EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62016CN0624
Case C-624/16 P: Appeal brought on 25 November 2016 by the European Commission against the judgment of the General Court (Eighth Chamber) of 15 September 2016 in Case T-219/13, Ferracci v Commission
Cauza C-624/16 P: Recurs introdus la 25 noiembrie 2016 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 15 septembrie 2016 în cauza T-219/13, Ferracci/Comisia
Cauza C-624/16 P: Recurs introdus la 25 noiembrie 2016 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 15 septembrie 2016 în cauza T-219/13, Ferracci/Comisia
JO C 38, 6.2.2017, p. 17–18
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
6.2.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 38/17 |
Recurs introdus la 25 noiembrie 2016 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 15 septembrie 2016 în cauza T-219/13, Ferracci/Comisia
(Cauza C-624/16 P)
(2017/C 038/23)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Stancanelli, D. Grespan și F. Tomat, agenți)
Celelalte părți din procedură: Pietro Ferracci, Republica Italiană
Concluziile recurentei
— |
Anularea hotărârii atacate în măsura în care declară acțiunea în primă instanță admisibilă în sensul articolului 263 al patrulea paragraf ultima teză TFUE; |
— |
Declararea acțiunii în primă instanță inadmisibilă în sensul articolului 263 al patrulea paragraf a doua și ultima teză TFUE și, prin urmare, respingerea acesteia în întregime. |
— |
Obligarea domnului Ferracci la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie atât în procedura desfășurată în fața Tribunalului, cât și în prezenta cauză. |
Motivele și principalele argumente
Printr-un unic motiv de recurs, care cuprinde trei aspecte, Comisia denunță interpretarea și aplicarea eronată a articolului 263 al patrulea paragraf ultima teză TFUE întrucât Tribunalul a considerat admisibilă acțiunea reclamantului pe baza acestei dispoziții. În special, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a reținut că actul atacat trebuia considerat drept act normativ care îl privește direct pe reclamant și care nu presupune măsuri de executare față de reclamantul menționat.