5.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 170/78

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută cele două inițiative legislative ale pachetului Comisiei privind serviciile de plată, publicat la 24 iulie 2013: propunerea de directivă revizuită privind serviciile de plată (DSP II) și propunerea de regulament privind comisioanele interbancare (regulamentul CI).

1.2

CESE subliniază necesitatea încheierii cât mai rapide a procesului de reglementare în ce privește aceste propuneri, pentru a se combate lipsa de transparență privind costurile reale ale plăților cu cardul și obstacolele din calea intrării pe piața plăților – inclusiv comisioanele interbancare multilaterale. CESE observă că piața plăților încă nu dispune de un cadru de reglementare bazat pe dovezi empirice, care ar duce la o armonizare deplină a SEPA. În plus, cadrul legislativ ar trebui să permită concurența liberă și deschisă, pentru a stimula bunăstarea consumatorilor și buna funcționare a pieței libere. Piața europeană a plăților trebuie să evolueze pentru a face față noilor modele de plăți și evoluțiilor din tehnologie.

1.3

În ceea ce privește Regulamentul CI, CESE salută în general plafoanele propuse de Comisie, dar recomandă ca aceste plafoane, atât pentru plățile electronice prin carte de credit, cât și de debit, să fie mai scăzute decât cele propuse în prezent. Un sistem de debit care nu operează pe baza unui sistem interbancar ar oferi Europei o alternativă electronică cu adevărat ieftină, facilă și eficientă la utilizarea banilor lichizi, deschizând oportunități mai substanțiale pentru piața comerțului electronic, atât la nivel național, cât și transfrontalier. În paralel, un sistem de costuri mai scăzute ale tranzacțiilor prin cardul de credit ar aduce beneficii mai mari consumatorilor și economiei.

1.4

CESE consideră de asemenea că aceste măsuri sunt atât de importante încât ar trebui să nu existe nici cele mai mici întârzieri în implementarea lor. Pe cât posibil, plafoanele ar trebui introduse la nivel național în termen de șase luni de la adoptarea regulamentului, termenul maxim al implementării fiind de un an.

1.5

CESE recomandă găsirea unei opțiuni pentru a se limita și comisioanele impuse în cadrul modelului comercial tripartit. În evaluarea de impact publicată împreună cu propunerile, Comisia afirmă că modelul tripartit poate fi exceptat de la plafoanele propuse, având în vedere că deține o cotă limitată de piață și că este în general utilizat exclusiv la nivel profesional. Având în vedere dezvoltarea rapidă a unor noi modele comerciale și a sistemelor bazate pe cloud, CESE nu împărtășește întru totul încrederea Comisiei că lucrurile vor rămâne ca atare.

1.6

CESE este de părere că în plafoane ar trebui incluse și cardurile comerciale, la același nivel cu cel propus pentru cardurile utilizate de consumatori. Trebuie să se prevadă măsuri de prevenire a oricărei insistențe a sistemelor de carduri în direcția unei utilizări mai comerciale a cardurilor.

1.7

CESE recomandă mai multă claritate în DSP II în legătură cu eventualele comisioane încasate de bănci de la prestatorii terți (PPT) pentru accesarea informațiilor de cont ale consumatorilor. CESE înțelege că Comisia nu consideră că băncile ar trebui să impună astfel de comisioane și recomandă ca acest lucru să fie exprimat clar în textul directivei.

1.8

Pe lângă aceste propuneri, CESE subliniază necesitatea unor standarde complet interoperabile pentru plăți pe toate piețele din Europa. Este nevoie de eforturi mai mari pentru integrarea noilor tehnologii și pentru a se oferi siguranță. De asemenea, este esențial ca toți actorii relevanți să fie consultați și să adere la aceleași standarde. Pentru aceasta va fi nevoie de o conducere europeană centralizată și de o structură de guvernanță robustă.

