EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32010R0267

Regulamentul (UE) nr. 267/2010 al Comisiei din 24 martie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate în sectorul asigurărilor (Text cu relevanță pentru SEE)

JO L 83, 30.3.2010, p. 1–7 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (HR)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 31/03/2017

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2010/267/oj

30.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 83/1


REGULAMENTUL (UE) NR. 267/2010 AL COMISIEI

din 24 martie 2010

privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate în sectorul asigurărilor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1534/91 al Consiliului din 31 mai 1991 privind aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate în sectorul asigurărilor (1), în special articolul 1 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (e),

după publicarea unui proiect al prezentului regulament,

după consultarea Comitetului consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 1534/91 împuternicește Comisia să aplice articolul 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (2), prin regulament, anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate în sectorul asigurărilor, al căror obiect este cooperarea cu privire la:

stabilirea în comun a unor tarife pentru prime de risc pe baza unor statistici colective sau pe baza numărului de cereri de despăgubire;

stabilirea unor condiții standard comune de asigurare;

acoperirea în comun a anumitor tipuri de riscuri;

soluționarea cererilor de despăgubire;

verificarea și acceptarea dispozitivelor de securitate;

registrele și informațiile privind riscurile agravate.

(2)

În temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1534/91, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 358/2003 din 27 februarie 2003 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri, decizii și practici concertate în sectorul asigurărilor (3). Regulamentul (CE) nr. 358/2003 expiră la data de 31 martie 2010.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 358/2003 nu exceptează acordurile privind soluționarea cererilor de despăgubire sau cele referitoare la registrele și informațiile privind riscurile agravate. Comisia a considerat că nu dispune de experiență suficientă în rezolvarea cazurilor individuale pentru a recurge la competența care i-a fost conferită prin Regulamentul (CEE) nr. 1534/91 în domeniile în cauză. Această situație nu s-a schimbat. Mai mult, cu toate că Regulamentul (CE) nr. 358/2003 a acordat o exceptare de la elaborarea unor condiții standard de asigurare și de la verificarea și acceptarea dispozitivelor de securitate, prezentul regulament nu ar trebui să o mențină deoarece revizuirea funcționării Regulamentului (CE) nr. 358/2003 efectuată de Comisie a arătat că nu mai era necesar să se includă astfel de acorduri într-un regulament de exceptare pe categorii specific unui anumit sector. În contextul în care aceste două categorii de acorduri nu sunt specifice sectorului asigurărilor și, după cum a arătat revizuirea, pot provoca și anumite probleme de concurență, este mai potrivit ca acestea să facă obiectul unei autoevaluări.

(4)

În urma unei consultări publice lansate la 17 aprilie 2008, Comisia a adoptat un raport către Parlamentul European și Consiliu privind funcționarea Regulamentului (CE) nr. 358/2003 (raportul) (4) la 24 martie 2009. În raport și în documentul de lucru (documentul de lucru) care îl însoțește, s-au făcut propuneri preliminare de modificare a Regulamentului (CE) nr. 358/2003. La 2 iunie 2009, Comisia a organizat o reuniune publică cu părțile interesate, printre care reprezentanți ai sectorului asigurărilor, ai organizațiilor de consumatori și ai autorităților naționale de concurență, privind concluziile și propunerile formulate în raport și în documentul de lucru.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să asigure o protecție eficace a concurenței, în condițiile oferirii de beneficii pentru consumatori și ale unei securități juridice corespunzătoare pentru întreprinderi. În urmărirea acestor obiective ar trebui să se țină seama de experiența Comisiei în acest domeniu și de rezultatele consultărilor care au dus la adoptarea prezentului regulament.

(6)

Regulamentul (CEE) nr. 1534/91 prevede ca regulamentul de exceptare al Comisiei să definească categoriile de acorduri, decizii și practici concertate cărora li se aplică, să precizeze restricțiile sau clauzele care pot sau nu pot apărea în acorduri, decizii și practici concertate și să precizeze clauzele care trebuie incluse în acorduri, decizii și practici concertate sau celelalte condiții care trebuie respectate.

(7)

Cu toate acestea, este oportun să se continue abordarea urmărită în Regulamentul (CE) nr. 358/2003 de punere a accentului pe definirea categoriilor de acorduri care sunt exceptate până la un anumit nivel al cotei de piață și pe precizarea restricțiilor sau a clauzelor care nu trebuie să figureze în astfel de acorduri.

