DD_2007_13_017_RO

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - DD_2007_13_017_RO - EN

Document DD_2007_13_017_RO

Help

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Ediție specială 2007
13.Politica industrială și piața internă
Volumul 17

HTML

PDF

The document is unavailable in your User interface language.

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

Ediţia în limba română

13. Politica industrială și piața internă

Volumul 017

Referințe			Cuprins
Anul	JO	Pagina
			Notă introductivă		1
1995	L 268	29		31995D0467
			Decizia Comisiei din 24 octombrie 1995 de punere în aplicare a articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind produsele pentru construcții (1)		3
1995	L 281	31		31995L0046
			Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date		10
1995	L 286	1		31995L0056
			Directiva 95/56/CE a Comisiei din 8 noiembrie 1995 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 74/61/CEE a Consiliului privind dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate a autovehiculelor (1)		30
1995	L 291	32		31995L0057
			Directiva 95/57/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1995 privind culegerea datelor statistice în domeniul turismului		74
1995	L 321	1		31995D3052
			Decizia nr. 3052/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1995 privind stabilirea procedurii pentru schimbul de informații privind măsurile interne de derogare de la principiul liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității		82
1996	L 021	42		31996L0003
			Directiva 96/3/CE a Comisiei din 26 ianuarie 1996 de instituire a unei derogări de la anumite dispoziții ale Directivei 93/43/CEE a Consiliului privind igiena produselor alimentare în ceea ce privește transportul maritim al uleiurilor și grăsimilor lichide în vrac (1)		87
1996	L 049	12		31996L0004
			Directiva 96/4/CE a Comisiei din 16 februarie 1996 de modificare a Directivei 91/321/CEE privind preparatele pentru sugari și preparatele de continuare (1)		92
1996	L 055	22		31996L0008
			Directiva 96/8/CE a Comisiei din 26 februarie 1996 privind produsele alimentare utilizate în dietele hipocalorice pentru scăderea în greutate (1)		97
1996	L 077	20		31996L0009
			Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date		102
1996	L 092	23		31996L0020
			Directiva 96/20/CE a Comisiei din 27 martie 1996 privind adaptarea la progresul tehnic a Directivei 70/157/CEE a Consiliului privind nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (1)		111
1996	L 169	1		31996L0027
			Directiva 96/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1996 privind protecția ocupanților autovehiculelor în caz de coliziune laterală și de modificare a Directivei 70/156/CEE		124
1996	L 178	15		31996L0036
			Directiva 96/36/CE a Comisiei din 17 iunie 1996 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 77/541/CEE a Consiliului privind centurile de siguranță și sistemele de reținere ale autovehiculelor (1)		162
1996	L 186	28		31996L0037
			Directiva 96/37/CE a Comisiei din 17 iunie 1996 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 74/408/CEE a Consiliului privind amenajarea interiorului autovehiculelor (rezistența scaunelor și a ancorajelor acestora) (1)		178
1996	L 187	95		31996L0038
			Directiva 96/38/CE a Comisiei din 17 iunie 1996 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/115/CEE a Consiliului privind ancorajele centurilor de siguranță ale autovehiculelor (1)		222
1996	L 198	36		31996L0041
			Directiva a nouăsprezecea 96/41/CE a Comisiei din 25 iunie 1996 de adaptare la progresul tehnic a anexelor II, III, VI și VII la Directiva 76/768/CEE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1)		233
1996	L 210	25		31996L0044
			Directiva 96/44/CE a Comisiei din 1 iulie 1996 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 70/220/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule (1)		237
1996	L 213	8		31996L0045
			Directiva a șaptea 96/45/CE a Comisiei din 2 iulie 1996 privind metodele de analiză necesare pentru controlul compoziției produselor cosmetice (1)		258
1996	L 231	20		31996L0055
			Directiva 96/55/CE a Comisiei din 4 septembrie 1996 de efectuare a celei de-a doua adaptări la progresul tehnic a anexei I la Directiva 76/769/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase (solvenți clorurați) (1)		266

			(1) Text cu relevanță pentru SEE.

