate publică, în cazul în care acest contract nu are o durată determinată concretă, ci este condiționat în ceea ce privește valabilitatea sa de publicarea în viitor a unui anunț de concurs și de ocuparea postului, în cazul în care această publicare a anunțului nu avut loc în perioada cuprinsă între anul 2002 și primul semestru al anului 2021?

C)

Clauza 5 din Directiva 1999/70/CE a Consiliului […] trebuie interpretată în sensul că se opune unei interpretări a articolului 15 alineatul (5) din Statutul lucrătorilor (care are ca obiect punerea în aplicare a directivei și care prevede, în acest scop, o durată maximă de 24 de luni pentru ansamblul contractelor temporare succesive ale lucrătorilor într-o perioadă de referință de 30 de luni), potrivit căreia perioadele lucrate ca perioade pe durată nedeterminată nepermanente sunt excluse din calcul, întrucât, în acest caz, nu ar exista nicio limitare aplicabilă pentru aceste contracte, nici în ceea ce privește durata, numărul sau cauza reînnoirii lor, nici în ceea ce privește includerea lor într-o succesiune de contracte?

D)

Clauza 5 din acordul anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului […] se opune unei reglementări naționale care nu stabilește nicio limită (ca număr, durată sau cauze) pentru reînnoirea expresă sau tacită a unui anumit contract temporar, precum cea a contractelor pe durată nedeterminată nepermanente din sectorul public, stabilind doar o limită pentru durata totală a unui astfel de contract împreună cu o succesiune de contracte temporare?

E)

Întrucât legiuitorul spaniol nu a prevăzut nicio reglementare care să limiteze reînnoirea expresă sau tacită a contractelor lucrătorilor pe durată nedeterminată nepermanenți, cazul unui lucrător din sectorul public, precum cel din prezentul litigiu, care are un contract de muncă pe durată nedeterminată nepermanent, a cărui durată prevăzută nu a fost niciodată exprimată sau precizată și care a fost prelungit cel puțin din anul 2002 (reîncadrare în urma concedierii) până în anul 2021, fără să fi fost organizată o procedură de selecție pentru ocuparea postului său și să pună capăt caracterului temporar al contractului, trebuie considerat o încălcare a clauzei 5 din acordul anexat la Directiva 1999/70/CE?

F)

Se poate considera că legislația națională conține măsuri suficient de disuasive împotriva folosirii contractelor sau a reînnoirilor succesive ale contractelor de muncă temporare, contrare clauzei 5 din acordul-cadru, care respectă cerințele stabilite de jurisprudența CJUE în Hotărârea din 7 martie 2018 în cauza C-494/16 (2), Santoro, și în Hotărârea din 8 mai 2019, C-494/17 (3), Rossato, în ceea ce privește repararea prejudiciului suferit de lucrător prin restitutio in integrum, atunci când prevede numai o indemnizație forfetară și obiectivă (20 de zile de salariu pentru fiecare an de muncă, în limita unui an [de salariu]), dar nu este prevăzută nicio indemnizație suplimentară pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat, în cazul în care acesta depășește suma respectivă?

G)

Se poate considera că legislația națională conține măsuri suficient de disuasive împotriva recurgerii la angajări sau reînnoiri succesive ale contractelor temporare contrare clauzei 5 din acordul-cadru, care respectă condițiile stabilite de jurisprudența CJUE în Hotărârea din 7 martie 2018 în cauza C-494/16, Santoro, și în Hotărârea din 8 mai 2019 în cauza C-494/17, Rossato, în ceea ce privește repararea prejudiciului suferit de lucrător, atunci când prevede numai o indemnizație datorată la momentul încetării contractului pentru motivul că postul a fost ocupat, dar nu prevede nicio indemnizație pe durata de valabilitate a contractului ca alternativă la declararea acestuia ca fiind pe durată nedeterminată? În cazul unui litigiu în care se pune în discuție doar statutul permanent al lucrătorului, dar contractul nu a fost desființat, ar fi necesar să se recunoască o indemnizație pentru prejudiciul cauzat de caracterul temporar al contractului ca alternativă la declararea statutului permanent?

