17.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 100/20

1.

Articolul 13 alineatul (6) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 193) introduce pur și simplu o limită temporală maximă (22 decembrie 2009) pentru întocmirea planurilor de gestionare a resurselor hidrografice sau această dată reprezintă o limită temporală pentru transpunerea articolelor 3, 4, 5, 6, 9, 13 și 15 din această directivă?

În cazul în care Curtea de Justiție a Comunităților Europene apreciază că prevederea examinată a directivei introduce pur și simplu o limită temporală maximă pentru întocmirea planurilor de gestionare a resurselor hidrografice, se impune adresarea următoarei întrebări preliminare:

2.

O normă națională care permite transferarea apei dintr-un bazin hidrografic în altul fără a fi fost încă elaborate planurile pentru districtele hidrografice în interiorul cărora se găsesc bazinele hidrografice din care și spre care se va realiza transferul de apă este conformă cu articolele 2, 3, 4, 5, 6, 9, 13 și 15 din Directiva 2000/60, dat fiind că, în temeiul articolului 2 punctul 15 din această directivă, principala unitate de gestionare bazinului hidrografic este constituită din districtul hidrografic căruia îi aparține?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, se impune în plus adresarea următoarei întrebări preliminare:

3.

În sensul articolelor 2, 3, 5, 6, 9, 13 și 15 din Directiva 2000/60/CE, este permis transferul de apă dintr-un district hidrografic într-un district hidrografic vecin? În cazul unui răspuns afirmativ, scopul unui astfel de transfer poate fi exclusiv acoperirea necesităților de resurse de apă pentru uz civil sau poate fi reprezentat și de irigații și de producerea de energie? În orice caz, se impune, în conformitate cu prevederile menționate anterior ale directivei, o decizie a administrației motivată și adoptată pe baza unui studiu științific necesar, care să demonstreze că districtul hidrografic de destinație nu poate face față cu propriile resurse hidrografice propriilor necesități de resurse de apă pentru uz civil, pentru irigații și altele?

În cazul în care Curtea de Justiție a Comunităților Europene soluționează prima întrebare declarând că prevederile articolului 13 alineatul (6) din Directiva 2000/60/CE nu introduce pur și simplu o limită temporală maximă (22 decembrie 2009) pentru întocmirea planurilor de gestionare a resurselor hidrografice, ci instituie un termen special pentru transpunerea prevederilor relevante ale articolelor 3, 4, 5, 6, 9, 13 și 15 din această directivă, se impune în plus adresarea următoarei întrebări preliminare

4.

O normă națională adoptată înainte de expirarea termenului special de transpunere menționat anterior, care permite transferul de apă dintr-un anumit bazin hidrografic în altul, fără a fi încă elaborate planurile pentru districtele hidrografice în interiorul cărora se află bazinele hidrografice din care și spre care se va realiza transferul de apă, pune ea însăși în pericol efectul util al directivei menționate sau, examinându-se dacă se pune în pericol efectul util al directivei, trebuie să se ia în considerare criterii precum scara intervențiilor prevăzute și scopul transferului de apă?

5.

Este conformă cu articolele 13, 14 și 15 din Directiva 2000/60/CE, care reglementează procedura de informare, consultare și participare a publicului, o prevedere normativă adoptată de un parlament național prin care se aprobă planurile de gestionare a bazinelor hidrografice dacă normele naționale relevante nu prevăd o fază de consultare a publicului în cursul procedurii desfășurate în fața parlamentului național și dacă din elementele dosarului nu rezultă că a fost respectată procedura de consultare în fața administrației, prevăzută de directivă?

6.

În sensul Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1975 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 (JO L 73, p. 5, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 254), un studiu de impact asupra mediului referitor la construcția de diguri și la transferul de apă care a fost supus aprobării parlamentului național după anularea judiciară a actului prin care era deja aprobat și pentru care fusese deja respectată procedura de publicitate, fără a se urma din nou o astfel de procedură, respectă cerințele de informare și de participare a publicului prevăzute la articolele 1, 2, 5, 6, 8 și 9 din directiva sus-menționată?

7.

