Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 31991L0680

Directiva Consiliului din 16 decembrie 1991 de completare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată și de modificare a Directivei 77/388/CEE în vederea eliminării frontierelor fiscale

JO L 376, 31.12.1991, p. 1–19 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT)

⏵Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (FI, SV, CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1991/680/oj

09/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

110

31991L0680

L 376/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 16 decembrie 1991

de completare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată și de modificare a Directivei 77/388/CEE în vederea eliminării frontierelor fiscale

(91/680/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 99,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât articolul 8a din tratat definește piața internă ca o zonă fără frontiere interne în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului este asigurată în conformitate cu prevederile din tratat;

întrucât pentru realizarea pieței interne este necesară eliminarea frontierelor fiscale între statele membre și în acest scop trebuie eliminate definitiv impunerea de taxe la importuri și scutirea de la plata taxelor la exporturi în schimburile comerciale dintre statele membre;

întrucât controalele fiscale la frontierele interne vor fi eliminate definitiv de la 1 ianuarie 1993 pentru toate tranzacțiile dintre statele membre;

întrucât impunerea taxei la importuri și scutirea de la plata taxei la exporturi trebuie să se aplice, în consecință, doar tranzacțiilor cu teritoriile excluse din domeniul de aplicare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată;

întrucât, cu toate acestea, în lumina convențiilor și a tratatelor care le sunt aplicabile, tranzacțiile originare din Principatul Monaco și Insula Man sau având aceste destinații trebuie tratate ca tranzacții originare din Republica Franceză și, respectiv, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord sau având aceste destinații;

întrucât eliminarea principiului impunerii taxei la importuri în relațiile dintre statele membre va face superflue dispozițiile privind scutirile de taxe și regimul duty-freeîn relațiile dintre statele membre; întrucât, prin urmare, dispozițiile în cauză ar trebui abrogate, iar directivele în materie adaptate în consecință;

întrucât pentru atingerea obiectivului menționat la articolul 4 din prima Directivă a Consiliului din 11 aprilie 1967 (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin a șasea Directivă 77/388/CEE (5) este necesar ca impozitarea comerțului între statele membre să se bazeze pe principiul impozitării în statul membru de origine a bunurilor livrate și a serviciilor prestate, fără a aduce atingere, în ceea ce privește schimburile comerciale comunitare între persoane impozabile, principiului conform căruia veniturile fiscale provenite din impunerea taxei în etapa finală de consum ar trebui să revină statului membru în care are loc consumul final;

întrucât, cu toate acestea, pentru determinarea sistemului definitiv care să conducă la realizarea obiectivelor sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată aplicată bunurilor livrate și serviciilor prestate între statele membre sunt necesare condiții care nu pot fi complet îndeplinite până la 31 decembrie 1992;

întrucât, prin urmare, se cuvine a prevedea o etapă tranzitorie, începând cu 1 ianuarie 1993 și cu durată limitată, în care să se aplice dispozițiile adoptate pentru a facilita trecerea la sistemul definitiv de impozitare a schimburilor comerciale între statele membre, care continuă să fie un obiectiv pe termen mediu;

întrucât, în cursul perioadei tranzitorii, tranzacțiile intracomunitare realizate de persoane impozabile, altele decât persoanele impozabile scutite, ar trebui impozitate în statele membre de destinație la cotele și în condițiile din statele membre în cauză;

întrucât achizițiile intracomunitare de o anumită valoare făcute de persoane scutite sau persoane juridice neimpozabile și anumite operațiuni intracomunitare de vânzare la distanță și de livrare de mijloace noi de transport persoanelor fizice sau unor organisme scutite sau neimpozabile ar trebui să fie impozitate, de asemenea, în cursul perioadei tranzitorii, în statele membre de destinație, la cotele și în condițiile din statele membre în cauză, în măsura în care, în absența unor dispoziții speciale, tranzacțiile în cauză ar putea denatura în mod semnificativ concurența dintre statele membre;

întrucât încercarea de a reduce formalitățile administrative și statistice pentru întreprinderi, în special întreprinderi mici și mijlocii, trebuie coroborată cu aplicarea unor măsuri eficiente de control și cu necesitatea, determinată atât de motive economice, cât și fiscale, de a menține calitatea instrumentelor statistice comunitare;

întrucât trebuie să se profite de perioada tranzitorie de impozitare a schimburilor comerciale intracomunitare pentru a se adopta măsurile necesare de eliminare a repercusiunilor sociale în sectoarele afectate, precum și a dificultăților regionale, în special în regiunile frontaliere, care ar putea fi cauzate de eliminarea impunerii taxei la importuri și a scutirii de la plata taxei la exporturi în schimburile comerciale dintre statele membre; întrucât, prin urmare, statele membre ar trebui să fie autorizate să scutească livrările de bunuri efectuate în limitele specificate de magazinele duty-free în contextul călătoriilor aeriene și maritime dintre statele membre, pentru perioada care se încheie la 30 iunie 1999;

întrucât regimul tranzitoriu va fi în vigoare timp de patru ani și se va aplica, în consecință, până la 31 decembrie 1996; întrucât va fi înlocuit cu un regim definitiv de impozitare a schimburilor comerciale dintre statele membre bazat pe principiul impozitării bunurilor livrate și a serviciilor prestate în statul membru de origine, astfel încât să se realizeze obiectivul menționat la articolul 4 din prima Directivă a Consiliului din 11 aprilie 1967;

întrucât, în acest scop, Comisia va prezenta Consiliului, înainte de 31 decembrie 1994, un raport privind funcționarea regimului tranzitoriu și va face propuneri privind detaliile sistemului definitiv de impozitare a schimburilor comerciale dintre statele membre; întrucât Consiliul, ținând cont de îndeplinirea satisfăcătoare a condițiilor pentru trecerea la sistemul definitiv, va decide înainte de 31 decembrie 1995, în privința dispozițiilor necesare pentru intrarea în vigoare și funcționarea sistemului definitiv, regimul tranzitoriu fiind automat prelungit până la intrarea în vigoare a sistemului definitiv și, în orice caz, până când Consiliul adoptă o decizie în ceea ce privește sistemul definitiv;

întrucât, în consecință, Directiva 77/388/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 89/465/CEE (6), ar trebui modificată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 77/388/CEE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

(1)   În sensul prezentei directive:

—

«teritoriul unui stat membru» înseamnă teritoriul țării conform definiției prevăzute pentru fiecare stat membru la alineatele (2) și (3);

—

«Comunitate» sau «teritoriul comunitar» înseamnă teritoriul statelor membre, conform definiției prevăzute pentru fiecare stat membru la alineatele (2) și (3);

—

«teritoriu terț» sau «țară terță» înseamnă orice teritorii altele decât cele definite la alineatele (2) și (3) ca teritoriu al unui stat membru.

(2)   În sensul prezentei directive, «teritoriul țării» înseamnă zona de aplicare a Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene, conform definiției prevăzute pentru fiecare stat membru la articolul 227.

(3)   Următoarele teritorii ale statelor membre individuale sunt excluse din teritoriul țării:

—

Republica Federală Germania:

Insula Heligoland;

teritoriul Büsingen,

—

Regatul Spaniei:

Ceuta;

Melilla,

—

Republica Italia:

Livigno;

Campione d'Italia,

apele teritoriale italiene din Lacul Lugano.

Următoarele teritorii ale statelor membre individuale sunt excluse, de asemenea, din teritoriul țării:

—

Regatul Spaniei:

Insulele Canare;

—

Republica Franceză:

departamentele de peste mări;

—

Republica Elenă:

Άγιο Όρος.

(4)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tranzacțiile originare din sau având ca destinație

—

Principatul Monaco sunt tratate ca destinații originare din sau având ca destinație Republica Franceză;

—

Insula Man sunt tratate ca destinații originare din sau având ca destinație Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

(5)   În cazul în care consideră că dispozițiile prevăzute la alineatele (3) și (4) nu se mai justifică, în special în ceea ce privește concurența loială sau resursele proprii, Comisia prezintă Consiliului propuneri adecvate.”

2.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Importuri

(1)   «Importul de bunuri» înseamnă:

(a)

intrarea în Comunitate a unor bunuri care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 9 și 10 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene sau care, în cazul în care bunurile intră sub incidența Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, nu beneficiază de liberă circulație;

(b)

intrarea în Comunitate a unor bunuri dintr-un teritoriu menționat în articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf sau din Insulele Anglo-Normande.

(2)   Locul de import al bunurilor este statul membru pe teritoriul căruia se află bunurile atunci când intră în Comunitate.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (2), dacă bunurile menționate la alineatul (1) litera (a) sunt plasate, la intrarea în Comunitate, într-unul dintre regimurile menționate la articolul 16 alineatul (1) partea B, în cadrul unor regimuri de import temporar cu scutire integrală de la plata drepturilor de import sau în cadrul unor regimuri de tranzit extern, locul de import al bunurilor în cauză este statul membru pe teritoriul căruia bunurile încetează să mai intre sub incidența regimurilor respective.

În mod similar, dacă bunurile menționate la alineatul (1) litera (b) sunt plasate, la intrarea în Comunitate, în procedura de tranzit comunitar intern prevăzută la articolul 33a alineatul (1) litera (b), locul de import este statul membru pe teritoriul căruia încetează aplicarea procedurii.”

3.

