5.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 170/55

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută această comunicare, pe care o consideră o contribuție coerentă la eforturile actuale de reformare a serviciilor financiare, cu scopul de a readuce armonia și stabilitatea în acest sector esențial și de a reduce la minimum riscul sistemic.

1.2

CESE consideră că noile reglementări privind piața financiară vor aduce o contribuție pozitivă la crearea unei economii solide și este convins că un sector financiar stabil și succesul reformelor reprezintă condiții prealabile pentru o dezvoltare economică durabilă, pentru ocuparea forţei de muncă şi finalizarea pieței interne a UE.

1.3

CESE consideră că foaia de parcurs care trece în revistă măsurile adoptate și stabilește măsurile viitoare reprezintă un pas în direcția bună. Comitetul recunoaște progresele înregistrate, însă dorește să sublinieze totuși necesitatea urgentă de a accelera activitatea într-un număr de domenii și de a duce la bun sfârșit inițiativele legislative în desfășurare.

În urma evaluării celor cinci domenii prioritare (1) pentru acțiuni viitoare, CESE dorește să facă următoarele observații:

1.4

Comitetul consideră că arbitrajul (2)este extrem de important pentru reforma serviciilor financiare, prin urmare salută adoptarea pachetului de măsuri detaliat și, mai exact (3), consolidarea cadrului prudențial bancar pentru a limita riscurile de contagiune și de arbitraj.

1.5

Comitetul salută eforturile întreprinse în direcția creșterii transparenței și mai ales măsurile specifice cu scopul de a crea un cadru de monitorizare a riscurilor pe care le prezintă sistemul bancar paralel în UE, crearea de registre centrale pentru instrumentele financiare derivate pe baza Regulamentului privind infrastructura pieței europene (European Market Infrastructure Regulation – EMIR (4)) , revizuirea Directivei privind piața instrumentelor financiare (MiFID) (5), punerea în aplicare a identificatorului juridic de entități (Legal Entity Identifier – LEI) și creșterea transparenței tranzacțiilor de finanțare a titlurilor de valoare.

1.6

Comitetul recunoaşte că s-au înregistrat progrese în direcția instituirii unui cadru de reglementare mai strict pentru anumite fonduri de investiții, cu accent pe îmbunătățirea lichidităţilor și a stabilității, în special pentru fondurile de piață monetară (FPM) care își au sediul sau sunt vândute în Europa.

1.7

În ceea ce privește domeniul prioritar denumit „reducerea riscurilor asociate operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare”, Comitetul consideră că comunicarea se limitează la observații cu caracter general, care pot reflecta o anumită realitate, însă omit o serie de circumstanțe critice, caracteristice pentru situația actuală. Comitetul recomandă accelerarea ritmului și concentrarea activității pe legislația privind valorile mobiliare transferabile, întrucât tranzacțiile de finanțare prin titluri – în special acordurile de răscumpărare și operațiunile de dare cu împrumut de titluri – au avut un rol central în îndatorarea sectorului financiar.

1.8

De asemenea, Comitetul observă o întârziere și recomandă intensificarea și accelerarea acțiunilor care să clarifice problema crucială a supravegherii sectorului bancar paralel, întrucât în comunicare doar se enunță o parte din probleme, iar singura măsură viitoare menționată privește revizuirea Sistemului european al supraveghetorilor financiari (SESF), care va fi efectuată de Comisie în 2013.

1.9

Având în vedere că principalele victime colaterale ale crizei economice și financiare sunt cetățenii în calitate de contribuabili, lucrători, deponenți și consumatori, CESE ar dori să recomande consolidarea inițiativelor de reglementare care privesc protejarea cetățenilor prin transparență, informații corecte, responsabilitate socială din partea sectorului financiar, precum și protejarea consumatorilor și a micilor investitori. De asemenea, reamintește propriile sale comentarii pe tema implicării societăţii civile în reglementarea piețelor financiare (6).

1.10

Comitetul consideră importantă mențiunea pe care o face Comisia în comunicare, și anume că sectorul bancar paralel nu ar trebui perceput doar din perspectiva riscurilor pe care le presupune. El reprezintă și un canal de finanțare alternativ suplimentar care poate fi util pentru economia reală.

2.1

Sistemul bancar paralel este definit ca „un sistem de intermediere a creditelor care implică entități și activități din afara sistemului bancar reglementat” (7) format din două grupuri interconectate. Primul include entități care sunt implicate mai ales în activități cum ar fi strângerea de fonduri cu caracteristici similare depozitelor, efectuarea de operațiuni de transformare a scadenței și/sau a lichidității, transferul riscului de credit, utilizarea efectului de levier, în mod direct sau indirect. Al doilea include activități cum ar fi securitizarea, operațiunile de dare de împrumut și tranzacții de răscumpărare (repo), care se pot dovedi o importantă sursă de finanțare a entităților financiare nebancare.

