EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62005CJ0183

Hotărârea Curții (camera a doua) din data de 11 ianuarie 2007.
Comisia Comunităților Europene împotriva Irlandai.
Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/43/CEE - Articolul 12 alineatele (1) și (2), articolul 13 alineatul (1) litera (b) și articolul 16 - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Protecția speciilor.
Cauza C-183/05.

Repertoriul de jurisprudență 2007 I-00137

ECLI identifier: ECLI:EU:C:2007:14

Cauza C‑183/05

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Irlandei

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 92/43/CEE — Articolul 12 alineatele (1) și (2), articolul 13 alineatul (1) litera (b) și articolul 16 — Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică — Protecția speciilor”

Sumarul hotărârii

1.        Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Examinarea de către Curte a temeiniciei – Situație care trebuie luată în considerare – Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat

(art. 226 CE)

2.        Mediu – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Directiva 92/43 – Protecția riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a)

[Directiva 92/43 a Consiliului, art. 12 alin. (1) lit. (b) și (d) și anexa IV lit. (a)]

3.        Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Proba neîndeplinirii obligațiilor – Sarcina probei ce revine Comisiei

(art. 226 CE)

1.        În cadrul unei acțiuni în temeiul articolului 226 CE, existența unui caz de neîndeplinire a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația statului membru existentă la împlinirea termenului stabilit în avizul motivat, iar modificările intervenite ulterior nu vor fi luate în considerare de către Curte.

(a se vedea punctul 17)

2.        Transpunerea articolului 12 alineatul (1) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, ce prevede că statele membre iau măsurile necesare pentru a institui un sistem de protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) la aceeași directivă în aria lor de extindere, obligă statele membre nu numai să creeze un cadru legislativ complet, ci și să pună în aplicare măsuri concrete și specifice de protecție. Tot astfel, sistemul de protecție riguroasă presupune adoptarea de măsuri coerente și coordonate, cu caracter preventiv.

(a se vedea punctele 28-30)

3.        În cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate potrivit articolului 226 CE, Comisia are sarcina să demonstreze existența neîndeplinirii obligațiilor invocate, fără a se putea baza pe vreo prezumție.

(a se vedea punctul 39)







HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

11 ianuarie 2007(*)

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Directiva 92/43/CEE – Articolul 12 alineatele (1) și (2), articolul 13 alineatul (1) litera (b) și articolul 16 – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Protecția speciilor”

În cauza C‑183/05,

având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 226 CE, introdusă la 22 aprilie 2005,

Comisia Comunităților Europene, reprezentată de domnul M. van Beek, în calitate de agent, asistat de M. Wemaëre, avocat, cu domiciliul ales în Luxemburg,

reclamantă,

împotriva

Irlandei, reprezentată de domnul D. O’Hagan, în calitate de agent, cu domiciliul ales în Luxemburg,

pârâtă,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din domnul C. W. A. Timmermans, președinte de cameră, domnii P. Kūris, J. Klučka (raportor), J. Makarczyk și G. Arestis, judecători,

avocat general: domnul P. Léger,

grefier: domnul R. Grass,

având în vedere procedura scrisă,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 21 septembrie 2006,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin cererea introductivă, Comisia Comunităților Europene solicită Curții să constate că:

–        prin limitarea transpunerii dispozițiilor articolului 12 alineatul (2) și ale articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7) la speciile enumerate în anexa IV la această directivă care se găsesc în Irlanda,

–        prin neadoptarea tuturor măsurilor specifice necesare pentru a pune în aplicare cu eficacitate sistemul de protecție riguroasă prevăzut la articolul 12 alineatul (1) din respectiva directivă (denumit în continuare „sistemul de protecție riguroasă”) și

–        prin menținerea în vigoare a dispozițiilor din legislația irlandeză care nu sunt conforme cu cele ale articolului 12 alineatul (1) și ale articolului 16 din aceeași directivă,

Irlanda nu s‑a conformat articolelor menționate mai sus și nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului CE.