La articolul 8 alineatul (1) litera (c), cuvintele „într-o țară alta decât” se înlocuiesc cu „într-un alt stat membru decât”, iar cuvintele „statul membru în care sunt importate bunurile” se înlocuiesc cu „statul membru pe teritoriul căruia are loc instalarea sau asamblarea”.

4.

La articolul 8 alineatul (1) se inserează următoarea literă (c):

„(c)

în cazul bunurilor livrate la bordul unui vas, avion sau tren în cursul unui transport ale cărui locuri de plecare și de destinație se află pe teritoriul comunitar: locul unde se află bunurile în momentul plecării transportului.”

5.

Articolul 8 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), dacă locul de plecare al expediției sau al transportului de bunuri se află pe un teritoriu terț, locul de livrare de către importator conform definiției din articolul 21 alineatul (2) și locul oricăror livrări ulterioare se consideră a fi în statul membru de import al bunurilor.”

6.

Articolul 10 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Evenimentul generator are loc și taxa devine eligibilă în momentul importării bunurilor. Dacă bunurile sunt plasate într-unul dintre regimurile menționate la articolul 7 alineatul (3) la intrarea în Comunitate, evenimentul generator are loc și taxa devine exigibilă doar atunci când bunurile ies de sub incidența regimurilor în cauză.

Cu toate acestea, dacă bunurile importate fac obiectul unor drepturi vamale, prelevări agricole sau al unor taxe cu efect echivalent instituite în temeiul unei politici comune, evenimentul generator are loc și taxa devine exigibilă în momentul în care are loc evenimentul generator pentru taxele comunitare în cauză și când drepturilerespective devin exigibile.

Dacă bunurile importate nu sunt supuse nici uneia dintre aceste taxe comunitare, statele membre aplică dispozițiile în vigoare care reglementează drepturile vamale în ceea ce privește momentul în care are loc evenimentul generator și momentul în care taxa devine exigibilă.”

7.

La articolul 11 partea B:

—

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Suma impozabilă este valoarea în vamă, determinată în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare.”;

—

alineatul (2) se elimină.

8.

Articolul 11 partea B alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Suma impozabilă include, în măsura în care nu sunt deja incluse:

(a)

taxele, drepturile, prelevările și alte taxe datorate în afara statului membru importator și cele datorate pentru import, exclusiv taxa pe valoarea adăugată de perceput;

(b)

cheltuielile conexe, precum comisioane, costuri de ambalare, transport și asigurare, intervenite până la prima destinație de pe teritoriul statului membru importator.

«Prima destinație» înseamnă locul menționat în scrisoarea de trăsură sau orice alt document pe baza cărora bunurile sunt importate în statul membru importator. În absența unei astfel de indicații, prima destinație este locul primului transfer al mărfii în statul membru importator.

De asemenea, statele membre pot include în suma impozabilă cheltuielile conexe menționate anterior în cazul în care acestea au legătură cu transportul la o altă destinație de pe teritoriul statului membru importator, dacă destinația în cauză este cunoscută când are loc evenimentul generator.”

9.

La articolul 11 partea B alineatul (5), cuvintele „din Comunitate” se inserează după „au fost exportate temporar”, „în străinătate” se înlocuiește cu „în afara Comunității”, iar „iar reimportarea nu este scutită în temeiul dispozițiilor articolului 14 alineatul (1) litera (f)” se elimină.

10.

Articolul 11 partea C alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Dacă informațiile pentru determinarea sumei impozabile la import sunt exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb se determină în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare care reglementează calcularea valorii în vamă.

Dacă informațiile pentru determinarea sumei impozabile a unei alte tranzacții decât o tranzacție de import sunt exprimate într-o altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb aplicabil este cel mai recent curs de vânzare înregistrat în momentul în care taxa devine eligibilă pe cea mai reprezentativă piață valutară sau pe cele mai reprezentative piețe valutare ale statului membru în cauză sau un curs de schimb determinat prin raportare la piața sau piețele în cauză, în conformitate cu modalitățile prevăzute de statul membru în cauză. Cu toate acestea, pentru unele dintre aceste tranzacții sau pentru anumite categorii de persoane impozabile, statul membru poate să aplice în continuare cursul de schimb determinat în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare care reglementează calcularea valorii în vamă.”

11.

La articolul 14 alineatul (1):

—

litera (b) se elimină;

—

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

bunurile importate în vederea unei eventuale vânzări, conform definiției din articolul 29 din Directiva 85/362/CEE (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/237/CEE (8);

—

la litera (d), cuvintele „sau care ar putea beneficia de acesta dacă ar fi importate dintr-o țară terță” și „pe piața națională” se elimină;

—

la litera (e), cuvintele „sau care ar putea beneficia de acesta dacă ar fi importate dintr-o țară terță” se elimină;

—

litera (f) se elimină;

—

la litera (g), cuvintele „sau care ar putea beneficia de acesta dacă ar fi importate dintr-o țară terță” se elimină.

12.

Titlul articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Scutirea exporturilor din Comunitate, a tranzacțiilor similare și a transportului internațional”.

13.

La articolul 15 alineatele (1) și (2), cuvintele „în afara teritoriului țării conform definiției din articolul 3” se înlocuiesc cu „în afara Comunității”.

14.

La articolul 15, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Prestarea de servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobiliare achiziționate sau importate cu scopul de a face obiectul lucrărilor în cauză pe teritoriul comunitar și expediate sau transportate în afara comunității de către persoana care prestează serviciile în cauză sau de către client dacă acesta este stabilit într-o țară terță sau în numele unuia dintre aceștia.”

15.

La articolul 15 alineatul (10) primul paragraf se inserează următoarea liniuță:

„—

într-un alt stat membru și destinate forțelor armate ale oricărui stat membru care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât statul membru de destinație, pentru a fi utilizate de către forțele armate în cauză sau de personalul civil care le însoțește sau pentru aprovizionarea popotelor sau a cantinelor acestora când forțele în cauză participă la un efort comun de apărare.”

16.

La articolul 15 alineatul (10) al doilea paragraf cuvintele „în condițiile și în limitele stabilite de statele membre” se înlocuiesc cu „în condițiile și limitele stabilite de statul membru gazdă”.

17.

La articolul 15 alineatul (12), cuvintele „din Comunitate” se adaugă după „care le exportă”, iar cuvintele „în străinătate” se înlocuiesc cu „în afara Comunității”.

18.

Articolul 15 alineatul (13) se înlocuiește cu următorul text:

„(13)   Prestarea de servicii, inclusiv de transport și tranzacții auxiliare, cu excepția prestării de servicii scutite în temeiul articolului 13, când au legătură directă cu:

—

tranzitul extern sau exportul de bunuri din Comunitate sau importul de bunurile eligibile în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (c) sau articolul 16 alineatul (1) partea A;

—

bunurile menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (b) care fac obiectul procedurii de tranzit comunitar intern prevăzute la articolul 33a alineatul (1) litera (b).”

19.

La articolul 15 alineatul (14), cuvintele „în afara teritoriului țării conform definiției din articolul 3” se înlocuiesc cu „în afara Comunității”.

20.

La articolul 16 alineatul (1):

—

partea A se înlocuiește cu următorul text:

„A.

importuri de bunuri destinate plasării într-un regim de antrepozit, altul decât vamal”;

—

partea B se înlocuiește cu următorul text:

„B.

livrările de bunuri destinate a fi:

(a)

prezentate în vamă și, dacă este cazul, plasate în depozite temporare;

(b)

plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;

(c)

plasate în regimuri de antrepozit vamal sau regimuri de perfecționare activă;

(d)

admise în apele teritoriale:

—

pentru a fi încorporate în platforme de foraj sau de producție, în scopul construirii, al reparării, al întreținerii, al modificării sau al echipării platformelor în cauză sau pentru realizarea unei legături între platformele în cauză și țărm;

—

pentru alimentarea cu combustibil și aprovizionarea platformelor de foraj sau de producție;

(e)

plasate în regimuri de antrepozit, altele decât vamale.

Locurile definite la literele (a), (b), (c) și (d) sunt cele definite de dispozițiile vamale comunitare în vigoare”;

—

partea C se înlocuiește cu următorul text:

„C.

prestările de servicii conexe livrărilor de bunuri menționate în partea B”;

—

partea D se înlocuiește cu următorul text:

„D.

livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în locurile menționate în partea B și care fac încă obiectul unuia dintre regimurile specificate în partea B”;

—

se inserează litera E după cum urmează:

„E.

livrările:

—

de bunuri menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a) care fac încă obiectul unor regimuri de import temporar cu scutire integrală de la plata drepturilor de import sau al unor regimuri de tranzit extern;

—

de bunuri menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (b) care fac încă obiectul procedurii de tranzit comunitar intern prevăzute în articolul 33a;

— precum și prestările de servicii conexe acestor livrări.”

21.

La articolul 28 se inserează următorul alineat (3a):

„(3a)   Până la adoptarea unei decizii a Consiliului, care, în temeiul articolului 3 din Directiva 89/465/CEE (9), hotărăște în privința abrogării derogărilor tranzitorii prevăzute la alineatul (3), Spania este autorizată să scutească tranzacțiile menționate la punctul 2 din anexa F cu privire la serviciile prestate de autori și tranzacțiile menționate la punctele 23 și 25 din anexa F.

22.