(8)

Beneficiul exceptării pe categorii stabilit prin prezentul regulament ar trebui limitat la acele acorduri despre care se poate estima cu suficientă certitudine că respectă condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat. Pentru aplicarea articolului 101 alineatul (3) din tratat prin regulament, nu este necesar să se definească acordurile care pot intra sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat. În același timp, nu se presupune că acordurile care nu beneficiază de aplicarea prezentului regulament intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat sau nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat. La evaluarea individuală a acordurilor în temeiul articolului 101 alineatul (1) din tratat, trebuie să se ia în considerare mai mulți factori, în special structura pieței relevante.

(9)

Colaborarea dintre întreprinderile de asigurare sau în cadrul asociațiilor de întreprinderi în ceea ce privește compilarea informațiilor (care poate implica și unele calcule statistice) pentru a permite calcularea costului mediu de acoperire a unui anumit risc din trecut sau, în cazul asigurărilor de viață, a tabelelor privind ratele mortalității sau ale incidenței bolilor, accidentelor și a cazurilor de invaliditate, permite îmbunătățirea cunoștințelor privind riscurile și facilitează clasificarea riscurilor pentru fiecare întreprindere în parte. La rândul său, acest proces poate facilita intrarea pe piață și, în consecință, poate aduce beneficii consumatorilor. Același principiu se aplică în cazul studiilor comune privind impactul probabil al unor condiții secundare care pot influența frecvența sau valoarea cererilor de despăgubire ori rentabilitatea unor diverse tipuri de investiții. Totuși, este necesar să se garanteze că o astfel de colaborare este exceptată numai în măsura în care este necesară pentru atingerea obiectivelor menționate anterior. De aceea, este necesar să se precizeze, în special, că acordurile privind primele comerciale nu sunt exceptate. Într-adevăr, primele comerciale pot fi mai scăzute decât sumele indicate de compilații, tabele sau rezultatele studiilor în cauză, având în vedere faptul că asiguratorii își pot folosi veniturile din investiții pentru a-și reduce primele. În plus, compilațiile, tabelele sau studiile în cauză nu trebuie să fie obligatorii, ci să servească doar ca punct de referință. Schimbul de informații care nu sunt necesare pentru a se îndeplini obiectivele stabilite în acest considerent nu ar trebui să facă obiectul prezentului regulament.

(10)

În plus, cu cât sunt mai restrânse categoriile în care se grupează datele statistice privind costul acoperirii unui anumit risc din trecut, cu atât este mai mare libertatea de acțiune a întreprinderilor de asigurare în privința diferențierii primelor comerciale în momentul calculării acestora. De aceea, ar trebui să fie exceptate compilațiile comune ale costurilor din trecut ale riscurilor, cu condiția ca nivelul de detaliu și diferențiere al statisticilor furnizate să fie suficient din punct de vedere actuarial.

(11)

Mai mult, accesul la compilațiile, tabelele și rezultatele studiilor realizate în comun este necesar atât pentru întreprinderile de asigurare care acționează pe piața geografică sau pe piața produsului în cauză, cât și pentru acele întreprinderi care au în vedere intrarea pe piața respectivă. În mod similar, accesul la astfel de compilații, tabele și rezultate ale studiilor poate fi util pentru organizațiile de consumatori sau organizațiile de clienți. Întreprinderile de asigurare care nu sunt încă active pe piața în cauză și organizațiile de consumatori sau de clienți trebuie să primească acces la astfel de compilații, tabele și studii în condiții rezonabile și nediscriminatorii, similare cu cele de care beneficiază întreprinderile de asigurare deja prezente pe piață. Astfel de condiții pot cuprinde, de exemplu, un angajament din partea unei întreprinderi de asigurare care nu este încă prezentă pe piață de a furniza informații statistice privind cererile de despăgubire dacă va intra la un moment dat pe piață și pot cuprinde, de asemenea, aderarea la o asociație de asiguratori responsabilă cu realizarea compilațiilor. O excepție de la cerința de a oferi acces organizațiilor de consumatori și organizațiilor de clienți ar putea fi posibilă din motive de securitate publică, de exemplu atunci când informațiile se referă la sistemele de securitate ale unor centrale nucleare sau la deficiențele sistemelor de prevenire a inundațiilor.

