14.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/25

—

anularea raportului de evaluare negativ pentru perioada de probă întocmit în privința reclamantului și obligarea EASO la întocmirea unui nou raport de evaluare în privința reclamantului în sensul menținerii acestuia pe post;

—

anularea deciziei EASO/ED/2015/358;

—

constatarea faptului că autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”) nu a intervenit în concedierea reclamantului;

—

anularea deciziei EASO/HR/2015/607, care pune capăt raportului de muncă al reclamantului în urma perioadei de probă, cu consecința ca raportul de muncă să curgă fără întrerupere de la 1 martie 2015 până la 28 februarie 2020 (încetarea raportului de muncă prevăzută în contract);

—

în cazul în care EASO nu îl poate reintegra pe reclamant în postul său, obligarea EASO la despăgubirea reclamantului pentru prejudiciul suferit din cauza deciziei nelegale a EASO, prin plata către reclamant, cu titlu de daune interese, a remunerației, a indemnizațiilor și a cotizațiilor pentru pensie care sunt în sarcina angajatorului, corespunzătoare postului său, pentru perioada 1 decembrie 2015-28 februarie 2020;

—

în cazul în care EASO îl poate reintegra pe reclamant în postul său, obligarea EASO la plata către reclamant, cu titlu de daune interese, a remunerației, a indemnizațiilor și a cotizațiilor pentru pensie care sunt în sarcina angajatorului, corespunzătoare postului său, pentru perioada în care acesta nu și-a exercitat atribuțiile, cuprinsă între 1 decembrie 2015 și reintegrarea sa;

—

obligarea EASO la plata către reclamant a echivalentului a 6 luni de remunerație și de cotizații ale angajatorului în conformitate cu cauza F-113/13, punctul 5;

—

obligarea EASO la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe eroarea vădită de apreciere săvârșită de evaluatorul perioadei de probă întrucât a întocmit un raport de evaluare negativ pentru perioada menționată și a formulat fără temei critici publice la adresa reclamantului. Reclamantul consideră că EASO constată fără nicio referire la jurisprudență sau la un alt izvor de drept că (fiecare) „evaluator dispune de o putere de apreciere deosebit de extinsă pentru a evalua munca persoanei despre care trebuie să întocmească un raport, deoarece raportul de evaluare prezintă opinia liber exprimată a evaluatorului”.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către EASO a criteriului de evaluare echitabilă în elaborarea raportului de evaluare referitor la perioada de probă. Evaluarea perioadei de probă pe care se întemeia decizia de concediere a fost efectuată fără a se ține seama de „fapte așa cum au existat” și cu încălcarea normelor aplicabile în materie de personal sau a ghidului EASO referitor la evaluarea personalului aflat în perioadă de probă, precum și fără a lua în considerare observațiile scrise formulate cu privire la raportul de evaluare a perioadei de probă.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către EASO a principiului egalității de tratament și pe interpretarea eronată a EASO în ceea ce privește dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene atunci când le-a aplicat reclamantului.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe eroarea de apreciere săvârșită de EASO atunci când a semnat documentul oficial al Uniunii EASO/ED/2015/358 (delegare de atribuții), care a fost adoptat nelegal din cauza lipsei normelor de aplicare obligatorii adoptate de Consiliul de administrație al EASO, care dovedește un conflict de interese evident și a cărui dată este, potrivit reclamantului, inexactă.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe utilizarea de către EASO, în raportul de evaluare a perioadei de probă și în continuarea procedurii, a documentului EASO/ED/2015/358, care este antedatat.

6.

Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea de către EASO, în cursul întregii proceduri de evaluare a perioadei de probă, a normelor procedurale aplicabile procedurii de evaluare, a normelor privind anchetele administrative și a dreptului la apărare al reclamantului. În opinia acestuia, decizia privind raportul de evaluare a perioadei de probă ar fi putut fi diferită, mai exact pozitivă, dacă EASO nu ar fi încălcat normele Uniunii aplicabile în materie de personal și ghidul EASO privind evaluarea personalului aflat în perioada de probă.

7.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe faptul că reclamantul a prezentat în mod valabil argumente care vizau repunerea în discuție a validității deciziei de concediere. În opinia reclamantului, decizia EASO de a pune capăt contractului său de muncă se întemeiază pe o apreciere eronată, pe nereguli săvârșite de EASO în cursul procedurii de evaluare a perioadei de probă, inclusiv pe numirea nelegală a autorului deciziei de concediere, pe lipsa sa de profesionalism în chestiuni de personal, pe lipsa sa de experiență în privința documentelor de evaluare referitoare la perioada de probă, pe nereguli în aprecierea perioadei de probă, precum și a criticilor și comentariilor formulate de reclamant.