 Cadrul juridic

2        Al patrulea și al unsprezecelea considerent ale Directivei 92/43 sunt formulate după cum urmează:

„întrucât, pe teritoriul european al statelor membre, habitatele naturale continuă să se deterioreze și din ce în ce mai multe specii sălbatice sunt periclitate; întrucât habitatele și speciile amenințate fac parte din patrimoniul natural al Comunității, iar pericolele care le amenință sunt adesea de natură transfrontalieră, trebuie adoptate reglementări comunitare de conservare a acestora;

[…]

întrucât este știut faptul că toate statele membre au responsabilitatea comună de a adopta măsuri de promovare a conservării habitatelor naturale prioritare și a speciilor prioritare de importanță comunitară; […]” [traducere neoficială]

3        Articolul 12 alineatele (1) și (2) din Directiva 92/43 prevede:

„(1)      Statele membre iau măsurile necesare pentru a institui un sistem de protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) în aria lor de extindere, interzicând:

[…]

(b)      perturbarea deliberată a speciilor respective, în special în timpul perioadei de reproducere, cuibărire, hibernare și migrare;

[…]

(d)      deteriorarea sau distrugerea ariilor de reproducere sau de odihnă.

(2)      Pentru speciile respective, statele membre interzic deținerea, transportul, vânzarea sau schimbul, precum și oferirea spre schimb sau vânzare a specimenelor luate din natură, cu excepția celor luate legal, înainte de punerea în aplicare a prezentei directive.” [traducere neoficială]

4        Articolul 13 din Directiva 92/43 prevede instituirea unui sistem de protecție riguroasă a speciilor de plante enumerate în anexa IV litera (b) la această directivă.

5        Potrivit articolului 16 alineatul (1) din aceeași directivă:

„Statele membre pot deroga de la dispozițiile articolelor 12, 13, 14 și ale articolului 15 literele (a) și (b), cu condiția ca derogarea să nu afecteze negativ menținerea populațiilor din speciile respective la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală și în măsura în care nu există o alternativă satisfăcătoare la derogare, în următoarele scopuri:

(a)      pentru a proteja fauna și flora sălbatică și pentru a conserva habitatele naturale;

(b)      pentru a evita daunele grave în special asupra recoltelor, efectivelor de animale, pădurilor, exploatațiilor piscicole, apelor și altor forme de proprietate;

(c)      în folosul sănătății și siguranței publice sau pentru alte motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, și în situații care ar avea efecte benefice de importanță majoră asupra mediului;

(d)      în scopuri educative și de cercetare, pentru repopulare sau pentru reintroducerea anumitor specii, precum și pentru operațiunile de reproducere necesare acestor scopuri, inclusiv propagarea artificială a plantelor;

(e)      pentru a permite, în condiții de strictă supraveghere, după criterii selective și la un nivel limitat, prelevarea sau deținerea de anumite specimene din speciile enumerate în anexa IV, în număr limitat, stabilit de autoritățile naționale competente.” [traducere neoficială]

 Procedura precontencioasă

6        În urma unor sesizări, Comisia a adresat Irlandei o scrisoare de punere în întârziere la 18 octombrie 2002, prin care îi comunica rezervele sale privind anumite aspecte ale punerii în aplicare de către acest stat membru a articolelor 12, 13 și 16 din Directiva 92/43.

7        Întrucât nu a considerat convingător răspunsul autorităților irlandeze din 20 decembrie 2002, la 11 iulie 2003, Comisia a emis un aviz motivat prin care invita Irlanda să ia măsurile necesare pentru a se conforma avizului într‑un termen de două luni de la notificarea acestuia.

8        Prin scrisorile din 12 septembrie 2003 și 8 ianuarie 2004, Irlanda a răspuns la avizul motivat. Cu toate acestea, considerând acest răspuns nesatisfăcător, Comisia a decis să introducă prezenta acțiune.