13/Volumul 017

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01	Probleme generale, financiare și instituționale
02	Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor
03	Agricultură
04	Pescuit
05	Libera circulație a lucrătorilor și politica socială
06	Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii
07	Politica în domeniul transporturilor
08	Politica în domeniul concurenței
09	Impozitare
10	Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor
11	Relații externe
12	Energie
13	Politica industrială și piața internă
14	Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale
15	Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății
16	Știință, informare și cultură
17	Legislația privind întreprinderile
18	Politica externă și de securitate comună
19	Spațiul de libertate, securitate și justiție
20	Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)	numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

—	Legislație („L”),

—	Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31995D0467

L 268/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 24 octombrie 1995

de punere în aplicare a articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind produsele pentru construcții

(Text cu relevanță pentru SEE)

(95/467/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/EEC (2), în special articolul 13,

întrucât articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE prevede două proceduri diferite de atestare a conformității unui produs; întrucât, în temeiul articolului 13 alineatul (4), Comisia trebuie, după consultarea Comitetului permanent pentru construcții, să precizeze procedura aleasă în sensul articolului 13 alineatul (3) pentru un anumit produs sau o anumită categorie de produse;

întrucât, conform criteriilor stabilite la articolul 13 alineatul (4), trebuie să se precizeze procedura aleasă dintre cele două;

întrucât, în temeiul articolului 13 alineatul (4), Comisia trebuie să aleagă între cele două proceduri „procedura cea mai puțin oneroasă, dar sigură”; aceasta înseamnă că este necesar să decidă dacă, pentru un anumit produs sau o anumită categorie de produse, existența unui sistem de control al proceselor de producție din fabrică sub responsabilitatea producătorului este o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității sau dacă, pentru respectarea criteriilor stabilite la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare desemnat;

întrucât, în temeiul articolului 13 alineatul (4), este necesar să se indice procedura astfel stabilită în mandate și specificațiile tehnice; întrucât, prin urmare, este de dorit să se definească noțiunea de produse sau categorie de produse, utilizată în mandate și specificații tehnice;

întrucât descrierea detaliată a celor două proceduri de la articolul 13 alineatul (3) este prezentată în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât este necesară specificarea clară a metodele de aplicare a celor două proceduri, cu trimitere la anexa III, pentru fiecare produs sau categorie de produse, deoarece anexa III acordă prioritate anumitor sisteme;

întrucât procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (a) corespunde sistemelor stabilite la anexa III punctul 2 subpunctul (ii) prima variantă, fără supraveghere permanentă, și variantele a doua și a treia și procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (b) corespunde sistemelor stabilite la anexa III punctul 2 subpunctul (i) și în anexa III punctul 2 subpunctul (ii) prima variantă, cu supraveghere permanentă;

întrucât, Comitetul permanent pentru construcții a emis, în urma consultării, conform articolului 13 și conform dispozițiilor de la articolul 20, un aviz favorabil la data de 27 septembrie 1995,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Conformitatea produselor și categoriilor de produse stabilite la anexa I se certifică printr-o procedură în care doar producătorul este răspunzător pentru un sistem de control al proceselor de producție din fabrică, care să asigure conformitatea produsului cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Conformitatea produselor stabilite în anexa II se certifică printr-o procedură în care, în afară de sistemul de control al proceselor de producție din fabrică, operat de producător, în evaluarea și supravegherea controlului proceselor de producție sau a produsului însuși, este implicat un organism de certificare desemnat.

Articolul 3

Procedura pentru atestarea conformității, prezentată în anexa III, se include în mandatele pentru standardele armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 24 octombrie 1995.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 40, 11.2.1989, p. 12.

(2) JO L 220, 31.8.1993, p. 1.

ANEXA 1

—	Coșuri, canale de fum și produse specifice: terminale ale coșurilor.