(12)

Fiabilitatea compilațiilor, a tabelelor și a studiilor realizate în comun este cu atât mai mare cu cât cantitatea de date statistice pe care se bazează crește. Asiguratorii care dețin cote ridicate de piață pot genera pe plan intern suficiente date statistice pentru a putea realiza compilații fiabile, dar este posibil ca cei care dețin cote mici de piață să nu poată realiza acest lucru, iar, în ceea ce îi privește pe cei care abia au intrat pe piață, este cu atât mai puțin probabil ca ei să poată genera astfel de date statistice. Includerea în astfel de compilații, tabele și studii realizate în comun a informațiilor provenite de la toți asiguratorii de pe o piață, inclusiv de la cei mari, promovează, în principiu, concurența, prin sprijinirea asiguratorilor de mici dimensiuni și facilitează intrarea pe piață. Având în vedere această caracteristică specifică sectorului asigurărilor, nu este necesar ca exceptările pentru astfel de compilații, tabele și studii realizate în comun să fie condiționate de deținerea unor anumite praguri ale cotelor de piață.

(13)

Poolurile de coasigurare și coreasigurare pot fi necesare, în anumite situații limitate, pentru a permite întreprinderilor participante ale unui pool să furnizeze asigurare sau reasigurare pentru riscuri pentru care, în absența poolului, nu ar putea oferi o acoperire suficientă. Aceste tipuri de pooluri nu dau naștere, în general, unei restrângeri a concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) din tratat și astfel, nu sunt interzise de acesta.

(14)

Poolurile de coasigurare și coreasigurare le pot permite asiguratorilor și reasiguratorilor să furnizeze asigurare sau reasigurare pentru riscuri, chiar dacă acordul de pooling depășește ceea ce trebuie asigurat pentru ca un astfel de risc să fie acoperit. Totuși, astfel de pooluri pot duce la restrângerea concurenței, prin standardizarea condițiilor de asigurare și chiar a valorii acoperirii și a primelor. De aceea, este necesar să se stabilească situațiile în care astfel de pooluri pot beneficia de exceptare.

(15)

În cazul riscurilor într-adevăr noi, nu este posibil să se cunoască în prealabil care este capacitatea de subscriere necesară pentru acoperirea riscului în cauză și nici dacă două sau mai multe pooluri pot coexista în scopul oferirii tipului specific de asigurare vizat. Un acord de pooling care oferă coasigurarea sau coreasigurarea unor astfel de riscuri noi poate fi, prin urmare, exceptat pentru o perioadă limitată de timp fără să fie necesar un prag al cotei de piață. Trei ani constituie un termen potrivit pentru acumularea de informații retrospective suficiente privind cererile de despăgubire în vederea evaluării necesității unui pool.

(16)

Riscurile care nu existau anterior ar trebui considerate ca fiind riscuri noi. Cu toate acestea, în situații excepționale, un risc poate fi considerat ca un risc nou atunci când o analiză obiectivă arată că natura riscului s-a modificat atât de substanțial încât nu se poate ști dinainte ce capacitate de subscriere este necesară pentru a acoperi un astfel de risc.

(17)

În cazul riscurilor care nu sunt noi, poolurile de coasigurare și coreasigurare care implică o restrângere a concurenței pot, în anumite situații limitate, să ofere beneficii pentru a justifica acordarea unei exceptări în temeiul articolului 101 alineatul (3) din tratat, chiar dacă acestea ar putea fi înlocuite de două sau mai multe întreprinderi de asigurare concurente. De exemplu, aceste pooluri le pot oferi întreprinderilor participante ale acestora posibilitatea de a acumula experiența necesară în sectorul de asigurări în cauză sau pot permite realizarea de economii în privința costurilor sau reducerea primelor comerciale printr-o reasigurare în comun în condiții avantajoase. Cu toate acestea, orice exceptare ar trebui limitată la acorduri care nu dau întreprinderilor în cauză posibilitatea de a elimina concurența pentru o parte semnificativă a produselor în cauză. Consumatorii pot beneficia efectiv de pe urma poolurilor numai dacă există o concurență suficientă pe piețele relevante pe care funcționează poolurile. Această condiție ar trebui considerată ca fiind îndeplinită atunci când cota de piață a unui pool rămâne sub un anumit prag și se poate presupune, prin urmare, că aceasta face obiectul unei concurențe efective sau potențiale din partea unor întreprinderi care nu participă la acel pool.