 Cu privire la acțiune

9        În acțiunea sa, Comisia formulează trei motive:

–        primul motiv se referă la transpunerea incompletă a articolului 12 alineatul (2) și a articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/43 în ceea ce privește speciile enumerate în anexa IV la această directivă care nu sunt prezente în mod normal în Irlanda;

–        al doilea motiv privește neadoptarea de către Irlanda a măsurilor specifice necesare punerii în aplicare cu eficacitate a sistemului de protecție riguroasă;

–        al treilea motiv se referă la existența în legislația irlandeză a unor dispoziții care sunt contrare atât articolului 12 alineatul (1), cât și articolului 16 din Directiva 92/43.

10      Comisia a renunțat la primul motiv în cursul procedurii, ca urmare a răspunsului Irlandei cu privire la acest aspect conținut în memoriul în apărare. În consecință, nu este necesară analizarea acestui motiv.

 Cu privire la al doilea motiv

11      Al doilea motiv invocat de Comisie include șapte aspecte, dintre care cel de al doilea va fi analizat împreună cu cel de al treilea motiv, întrucât modul în care sunt formulate este identic.

 Cu privire la primul aspect al celui de al doilea motiv

12      Referitor la primul aspect, care este legat de faptul că Irlanda nu și‑ar fi îndeplinit obligația de a institui un sistem de protecție riguroasă cu privire la speciile enumerate în anexa IV la Directiva 92/43, în măsura în care nici broasca țestoasă Dermochelys coriacea, nici limaxul din Kerry nu erau menționate printre speciile indicate în primul tabel al regulamentului (habitate) al Comunităților Europene [European Communities (Habitats) Regulations] din 1997, astfel cum a fost modificat prin regulamentul (habitate naturale) al Comunităților Europene [European Communities (Natural Habitats) (Amendment) Regulations] din 1998 [denumit în continuare „regulamentul (habitate)”], Comisia precizează că răspunsul dat de Irlanda în această privință este satisfăcător. Într‑adevăr, Irlanda a precizat că domeniul de aplicare a reglementării naționale care transpune Directiva 92/43 a fost extins și la speciile respective. În consecință, nu este necesară analizarea primului aspect al celui de al doilea motiv.

 Cu privire la al treilea, al patrulea și al șaselea aspect ale celui de al doilea motiv

13      Prin al treilea, al patrulea și al șaselea aspect ale celui de al doilea motiv, Comisia susține că măsurile adoptate de Irlanda privind supravegherea speciilor enumerate în anexa IV litera (a) la Directiva 92/43 formează un ansamblu neunitar și incomplet, care nu poate fi considerat că pune în aplicare cu eficacitate sistemul de protecție riguroasă.

14      Mai întâi, cu privire la al treilea aspect al motivului respectiv, Comisia susține că planurile de acțiune pe specie pe care Irlanda intenționează să le pregătească pentru speciile enumerate în anexa IV litera (a) la Directiva 92/43 pot constitui, cu condiția să fie corect instituite și aplicate, un mijloc eficace pentru a pune corect în aplicare cerințele în materie de protecție prevăzute de articolul 12 alineatul (1) din respectiva directivă. Totuși, în absența acestor planuri, sistemul de protecție riguroasă ar fi incomplet, cu excepția cazului broaștei Bufo calamita, care ar face obiectul unei supravegheri specifice adecvate.

15      Irlanda susține că planurile respective sunt în curs de publicare. Aceasta invocă, de asemenea, mai multe inițiative guvernamentale care nu au fost încă finalizate și care, în opinia sa, sunt în măsură să realizeze o coordonare mai bună și o supraveghere mai sistematică a speciilor enumerate în anexa IV litera (a) la Directiva 92/43.

