19/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

176

L 141/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Mecanismul menționat la articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului (2) s-a dovedit neadecvat pentru soluționarea situațiilor de nereciprocitate în care o țară terță aflată care figurează pe lista din anexa II la regulament, adică o țară terță ai cărei resortisanți sunt exonerați de obligația de a deține viză, menține sau introduce o obligație de a deține viză pentru resortisanții unuia sau mai multor state membre. Solidaritatea cu statele membre care se confruntă cu situații de nereciprocitate presupune ca mecanismul existent să fie adaptat astfel încât să devină eficient.

(2)

Dată fiind gravitatea acestor situații de nereciprocitate, este esențial ca acestea să fie notificate fără excepție de către statul membru (statele membre) în cauză. Pentru a garanta că țara terță respectivă aplică din nou exonerarea de obligația de a deține viză în ceea ce privește resortisanții statelor membre în cauză, ar trebui stabilit un mecanism care să combine măsuri de niveluri și intensități variabile care să poată fi aplicate fără întârziere. Astfel, Comisia ar trebui să ia măsuri cu privire la țările terțe fără întârziere, să raporteze Consiliului și să poată propune în orice moment adoptarea de către Consiliu a unei decizii provizorii de restabilire a obligației de a deține viză pentru resortisanții țării terțe respective. Recurgerea la o asemenea decizie provizorie nu ar trebui să împiedice transferul țării terțe menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 539/2001. Ar trebui, de asemenea, să fie stabilită o legătură temporală între momentul intrării în vigoare a măsurii provizorii și orice propunere de transfer a țării în anexa I.

(3)

O decizie a unei țări terțe de a introduce sau reintroduce exonerarea de obligația de a deține viză pentru resortisanții unuia sau mai multor state membre ar trebui să înceteze automat restabilirea provizorie a obligației de a deține viză decisă de către Consiliu.

(4)

Mecanismul de solidaritate modificat are ca obiectiv obținerea unei reciprocități depline care se aplică tuturor statelor membre și crearea unui mecanism efectiv și responsabil pentru asigurarea acesteia.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 ar trebui modificat în consecință.

(6)

Ar trebui prevăzut un regim tranzitoriu pentru situațiile în care, atunci când prezentul regulament intră în vigoare, statele membre sunt supuse obligației de a deține viză de către țările terțe enumerate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001.

(7)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen (3), care intră sub incidența articolului 1 punctul (B) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite norme de aplicare a acordului respectiv (4).

(8)

Regatul Unit și Irlanda nu sunt obligate de Regulamentul (CE) nr. 539/2001. Prin urmare, ele nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu sunt obligate de acesta și nici nu fac obiectul aplicării acestuia.

(9)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care intră sub incidența articolului 1 punctul (B) din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2004/849/CE a Consiliului (6) și cu articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2004/860/CE a Consiliului (7).

1.

Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Stabilirea, de către o țară terță care figurează pe lista din anexa II, a obligației de a deține viză pentru resortisanții unui stat membru, presupune aplicarea următoarelor dispoziții:

2.

Se inserează următorul alineat:

„(5)   Cât timp reciprocitatea exonerării de viză nu există între una dintre țările terțe enumerate de anexa II și unul dintre statele membre, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului până la 1 iulie a fiecărui an bisect cu privire la situația de nereciprocitate și, dacă este necesar, prezintă propunerile adecvate.”