2.2

Vehiculele cu scop special includ vehiculele sau canalele de securitizare, de exemplu emitenții de efecte de comerț garantate cu active (ABCP), vehiculele de investiții structurate (SIV) și alte vehicule cu scop special, fondurile de piață monetară și alte tipuri de fonduri de investiții sau produse cu caracteristici similare depozitelor, care sunt susceptibile de răscumpărări masive („panică bancară”), fonduri de investiții, inclusiv fonduri de investiții în societăți necotate, care dau credite sau utilizează efectul de levier, și entitățile financiare care oferă credite sau garanții de credit nereglementate sau care efectuează operațiuni de transformare a lichidităților sau a scadențelor ca băncile, sau anumite societăți de asigurare sau de reasigurare care emit sau garantează produse de credit.

2.3

Originea activităților bancare paralele se află în dereglementarea sistemului financiar care a avut loc în anii 1980 în Regatul Unit și care a continuat în SUA și în restul lumii în anii 1990 (8). Primele acorduri Basel au jucat un rol important, întrucât activitățile speculative erau tratate drept activități extrabilanțiere, în timp ce bilanțurile băncilor erau supuse unor reglementări stricte (9).

2.4

Abrogarea sau relaxarea regulilor și a dispozițiilor de funcționare (10)a permis organismelor financiare să-și extindă activitățile în noi domenii, pe baza unor modele complexe, în vreme ce promisiunea unor câștiguri mari a avut efect asupra a milioane de persoane din toată lumea, care dispuneau de puține cunoștințe privind produsele și modul de operare ale sistemului bancar paralel.

2.5

În 2007, grupul G20 a hotărât să adopte un pachet de măsuri de reglementare care să promoveze securitatea și viabilitatea sistemului financiar, în timp ce impactul social și economic puternic al crizei din 2008 a arătat riscurile asociate activităților bancare paralele, precum și deficiențele sistemului, și anume lacunele de reglementare, supravegherea necorespunzătoare, lipsa de transparență a pieței sau produsele financiare excesiv de complexe, evidențiind rolul Consiliului pentru Stabilitate Financiară (Financial Stability Board – FSB).

2.6

Uniunea Europeană joacă un rol major în eforturile internaționale întreprinse în contextul G20 și FSB și subliniază progresele importante obținute în punerea în aplicare a angajamentelor stabilite în foaia de parcurs pentru reforma sectorului financiar și în înființarea de noi structuri de supraveghere. O serie de reforme au fost deja introduse în legislație, de exemplu cu privire la instrumentele financiare derivate necotate la bursă.

2.7

Raportul FSB din octombrie 2011 reprezintă primul demers internațional cuprinzător de a intensifica supravegherea sistemului bancar paralel și se concentrează pe următoarele puncte: a) definirea principiilor de monitorizare și reglementare a acestui sistem, b) lansarea unui proces de identificare și evaluare a riscurilor sistemice și c) delimitarea domeniului de aplicare al măsurilor de reglementare în cadrul a cinci direcții de lucru (11). Între timp, Comisia Europeană a publicat o Carte verde care se concentrează pe eventualele riscuri ale sistemului bancar paralel din UE și pe explorarea posibilităților de contracarare a acestora prin intermediul unor dispoziții de reglementare.

3.1

Comunicarea examinează mai întâi măsurile care au fost luate deja în două domenii. În cazul entităților financiare, măsurile se concentrează pe consolidarea cerințelor impuse băncilor și societăților de asigurări în ceea ce privește relațiile lor cu sistemul bancar paralel și pe elaborarea unui cadru armonizat pentru administratorii fondurilor de investiții alternative. Măsurile întreprinse pentru consolidarea integrității pieței se concentrează pe instrumentele de transfer al riscului, pe consolidarea mecanismelor de securitizare și pe un cadru mai strict pentru agențiile de rating.

3.2

În plus, comunicarea stabilește cinci domenii prioritare în care Comisia intenționează să ia măsuri suplimentare:

3.2.1

Cu privire la transparența sistemului bancar paralel, eforturile întreprinse în direcția strângerii și partajării de date credibile și complete sunt completate cu inițiative de creare a unui cadru de monitorizare a riscurilor pe care le prezintă sistemul bancar paralel și crearea de registre centrale pentru instrumentele financiare derivate pe baza Regulamentului privind infrastructura pieței europene (European Market Infrastructure Regulation – EMIR) (12), revizuirea Directivei privind piața instrumentelor financiare (MiFID) (13), punerea în aplicare a identificatorului juridic de entități (Legal Entity Identifier – LEI) și creșterea transparenței tranzacțiilor de finanțare a titlurilor de valoare.