16      Cu toate acestea, astfel de argumente nu pot fi reținute.

17      Într‑adevăr, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, existența unui caz de neîndeplinire a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația statului membru existentă la împlinirea termenului stabilit în avizul motivat, iar modificările intervenite ulterior nu vor fi luate în considerare de către Curte (a se vedea în special hotărârea din 2 iunie 2005, Comisia/Irlanda, C‑282/02, Rec., p. I‑4653, punctul 40).

18      În consecință, al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie considerat ca fiind întemeiat.

19      Cu privire la al șaselea aspect, care trebuie analizat înaintea celui de al patrulea, Comisia susține că, exceptând liliacul Rhinolophus și broasca Bufo calamita, autoritățile irlandeze nu dispun de informațiile necesare referitoare la mai multe dintre speciile enumerate în anexa IV litera (a) la Directiva 92/43, la ariile lor de odihnă și de reproducere, precum și la pericolele la care sunt expuse aceste specii, ceea ce ar împiedica punerea în aplicare cu eficacitate a sistemului de protecție riguroasă.

20      În primul rând, Irlanda recunoaște că, referitor la alți lilieci decât liliacul Rhinolophus, proiectul său pilot de supraveghere nu înlocuiește o activitate de monitorizare mai elaborată. Acest stat membru precizează că, la momentul potrivit, va oferi informații esențiale privind evoluția populației acestor specii și se referă la mai multe inițiative referitoare la strângerea de informații privind liliecii. În opinia Comisiei, o asemenea precizare nu demonstrează nici că Irlanda este suficient de informată asupra speciilor de lilieci, nici că acest stat membru va pune în aplicare un program coerent pe termen lung pentru a obține datele necesare.

21      În al doilea rând, Irlanda susține că studiul național inițiat în 2004 și care trebuia să se finalizeze în toamna anului 2005 face parte dintr‑un program preexistent și este în măsură să constituie baza unui viitor program de supraveghere a vidrei. În opinia Comisiei, această precizare nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine că vor fi instituite un sistem și un program de supraveghere adecvate pentru specia respectivă.

22      În al treilea rând, Irlanda precizează că un expert național specializat în ceea ce privește limaxul din Kerry lucrează la elaborarea unui plan de acțiune care ar trebui publicat în primăvara anului 2006 și care va include recomandări privind un program continuu de supraveghere a acestei specii. Potrivit Comisiei, măsurile adoptate și acțiunile întreprinse de Irlanda nu oferă nicio certitudine privind furnizarea regulată de date rezultate din supraveghere, organizate în mod coerent și integrat, referitoare la prezența speciei respective, la ariile sale de reproducere și de odihnă, precum și la pericolele la care ar putea fi expusă.

23      În al patrulea rând, Irlanda se referă la unele inițiative aflate în curs de desfășurare, precum decizia de a realiza o bază de date care să conțină informații biologice inventariate la nivel național, crearea National Biological Records Centre sau strângerea de observații privind captura accidentală a cetaceelor în anumite activități de pescuit, inițiative care au fost lansate ulterior intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 812/2004 al Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a unor măsuri privind capturile accidentale de cetacee în activitățile de pescuit și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 88/98 (JO L 150, p. 12).

24      În această privință, trebuie subliniat că, pentru a contesta al șaselea aspect al celui de al doilea motiv, Irlanda se referă la diferite inițiative care nu se finalizaseră încă la împlinirea termenului stabilit în avizul motivat. Potrivit jurisprudenței evocate la punctul 17 din prezenta hotărâre, asemenea inițiative nu pot fi luate în considerare de către Curte atunci când se verifică existența neîndeplinirii obligațiilor imputate de către Comisie.

25      În consecință, al șaselea aspect al celui de al doilea motiv trebuie considerat ca fiind întemeiat.

26      În final, în ceea ce privește al patrulea aspect al aceluiași motiv, Comisia susține că, deși organizarea unei rețele de funcționari care să‑și desfășoare activitatea cu normă întreagă în domeniul conservării are o importanță generală pentru punerea în aplicare a legilor privind fauna și flora sălbatică, existența unei asemenea rețele, invocată de Irlanda, nu demonstrează prin ea însăși că au fost adoptate măsurile specifice necesare pentru a transpune articolul 12 alineatul (1) din Directiva 92/43.