Se inserează Titlul XVIa și articolele 28a-28m după cum urmează:

„TITLUL XVIa

REGIM TRANZITORIU PENTRU IMPOZITAREA SCHIMBURILOR COMERCIALE DINTRE STATELE MEMBRE

Articolul 28a

Domeniul de aplicare

(1)   Sunt supuse, de asemenea, taxei pe valoarea adăugată:

(a)

achizițiile intracomunitare de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul țării de către o persoană impozabilă acționând ca atare sau de către o persoană juridică neimpozabilă în cazul în care vânzătorul este o persoană impozabilă care acționează ca atare care nu este eligibilă pentru scutirea de taxă prevăzută la articolul 24 și care nu intră sub incidența regimurilor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (a) a doua teză sau la articolul 28b partea B alineatul (1).

Prin derogare de la primul paragraf, nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată achizițiile intracomunitare de bunuri, altele decât mijloacele noi de transport și altele decât produsele supuse accizelor, efectuate:

—

de o persoană impozabilă care este eligibilă pentru regimul forfetar prevăzut la articolul 25, de o persoană impozabilă care efectuează doar livrări de bunuri sau prestări de servicii care nu beneficiază de drept de deducere sau de către o persoană juridică neimpozabilă;

—

pentru o valoare totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată datorată sau plătită în statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile, care nu depășește, în cursul anului calendaristic curent o limită determinată de statele membre, dar care nu poate fi mai mică decât echivalentul a 10 000 ECU în moneda națională și

—

cu condiția ca valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată datorată sau plătită în statul membru din care sunt livrate sau transportate bunurile, a achizițiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloacele noi de transport și altele decât produsele supuse accizelor, să nu fi depășit în cursul anului calendaristic anterior limita prevăzută la liniuța a doua.

Statele membre acordă persoanelor impozabile și persoanelor juridice neimpozabile eligibile, conform celui de-al doilea paragraf, dreptul de a opta pentru regimul general prevăzut în primul paragraf. Statele membre determină modalitățile de exercitare a acestei opțiuni, care se aplică, în orice caz, pentru doi ani calendaristici;

(b)

achizițiile intracomunitare de mijloace noi de transport efectuate cu titlu oneros în țară de către o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă care este eligibilă pentru derogarea prevăzută la litera (a) al doilea paragraf sau de orice altă persoană neimpozabilă.

(2)   În sensul prezentului titlu:

(a)

sunt considerate «mijloace de transport»: vasele depășind 7,5 metri în lungime, aparatele de zbor a căror greutate totală la decolare depășește 1 550 de kilograme și autovehiculele terestre a căror capacitate depășește 48 de centimetri cubi sau a căror putere depășește 7,2 kilowați, destinate transportului de persoane sau bunuri, cu excepția vaselor și a aparatelor de zbor menționate la articolul 15 alineatele (5) și (6);

(b)

mijloacele de transport menționate la litera (a) nu sunt considerate «noi» dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

—

au fost livrate la peste trei luni de la data primei puneri în funcțiune;

—

au parcurs peste 3 000 kilometri în cazul autovehiculelor terestre, au navigat peste 100 de ore în cazul vaselor și au zburat peste 40 de ore în cazul aparatelor de zbor.

Statele membre determină condițiile în care se stabilesc fiecare dintre datele de mai sus.

(3)   «Achiziție intracomunitară de bunuri» înseamnă achiziționarea dreptului de a dispune în calitate de proprietar de bunul corporal mobil expediat sau transportat către persoana care achiziționează bunurile de către sau în numele vânzătorului sau al persoanei care achiziționează bunurile într-un alt stat membru decât cel din care bunurile sunt livrate sau transportate.

În cazul în care bunurile achiziționate de către o persoană juridică neimpozabilă sunt expediate sau transportate dintr-un teritoriu terț sau importate de persoana juridică neimpozabilă în cauză într-un alt stat membru decât statul membru de sosire a bunurilor expediate sau transportate, se consideră că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru de import. Statul membru în cauză rambursează importatorului, conform definiției din articolul 21 alineatul (2), taxa pe valoarea adăugată plătită în legătură cu importarea bunurilor în măsura în care importatorul stabilește că achiziția sa a fost supusă taxei pe valoarea adăugată în statul membru de sosire a bunurilor expediate sau transportate.

(4)   Orice persoană care livrează ocazional un mijloc nou de transport în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A este, de asemenea, considerată persoană impozabilă.

Statul membru pe teritoriul căruia se efectuează livrarea acordă persoanei impozabile dreptul de deducere în temeiul următoarelor dispoziții:

—

dreptul de deducere se naște și poate fi exercitat doar în momentul livrării;

—

persoana impozabilă este autorizată să deducă taxa pe valoarea adăugată inclusă în prețul de achiziție sau plătită pentru import sau achiziția intracomunitară a mijlocului de transport, până la concurența unei sume care să nu depășească taxa datorată în cazul în care livrarea nu ar fi fost scutită.

Statele membre stabilesc normele de aplicare a acestor dispoziții.

(5)   Sunt considerate livrări de bunuri cu titlu oneros următoarele:

(a)

prestarea pentru o altă persoană impozabilă a unor lucrări în antrepriză, conform definiției din articolul 5 alineatul (5) litera (a), executate fizic într-un alt stat membru decât cel pe al cărui teritoriu este identificat clientul din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

—

materialele utilizate de către persoana care execută lucrarea au fost expediate sau transportate de către sau în numele clientului din statul membru pe al cărui teritoriu este identificat clientul din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată;

—

lucrarea finalizată și asamblată de către persoana care execută lucrarea este transportată sau expediată clientului în statul membru în care este identificat clientul din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată;

(b)

transferul efectuat de o persoană impozabilă de bunuri aparținând întreprinderii sale într-un alt stat membru.

Sunt considerate transferate într-un alt stat membru următoarele: orice bun corporal expediat sau transportat de către sau în numele persoanei impozabile în afara teritoriului definit la articolul 3, dar în cadrul Comunității, pentru nevoile întreprinderii sale, altele decât pentru una dintre următoarele tranzacții:

—

livrarea bunurilor în cauză de către persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de sosire a expediției sau a transportului în condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (a) a doua teză și în articolul 28b partea B alineatul (1);

—

livrarea bunurilor în cauză de către persoana impozabilă în condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (c);

—

livrarea bunurilor în cauză de către persoana impozabilă pe teritoriul țării în condițiile prevăzute la articolul 15 sau la articolul 28c partea A;

—

executarea către persoana impozabilă, în condițiile prevăzute la litera (a), a unor lucrări în antrepriză efectuate în statul membru de sosire a expediției sau a transportului bunurilor în cauză;

—

prestarea unui serviciu efectuat pentru persoana impozabilă, care implică executarea unor lucrări asupra bunurilor în cauză, desfășurate fizic în statul membru de sosire a expediției sau a transportului bunurilor în cauză;

—

utilizarea temporară a bunurilor în cauză pe teritoriul statului membru de sosire a expediției sau transportului bunurilor în cauză pentru prestarea unor servicii de către persoana impozabilă stabilită pe teritoriul statului membru de plecare a expediției sau transportului bunurilor;

—

utilizarea temporară a bunurilor în cauză, pe o perioadă de maximum 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru în care importul acelorași bunuri dintr-o țară terță în vederea utilizării temporare ar fi eligibil pentru regimurile de import temporar cu scutire integrală de la plata drepturilor de import.

(6)   Achizițiile intracomunitare de bunuri cu titlu oneros includ utilizarea de către o persoană impozabilă pentru nevoile întreprinderii sale a unor bunuri expediate sau transportate de către sau în numele persoanei impozabile în cauză dintr-un alt stat membru pe teritoriul căruia bunurile au fost produse, extrase, prelucrate, achiziționate, dobândite în conformitate cu definiția de la alineatul (1) sau importate de către persoana impozabilă în cadrul întreprinderii sale în acel alt stat membru.

(7)   Statele membre se asigură că tranzacțiile care, dacă ar fi fost efectuate pe teritoriul țării de către o persoană impozabilă acționând ca atare, ar fi fost clasificate ca «livrări de bunuri» conform definiției din alineatul (5) sau din articolul 5 sunt clasificate ca «achiziții intracomunitare de bunuri».

Articolul 28b

Locul tranzacțiilor

(1)   Locul achiziției intracomunitare de bunuri este considerat a fi locul în care se află bunurile în momentul sosirii expediției sau a transportului la achizitor.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), locul achiziției intracomunitare de bunuri menționate la articolul 28a alineatul (1) litera (a) este considerat totuși ca fiind pe teritoriul statului membru care a emis numărul de identificare pentru taxa pe valoarea adăugată sub care persoana care achiziționează bunurile a făcut achiziția, dacă persoana care achiziționează bunurile nu stabilește că achiziția în cauză a fost supusă taxei în conformitate cu alineatul (1).

Dacă, cu toate acestea, achiziția este supusă taxei în conformitate cu alineatul (1) în statul membru de sosire a expediției sau a transportului de bunuri după ce a fost supusă taxei în conformitate cu primul paragraf, suma impozabilă se reduce în consecință în statul membru care a emis numărul de identificare pentru taxa pe valoarea adăugată sub care persoana care achiziționează bunurile a făcut achiziția.