3.2.2

Pentru anumite fonduri de investiții și, mai ales, pentru fondurile de piață monetară (FPM) care își au sediul în Europa sau care sunt vândute în Europa, s-au propus noi norme, care să le îmbunătățească lichiditatea și stabilitatea în paralel cu reforma regulilor pentru organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM).

3.2.3

În ceea ce privește reducerea riscurilor asociate cu operațiunile de finanțare prin instrumente financiare, Comisia face trimitere la eforturile susținute întreprinse cu scopul de a îmbunătăţi înţelegerea problemelor și de a trage învățăminte din acestea, precum și la faptul că are în vedere o propunere legislativă privind valorile mobiliare, pentru a remedia aceste aspecte.

3.2.4

Supravegherea prudențială a sectorului bancar urmează a fi consolidată pentru a reduce riscurile de contagiune și arbitraj, prin stabilirea unor norme mai severe care să întărească cerințele de capital ale băncilor pentru participațiile deținute în entități financiare nereglementate și prin introducerea unor norme mai aspre în materie de solvabilitate și a unor norme noi în materie de lichiditate, în special prin punerea în aplicare de la 1 ianuarie 2014 a Regulamentului (CRR) (14) și a Directivei (CRD IV) (15) privind cerințele de capital. De asemenea, se preconizează analizarea posibilității de extindere a sferei de aplicare a normelor prudențiale privind reducerea riscurilor de arbitraj.

3.2.5

În ceea ce privește necesitatea unei mai mari supravegheri, se pune accentul pe natura difuză, complexă și dinamică a sistemului bancar paralel și pe dificultățile inerente supravegherii prudențiale, de exemplu, posibilitățile transfrontaliere de eludare a normelor. La nivel european, au fost întreprinse activități preliminare în cadrul Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) și al autorităților de supraveghere europene. Aceste aspecte, precum și necesitatea de a aborda arbitrajul și eventuala necesitate de a clarifica rolul instituțional al fiecărei autorități vor fi abordate în cadrul revizuirii Sistemului european al supraveghetorilor financiari (SESF), care urmează să fie realizată de Comisie în 2013.

4.1

De la declanșarea crizei financiare, CESE a exprimat, într-o serie de avize (16), punctele de vedere ale societății civile cu privire la o gamă largă de teme referitoare la funcționarea sistemului financiar și a formulat recomandări și comentarii judicioase, atât cu caracter general, cât și, mai ales, privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit (17).

4.1.1

CESE a salutat publicarea Cărții verzi (18) privind sistemul bancar paralel, pe care o consideră un pas important în direcția abordării problemelor existente, subliniind, printre altele, faptul că activitățile „paralele” ar trebui să se supună acelorași cerințe prudențiale și de reglementare ca sistemul financiar în ansamblu.

4.2

CESE sprijină o abordare globală a aspectelor prudențiale, cu scopul de a extinde reglementarea și supravegherea asupra tuturor instituțiilor financiare importante pentru sistem, a instrumentelor și piețelor (19). Salută adoptarea recomandărilor formulate de Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB) la recenta reuniune la vârf a G20 (20), care sunt pe deplin armonizate cu prezenta comunicare.

4.3

CESE solicită Comisiei să precizeze și să stabilească un calendar pentru intensificarea supravegherii sistemului bancar paralel prin punerea în aplicare a unui mecanism de supraveghere coerent, prin accelerarea clarificării rolului instituțional al autorităților de supraveghere, ca parte a revizuirii Sistemului european al supraveghetorilor financiari (SESF).

4.4

Deoarece, de la o țară la alta, anumite activități și entități paralele pot fi supuse sau nu unui regim de reglementare, este deosebit de importantă existența unor condiții competitive egale pentru concurența dintre țări și dintre sectorul bancar și entitățile sistemului bancar paralel, datorită unor mecanisme adaptate pentru evitarea arbitrajului de reglementare, care ar duce la stimulente de reglementare distorsionate.

4.5

CESE observă în special necesitatea ca autoritățile de reglementare care analizează datele să adopte un punct de vedere global comun, cu cadre comune de referință și standarde industriale deschise, astfel încât să facă posibil schimbul rapid de date și să acționeze eficient și la timp, pentru a preîntâmpina riscurile sistemice și a proteja stabilitatea financiară.