27      În replică, Irlanda afirmă că funcționarii săi sunt foarte eficienți și protejează de asemenea și broaștele Bufo calamita, având un rol esențial în realizarea protecției acestei specii. Tot astfel, datorită cunoașterii directe de către paznicii și funcționarii însărcinați cu protecția naturii a zonelor de care răspund, rețeaua națională constituită din acești paznici și funcționari ar fi informată cu privire la stadiul de conservare a speciilor de animale și plante din zonele respective.

28      În această privință, trebuie amintit că articolul 12 alineatul (1) din Directiva 92/43 obligă statele membre să ia măsurile necesare pentru a institui un sistem de protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) la această directivă în aria lor de extindere.

29      Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 24 din concluziile sale, transpunerea articolului 12 alineatul (1) obligă statele membre nu numai să creeze un cadru legislativ complet, ci și să pună în aplicare măsuri concrete și specifice de protecție (a se vedea în acest sens hotărârea din 30 ianuarie 2002, Comisia/Grecia, C‑103/00, Rec., p. I‑1147, punctele 34-39).

30      Tot astfel, sistemul de protecție riguroasă presupune adoptarea de măsuri coerente și coordonate, cu caracter preventiv (hotărârea din 16 martie 2006, Comisia/Grecia, C‑518/04, nepublicată în Recueil, Rec., p. I‑42*, punctul 16).

31      Or, în cazul de față, existența unei rețele de paznici și funcționari care își desfășoară activitatea cu normă întreagă în domeniul supravegherii și protecției speciilor nu demonstrează prin ea însăși punerea în aplicare cu eficacitate a sistemului de protecție riguroasă a tuturor speciilor enumerate în anexa IV litera (a) la Directiva 92/43 care sunt prezente în Irlanda.

32      Într‑adevăr, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 45-48 din concluziile sale, speciile respective nu fac obiectul unei supravegheri adecvate, cu excepția liliacului Rhinolophus, a broaștei Bufo calamita și chiar a broaștei țestoase Dermochelys coriacea, având în vedere numărul limitat de exemplare ale acestei din urmă specii în apele irlandeze. Este cazul vidrei, al limaxului din Kerry, al diferitelor specii de lilieci, altele decât liliacul Rhinolophus, precum și al cetaceelor, astfel cum rezultă din punctele 20-24 din prezenta hotărâre.

33      În consecință, al patrulea aspect al celui de al doilea motiv trebuie considerat ca fiind întemeiat.

 Cu privire la al cincilea aspect al celui de al doilea motiv

34      Prin al cincilea aspect al celui de al doilea motiv, Comisia susține că, deși evaluările efectelor asupra mediului realizate conform Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40) pot fi utile, avertizând autoritățile competente cu privire la amenințările specifice care vizează ariile de reproducere și de odihnă ale speciilor enumerate în anexa IV la Directiva 92/43, doar un număr limitat de proiecte fac obiectul unor astfel de evaluări în Irlanda. Pe de altă parte, chiar și în situația efectuării acestor evaluări, autoritățile irlandeze ar solicita antreprenorilor imobiliari furnizarea de informații privind speciile protejate numai după emiterea autorizației pentru proiectul respectiv, procedură care nu ar împiedica realizarea anumitor proiecte care aduc prejudicii mediului.

35      Comisia se referă în special la trei proiecte având consecințe negative asupra populațiilor de lilieci (proiectul imobiliar Lough Rynn), asupra stinghiilor pe care se așază liliecii Rhinolophus (proiectul de ocolire a orașului Ennis) și, respectiv, asupra ariilor de odihnă și de reproducere a cetaceelor (proiectul de construcție a unei conducte de gaz în golful Broadhaven).

