29.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 111/3

1)

Articolul 4 din Directiva 2000/60/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei sau directiva ca atare conferă unei organizații de protecție a mediului, în cadrul unei proceduri care nu este supusă unei evaluări a efectelor asupra mediului, în temeiul Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, drepturi pentru a căror apărare are acces la o procedură administrativă sau judiciară, în temeiul articolului 9 alineatul (3) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, aprobată prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2015 în numele Comunității Europene (Convenția de la Aarhus)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

2)

Potrivit dispozițiilor Convenției de la Aarhus, aceste drepturi pot fi invocate deja în cadrul procedurii din fața autorității administrative sau este suficientă posibilitatea unei protecții jurisdicționale împotriva deciziei autorității administrative?

3)

Este admisibil ca, potrivit normelor de procedură naționale (articolul 42 din Legea generală privind procedura administrativă, Allgemeines Verwaltungsverfahrengesetz), organizația de protecție a mediului – ca de altfel și alte părți din procedură –să fie nevoită să prezinte obiecții nu abia în cadrul unei acțiuni introduse la Verwaltungsgericht, ci, în timp util, deja în procedura desfășurată în fața autorităților administrative, sub sancțiunea pierderii calității de parte și a neadmiterii introducerii unei acțiuni la Verwaltungsgericht?