(1)   Prin derogare de la articolul 8 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (2), locul livrării bunurilor expediate sau transportate de către sau în numele furnizorului dintr-un alt stat membru decât cel de sosire a expediției sau a transportului este considerat a fi locul în care se află bunurile în momentul sosirii expediției sau a transportului la achizitor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

—

livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă eligibilă pentru derogarea prevăzută la articolul 28a alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf, pentru o persoană juridică neimpozabilă care este eligibilă pentru aceeași derogare sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;

—

sunt livrate alte bunuri decât mijloace noi de transport și altele decât bunuri livrate după asamblare sau instalare, cu sau fără o funcționare de probă, de către sau în numele furnizorului.

Dacă bunurile astfel livrate sunt expediate sau transportate dintr-un teritoriu terț sau importate de furnizor într-un alt stat membru decât statul membru de sosire a bunurilor expediate sau transportate la achizitor, acestea sunt considerate ca fiind expediate sau transportate din statul membru de import.

(2)   Cu toate acestea, dacă sunt livrate alte bunuri decât produse supuse accizelor, alineatul (1) nu se aplică livrărilor de bunuri expediate sau transportate în același stat membru de sosire a expediției sau transportului, dacă:

—

valoarea totală a bunurilor astfel livrate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, nu depășește, într-un an calendaristic, echivalentul a 100 000 de ECU în moneda națională, și

—

valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de alte bunuri decât produsele supuse accizelor, efectuate în condițiile prevăzute la alineatul (1), nu a depășit, în anul calendaristic anterior, echivalentul a 100 000 ECU în moneda națională.

Statul membru pe teritoriul căruia se află bunurile în momentul sosirii expediției sau a transportului la achizitor poate limita plafoanele menționate anterior la echivalentul a 35 000 ECU în moneda națională, dacă statul membru în cauză consideră că plafonul de 100 000 ECU menționat anterior ar conduce la o denaturare semnificativă a condițiilor concurențiale. Statele membre care își exercită această opțiune adoptă măsurile necesare pentru a informa autoritățile publice relevante din statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.

Înainte de 31 decembrie 1994, Comisia prezintă Consiliului un raport privind funcționarea plafoanelor speciale de 35 000 ECU prevăzut în paragraful anterior. În raportul în cauză, Comisia poate informa Consiliul că eliminarea plafoanelor speciale nu va conduce la o denaturare semnificativă a condițiilor concurențiale. Până la adoptarea unei decizii unanime de către Consiliu la propunerea Comisiei, paragraful anterior rămâne în vigoare.

(3)   Statul membru pe teritoriul căruia se află bunurile în momentul plecării expediției sau a transportului acordă persoanelor impozabile care efectuează livrări de bunuri eligibile în temeiul alineatului (2) dreptul de a alege ca locul acestor livrări să fie determinat în conformitate cu alineatul (1).

Statele membre în cauză stabilesc metodele de exercitare a acestei opțiuni, care se aplică, în orice caz, timp de doi ani calendaristici.

(1)   Prin derogare de la articolul 9 alineatul (2) litera (b), locul prestării serviciilor în transportul intracomunitar de bunuri se determină în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4). În sensul prezentului titlu se aplică următoarele definiții:

—

«transportul intracomunitar de bunuri» înseamnă transportul pentru care locul de plecare și locul de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite;

—

«locul de plecare» înseamnă locul unde începe transportul bunurilor, exclusiv distanța efectiv parcursă până la locul unde se află bunurile;

—

«locul de sosire» înseamnă locul unde se încheie transportul.

(2)   Locul prestării serviciilor în transportul intracomunitar de bunuri este locul de plecare.

(3)   Cu toate acestea, prin derogare de la alineatul (2), locul prestării serviciilor în transportul intracomunitar de bunuri prestate unor clienți identificați din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată într-un alt stat membru decât statul din care pleacă transportul este considerat a fi pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare pentru taxa pe valoarea adăugată sub care îi sunt prestate serviciile.

(4)   Statele membre nu trebuie să aplice taxa acelei părți a transportului care corespunde traversărilor de ape care nu fac parte din teritoriul comunitar conform definiției din articolul 3.

Prin derogare de la articolul 9 alineatul (2) litera (c), locul prestării serviciilor care implică activități conexe transportului intracomunitar de bunuri, prestate unor clienți identificați din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată într-un stat membru altul decât cel pe teritoriul căruia sunt prestate fizic serviciile în cauză, se consideră a fi pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare pentru taxa pe valoarea adăugată sub care îi sunt prestate serviciile.

(1)   Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1), locul prestării serviciilor furnizate de intermediari care acționează în numele și în contul altor persoane, dacă acestea fac parte din prestarea de servicii în transportul intracomunitar de bunuri, este locul de plecare.

Cu toate acestea, dacă clientul căruia îi sunt prestate serviciile furnizate de către intermediar este identificat pentru taxa pe valoarea adăugată într-un alt stat membru decât cel din care pleacă transportul, locul prestării serviciilor furnizate de un intermediar este considerat a fi pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare pentru taxa pe valoarea adăugată sub care îi sunt prestate serviciile.

(2)   Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1), locul prestării serviciilor furnizate de intermediari care acționează în numele și în contul altor persoane, dacă acestea fac parte din prestarea de servicii al căror scop sunt activități conexe transportului intracomunitar de bunuri, este locul unde sunt prestate fizic serviciile conexe.

Cu toate acestea, în cazul în care clientul căruia îi sunt prestate serviciile furnizate de intermediar este identificat pentru taxa pe valoarea adăugată într-un stat alt membru decât cel pe al cărui teritoriu este prestat fizic serviciul conex, locul prestării serviciilor furnizate de intermediar este considerat a fi pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare pentru taxa pe valoarea adăugată sub care îi sunt prestate serviciile de către intermediar.

(3)   Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1), locul prestării serviciilor furnizate de intermediari care acționează în numele și în contul altor persoane, dacă serviciile în cauză fac parte din alte tranzacții decât cele menționate la alineatul (1) sau (2) sau la articolul 9 alineatul (2) litera (e), este locul unde se efectuează tranzacțiile în cauză.

Cu toate acestea, în cazul în care clientul este identificat pentru taxa pe valoarea adăugată într-un alt stat membru decât cel pe al cărui teritoriu sunt efectuate tranzacțiile în cauză, locul prestării serviciilor furnizate de intermediar este considerat a fi pe teritoriul statului membru care a emis clientului numărul de identificare pentru taxa pe valoarea adăugată sub care îi sunt prestate serviciile de către intermediar.

Articolul 28c

Scutiri

Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare și în condițiile pe care le stabilesc pentru a asigura aplicarea corectă și directă a scutirilor prevăzute mai jos și pentru a preveni evaziunea, frauda sau abuzurile, statele membre scutesc:

(a)

livrările de bunuri, definite la articolul 5 și la articolul 28a alineatul (5) litera (a), expediate sau transportate de către sau în numele vânzătorului sau al persoanei care achiziționează bunurile în afara teritoriului menționat în articolul 3, dar în interiorul Comunității, efectuate pentru o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă acționând ca atare într-un alt stat membru decât cel de plecare a expediției sau a transportului de bunuri.

Prezenta scutire nu se aplică livrărilor de bunuri de către persoane impozabile scutite de la plata taxei în temeiul articolului 24 sau livrărilor de bunuri efectuate pentru persoane impozabile sau persoane juridice neimpozabile care îndeplinesc condițiile pentru derogarea din articolul 28a alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf;

(b)

livrările de mijloace noi de transport, expediate sau transportate la achizitor de către sau în numele vânzătorului sau al achizitorului în afara teritoriului menționat la articolul 3, dar în interiorul Comunității, efectuate pentru persoane impozabile sau persoane juridice neimpozabile care îndeplinesc condițiile pentru derogarea prevăzută la articolul 28a alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;

(c)

prestările de servicii definite la articolul 28a alineatul (5) litera (b) care ar îndeplini condițiile pentru scutirea prevăzută la litera (a) dacă ar fi îndeplinite pentru o altă persoană impozabilă.

Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare și în condițiile pe care le stabilesc pentru a asigura aplicarea corectă și directă a scutirilor prevăzute mai jos și pentru a preveni evaziunea, frauda sau abuzurile, statele membre scutesc:

(a)

achizițiile intracomunitare de bunuri a căror livrare de către persoane impozabile ar fi scutită, în orice situație, pe teritoriul țării;

(b)

achizițiile intracomunitare de bunuri al căror import ar fi scutit, în orice situație, în temeiul articolului 14 alineatul (1);

(c)

achizițiile intracomunitare de bunuri dacă, în temeiul articolului 17 alineatele (3) și (4), persoana care achiziționează bunurile ar avea, în orice situație, dreptul la rambursarea integrală a taxei pe valoarea adăugată datorată în temeiul articolului 28a alineatul (1).

Statele membre scutesc prestările de servicii intracomunitare de transport conexe expedierii sau transportului de bunuri dinspre și înspre insulele care formează regiunile autonome Azore și Madeira, precum și expedițiile și transportul de bunuri între insulele în cauză.

Dacă bunurile expediate sau transportate dintr-un teritoriu terț sunt importate într-un stat membru altul decât cel de sosire a expediției sau a transportului, statele membre scutesc importurile în cauză în cazul în care livrarea bunurilor în cauză de către importator, conform definiției din articolul 21 alineatul (2), este scutită în conformitate cu partea A.