36      În această privință, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 53-61 din concluziile sale, autorizarea unui proiect înainte să fi fost realizată evaluarea efectelor asupra mediului, din care să reiasă existența unor consecințe negative ale acestui proiect asupra mediului (proiectul imobiliar Lough Rynn), sau autorizarea fără derogare a altor proiecte, deși evaluarea prealabilă a evidențiat de asemenea existența unor consecințe negative ale proiectului respectiv aupra mediului (proiectele de ocolire a orașului Ennis și de construcție a unei conducte de gaz în golful Broadhaven) demonstrează că speciile enumerate în anexa IV litera (a) la Directiva 92/43, precum și ariile lor de reproducere și de odihnă sunt supuse unor perturbări și amenințări pe care reglementarea irlandeză nu este în măsură să le prevină.

37      În consecință, cu privire la respectivele proiecte invocate de Comisie în acțiunea sa, nu se poate considera că au fost luate toate măsurile pentru a pune în aplicare cu eficacitate sistemul de protecție riguroasă. Prin urmare, al cincilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie considerat ca fiind întemeiat.

 Cu privire la al șaptelea aspect al celui de al doilea motiv

38      Prin al șaptelea aspect al celui de al doilea motiv, Comisia susține că Irlanda nu a demonstrat că a instituit o strategie adecvată pentru a face față tipurilor de amenințări care afectează ariile de reproducere și de odihnă ale speciilor de lilieci. Aceasta invocă în special faptul că tratarea lemnului și lucrările de renovare și demolare reprezintă amenințări pentru cuiburile liliecilor.

39      În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate potrivit articolului 226 CE, Comisia are sarcina să demonstreze existența neîndeplinirii obligațiilor invocate, fără a se putea baza pe vreo prezumție (hotărârea din 18 mai 2006, Comisia/Spania, C‑221/04, Rec., p. I‑4515, punctul 59 și jurisprudența citată).

40      Or, se impune constatarea că, în cazul de față, Comisia nu invocă niciun element concret pentru a susține al șaptelea aspect al celui de al doilea motiv.

41      În consecință, al șaptelea aspect al celui de al doilea motiv trebuie considerat ca fiind neîntemeiat.

 Cu privire la al treilea motiv

42      Prin al treilea motiv invocat, formulat în același fel ca și al doilea aspect al celui de al doilea motiv, Comisia invocă existența unui regim paralel de derogări contrare domeniului și condițiilor de aplicare a articolului 16 din Directiva 92/43, acest regim rezultând, pe de o parte, din articolul 23 alineatul (7) din legea privind fauna și flora sălbatică (Wildlife Act) din 1976, în forma rezultată ca urmare a adoptării legii de modificare [Wildlife (Amendment) Act] din 2000 (denumită în continuare „Wildlife Act”) și, pe de altă parte, din articolul 42 din aceeași lege.

43      Având în vedere apărarea Irlandei cu privire la neîndeplinirea obligațiilor care ar rezulta din articolul 42 din Wildlife Act, Comisia a renunțat la acest aspect al celui de al treilea motiv invocat. În consecință, nu este necesară analizarea acestuia.

44      Cu privire la aspectul celui de al treilea motiv referitor la articolul 23 alineatul (7) literele (a)-(c) din Wildlife Act, Comisia susține că această dispoziție prevede că nu constituie o încălcare a legii faptul că o persoană rănește sau ucide în mod neintenționat un animal sălbatic protejat în exercitarea unei activități în sectorul agriculturii, pescuitului, acvaculturii, silviculturii sau extracției de turbă [articolul 23 alineatul (7) litera (a)] sau deranjează ori distruge locul de reproducere al unui astfel de animal în cadrul activităților respective [articolul 23 alineatul (7) litera (b)] sau, de asemenea, ucide sau rănește în mod neintenționat un astfel de animal ori distruge sau deteriorează aria de reproducere sau de odihnă a acestuia în cadrul construcției unei șosele sau în cadrul oricărui tip de lucrări arheologice ori de lucrări de construcții sau de geniu civil sau, de asemenea, în cadrul construcției sau în cursul executării oricărei alte lucrări sau operațiuni de acest fel ce ar putea fi prevăzută [articolul 23 alineatul (7) litera (c)].