(18)

De aceea, prezentul regulament ar trebui să acorde o exceptare oricărui astfel de pool de coasigurare sau coreasigurare care există de peste trei ani sau care nu este creat pentru a acoperi un risc nou, cu condiția ca întreprinderile participante să aibă o cotă de piață cumulată care să nu depășească anumite praguri. Pragul pentru poolurile de coasigurare ar trebuie să fie mai mic pentru că este posibil ca respectivele pooluri de coasigurare să prevadă condiții uniforme pentru polițe și prime comerciale. Pentru a evalua dacă un pool îndeplinește condiția privind cota de piață, ar trebui cumulate cotele de piață globale ale întreprinderilor participante. Cota de piață a fiecărei întreprinderi participante se bazează pe venitul brut total din prime al respectivei întreprinderi participante atât în cadrul, cât și în afara poolului, pe aceeași piață relevantă. Totuși, aceste exceptări ar trebui să se aplice numai dacă poolul în cauză îndeplinește condițiile suplimentare prevăzute de prezentul regulament, acestea având rolul de a reduce la minimum restrângerea concurenței între întreprinderile care fac parte din pool. În astfel de cazuri ar fi necesară o analiză individuală pentru a stabili dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(19)

Pentru a facilita încheierea de acorduri, unele dintre acestea putând implica decizii privind investiții substanțiale, perioada de validitate a prezentului regulament ar trebui să fie stabilită la șapte ani.

(20)

Comisia poate retrage beneficiul aplicării prezentului regulament, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (5), în cazul în care constată într-un anumit caz că un acord căruia i se aplică exceptările prevăzute de prezentul regulament are totuși efecte care sunt incompatibile cu articolul 101 alineatul (3) din tratat.

(21)

Autoritatea de concurență a unui stat membru poate retrage beneficiul aplicării prezentului regulament în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, pe întreg teritoriul statului membru în cauză, sau pentru o parte a acestuia, atunci când, într-un anumit caz, un acord căruia i se aplică exceptările prevăzute de prezentul regulament are totuși efecte care sunt incompatibile cu articolul 101 alineatul (3) din tratat pe întreg teritoriul statului membru, sau într-o parte a acestuia, precum și în cazul în care un asemenea de teritoriu are toate caracteristicile unei piețe geografice distincte.

(22)

În aprecierea necesității ca beneficiul aplicării prezentului regulament să fie retras în conformitate cu articolul 29 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, sunt de o importanță deosebită efectele anticoncurențiale care ar putea rezulta din existența unor legături între un pool de coasigurare sau coreasigurare și/sau întreprinderile participante ale acestuia și alte pooluri și/sau întreprinderile participante ale acestora pe aceeași piață relevantă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DEFINIȚII

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„acord” înseamnă un acord, o decizie a unei asociații de întreprinderi sau o practică concertată;

2.

„întreprinderi participante” înseamnă întreprinderile părți la acord și întreprinderile asociate acestora;

3.

„întreprinderi asociate” înseamnă:

(a)

întreprinderi în care o parte la acord dispune, în mod direct sau indirect, de:

(i)

mai mult de jumătate din drepturile de vot; sau

(ii)

competența de a numi mai mult de jumătate din membrii consiliului de supraveghere, ai consiliului de administrație sau ai organismelor care reprezintă întreprinderea în mod legal; sau

(iii)

dreptul de a gestiona afacerile întreprinderii;

(b)

întreprinderi care, într-o întreprindere parte la acord, dispun, în mod direct sau indirect, de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

(c)

întreprinderi în care o întreprindere menționată la litera (b) dispune, în mod direct sau indirect, de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

(d)

întreprinderi în care o parte la acord, împreună cu una sau mai multe întreprinderi menționate la literele (a), (b) sau (c) sau în care două sau mai multe dintre acestea din urmă dispun în comun de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

(e)

întreprinderi în care drepturile sau competențele enumerate la litera (a) sunt deținute în comun de:

(i)

părțile la acord sau întreprinderile asociate respective ale acestora menționate la literele (a)-(d); sau

(ii)

una sau mai multe părți la acord sau una sau mai multe dintre întreprinderile asociate acestora menționate la literele (a)-(d), și una sau mai multe părți terțe;

4.