2.1

În 2011, Comisia Europeană a publicat o carte verde pe tema „Către o piață europeană integrată a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil” (1), pachetul privind serviciile de plată reprezentând rezultatul consultărilor ulterioare. CESE face referire la avizul său (2) în care a observat nevoia de claritate și de certitudine cu privire la normele care se aplică comisioanelor bancare multilaterale (CBM) și la normele de conduită profesională asociate plăților cu cardul. Această necesitate a fost exprimată de multe părți ca răspuns la consultare. CESE salută regulamentul CI propus, care va aborda exact aceste probleme. Pe lângă faptul că se aplică tranzacțiilor prin intermediul cardurilor de plastic actuale, regulamentul ar urma să se aplice și tuturor plăților electronice sau de pe telefonul mobil prin aplicații care utilizează același model comercial.

2.2

CESE observă că, în conformitate cu cifrele BCE, costul total pentru societate al plăților cu amănuntul este de 130 de miliarde EUR, sau 1% din PIB, în vreme ce costul comisioanelor de schimb reprezintă 10 miliarde (3). Piața serviciilor bancare de retail, amploarea dezvoltării ei și maturitatea plăților electronice sau cu cardul variază în mod semnificativ de la un stat membru la altul. În mare parte a Europei și mai ales în anumite state membre, piața este caracterizată de o concurență prea redusă, care menține astfel prețurile la un nivel ridicat și inovarea la un nivel scăzut.

2.3

CESE observă că retragerile de numerar de la bancomat nu sunt cuprinse în legislația propusă. O utilizare mai scăzută a banilor lichizi ar putea duce la o creștere a plăților electronice, creând beneficii pentru toți comercianții și consumatorii. BCE și Comisia recunosc faptul că banii lichizi au costuri private ridicate și că este posibil ca aceștia să încurajeze economia subterană și evaziunea fiscală, având în vedere că plățile cu bani lichizi reduc trasabilitatea și transparența.

2.4

Utilizarea plăților electronice, atât pe internet, cât și prin telefonul mobil, crește rapid. Este esențial ca sistemul de reglementări al Europei să fie capabil să încorporeze aceste modificări. CESE observă pericolul – remarcat și de către Comisie – ca dezavantajele sistemului de schimburi și alte tipuri de costuri să fie „preluate” și de noile tehnologii mobile.

2.5

CESE susține propunerea de directivă a Comisiei privind accesul la conturile de plăți cu funcționalități de bază (4), care ar trebui să contribuie în oarecare măsură la stimularea concurenței în acest domeniu. Este, de asemenea, de dorit ca această directivă să ofere transparența și informațiile necesare cu privire la toate celelalte costuri suportate de consumatori, informații care în prezent nu sunt cunoscute, și să cuprindă prevederi care să le permită consumatorilor să schimbe cu mai mare ușurință banca, pentru a găsi soluția cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor. Ea urmărește să asigure pentru fiecare cetățean din Europa dreptul de a deschide un cont în bancă cu anumite caracteristici minime în mod gratuit sau la un preț rezonabil. Pachetul privind serviciile de plată, în combinație cu această propunere, ar trebui să aibă ca obiectiv general ca toți cetățenii UE să poată efectua ușor și ieftin plăți electronice de bază pe internet, atât la nivel național, cât și transfrontalier.

2.6

CESE observă totodată indisponibilitatea datelor privind costurile reale ale metodelor de plată electronică și absența transparenței în ceea ce privește această chestiune. Este nevoie de mai multe date pentru a permite o analiză completă a acestor probleme, pentru a stabili ce costuri le revin părților implicate. Trebuie evitate cu grijă consecințele nedorite, cum ar fi reduceri ale taxelor pe o parte a pieței care să ducă la costuri sporite în alt punct al sistemului.