45      Irlanda susține că scopul articolului 23 alineatul (7) a fost interpretat greșit de Comisie. Cu toate acestea, pentru a elimina orice îndoială în această privință, Irlanda precizează că a modificat regulamentul (habitate) pentru a delimita clar regimul articolului 23 din Wildlife Act și dispozițiile normei 23 din acest regulament. Regulamentul (habitate naturale) al Comunităților Europene [European Communities (Natural Habitats) Regulations] din 2005 ar fi introdus o nouă dispoziție în legea respectivă, și anume alineatul (8) al articolului 23.

46      În această privință, trebuie amintit în primul rând că, potrivit jurisprudenței evocate la punctul 17 din prezenta hotărâre, modificarea articolului 23 din Wildlife Act prin respectivul regulament din 2005 nu poate fi luată în considerare de către Curte atunci când se verifică existența neîndeplinirii obligațiilor invocate, având în vedere că această modificare a intervenit ulterior expirării termenului de două luni indicat în avizul motivat.

47      În al doilea rând, este suficient să se observe că, prin faptul că prevede că nu constituie o încălcare a legii actele comise fără intenție care perturbă sau distrug siturile de reproducere sau ariile de odihnă ale speciilor sălbatice, articolul 23 alineatul (7) litera (b) din Wildlife Act nu îndeplinește cerințele articolului 12 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/43, care interzice aceste acte, indiferent dacă sunt comise cu intenție sau nu (a se vedea în acest sens hotărârea din 20 octombrie 2005, Comisia/Regatul Unit, C‑6/04, Rec., p. I‑9017, punctul 79).

48      În plus, se constată că derogările menționate de articolul 23 din Wildlife Act au o sferă de aplicare mai largă decât cea prevăzută de articolul 16 din Directiva 92/43, acesta din urmă stabilind în mod exhaustiv condițiile în care se poate deroga de la articolul 12 din directivă.

49      Rezultă că în mod întemeiat Comisia invocă existența unui regim paralel de derogări, prevăzut de legislația irlandeză, care încalcă articolul 12 și articolul 16 din Directiva 92/43.

50      În consecință, al treilea motiv invocat de Comisie în susținerea acțiunii sale este întemeiat.

51      Având în vedere toate considerațiile de mai sus, trebuie să se constate că:

–        prin neadoptarea tuturor măsurilor specifice necesare pentru a pune în aplicare cu eficacitate sistemul de protecție riguroasă,

–        prin menținerea în vigoare a dispozițiilor articolului 23 alineatul (7) literele (a)-(c) din Wildlife Act care nu sunt conforme cu cele ale articolului 12 alineatul (1) și ale articolului 16 din Directiva 92/43,

Irlanda nu s‑a conformat respectivelor articole din această directivă și nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acesteia.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

52      În temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată, iar apărările esențiale invocate de aceasta din urmă au fost respinse, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște:

1)      –       Prin neadoptarea tuturor măsurilor specifice necesare pentru a pune în aplicare cu eficacitate sistemul de protecție riguroasă prevăzut la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică,

–        prin menținerea în vigoare a dispozițiilor articolului 23 alineatul (7) literele (a)-(c) din legea privind fauna și flora sălbatică (Wildlife Act) din 1976, în forma rezultată ca urmare a adoptării legii de modificare [Wildlife (Amendment) Act] din 2000, care nu sunt conforme cu cele ale articolului 12 alineatul (1) și ale articolului 16 din Directiva 92/43,

Irlanda nu s‑a conformat respectivelor articole din această directivă și nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acesteia.

2)      Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături


* Limba de procedură: engleza.

Top