Statele membre stabilesc condițiile care reglementează prezenta scutire pentru a asigura aplicarea ei corectă și directă și pentru a preveni evaziunea, frauda sau abuzurile.

(a)

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că achizițiile intracomunitare de bunuri incluse în unul dintre regimurile sau în una dintre situațiile menționate la articolul 16 alineatul (1) partea B beneficiază de aceleași dispoziții ca și livrările de bunuri efectuate pe teritoriul țării în aceleași condiții;

(b)

articolul 16 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

«(2)   Sub rezerva consultării prevăzute la articolul 29, statele membre pot opta să scutească:

(a)

achiziția intracomunitară de bunuri efectuată de către o persoană impozabilă, importul și livrarea de bunuri de către o persoană impozabilă în vederea exportului, ca atare sau după procesare, către teritorii terțe și prestarea de servicii conexe exporturilor în cauză, până la concurența valorii exporturilor sale din ultimele 12 luni;

(b)

achiziția intracomunitară de bunuri efectuată de către o persoană impozabilă, importul și livrarea de bunuri de către o persoană impozabilă în vederea livrării către alt stat membru în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A, precum și prestările de servicii conexe livrărilor în cauză în alt stat membru, până la concurența valorii livrărilor sale de bunuri efectuate în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A din ultimele 12 luni.

Statele membre pot stabili împreună o valoare maximă pentru tranzacțiile pe care le scutesc în temeiul literelor (a) și (b).»

Articolul 28d

Evenimentul generator și eligibilitatea taxei

(1)   Evenimentul generator are loc la efectuarea achiziției intracomunitare de bunuri. Se consideră că achiziția intracomunitară de bunuri este efectuată în momentul în care livrarea de bunuri similare se consideră efectuată pe teritoriul țării.

(2)   Pentru achizițiile intracomunitare de bunuri, taxa devine exigibilă în a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care are loc evenimentul generator.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), taxa devine exigibilă la emiterea facturii, dacă factura este emisă persoanei care achiziționează bunurile înainte de data prevăzută la alineatul (2).

(4)   Prin derogare de la articolul 10 alineatele (2) și (3), taxa devine exigibilă pentru livrările de bunuri efectuate în condițiile prevăzute în articolul 28c partea A în a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care are loc evenimentul generator.

Cu toate acestea, taxa devine exigibilă la emiterea facturii, dacă factura este emisă înainte de a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care are loc evenimentul generator.

Articolul 28e

Suma impozabilă și cota aplicabilă

(1)   În cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri, suma impozabilă se stabilește pe baza elementelor utilizate în conformitate cu articolul 11 partea A pentru determinarea sumei impozabile pentru livrarea acelorași bunuri pe teritoriul țării. În particular, în cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri menționate la articolul 28a alineatul (6), suma impozabilă se determină în conformitate cu articolul 11 partea A alineatul (1) litera (b).

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că accizele datorate sau plătite de către persoana care efectuează achiziția intracomunitară a unui produs supus accizelor este inclusă în suma impozabilă în conformitate cu articolul 11 partea A alineatul (2) litera (a).

(2)   Cota taxei aplicabilă achizițiilor intracomunitare de bunuri este cota în vigoare când taxa devine exigibilă.

(3)   Cota taxei aplicabilă achizițiilor intracomunitare de bunuri este cea aplicată livrării de bunuri similare pe teritoriul țării.

Articolul 28f

Dreptul de deducere

(1)   Articolul 17 alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

(1)«(2)   În măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate pentru tranzacțiile sale impozabile, persoana impozabilă are dreptul de a deduce din taxa pe care o datorează:

(a)

taxa pe valoarea adăugată datorată sau plătită pentru bunurile sau serviciile care i-au fost sau urmează a-i fi furnizate de către o altă persoană impozabilă plătitoare de taxă pe teritoriul țării;

(b)

taxa pe valoarea adăugată datorată sau plătită pentru bunurile importate pe teritoriul țării;

(c)

taxa pe valoarea adăugată datorată în conformitate cu articolul 5 alineatul (7) litera (a), articolul 6 alineatul (3) și articolul 28a alineatul (6);

(d)

taxa pe valoarea adăugată datorată în conformitate cu articolul 28a alineatul (1) litera (a).

(1)(3)   Statele membre acordă, de asemenea, fiecărei persoane impozabile dreptul la deducerea sau rambursarea taxei pe valoarea adăugată menționată la alineatul (2) în măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate pentru:

(a)

tranzacții conexe activităților economice menționate la articolul 4 alineatul (2), efectuate într-o altă țară, dacă acestea ar fi deductibile în cazul în care ar fi fost efectuate pe teritoriul țării;

(b)

tranzacțiile care sunt scutite în temeiul articolului 14 alineatul (1) punctul (i), articolului 15, articolului 16 alineatul (1) partea B, C, D sau E sau al articolului 16 alineatul (2), sau al articolul 28c partea A;

(c)

oricare dintre tranzacțiile scutite în temeiul articolului 13 partea B literele (a) și (d) punctele 1-5, în cazul în care clientul este stabilit în afara Comunității sau când tranzacțiile în cauză au o legătură directă cu bunuri care urmează a fi exportate într-o țară din afara Comunității.

(1)(4)   Taxa pe valoarea adăugată se rambursează în temeiul alineatului (3):

—

persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării, dar sunt stabilite într-un alt stat membru în conformitate cu normele de aplicare prevăzute în Directiva 79/1072/CEE (10);

—

persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul comunitar, în conformitate cu normele de aplicare prevăzute în Directiva 85/560/CEE (11).

(2)   Articolul 18 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

(2)«(1)   Pentru a-și exercita dreptul de deducere, o persoană impozabilă trebuie:

(a)

să dețină o factură emisă în conformitate cu articolul 22 alineatul (3), pentru deducerile prevăzute la articolul 17 alineatul (2) litera (a);

(b)

să dețină un document de import care să specifice persoana în cauză ca destinatar sau importator și care să precizeze sau să permită calcularea cuantumului taxei datorate, pentru deducerile prevăzute în articolul 17 alineatul (2) litera (b);

(c)

să îndeplinească formalitățile stabilite de fiecare stat membru, pentru deducerile prevăzute la articolul 17 alineatul (2) litera (c);

(d)

să respecte formalitățile stabilite de fiecare stat membru dacă trebuie să plătească taxa în calitate de client sau achizitor în cazurile care intră sub incidența articolului 21 alineatul (1);

(e)

să completeze în declarația prevăzută la articolul 22 alineatul (4) toate informațiile necesare pentru calcularea cuantumului taxei datorate pentru achizițiile sale intracomunitare de bunuri și să dețină o factură în conformitate cu articolul 22 alineatul (3), pentru deducerile prevăzute la articolul 17 alineatul (2) litera (d).»

(3)   La articolul 18 se inserează următorul alineat:

«(3a)   Statele membre pot autoriza o persoană impozabilă care nu deține o factură în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) să facă deducerea menționată la articolul 17 alineatul (2) litera (d); statele membre stabilesc condițiile și regimurile pentru aplicarea acestei dispoziții.»

Articolul 28g

Persoane plătitoare de taxa pe valoarea adăugată

Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

«Articolul 21

Persoanele plătitoare de taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este datorată de:

1.

în cadrul sistemului intern:

(a)

persoana impozabilă care efectuează livrarea impozabilă de bunuri sau prestarea impozabilă servicii, alta decât prestările de servicii prevăzute la litera (b).

Dacă livrarea impozabilă de bunuri este efectuată de o persoană impozabilă stabilită în străinătate, statele membre pot adopta modalități prin care taxa să fie plătită de o alt persoană. Pot fi desemnați ca această altă persoană, inter allia, un reprezentant fiscal sau persoana pentru care se efectuează livrarea impozabilă de bunuri sau prestarea impozabilă de servicii. Statele membre pot să prevadă, de asemenea, ca persoana impozabilă să răspundă solidar pentru plata taxei;

(b)

client pentru un serviciu menționat la articolul 9 alineatul (2) litera (e) sau articolul 28b partea C, D sau E și prestat de către o persoană impozabilă stabilită în străinătate.

Cu toate acestea, statele membre pot solicita ca furnizorul să răspundă solidar pentru plata taxei;

(c)

orice persoană care menționează taxa pe valoarea adăugată pe o factură sau pe un alt document care servește drept factură;

(d)

orice persoană care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri impozabilă. Pentru cazurile în care o persoană stabilită în străinătate efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri, statele membre pot adopta modalități prin care taxa să fie plătită de alte persoane. Poate fi desemnat ca această altă persoană, inter allia, un reprezentant fiscal. Statele membre pot să prevadă, de asemenea, ca persoana care efectuează achiziția intracomunitară de bunuri să răspundă solidar pentru plata taxei;

2.

la import: persoana sau persoanele desemnate sau acceptate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată de către statul membru în care sunt importate bunurile.»

Articolul 28h

Obligațiile plătitorului de taxă

Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:

«Articolul 22

Obligațiile în cadrul sistemului intern

(1)

(a)

Fiecare persoană impozabilă declară începerea, modificarea sau încetarea activității sale ca persoană impozabilă;

(b)

fără a aduce atingere literei (a), fiecare persoană impozabilă menționată la articolul 28a alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf declară că efectuează achiziții intracomunitare de bunuri în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea derogării prevăzute la articolul în cauză.