H)

Se poate considera că legislația națională conține măsuri suficient de disuasive împotriva administrațiilor publice și a entităților din sectorul public pentru folosirea unor contracte succesive sau a reînnoirilor contractelor temporare contrare clauzei 5 din acordul-cadru, de natură „să prevină și să sancționeze abuzurile care rezultă din folosirea contractelor pe durată determinată” de către angajator în legătură cu alți lucrători și în viitor, care îndeplinesc cerințele stabilite de jurisprudența CJUE în Hotărârea din 7 martie 2018 în cauza C-494/16, Santoro, și în Hotărârea din 8 mai 2019, C-494/17, Rossato, atunci când aceste măsuri constau în dispoziții legale introduse începând din anul 2017 (dispoziția adițională nr. 34 din Legea 3/27 iunie 2017 privind bugetul general de stat pentru anul 2017, dispoziția adițională nr. 43 din Legea 6/3 iulie 2018 privind bugetul general de stat pentru anul 2018 și Decretul-lege regal 14/6 iulie 2021) care prevăd că se va atrage răspunderea pentru „acțiuni nelegale”, fără a preciza această răspundere altfel decât printr-o trimitere generică la o reglementare pe care nu o specifică și fără să se menționeze niciun caz concret de atragere a răspunderii, în contextul miilor de hotărâri prin care se declară lucrătorii ca fiind lucrători cu contract pe durată nedeterminată nepermanenți pentru nerespectarea normelor privind angajarea temporară?

I)

În cazul în care aceste norme ar fi considerate suficient de disuasive, dat fiind că au fost introduse pentru prima dată în 2017, pot fi aplicate pentru a împiedica transformarea contractelor în contracte pe durată nedeterminată atunci când condițiile unei astfel de transformări ca urmare a încălcării clauzei 5 din acordul-cadru erau anterioare în timp sau, dimpotrivă, acest lucru ar presupune o aplicare cu efect retroactiv și de expropriere a normelor respective?

J)

În cazul în care se consideră că nu există măsuri suficient de disuasive în dreptul spaniol, încălcarea clauzei 5 din acordul-cadru anexat la Directiva 1999/70/CE de către un angajator de drept public trebuie să aibă drept consecință faptul că contractul este considerat un contract pe durată nedeterminată nepermanent sau că lucrătorul trebuie să fie recunoscut pe deplin ca lucrător permanent, fără nuanțări?

K)

Transformarea contractului în contract permanent, în temeiul acordului-cadru anexat la Directiva 1999/70/CE și al jurisprudenței CJUE cu privire la interpretarea acesteia trebuie să se impună, potrivit principiului supremației dreptului Uniunii, chiar și în cazul în care s-ar considera că este contrară articolului 23 alineatul (2) și articolului 103 alineatul (3) din Constituția Spaniei, dacă aceste norme constituționale sunt interpretate în sensul că impun ca accesul la toate locurile de muncă din sectorul public, inclusiv angajarea în regim contractual să aibă loc numai după ce candidatul a reușit într-o procedură de selecție competitivă în care se aplică principiile egalității, meritului, competenței și publicității? Având în vedere că este posibilă o altă interpretare, care este cea aplicată de Tribunal Constitucional (Curtea Constituțională), trebuie să se aplice normelor constituționale ale statului principiul interpretării conforme, astfel încât să se opteze în mod obligatoriu pentru interpretarea care le face compatibile cu dreptul Uniunii, în acest caz considerându-se că articolul 23 alineatul (2) și articolul 103 alineatul (3) din Constituție nu impun aplicarea principiilor egalității, meritului și competenței în cadrul procedurilor de recrutare de personal contractual?

L)

Transformarea contractului în contract permanent, în temeiul acordului-cadru anexat la Directiva 1999/70/CE și al jurisprudenței CJUE privind interpretarea acesteia, poate să nu fie posibilă în cazul în care, înainte ca această transformare să fie dispusă pe cale judiciară, se stabilește printr-o lege un proces de definitivare a angajării pe durată determinată care urmează să se desfășoare în următorii ani, ce presupune publicarea unor anunțuri pentru ocuparea postului deținut de lucrător, ținând seama de faptul că, în acest proces, trebuie să se asigure „respectarea principiilor liberei concurențe, egalității, meritului, competenței și publicității” și că, prin urmare, este posibil ca lucrătorul care face obiectul folosirii succesive a contractelor temporare sau a reînnoirilor acestora poate fi definitivat pe post, dar este posibil de asemenea ca acest lucru să nu se întâmple dacă postul a fost atribuit unei alte persoane, caz în care contractul său va înceta și i s-ar acorda o indemnizație calculată la nivelul a 20 de zile de salariu pe an de muncă în limita unui an de salariu?