2.7

CESE constată că Comisia a solicitat un studiu pentru stabilirea impactului comisioanelor interbancare multilaterale (CIM) asupra comercianților în raport cu utilizarea banilor lichizi, prin folosirea „testului de indiferență a comerciantului” (Merchant Indifference Test) (5). CESE consideră că sunt necesare studii similare și pentru percepțiile și atitudinile consumatorilor cu privire la costurile diverselor instrumente de plată, având în vedere că în prezent există prea puține date empirice în acest sens. Studiul privind impactul DSP I și al Regulamentului privind plățile transfrontaliere, elaborat de London Economics, oferă anumite informații în acest sens (6).De asemenea, un studiu recent (7) a dovedit că, la alegerea metodei de plată, suprataxarea are cel mai mare impact asupra comportamentului consumatorilor. Cu toate acestea, CESE remarcă necesitatea unor studii suplimentare, pentru a stabili efectele asupra comportamentului consumatorilor în momentul publicării costurilor reale ale diferitelor modele de plată.

2.8

Modelul de sistem de plăți cu cardul bazat pe comisionul interbancar multilateral (CIM) a fost conceput inițial pentru a stimula utilizarea cardurilor și a funcționat bine o perioadă considerabilă. Însă pe piața saturată a zilelor noastre, a devenit învechit. El stă în calea inovării și a concurenței, în detrimentul economiei europene în ansamblul ei.

2.9

CIM este încasat de către banca unui deținător de card (banca emitentă) de la banca unui comerciant (banca acceptantă) pentru fiecare tranzacție de vânzare făcut cu un card de plată. Comisionul este transferat comerciantului cu amănuntul de banca acceptantă, prin intermediul unei reduceri la plata prețului tranzacției. Comisioanele interbancare reprezintă o sursă substanțială de venituri din carduri pentru băncile emitente (alte surse cuprind taxele anuale, dobânzile pentru utilizarea unei facilități de credit, taxe pentru plățile întârziate, taxe de schimb valutar etc.).

2.10

Piața actuală a plăților electronice din Europa este dominată de carduri, care reprezintă apanajul a doar două sisteme de plăți și funcționează conform modelului CIM. Acest model comercial distorsionează concurența în mai multe moduri. Concurența dintre sistemele de plăți cu cardul pentru obținerea poziției-standard a băncilor emitente ridică și mai mult comisioanele, în vreme ce concurența pentru deținătorii de carduri generează noi produse asociate unor „beneficii gratuite” mai substanțiale. Ca atare, este necesar să fie intensificată concurența dintre prestatorii de servicii de plăți.

2.11

În 2007, Comisia a adoptat o decizie conform căreia modelul CIM al MasterCard reprezintă un acord anticoncurențial, contravenind astfel secțiunii 101 din Tratatul UE. MasterCard a făcut recurs împotriva acestei decizii, însă, în mai 2012, Tribunalul UE a confirmat pe deplin constatările Comisiei și a afirmat că CIM aplicat de MasterCard este anticoncurențial și nu este necesar pentru funcționarea corectă a sistemului de carduri. MasterCard a atacat această hotărâre în justiție.

2.12

Regulamentul CI își propune să soluționeze aceste chestiuni prin stabilirea unor plafoane pentru comisioanele interbancare la anumite niveluri pentru anumite tipuri de card, care ar urma să fie impuse după anumite perioade de timp. De asemenea, regulamentul intenționează să abordeze și să elimine unele norme contractuale care au limitat libertatea utilizatorilor sistemelor de carduri și care, după cum se afirmă, au un impact anticoncurențial.

2.13

Regulamentul propune numai stabilirea unor plafoane pentru tranzacțiile cu cardul din cadrul sistemelor cvadripartite, care sunt folosite pe scară largă de consumatori; plafoanele nu urmează să se aplice cardurilor comerciale sau sistemelor tripartite de tranzacții cu cardul (de ex. Amex, Dinex).Cu toate acestea, în situația în care sistemele tripartite emit sau acceptă tranzacții cu cardul prin intermediul unei bănci deținătoare de licență – așa cum operează AMEX în unele state membre -, acestea sunt considerate sisteme cvadripartite.

