20.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/31

—

anularea punctului 2 din dispozitivul hotărârii atacate, în măsura în care prin acesta s-a respins al treilea motiv referitor la subvenția pentru investiții și la vânzarea unui teren proprietate publică;

—

anularea punctelor 3-5 din dispozitivul hotărârii atacate;

—

obligarea Comisiei și a Land Hessen la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs.

—

anularea Deciziei C(2008) 6017 final a Comisiei din 21 octombrie 2008, Ajutor de stat N 512/2007 – Germania, Abalon Hardwood Hessen GmbH, în măsura în care prin aceasta se constată că ajutorul regional notificat reprezintă ajutor existent în sensul articolului 1 litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999;

—

anularea Deciziei C(2008) 6017 final a Comisiei din 21 octombrie 2008, Ajutor de stat N 512/2007 – Germania, Abalon Hardwood Hessen GmbH, în măsura în care prin aceasta se constată că vânzarea unui teren proprietate publică nu constituie un ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) CE;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță.

1.

În ceea ce privește subvențiile pentru investiții, Tribunalul a considerat în mod eronat că decizia din 6 decembrie 2007 era lipsită de relevanță în vederea examinării celui de al treilea motiv de recurs, întrucât, în pofida efectuării cu succes a unei analize atente în cursul procedurii administrative, Comisia nu ar fi putut să aibă cunoștință despre existența acestei decizii și, în plus, decizia respectivă nu ar fi putut să producă niciun efect asupra rezultatului examinării realizate de Comisie.

2.

Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de apreciere și o serie de alte erori de drept atunci când a constatat că, potrivit raportului de expertiză privind valoarea terenului proprietate publică, vândut beneficiarului ajutorului, edificiile situate pe terenul respectiv nu aveau nicio valoare.

3.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că Comisia era îndreptățită să prezume în procedura administrativă că suma de 1 4 00  000 de euro, care a fost dedusă din prețul de cumpărare stabilit în conformitate cu raportul de expertiză, corespundea prețului de piață aferent demolării tuturor edificiilor situate pe partea de teren vândută beneficiarului ajutorului.

4.

Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept la aprecierea articolului 4 punctul 6 din contractul de vânzare-cumpărare a terenului care prevede că beneficiarul ajutorului este obligat să demoleze toate edificiile situate pe terenul în cauză și să plătească vânzătorului terenului plățile restante, în cazul în care, în termen de zece ani de la preluarea imobilului, nu a efectuat în totalitate sau în parte demolarea edificiilor sau în cazul în care se dovedește că costurile normale aferente demolării sunt mai mici decât suma sus-menționată în cuantum de 1 4 00  000 de euro.

5.

Tribunalul a obligat-o în mod neîntemeiat pe recurentă la plata unei părți a cheltuielilor de judecată aferente procedurii, întrucât acțiunea a fost declarată fondată cu privire la trei dintre cele cinci măsuri de ajutor contestate, iar recurenta a formulat acțiunea cu privire la celelalte două măsuri de ajutor contestate doar pentru motivul că nici documentele care i-au fost comunicate în timpul procedurii administrative, nici decizia Comisiei nu conțineau informații detaliate în acest sens.