„pooluri de coasigurare” înseamnă grupuri constituite de întreprinderi de asigurare fie direct, fie prin intermediul unor brokeri sau agenți autorizați, cu excepția unor acorduri de coasigurare ad-hoc pe piața de subscriere, în care o anumită parte dintr-un risc dat este acoperită de asiguratorul principal, iar partea de risc rămasă este acoperită de coasiguratori, care sunt invitați să acopere acea parte și care:

(a)

convin să subscrie în numele și în contul tuturor participanților asigurarea unei anumite categorii de riscuri; sau

(b)

încredințează subscrierea și administrarea asigurării unei anumite categorii de riscuri, în numele lor și pentru aceștia, uneia dintre întreprinderile de asigurare, unui broker comun sau unui organism comun înființat în acest scop;

5.

„pooluri de coreasigurare” înseamnă grupuri constituite de întreprinderi de asigurare fie direct, fie prin intermediul unui broker sau al unor agenți autorizați, posibil cu asistența uneia sau a mai multor întreprinderi de reasigurare, cu excepția unor acorduri de coreasigurare ad-hoc pe piața de subscriere, în care o anumită parte dintr-un risc dat este acoperită de asiguratorul principal, iar partea de risc rămasă este acoperită de coasiguratori, care sunt invitați astfel să acopere această parte pentru:

(a)

a-și reasigura reciproc, integral sau parțial, obligațiile pentru o anumită categorie de riscuri;

(b)

a accepta, în mod excepțional, în numele și pentru toți participanții reasigurarea aceleiași categorii de riscuri;

6.

„riscuri noi” înseamnă:

(a)

riscuri care nu existau înainte și în cazul cărora acoperirea asigurării impune conceperea unui produs de asigurare complet nou, care să nu implice o extindere, o îmbunătățire sau o înlocuire a unui produs de asigurare existent; sau

(b)

în situații excepționale, riscuri a căror natură, potrivit unei analize obiective, s-a modificat atât de mult, încât nu este posibil să se stabilească dinainte capacitatea de subscriere necesară pentru a acoperi un astfel de risc;

7.

„primă comercială” înseamnă prețul perceput de la cumpărător pentru o poliță de asigurare.

CAPITOLUL II

COMPILAȚII, TABELE ȘI STUDII REALIZATE ÎN COMUN

Articolul 2

Exceptare

În temeiul articolului 101 alineatul (3) din tratat și sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor încheiate între două sau mai multe întreprinderi din sectorul asigurărilor în ceea ce privește:

(a)

compilarea și distribuirea în comun a informațiilor necesare pentru:

(i)

calcularea costului mediu de acoperire a unui risc specific din trecut (denumite în continuare „compilații”);

(ii)

elaborarea tabelelor de mortalitate și a tabelelor care indică incidența bolilor, a accidentelor și a cazurilor de invaliditate aferente asigurărilor care implică un element de capitalizare (denumite în continuare „tabele”);

(b)

realizarea în comun a unor studii privind impactul probabil al condițiilor generale externe întreprinderilor interesate, fie asupra frecvenței sau asupra valorii viitoarelor cereri de despăgubire pentru un anumit risc sau o anumită categorie de riscuri, fie asupra profitabilității diverselor tipuri de investiții (denumite în continuare „studii”), precum și distribuirea rezultatelor acestor studii.

Articolul 3

Condiții de exceptare

(1)   Exceptarea prevăzută la articolul 2 litera (a) se aplică cu condiția ca tabelele sau compilațiile:

(a)

să se bazeze pe totalitatea datelor, corespunzătoare unui număr de ani de risc ales ca perioadă de observație, care se referă la riscuri identice sau comparabile într-un număr suficient pentru a constitui o bază care poate fi gestionată statistic și care va furniza informații, între altele, cu privire la următoarele:

(i)

numărul cererilor de despăgubire din perioada menționată;

(ii)

numărul de riscuri individuale asigurate în fiecare an de risc din perioada de observație aleasă;

(iii)

sumele totale plătite sau care urmează a fi plătite pentru cererile de despăgubire depuse în perioada menționată;

(iv)

cuantumul total al capitalului asigurat pentru fiecare an de risc din perioada de observație aleasă;

(b)

să cuprindă o defalcare a datelor statistice disponibile la un nivel de detaliere corespunzător din punct de vedere actuarial;

(c)

să nu cuprindă niciun fel de elemente cu privire la evenimente neprevăzute, venituri rezultate din rezerve, costuri administrative sau comerciale sau contribuții fiscale sau parafiscale și să nu ia în considerare nici veniturile din investiții, nici profiturile anticipate.