2.14

Plafoanele propuse ar urma să se aplice numai tranzacțiilor cu cardul ale consumatorilor și ar urma să fie stabilite la un nivel maxim de 0,2% pentru cardurile de debit și 0,3% pentru cardurile de credit. CESE nu are cunoștință de existența unor date definitive pe care sunt bazate aceste niveluri ale plafoanelor. Ele reprezintă aceleași niveluri adoptate prin angajamentele luate în 2009, ca urmare a acțiunii vizând încălcarea de către MasterCard a normelor de concurență. De asemenea, în 2010, Visa Europe și-a asumat angajamente privind un plafon de 0,2% pentru cardurile de debit. Ulterior, Visa Europe s-a angajat să limiteze comisioanele la 0,3% pentru cardurile de credit.

2.15

Nivelurile plafoanelor reflectă deci angajamentele concurențiale acceptate de Comisie, pe baza testului de indiferență a comerciantului. CESE observă însă că Comisia nu a definitivat încă studiul menționat la punctul 2.7. Cifrele au fost oferite inițial de către înseși sistemele de plată cu cardul, folosind date furnizate de mai multe bănci centrale (8). CESE subliniază că trebuie introduse în legislația propusă toate garanțiile necesare pentru a se asigura că eventualele costuri direct imputate consumatorilor de către bănci (precum comisioanele, taxele de cont sau pentru utilizarea unui card) nu vor crește pentru a compensa reducerea CIM.

2.16

Însă expunerea de motive a regulamentului observă că în prezent, în opt state membre, nu se aplică comisioane interbancare sau se aplică niveluri foarte scăzute ale acestora în cazul tranzacțiilor cu cardul de debit, fără efecte negative apreciabile asupra emiterii și utilizării cardurilor. De asemenea, analiza de impact a Comisiei aduce argumente substanțiale în favoarea eliminării comisioanelor interbancare pentru cardurile de debit ale consumatorilor (9). CESE susține că ar trebui întreprinsă o analiză mai detaliată pentru a stabili costurile reale ale CIM suportate de consumatori, atât ca urmare a suprataxării, cât și a creșterilor directe ale tarifelor.

2.17

CESE consideră că nivelurile plafoanelor propuse în Regulamentul CI ar trebui analizate în mai mare profunzime. Piața cardurilor de debit din aproape toate statele membre este foarte dezvoltată, neexistând nicio nevoie de a stimula utilizarea lor prin marketing finanțat de comisioanele interbancare. În plus, reducerea CIM ar spori gradul de acceptare a cardurilor, și astfel nivelul lor de utilizare, ca atare băncile nu ar suporta per ansamblu pierderi sau ar avea pierderi foarte reduse.

2.18

CESE ar recomanda ca actuala propunere să fie modificată în sensul impunerii unui sistem fără CIM pentru cardurile de debit, pornind de la sistemele naționale actuale cu cea mai mare eficiență. Simultan ar trebui revizuit plafonul de 0,3% pentru credit, în vederea stabilirii unui nivel mai scăzut al acestuia, proporțional cu nivelul mai scăzut aplicabil cardurilor de debit. Ar trebui revizuite măsurile și evaluat impactul asupra întreprinderilor și asupra consumatorilor.

2.19

Regulamentul CI ar urma să introducă plafoanele în două etape: mai întâi tranzacțiile transfrontaliere, care ar fi supuse plafonării la două luni după intrarea lui în vigoare, și apoi tranzacțiile la nivel național, la doi ani de la intrarea în vigoare. CESE pune sub semnul întrebării necesitatea unei perioade de tranziție atât de îndelungate pentru CIM-urile naționale. Majoritatea plăților au loc la nivel local, iar piața plăților transfrontaliere este, în comparație, extrem de mică. Nivelul CI constituie cea mai mare problemă pentru comercianți și, în consecință, pentru consumatori tocmai pe piața națională. O perioadă de tranziție atât de lungă pentru piața națională ar putea întârzia considerabil beneficiile reale aduse de regulament.