(c)

statele membre adoptă măsurile necesare pentru identificarea prin intermediul unui număr individual:

—

a fiecărei persoane impozabile, cu excepția celor menționate la articolul 28a alineatul (4), care efectuează, pe teritoriul țării, livrări de bunuri sau prestări de servicii care îi dau dreptul la deducere, altele decât prestările de servicii pentru care taxa trebuie plătită exclusiv de către client în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) litera (b). Cu toate acestea, statele membre nu trebuie să identifice anumite persoane impozabile menționate la articolul 4 alineatul (3);

—

a fiecărei persoane impozabile menționate la alineatul (1) litera (b) și fiecare persoană impozabilă care își exercită opțiunea prevăzută la articolul 28a alineatul (1) litera (a) al treilea paragraf;

(d)

fiecare număr individual de identificare are un prefix în conformitate cu Standardul Internațional ISO nr. 3166 – alpha 2 – prin care poate fi identificat statul membru emitent;

(e)

statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sistemele lor de identificare diferențiază persoanele impozabile menționate la litera (c) și pentru a asigura aplicarea corectă a regimului tranzitoriu pentru impozitarea tranzacțiilor intracomunitare prevăzut în prezentul titlu.

(2)

(a)

Fiecare persoană impozabilă face înregistrări contabile suficient de detaliate pentru aplicarea taxei pe valoarea adăugată și verificarea acesteia de către autoritatea fiscală;

(b)

fiecare persoană impozabilă ține un registru al bunurilor pe care le-a expediat sau transportat sau care au fost expediate sau transportate în numele său în afara teritoriului definit în articolul 3, dar în interiorul Comunității, în scopul efectuării tranzacțiilor menționate în articolul 28a alineatul (5) litera (b) al patrulea, al cincilea, al șaselea și al șaptelea paragraf.

Fiecare persoană impozabilă ține un registru al materialelor care i-au fost expediate dintr-un alt stat membru de către sau în numele unei persoane impozabile identificate pentru taxa pe valoarea adăugată în statul membru în cauză în vederea executării pentru persoana impozabilă respectivă a unor lucrări în antrepriză.

(3)

(a)

Fiecare persoană impozabilă emite o factură sau un alt document care servește drept factură pentru bunurile și serviciile pe care le-a livrat sau prestat unei alte persoane impozabile sau unei persoane juridice neimpozabile. Fiecare persoană impozabile emite o factură sau un alt document care servește drept factură și pentru livrările de bunuri menționate la articolul 28b partea B alineatul (1) și pentru bunurile livrate în condițiile menționate la articolul 28c partea A. Persoana impozabilă păstrează câte o copie a fiecărui document emis.

În mod similar, fiecare persoană impozabilă emite o factură pentru orice plată în avans încasată înainte de orice livrări de bunuri menționate la primul paragraf și pentru orice plată în avans încasată de la o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă înainte de finalizarea prestării de servicii;

(b)

factura precizează clar prețul, exclusiv taxa pe valoarea adăugată și taxa corespunzătoare la fiecare cotă, precum și orice scutiri.

Factura indică, de asemenea:

—

în cazul tranzacțiilor menționate la articolul 28b părțile C, D și E, numărul cu care persoana impozabilă este identificată pe teritoriul țării și numărul cu care este identificat clientul și sub care i-a fost prestat serviciul;

—

în cazul tranzacțiilor menționate la articolul 28c partea A litera (a), numărul cu care persoana impozabilă este identificată pe teritoriul țării și numărul cu care este identificată persoana care achiziționează bunurile într-un alt stat membru;

—

în cazul livrării de mijloace noi de transport, datele menționate la articolul 28a alineatul (2).

(c)

Statele membre stabilesc criteriile pe baza cărora se determină dacă un document poate fi considerat o factură.

(4)

(a)

Fiecare persoană impozabilă depune o declarație până la termenul limită stabilit de statele membre. Termenul nu poate depăși două luni de la sfârșitul fiecărei perioade fiscale. Perioada fiscală este stabilită de fiecare stat membru la o lună, două luni sau un trimestru. Cu toate acestea, statele membre pot stabili perioade diferite, cu condiția ca acestea să nu depășească un an;

(b)

declarația include toate informațiile necesare pentru calcularea taxei exigibile și a deducerilor care trebuie operate, inclusiv, dacă este cazul și în măsura în care se dovedește necesar pentru stabilirea bazei de impozitare, cuantumul total al tranzacțiilor relevante supusei taxei și deducerilor și cuantumul tuturor tranzacțiilor scutite;

(c)

declarația include, de asemenea:

—

pe de o parte, valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri menționate la articolul 28c partea A pentru care taxa a devenit exigibilă în perioada de raportare.

Sunt menționate, de asemenea, următoarele: valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) teza a doua și la articolul 28b partea B alineatul (1) efectuate pe teritoriul unui alt stat membru pentru care taxa a devenit exigibilă în perioada de raportare, dacă locul de plecare a expediției sau a transportului bunurilor în cauză se situează pe teritoriul țării;

—

pe de altă parte, valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a achizițiilor intracomunitare de bunuri menționate la articolul 28a alineatul (1) și (6) pentru care taxa a devenit exigibilă.

Sunt menționate, de asemenea, următoarele: valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri menționate în articolul 8 alineatul (1) litera (a) teza a doua și la articolul 28b partea B alineatul (1) efectuate pe teritoriul țării în care taxa a devenit exigibilă în perioada de raportare, dacă locul de plecare a expediției sau a transportului bunurilor în cauză este situat pe teritoriul unui alt stat membru.

(5)   Fiecare persoană impozabilă plătește cuantumul net al taxei pe valoarea adăugată la depunerea declarației uzuale. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o dată diferită pentru plata taxei sau pot solicita o plată intermediară.

(6)

(a)

statele membre pot solicita unei persoane impozabile să depună o declarație, incluzând toate datele prevăzute la alineatul (4), privind toate tranzacțiile efectuate în anul anterior. Declarația în cauză furnizează toate informațiile necesare pentru eventualele regularizări;

(b)

fiecare persoană impozabilă identificată pentru taxa pe valoarea adăugată depune, de asemenea, o declarație recapitulativă a persoanelor achizitoare de bunuri identificate pentru taxa pe valoarea adăugată cărora le-a livrat bunuri în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A.

Declarația recapitulativă se întocmește pentru fiecare trimestru calendaristic din perioada de raportare, în conformitate cu procedurile ce urmează a fi stabilite de statele membre, care adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că sunt respectate dispozițiile privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării indirecte.

Declarația recapitulativă conține:

—

numărul cu care persoana impozabilă este identificată pentru taxa pe valoarea adăugată pe teritoriul țării și sub care a efectuat livrările de bunuri în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A;

—

numărul cu care fiecare persoană achizitoare de bunuri este identificată pentru taxa pe valoarea adăugată în alt stat membru și sub care i-au fost livrate bunurile și, dacă este cazul, o mențiune a faptului că livrările de bunuri conform definiției din articolul 28a alineatul (5) litera (a) au fost efectuate pentru persoană care a achiziționat bunurile în cauză;

—

pentru fiecare persoană achizitoare, valoarea totală a livrărilor de bunuri efectuate de persoana impozabilă. Valoarea totală se declară pentru trimestrul calendaristic în cursul căruia taxa a devenit exigibilă.

Declarația recapitulativă indică, de asemenea:

—

pentru livrările de bunuri care intră sub incidența articolului 28c partea A litera (c), numărul cu care persoana impozabilă este identificată pentru taxa pe valoarea adăugată pe teritoriul țării, numărul cu care este identificată în statul membru de sosire a expediției sau a transportului și valoarea bunurilor livrate determinată în conformitate cu articolul 28e alineatul (1);

—

cuantumul regularizărilor operate în temeiul articolului 11 partea C alineatul (1). Cuantumul în cauză se declară pentru trimestrul calendaristic în cursul căruia regularizarea este notificată persoanei care a achiziționat bunurile.

În cazul în care bunurile expediate sau transportate de către sau în numele persoanei impozabile în afara teritoriului definit la articolul 3, dar în interiorul Comunității, pentru a face obiectul prestării unor servicii în antrepriză pentru persoana impozabilă în condițiile prevăzute la articolul 28a alineatul (5) litera (a), declarația recapitulativă întocmită pentru trimestrul în cursul căruia bunurile au fost expediate sau transportate indică:

—

numărul cu care persoana impozabilă este identificată pentru taxa pe valoarea adăugată pe teritoriul statului membru de plecare a expediției sau a transportului bunurilor în cauză;

—

numărul cu care persoana impozabilă căreia i-au fost trimise bunurile pentru a face obiectul unor lucrări în antrepriză este identificată în statul membru de sosire a expediției sau transportului bunurilor în cauză;

—

o declarație că bunurile au fost expediate sau transportate în condițiile menționate anterior, pentru a face obiectul unor lucrări în antrepriză efectuate fizic în statul membru de sosire a expediției sau a transportului;

(c)

prin derogare de la litera (b), statele membre pot:

—

solicita depunerea unei declarații recapitulative lunare;

—

solicita ca declarațiile recapitulative să conțină date suplimentare;

(d)

în cazul livrărilor de mijloace noi de transport efectuate în condițiile prevăzute în articolul 28c partea A litera (b) de către o persoană impozabilă identificată pentru taxa pe valoarea adăugată către un achizitor neidentificată pentru taxa pe valoarea adăugată sau de către o persoană impozabilă conform definiției din articolul 28a alineatul (4), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că vânzătorul comunică toate informațiile necesare pentru aplicarea taxei pe valoarea adăugată și verificarea acesteia de către autoritatea fiscală.