4.6

CESE consideră că dimensiunile și rata de creștere a sistemului bancar paralel reprezintă un alt factor important de risc sistemic și observă că, potrivit documentului FSB (2012) (21), acest sistem ajunsese la 67 de trilioane USD în 2011 (în creștere de la 26 de trilioane USD în 2002), echivalentul a 111% din PIB-urile cumulate ale țărilor analizate de FSB.

4.7

În plus, CESE consideră că ar fi utilă abordarea analizei acestei chestiuni mai curând din punctul de vedere al activităților sectorului bancar paralel decât din cel al entităților ce formează acest sistem, întrucât supravegherea și controlul acestor activități reprezintă o miză esențială pentru succesul măsurilor adoptate.

4.8

CESE consideră că problema dimensiunii și a practicilor distorsionate nu privește doar sistemul bancar paralel. Modelul bancar supradimensionat, combinat cu lipsa de transparență, comportă riscul de destabilizare a economiei, care are drept efect transferarea către societate a costurilor salvării instituțiilor care sunt „prea mari și prea interconectate pentru a da faliment”.

4.9

CESE observă că, pentru a consolida competitivitatea și stabilitatea sectorului financiar european odată cu reformarea sistemului bancar paralel, este necesar să se abordeze și problema dimensiunii băncilor, care face ca acestea să nu poată da faliment și, pentru aceasta, trebuie sporită transparența, raționalizată dimensiunea activităților marilor conglomerate și redusă interdependența din cadrul grupurilor de întreprinderi.

4.10

Prin urmare, CESE consideră că, în același timp cu măsurile de supraveghere și reforma structurală, este esențial să se ia măsuri efective pentru combaterea tuturor distorsiunilor sectorului financiar și îndeamnă Comisia să accelereze procedurile de introducere a unui mecanism unic de reformă, luând în considerare recomandările raportului Liikanen și ale recentului raport al Comisiei pentru afaceri economice și monetare din cadrul Parlamentului European privind reforma sectorului bancar al UE (22).

4.11

Întrucât este complicată și dificilă supravegherea eficientă a sistemului bancar paralel, care, prin natura sa, este difuz, complex și posedă mari capacități de adaptare, CESE îndeamnă Comisia să acționeze rapid pentru a clarifica dacă autoritățile de supraveghere competente naționale și europene, inclusiv mecanismul unic de supraveghere (MUS), dispun de suficiente resurse, competențe și instrumente de supraveghere.

4.12

CESE consideră că succesul acestei supravegheri trebuie să meargă mână în mână cu mecanisme de aplicare a sancțiunilor care să fie proporționale, eficiente și cu caracter disuasiv, precum și cu publicarea nivelului sancțiunilor și a informațiilor relevante pentru cei care încalcă normele; totodată, subliniază problema nerespectării normelor europene de către persoane fizice sau juridice din țări terțe.

4.13

CESE subliniază necesitatea de a proteja consumatorii de produse financiare împotriva practicilor neloiale, a produselor sau serviciilor înșelătoare sau fără valoare, precum și a oricăror clauze contractuale inechitabile. De asemenea, ar dori să reitereze apelul său în direcția înființării unei agenții europene pentru protecția consumatorilor de servicii financiare, cu scopul de a-i proteja mai mult pe aceștia, de a garanta transparența, precum și soluționarea mai eficace a reclamațiilor acestora.

4.14

Site-uri internet ușor de utilizat și alte instrumente de informare moderne le pot permite consumatorilor să compare și să aleagă produse și servicii, ceea ce ar contribui la creșterea concurenței și a autoreglementării pe piața financiară.

4.15

CESE îndeamnă cu tărie Comisia să accelereze realizarea studiilor de impact, astfel încât noile norme în materie de lichiditate să poată fi finalizate, precum și să efectueze o analiză costuri-beneficii privind eficiența și proporționalitatea numeroaselor practici legislative adoptate de la începutul crizei financiare, cu scopul de a obține o evaluare generală a impactului legislației asupra pieței produselor financiare din UE.

4.16

De asemenea, CESE subliniază necesitatea ca eforturile în direcția reglementării să fie susținute printr-o mai bună expertiză și cercetări științifice legate de chestiuni referitoare la colectarea și schimbul de date. Există totodată necesitatea mai generală de a monitoriza mai în detaliu evoluția entităților paralele și de a identifica aspectele benefice pentru economia reală, precum și pe cele care ar putea crea noi surse de vulnerabilitate și riscuri sistemice.