(2)   Exceptările prevăzute la articolul 2 se aplică cu condiția ca rezultatele compilațiilor, ale tabelelor sau ale studiilor:

(a)

să nu specifice nici identitatea întreprinderilor de asigurare în cauză, nici a părților asigurate;

(b)

atunci când sunt compilate și distribuite, să cuprindă o precizare a faptului că nu sunt obligatorii;

(c)

să nu cuprindă nicio indicație privind nivelul primelor comerciale;

(d)

să fie puse, în condiții rezonabile, abordabile, nediscriminatorii, la dispoziția oricărei întreprinderi de asigurare care solicită o copie a acestora, inclusiv a întreprinderilor de asigurare care nu sunt active pe piața geografică sau pe piața produsului la care se referă rezultatele acestor compilații, tabele sau studii;

(e)

cu excepția cazului în care nedivulgarea este justificată în mod obiectiv din motive de securitate publică, să fie puse, în condiții rezonabile, abordabile și nediscriminatorii, la dispoziția organizațiilor de consumatori sau organizațiilor de clienți care solicită accesul la acestea în condiții specifice și precise și pentru motive foarte bine justificate.

Articolul 4

Acorduri în cazul cărora nu se aplică exceptarea

Exceptările prevăzute la articolul 2 nu se aplică în cazul acordurilor prin care întreprinderile participante se angajează sau se obligă reciproc sau obligă alte întreprinderi să nu utilizeze compilații sau tabele diferite de cele menționate la articolul 2 litera (a) sau să nu se îndepărteze de la rezultatele studiilor menționate la articolul 2 litera (b).

CAPITOLUL III

ACOPERIREA ÎN COMUN A ANUMITOR TIPURI DE RISCURI

Articolul 5

Exceptare

În temeiul articolului 101 alineatul (3) din tratat și sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor încheiate de două sau mai multe întreprinderi din sectorul asigurărilor în ceea ce privește constituirea și funcționarea poolurilor de întreprinderi de asigurare sau a poolurilor de întreprinderi de asigurare și întreprinderi de reasigurare pentru acoperirea în comun a unei categorii specifice de riscuri sub forma coasigurării sau a coreasigurării.

Articolul 6

Aplicarea exceptării și pragurile cotelor de piață

(1)   În ceea ce privește poolurile de coasigurare sau de coreasigurare înființate în scopul de a acoperi riscuri noi, exceptarea prevăzută la articolul 5 litera (e) se aplică pe o perioadă de trei ani de la data înființării inițiale a poolului, indiferent de cota de piață deținută de pool.

(2)   În ceea ce privește poolurile de coasigurare sau de coreasigurare care nu intră sub incidența alineatului (1), exceptarea prevăzută la articolul 5 se aplică atâta timp cât prezentul regulament rămâne în vigoare, cu condiția ca cota de piață cumulată deținută de întreprinderile participante în interiorul sau în exteriorul unui pool să nu depășească următoarele praguri:

(a)

în cazul poolurilor de coasigurare, 20 % din orice piață relevantă;

(b)

în cazul poolurilor de coreasigurare, 25 % din orice piață relevantă.

(3)   La calcularea cotei de piață a unei întreprinderi participante pe piața relevantă, se ține seama de:

(a)

cota de piață a întreprinderii participante în cadrul poolului respectiv;

(b)

cota de piață a întreprinderii participante în cadrul unui alt pool pe aceeași piață relevantă ca și poolul în cauză, în a cărui componență se regăsește întreprinderea participantă; și

(c)

cota de piață a întreprinderii participante pe aceeași piață relevantă ca și poolul în cauză, în afara oricărui pool.