(e)

statele membre pot solicita persoanelor impozabile care efectuează pe teritoriul țării achiziții intracomunitare de bunuri conform definiției din articolul 28a alineatul (1) litera (a) și alineatul (6) să depună declarații cuprinzând detaliile achizițiilor în cauză, aceste declarații neputând fi, totuși, solicitate pentru o perioadă mai scurtă de o lună.

Statele membre pot, de asemenea, să solicite persoanelor care efectuează achiziții intracomunitare de mijloace noi de transport conform definiției din articolul 28a alineatul (1) litera (b) să furnizeze, la depunerea declarației prevăzute la alineatul (4), toate informațiile necesare pentru aplicarea taxei pe valoarea adăugată și verificarea acesteia de către autoritatea fiscală.

(7)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b), sunt considerate răspunzătoare pentru plata taxei în locul unei persoane impozabile stabilite în străinătate și care răspund solidar pentru plata taxei își îndeplinesc obligațiile prevăzute mai sus privind declarațiile și plata.

(8)   Statele membre pot impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru colectarea taxei și pentru prevenirea evaziunii fiscale, sub rezerva principiului tratamentului egal pentru tranzacțiile interne și tranzacțiile desfășurate între statele membre de persoane impozabile și cu condiția ca aceste obligații să nu implice, în schimburile comerciale dintre statele membre, formalități la trecerea frontierei.

(9)

(a)

Statele membre pot scuti de anumite sau de toate obligațiile:

—

persoanele impozabile care efectuează doar livrări de bunuri și prestări de servicii care sunt scutite în temeiul articolelor 13 și 15;

—

persoanele impozabile eligibile pentru scutirea de la plata taxei prevăzută la articolul 24 și pentru derogarea prevăzută la articolul 28a alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf;

—

persoanele impozabile care nu efectuează nici una dintre tranzacțiile prevăzute în alineatul (4) litera (c);

(b)

statele membre pot scuti persoanele impozabile, altele decât cele menționate la litera (a), de unele dintre obligațiile prevăzute la alineatul (2) litera (a);

(c)

statele membre pot scuti persoanele impozabile de la plata taxei datorate dacă suma în cauză este nesemnificativă.

(10)   Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că persoanele juridice neimpozabile responsabile pentru plata taxei datorate pentru achizițiile intracomunitare de bunuri care intră sub incidența articolului 28a alineatul (1) litera (a) primul paragraf își îndeplinesc obligațiile menționate anterior cu privire la declarații și plată și că sunt identificare printr-un număr individual conform definiției din alineatul (1) literele (c), (d) și (e).

(11)   În cazul achizițiilor intracomunitare de mijloace noi de transport care intră sub incidența articolului 28a alineatul (1) litera (b), statele membre adoptă dispoziții privind declararea și plata corespunzătoare.

(12)   Hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale pentru simplificarea obligațiilor de raportare prevăzute la alineatul (6) litera (b). Măsurile de simplificare în cauză, care nu pot pune în pericol supravegherea corectă a tranzacțiilor intracomunitare, pot lua următoarele forme:

(a)

statele membre pot autoriza persoanele impozabile care îndeplinesc următoarele trei condiții să depună declarații recapitulative anuale indicând numerele cu care persoanele cărora persoanele impozabile în cauză le-au livrat bunuri în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A sunt identificate pentru taxa pe valoarea adăugată în alte state membre:

—

valoarea totală anuală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor lor de bunuri și prestărilor lor de servicii, conform definiției din articolele 5 și 6 și articolul 28a alineatul (5), nu depășește cu peste 35 000 ECU cuantumul cifrei anuale de afaceri utilizate ca referință pentru aplicarea scutirii de taxă prevăzute la articolul 24;

—

valoarea totală anuală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri efectuate de persoanele impozabile în cauză în condițiile prevăzute în articolul 28c partea A nu depășește echivalentul a 15 000 ECU în moneda națională;

—

livrările de bunuri efectuate de persoanele impozabile în cauză în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A nu sunt livrări de mijloace noi de transport;

(b)

statele membre care stabilesc la peste trei luni perioada fiscală pentru care persoanele impozabile trebuie să depună declarațiile prevăzute la alineatul (4) pot autoriza persoanele în cauză să depună declarații recapitulative pentru aceeași perioadă, dacă persoanele impozabile în cauză îndeplinesc următoarele trei condiții:

—

valoarea totală anuală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a bunurilor și a serviciilor livrate și prestate, conform definiției din articolele 5 și 6 și articolul 28a alineatul (5), nu depășește echivalentul a 200 000 ECU în moneda națională;

—

valoarea totală anuală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, a livrărilor de bunuri efectuate de persoanele impozabile în cauză în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A nu depășește echivalentul a 15 000 ECU în moneda națională;

—

livrările de bunuri efectuate de persoanele impozabile în cauză în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A nu sunt livrări de mijloace noi de transport.»

Articolul 28i

Regim special pentru întreprinderi mici

La articolul 24 alineatul (3) se inserează următorul paragraf:

«Livrările de mijloace noi de transport efectuate în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A sunt, în orice situație, excluse de la scutirea de la plata taxei prevăzută la alineatul (2).»

Articolul 28j

Regim comun forfetar pentru producătorii agricoli

(1)   La articolul 25 alineatul (4) se inserează următorul paragraf:

«Când își exercită această opțiune, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea corectă a regimului tranzitoriu pentru impozitarea tranzacțiilor intracomunitare prevăzut la titlul XVIa.»

(2)   La articolul 25, alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

(2)«(5)   Procentele forfetare prevăzute la alineatul (3) se aplică prețurilor, exclusiv taxa, la:

(a)

produsele agricole furnizate de producătorii agricoli impozitați forfetar persoanelor impozabile altele decât cele eligibile pe teritoriul țării pentru regimul forfetar prevăzut la prezentul articol;

(b)

produsele agricole furnizate de producătorii agricol impozitați forfetar, în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A, unor persoane juridice neimpozabile care nu sunt eligibile, în statul membru de sosire a expediției sau transportului produselor agricole astfel livrate, pentru derogarea prevăzută la articolul 28a alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf;

(c)

serviciile agricole prestate de producători agricoli impozitați forfetar unor persoane impozabile altele decât cele eligibile pe teritoriul țării pentru regimul forfetar prevăzut în prezentul articol.

Această compensație exclude orice altă formă de deducere.

(2)(6)   În cazul livrărilor de produse agricole și al prestărilor de servicii agricole menționate la alineatul (5), statele membre prevăd plata compensației forfetare fie:

(a)

de către achizitor sau client. În acest caz, achizitorul sau clientul impozabil este autorizat, în temeiul articolului 17 și în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre, să deducă din taxa pe care o datorează pe teritoriul țării valoarea compensației forfetare plătite producătorilor agricoli impozitați forfetar.

Statele membre rambursează achizitorului sau clientului cuantumul compensației forfetare plătite producătorilor agricoli impozitați forfetar pentru oricare dintre următoarele tranzacții:

—

livrările de produse agricole efectuate în condițiile prevăzute la articolul 28c partea A unor persoane impozabile sau unor persoane juridice neimpozabile acționând ca atare într-un alt stat membru în care nu sunt eligibile pentru derogarea prevăzută la articolul 28a alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf;

—

livrările de produse agricole efectuate în condițiile prevăzute la articolul 15 și la articolul 16 alineatul (1) părțile B, D, și E unor achizitori impozabili stabiliți în afara Comunității, cu condiția ca produsele să fie utilizate de achizitorii în cauză pentru tranzacțiile menționate la articolul 17 alineatul (3) literele (a) și (b) sau pentru servicii care sunt considerate a fi prestate pe teritoriul țării și pentru care taxa este datorată exclusiv de clienți în temeiul articolului 21 alineatul (1) litera (b);

—

prestările de servicii către clienți impozabili stabiliți în Comunitate, dar într-un alt stat membru sau către clienți impozabili stabiliți în afara comunității, cu condiția ca serviciile în cauză să fie utilizate de clienții în cauză pentru tranzacțiile menționate la articolul 17 alineatul (3) literele (a) și (b) și pentru servicii care sunt considerate a fi prestate pe teritoriul țării și pentru care taxa este datorată exclusiv de clienți în temeiul articolului 21 alineatul (1) litera (b).

Statele membre stabilesc metoda prin care se realizează rambursările; acestea pot aplica, în special, articolul 17 alineatul (4); fie

(b)

de autoritățile publice.»

(3)   La articolul 25 alineatul (9) se inserează următorul paragraf:

«Ori de către ori își exercită opțiunea prevăzută la prezentul articol, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că aceeași metodă de impozitare este aplicată livrărilor de produse agricole efectuate în condițiile prevăzute la articolul 28b partea B alineatul (1), indiferent dacă livrarea este efectuată de un producător agricol impozitat forfetar sau de o persoană impozabilă, alta decât un producător agricol impozitat forfetar.»

Articolul 28k

Dispoziții diverse

Dispozițiile de mai jos se aplică până la 30 iunie 1999:

1.