2.20

CESE salută și modificările aduse normelor privind acceptarea transfrontalieră, însă insistă ca acestea să nu ducă la crearea unor noi bariere între comercianții mari și mici. Propunerea ar permite acceptări transfrontaliere pe cardurile consumatorilor la plafonul stabilit pentru momentul intrării în vigoare. Dacă implementarea la nivel național nu are loc cât mai curând posibil (așa cum se recomandă la punctul 1.4 de mai sus), acest lucru poate însemna că doar marii distribuitori ar putea beneficia de plafoane imediat prin mutarea operațiunilor lor de acceptare peste graniță, în timp ce operațiile IMM-urilor, care nu au această posibilitate, vor trebui să fie efectuate la ratele naționale, mai ridicate. Nu se poate porni de la premisa că băncile locale vor reduce în mod voluntar nivelul comisioanelor pentru a contracara transferul afacerilor către acceptatori transfrontalieri. Considerăm totodată că în normele privind acceptările transfrontaliere ar trebui incluse și cardurile comerciale, stipulându-se că urmează să li se aplice comisionul interbancar al țării în care operează achizitorul.

2.21

CESE susține eliminarea normelor privind acceptarea tuturor cardurilor. Dacă plafoanele nu se aplică și cardurilor comerciale, acestea ar putea fi refuzate de comercianți. De asemenea, conform propunerii DSP II, aceștia ar avea posibilitatea să aplice cardurilor comerciale o suprataxă. Mecanismul le-ar permite comercianților să-i îndrume pe consumatori să nu utilizeze carduri cu comisioane mai ridicate.

2.22

În schimb, în opinia CESE, nu este deloc clar că excluderea sistemelor tripartite din domeniul de aplicare a regulamentului reprezintă o opțiune corectă și nu este convins de raționamentul Comisiei că aceste carduri vor rămâne apanajul consumatorilor înstăriți (10). Ar putea exista pericolul ca băncile să-și încurajeze clienții să utilizeze sisteme tripartite sau chiar carduri comerciale nereglementate de regulament.

2.23

CESE observă totodată că normele privind situațiile în care ar putea sau ar trebui emise carduri comerciale nu sunt clare. În multe state membre, toate întreprinderile individuale primesc automat un card comercial dacă deschid un cont de afaceri. Nu este clar cum sunt stabilite asemenea reguli și nici dacă este posibil pentru o întreprindere mică să solicite un card necomercial. În plus, multe întreprinderi emit carduri „de afaceri” pentru angajații lor, care pot fi folosite și în alte scopuri decât cele profesionale.

2.24

CESE salută normele privind alegerea aplicației de plată la terminal. Regulamentul specifică faptul că, atunci când un dispozitiv sau un card conține două sau mai multe mărci de plată, banca nu poate seta automat o opțiune standard la emiterea cardului: alegerea trebuie să fie făcută de consumator la punctul de vânzare. Acest lucru îi oferă consumatorului libertatea suplimentară de a alege metoda de plată cea mai avantajoasă pentru profilul său economic. Regulamentul elimină totodată și regula nediscriminării, astfel încât comercianții să aibă mai multă libertate în ceea ce privește informațiile pe care le pot comunica sau nu privind CIM–urile pe care le plătesc.

2.25

Articolul 5 din regulament vizează preîntâmpinarea ridicării nivelului comisioanelor de sistem pentru a compensa scăderea CIM-urilor, considerând drept comision interbancar orice compensație netă primită de o bancă emitentă de la un sistem de plată cu cardul pentru operațiuni de plată sau activități conexe. Nu este însă clar dacă regulamentul acordă suficientă atenție nivelului de taxare impus comercianților de către propriile lor bănci acceptante, care poate fi foarte ridicat, în special pentru întreprinderile mici cu o putere de negociere redusă.

2.26

CESE salută prevederea care va separa sistemul plăților cu cardul de orice entitate de procesare. Acest lucru va împiedica „comasarea” sistemelor de plată cu cardul și a serviciilor de procesare într-o ofertă contractuală unică, astfel încât comercianții să-și poată stabili fără restricții opțiunea de procesare. Astfel va crește concurența și li se va permite noilor entități să intre pe piață, ceea ce, din nou, va face să scadă prețurile.