Intră în domeniul de aplicare al Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, p. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135) un plan de deviere a unui fluviu care: (a) presupune construcția de diguri și transferul de apă dintr-un district hidrografic în altul; (b) intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 193); (c) privește lucrări prevăzute de Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1975 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174) și (d) poate avea efecte asupra mediului în zone precum cele prevăzute de Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109)?

În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, se impune în plus adresarea următoarei întrebări preliminare:

8.

În sensul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2001/42/CE, pot fi considerate acte pregătitoare oficiale adoptate înainte de 21 iulie 2004, astfel încât nu mai există obligația de elaborare a unui studiu de evaluare a impactului asupra mediului a activităților strategice, acte care priveau lucrarea în discuție și care au fost anulate cu efect retroactiv prin decizii judiciare?

În cazul în care răspunsul la întrebarea preliminară precedentă este negativ, se impune în plus adresarea următoarei întrebări preliminare:

9.

În sensul articolului 11 alineatul (2) din Directiva 2001/42/CE, în cazul în care un plan intră simultan în domeniul de aplicare al acestei directive și al Directivelor 2000/60/CE și 85/337/CEE, care prevăd o evaluare a impactului asupra mediului al lucrării, sunt suficiente pentru respectarea prevederilor Directivei 2001/42/CE studiile efectuate în temeiul Directivelor 2000/60/CE și 85/337/CEE sau este necesar să se efectueze un studiu autonom de evaluare a a impactului asupra mediului a activităților strategice?

10.

În sensul articolelor 3, 4 și 6 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109), zonele care erau cuprinse în listele naționale ale siturilor de importanță comunitară (SIC) și care în final au fost incluse în lista comunitară a siturilor de importanță comunitară intrau în sfera de reglementare a Directivei 92/43/CEE înainte de publicarea Deciziei 2006/613/CE a Comisiei din 19 iulie 2006, care adoptă o listă a siturilor de importanță comunitară protejate pentru regiunea biogeografică mediteraneeană?

11.

În sensul articolelor 3, 4 și 6 din Directiva 92/43/CEE, este posibil ca autoritățile naționale competente să elibereze o autorizație pentru realizarea unui plan de deviere a unor ape care nu este în mod direct conex sau necesar pentru conservarea unei arii care intră în sfera unei zone de protecție specială, în condițiile în care în toate studiile cuprinse în dosarul privitor la această construcție se constată lipsa absolută a elementelor sau absența datelor fiabile și actuale referitoare la speciile de păsări din această arie?

12.

În sensul articolelor 3, 4 și 6 din Directiva 92/43/CEE, motivele pentru care este pus în aplicare un plan de deviere a unor ape, referitoare în principal la irigații și în subsidiar la asigurarea necesităților de apă pentru uz privat, pot constitui interesul public imperativ impus de directivă pentru a fi aprobată realizarea unei astfel de lucrări, în pofida efectului negativ asupra ariilor protejate de directiva sus-menționată?

În cazul în care răspunsul la întrebarea preliminară precedentă este afirmativ, se impune în plus adresarea următoarei întrebări preliminare:

13.

În sensul articolelor 3, 4 și 6 din Directiva 92/43/CEE, pentru determinarea caracterului adecvat al măsurilor compensatorii necesare pentru a garanta protejarea coerenței globale a unui sit Natura 2000 care este afectată de un proiect de deviere a apelor trebuie luate în considerare criterii precum dimensiunea unei astfel de devieri și limitele lucrărilor pe care le presupune?

14.

În sensul articolelor 3, 4 și 6 din Directiva 92/43/CEE, interpretate în lumina principiului dezvoltării durabile, consacrat la articolul 6 din Tratatul CE, autoritățile naționale competente pot elibera o autorizație pentru realizarea unui plan de deviere a unor ape în interiorul unui sit Natura 2000, care nu este în mod direct conex sau necesar pentru protejarea coerenței unui astfel de sit atunci când din studiul de impact asupra mediului privind planul în discuție rezultă că acestea ar avea drept consecință transformarea unui ecosistem fluvial natural într-un ecosistem fluvial și lacustru artificial?