Statele membre pot scuti livrările efectuate prin magazinele duty-free de bunuri care urmează a fi transportate în bagajul personal de călătorii care se deplasează într-un alt stat membru cu un zbor sau o traversare maritimă intracomunitară. În sensul prezentului articol:

(a)

«magazin duty-free» înseamnă o unitate situată într-un aeroport sau port care îndeplinește condițiile prevăzute de autoritățile publice competente, în special în conformitate cu alineatul (5);

(b)

«călător care se deplasează într-un alt stat membru» înseamnă orice pasager care deține un document de transport aerian sau maritim conform căruia destinația imediată este un aeroport sau un port situat într-un alt stat membru;

(c)

«zbor sau traversare maritimă intracomunitare» înseamnă orice transport, aerian sau maritim, având ca punct de plecare teritoriul țării conform definiției din articolul 3, dacă locul de sosire este situat într-un alt stat membru.

Livrările de bunuri efectuate de magazine duty-free includ livrările de bunuri efectuate la bordul aeronavelor sau al navelor pe parcursul cursei intracomunitare de pasageri.

Această scutire se aplică, de asemenea, livrărilor de bunuri efectuate de magazine duty-free în oricare dintre cele două terminale ale Channel Tunnel, pentru pasagerii care dețin bilete valabile pentru a călători între cele două terminale.

2.

Sunt eligibile pentru scutirea prevăzută la alineatul (1) doar livrările de bunuri:

(a)

a căror valoare totală per persoană per călătorie nu depășește limitele prevăzute de dispozițiile comunitare în vigoare privind circulația călătorilor între țări terțe și Comunitate.

Dacă valoarea totală a mai multor obiecte sau a mai multor livrări de bunuri per persoană per călătorie depășește aceste limite, scutirea se acordă până la concurența acestor limite, înțelegând că valoarea unui obiect nu poate fi divizată;

(b)

care implică cantități per persoană și per călătorie care nu depășesc limitele prevăzute de dispozițiile comunitare în vigoare privind circulația călătorilor între țări terțe și Comunitate.

Valoarea livrărilor de bunuri efectuate în limitele cantitative prevăzute la paragraful anterior nu sunt luate în considerare pentru aplicarea prevederilor literei (a).

3.

Statele membre acordă fiecărei persoane impozabile dreptul la deducerea sau rambursarea taxei pe valoarea adăugată menționată la articolul 17 alineatul (2), în măsura în care bunurile și serviciile sunt utilizate pentru livrările sale de bunuri scutite în temeiul prezentului articol.

4.

Statele membre care își exercită opțiunea prevăzută la articolul 16 alineatul (2) acordă dreptul de a beneficia de dispozițiile privind importurile, achizițiile intracomunitare și livrările de bunuri unei persoane impozabile pentru livrările sale de bunuri scutite în temeiul prezentului articol.

5.

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea corectă și directă a scutirilor prevăzute în prezentul articol și pentru a preveni evaziunea și frauda fiscală sau abuzurile.

Articolul 28l

Perioada de aplicare

Regimul tranzitoriu prevăzut la prezentul titlu intră în vigoare la 1 ianuarie 1993. Înainte de 31 decembrie 1994 Comisia prezintă Consiliului un raport privind funcționarea regimului tranzitoriu și propuneri pentru un sistem definitiv.

Regimul tranzitoriu se înlocuiește cu un sistem definitiv pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre, bazat, în principiu, pe impozitarea în statul membru de origine al bunurilor livrate sau serviciilor prestate. În acest scop, după o examinare detaliată a raportului în cauză și ținând cont de îndeplinirea satisfăcătoare a condițiilor de trecere la sistemul definitiv, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, decide, înainte de 31 decembrie 1995, asupra măsurilor necesare pentru intrarea în vigoare și aplicarea sistemului definitiv.

Regimul tranzitoriu intră în vigoare pentru patru ani și se aplică, în consecință, până la 31 decembrie 1996. Perioada de aplicare a regimului tranzitoriu este prelungită automat până la data intrării în vigoare a sistemului definitiv și, în orice caz, până la adoptarea de către Consiliu a unei decizii privind sistemul definitiv.

Articolul 28m

Cursul de schimb

Pentru a determina echivalentul în moneda lor națională a sumelor exprimate în ECU în prezentul titlu, statele membre utilizează cursul de schimb aplicabil la 16 decembrie 1991 (12).

23.

Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 33

(1)   Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, în special celor prevăzute la dispozițiile comunitare în vigoare privind acordurile generale pentru deținerea, circulația și monitorizarea produselor supuse accizelor, prezenta directivă nu împiedică un stat membru să mențină și să introducă impozite asupra contractelor de asigurări, impozite asupra pariurilor și a jocurilor de noroc, accize, taxe de timbru și, în general, taxe și impozite care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri, cu condiția ca taxele și impozitele în cauză să nu conducă la impunerea unor formalități la trecerea frontierei în schimburile comerciale dintre statele membre.

(2)   Orice trimitere din prezenta directivă la produse supuse accizelor se aplică următoarelor produse conform definiției din dispozițiile comunitare curente:

—

uleiuri minerale;

—

alcool și băuturi acoolice;

—

tutun prelucrat.”

24.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 33a

(1)   Bunurile care intră în Comunitate din oricare dintre teritoriile menționate la articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf sau din Insulele Anglo-Normande intră sub incidența următoarelor dispoziții:

(a)

formalitățile privind intrarea în Comunitate a bunurilor în cauză sunt îndeplinite în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 717/91 (13);

(b)

procedura de tranzit comunitar intern se aplică dacă, la intrarea în Comunitate, bunurile în cauză sunt:

—

destinate unui stat membru altul decât cel pe teritoriul căruia se află în momentul intrării lor în Comunitate;

—

destinate reexportării din Comunitate, după efectuarea în Comunitate a unor lucrări de reparații, modificări, ajustări, procesare sau în antrepriză;

—

plasate în regimuri de import temporar în sensul Directivei 85/362/CEE.

(2)   Bunurile originare din Comunitate și expediate sau transportate în oricare dintre teritoriile menționate la articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf sau în Insulele Anglo-Normande intră sub incidența următoarelor dispoziții:

(a)

formalitățile privind exportul bunurilor în cauză din Comunitate se îndeplinesc în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 717/91;

(b)

procedura de tranzit comunitar intern se aplică dacă bunurile în cauză sunt livrate la export într-un stat membru altul decât cel din care bunurile părăsesc Comunitatea.

Articolul 2

(1)   Următoarele directive încetează să aibă efect de la 1 decembrie 1992 în ceea ce privește relațiile dintre statele membre:

—

Directiva 83/181/CEE (14), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 89/219/CEE (15);

—

Directiva 85/362/CEE.

(2)   Dispozițiile privind taxa pe valoarea adăugată prevăzute în următoarele directive încetează să aibă efect de la 31 decembrie 1992:

—

Directiva 74/651/CEE (16), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 88/663/CEE (17);

—

Directiva 83/182/CEE (18);

—

Directiva 83/163/CEE (19), modificată ultima dată de Directiva 89/604/CEE (20).

(3)   Dispozițiile Directivei 69/169/CEE (21), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/191/CEE (22) privind taxa pe valoarea adăugată încetează să aibă efect de la 31 decembrie 1992 în ceea ce privește relațiile dintre statele membre.

Articolul 3

(1)   Statele membre își adaptează sistemele actuale privind taxa pe valoarea adăugată la prezenta directivă.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare pentru ca sistemele lor astfel adaptate la articolul 1 alineatele (1)-(20) și alineatele (22)-(24) și articolul 2 din prezenta directivă să intre în vigoare la 1 ianuarie 1993.

(2)   Statele membre informează Comisia asupra dispozițiilor pe care le adoptă pentru aplicarea prezentei directive.

(3)   Statele membre comunică Comisiei textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(4)   Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale.

Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 1991.

Pentru Consiliu

Președintele

W. KOK

(1)  JO C 252, 22.9.1987, p. 2,

JO C 176, 17.7.1990, p. 8 și

JO C 131, 22.5.1991, p. 3.

(2)  JO C 324, 24.12.1990, p. 97.

(3)  JO C 237, 12.9.1988, p. 19,

JO C 332, 31.12.1990, p. 121.

(4)  JO 71, 14.4.1967, p. 1301/67.

(5)  JO L 145, 13.6.1977. p. 1.

(6)  JO L 226, 3.8.1989, p. 21.

(7)  JO L 192, 24.7.1985, p. 20.

(8)  JO L 133, 24.5.1990, p. 91.”;

(9)  JO L 226, 3.8.1989, p. 21.”

(10)  JO L 331, 27.12.1979, p. 11.

(11)  JO L 326, 21.11.1986, p. 40.»

(12)  JO C 328, 17.12.1991, p. 4.”

(13)  JO L 78, 26.3.1991, p. 1.”

(14)  JO L 105, 23.4.1983, p. 38.

(15)  JO L 92, 5.4.1989, p. 13.

(16)  JO L 354, 30.12.1974, p. 6.

(17)  JO L 382, 31.12.1988, p. 40.

(18)  JO L 105, 23.4.1983, p. 59.

(19)  JO L 105, 23.4.1983, p. 64.

(20)  JO L 348, 29.11.1989, p. 28.

(21)  JO L 133, 4.6.1969, p. 6.

(22)  JO L 94, 16.4.1991, p. 24.

Top