(4)   În scopul aplicării pragurilor cotei de piață prevăzute la alineatul (2), se respectă următoarele reguli:

(a)

cota de piață se calculează pe baza venitului brut din prime; dacă nu sunt disponibile date privind venitul brut din prime, pentru a stabili cota de piață a întreprinderii respective se pot folosi estimări bazate pe alte informații comerciale fiabile de piață, cum ar fi acoperirea asigurării oferite sau valoarea riscului asigurat;

(b)

cota de piață se calculează pe baza datelor corespunzătoare anului calendaristic precedent.

(5)   În cazul în care cota de piață menționată la alineatul (2) litera (a) este inițial de maximum 20 %, dar ulterior crește peste acest nivel, fără a depăși 25 %, exceptarea prevăzută la articolul 5 se aplică în continuare pentru o perioadă de doi ani calendaristici consecutivi după anul în care pragul de 20 % a fost depășit prima dată.

(6)   În cazul în care cota de piață menționată la alineatul (2) litera (a) este inițial de maximum 20 %, dar ulterior depășește 25 %, exceptarea prevăzută la articolul 5 se aplică în continuare pentru o perioadă de un an calendaristic după anul în care pragul de 25 % a fost depășit prima dată.

(7)   Beneficiul alineatelor (5) și (6) nu se poate cumula astfel încât să depășească o perioadă de doi ani calendaristici.

(8)   În cazul în care cota de piață menționată la alineatul (2) litera (b) este inițial de maximum 25 %, dar ulterior crește peste acest nivel, fără a depăși 30 %, exceptarea prevăzută la articolul 5 se aplică în continuare pentru o perioadă de doi ani calendaristici consecutivi după anul în care pragul de 25 % a fost depășit prima dată.

(9)   În cazul în care cota de piață menționată la alineatul (2) litera (b) este inițial de maximum 25 %, dar ulterior depășește 30 %, exceptarea prevăzută la articolul 5 se aplică în continuare pentru o perioadă de un an calendaristic după anul în care pragul de 30 % a fost depășit prima dată.

(10)   Beneficiul alineatelor (8) și (9) nu se poate cumula astfel încât să depășească o perioadă de doi ani calendaristici.

Articolul 7

Condiții de exceptare

Exceptarea prevăzută la articolul 5 se aplică cu condiția ca:

(a)

fiecare întreprindere participantă să aibă dreptul, în condițiile acordării unei perioade rezonabile de preaviz, de a se retrage din pool, fără să fie supusă vreunei sancțiuni;

(b)

regulile poolului să nu oblige nicio întreprindere participantă la pool să asigure sau să reasigure prin intermediul poolului și să nu împiedice nicio întreprindere participantă la pool să asigure sau să reasigure în exteriorul poolului, în întregime sau parțial, orice risc de tipul celor acoperite de pool;

(c)

regulile poolului să nu restricționeze activitatea poolului sau a întreprinderilor participante ale acestuia la asigurarea sau reasigurarea riscurilor localizate într-o anumită zonă geografică a Uniunii;

(d)

acordul să nu limiteze producția sau vânzările;

(e)

acordul să nu ducă la o împărțire a piețelor sau a clienților; și

(f)

întreprinderile participante ale unui pool de coreasigurare să nu convină asupra unor prime comerciale pe care le percep pentru asigurarea directă.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 8

Perioada de tranziție

Interdicția prevăzută la articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică în perioada 1 aprilie 2010-30 septembrie 2010 acordurilor care sunt deja în vigoare la 31 martie 2010 și care nu îndeplinesc condițiile de exceptare prevăzute de prezentul regulament, dar care îndeplinesc condițiile de exceptare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 358/2003.

Articolul 9

Perioada de valabilitate

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 aprilie 2010.

Expiră la 31 martie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 martie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 143, 7.6.1991, p. 1.

(2)  De la 1 decembrie 2009, articolul 81 din Tratatul CE devine articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Cele doua articole sunt, pe fond, identice. În sensul prezentului regulament, acolo unde este cazul, trimiterile la articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie înțelese ca fiind trimiteri la articolul 81 in Tratatul CE.

(3)  JO L 53, 28.2.2003, p. 8.

(4)  COM(2009) 138.

(5)  JO L 1, 4.1.2003, p. 1.


Top