2.27

În ceea ce privește DSP II, CESE salută deschiderea de piață pe care aceasta o va face posibilă. Directiva va alinia normele legale și va înlătura divergențele naționale care au rezultat de pe urma caracterului opțional al anumitor prevederi ale actualei DSP. Ea va genera claritate juridică privind statutul noilor modele de plată, încorporându-le pe toate în același regim de reglementare. Prin urmare, prevederile vor genera o mai mare concurență între prestatorii de servicii, va permite intrarea pe piață a unor noi entități și va contribui la îmbunătățirea eficienței și la scăderea costurilor. Pe această cale, directiva va promova dezvoltarea unor noi modele de plată pentru comerţul electronic. De asemenea, va oferi securitate, transparență și informații adecvate pentru utilizatorii sistemelor de plată.

2.28

DSP II va include în domeniul său de aplicare prestatorii de servicii de plată terți și va modifica definiția serviciilor de plată, pentru ca aceasta să nu mai depindă de tehnologie, promovând astfel dezvoltarea unor noi tehnologii. În plus, va deschide calea pentru noi modele de plată, permițându-le noilor prestatori de servicii de plată terți (PPT) accesul la informațiile de cont ale consumatorilor. Prestatorii de servicii de plată terți de acest tip vor putea deci verifica dacă un consumator care dorește să facă o plată electronică are suficiente fonduri în cont și vor putea transfera băncii consumatorului respectiv o autorizație de plată din partea acestuia. Se prevăd anumite măsuri de protecție a consumatorilor, pentru a verifica dacă aceștia au consimțit în cunoștință de cauză ca PPT să facă acest lucru.

2.29

Cu toate acestea, un element asupra căruia DSP II păstrează tăcerea este posibilitatea ca o bancă să aibă dreptul să perceapă un comision prestatorilor de servicii de plată terți (și, prin extensie, consumatorului) pentru îndeplinirea acestui serviciu. Dacă asemenea comisioane ar fi folosite pe scară largă și ar reprezenta sume ridicate, această practică ar distruge orice beneficii aduse de modelul comercial cu prestatori de servicii de plată terți. Îndemnăm de aceea factorii de reglementare să stipuleze că acest serviciu trebuie furnizat gratuit, adică drept parte a serviciilor normale furnizate în cadrul contractului unui deținător de cont.

2.30

DSP II urmează să facă anumite modificări privind compensarea şi decontarea. Conform prevederilor Directivei privind caracterul definitiv al decontării, instituțiile de plată nu pot participa direct la mecanismele de compensare și decontare (MCD). Acestea trebuie să acceseze MCD indirect, prin intermediul marilor bănci. DSP II nu ar urma să schimbe radical această situație: nu există un acces direct universal la sisteme de compensare și decontare pentru instituțiile de plată. Conform DSP II, normele pentru accesul indirect trebuie să fie aceleași pentru toate tipurile de instituții de plată (în contextul nevoii de a lua măsuri împotriva riscului de decontare).

2.31

Un alt punct de avut în vedere îl reprezintă nevoia de compensare și decontare în timp real sau aproape în timp real în Europa. Unele jurisdicții dispun deja de un asemenea sistem, în vreme ce altele îl au în vedere. US Federal Reserve Bank a publicat un document de consultare pe această temă în septembrie anul curent. Factorii de reglementare ar trebui să aibă în vedere generarea unei tranziții către procese de compensare și decontare care să opereze în timp real, prin intermediul unei viitoare inițiative de reglementare.

2.32

CESE îşi exprimă speranţa că DSP II va duce la intrarea unor noi actori pe piața plăților, ceea ce va oferi soluții de plată pe baza sistemelor de transfer credit și de debitare directă SEPA. Astfel de produse de plată inovatoare vor reduce în mare măsură costurile plăților din comerțul electronic și vor permite difuzarea lor pe o piață mai largă. De asemenea, s-ar putea susține că acestea vor aduce mai multă securitate, deoarece se vor transmite mult mai puține informații sensibile. Plățile online cu cardul necesită introducerea multor date sensibile și sunt, de aceea, o țintă extrem de vulnerabilă pentru fraudă. Metodele actuale de securizare (3–D secure etc.) încearcă să depășească această problemă, însă sunt greoaie și neadaptate.