—	Produse din ipsos: plăci gipscarton, blocuri, elemente și stucuri pentru plafon, care includ accesoriile relevante, diferite de cele menționate la anexa 2.

—	Structură-suport: orice tip de structură-suport ce urmează să fie folosit la clădiri și în lucrări de construcții civile unde condițiile de suport individual nu sunt critice (1).

(1) Nu sunt critice în sensul că aceste condiții nu pot, în cazul în care suportul cedează în condiții normale, să aducă lucrările sau părți din acestea în starea de a nu mai putea fi exploatate și la limita de distrugere.

ANEXA 2

—	Coșuri, canale de fum și produse specifice: coșuri prefabricate (module de înălțimea unui etaj), căptușeli pentru coșuri (din module sau compacte), coșuri cu pereți multipli (din module sau compacte), coșuri cu perete simplu compacte, echipamente de coșuri fără atașare și coșuri atașate.

—

Plăci gipscarton și elemente pentru plafon din straturi subțiri, plăci din ipsos cu inserție și panouri compozite (multistrat), ce conțin materiale de tipul Euroclass A, B sau C a căror comportare la foc este posibil să se modifice în timpul procesului de producție și în care materialul inserat este plasat pe suprafața care poate fi expusă la foc, care includ accesoriile relevante, proiectate să fie utilizate la pereți, pereți despărțitori sau tavane (sau la placarea acestora), în funcție de condițiile de comportare la foc.

—	Structuri-suport: orice tip de structură-suport ce urmează să fie folosit la clădiri și în lucrări de construcții civile unde condițiile de suport individual sunt critice (1).

(1) Critic în sensul că aceste condiții pot, în cazul în care suportul cedează, să aducă lucrările sau părți din acestea în starea de a nu mai putea fi exploatate și la limita de distrugere.

ANEXA 3

CATEGORIA DE PRODUSE:

COȘURI, CANALE DE FUM ȘI PRODUSE SPECIFICE (1/1)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) proiectată(e) enumerate în continuare, este necesar să se specifice de către Comitetul European pentru Standardizare, Comitetul european pentru standardizare electrotehnică (CEN/Cenelec), în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e), următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității:

Produsul (produsele)

Utilizarea (utilizările) proiectată(e)

Nivelul (nivelurile) sau clasa (clasele)

(Comportarea la foc) (1)

Sistemul (sistemele) de atestare a conformității

Coșuri (module de înălțimea unui etaj), căptușeli pentru coșuri (din module sau compacte), coșuri cu pereți multipli (din module sau compacte), coșuri cu perete simplu compacte, echipamente pentru coșuri neatașate și atașate prefabricate

Coșuri

2+ (2)

Terminale de coșuri

Coșuri

A – B

4 (3)

Precizarea sistemului ar trebui să facă posibilă punerea în aplicare a acestuia chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanțelor pentru o anumită caracteristică, deoarece cel puțin un stat membru nu are dispoziții legale pentru această caracteristică [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, unde este cazul, clauza 1.2.3 din Documentele interpretative]. În aceste cazuri, nu trebuie să se impună producătorului verificarea acestei caracteristici, dacă acesta nu dorește să declare performanța produsului pentru caracteristica respectivă.

CATEGORIA DE PRODUSE:

PRODUSE DIN IPSOS (1/4)

Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) proiectată(e) enumerate în continuare, este necesar să se specifice de către CEN/Cenelec, în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e), următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformit ății:

Produsul (produsele)

Utilizarea (utilizările) proiectată(e)

Nivelul (nivelurile) sau clasa (clasele)

(Comportarea la foc) (4)

Sistemul (sistemele) de atestare a conformității

Plăci gipscarton sau elemente pentru plafon din straturi subțiri, plăci din ipsos cu inserție și panouri compozite (multistrat) în care materialul inserat este plasat pe suprafața care poate fi expusă la foc, care includ accesoriile relevante

La pereți, pereți despărțitori sau tavane (sau placarea acestora), conform condițiilor de comportare la foc

A – B – C (5)

A – B – C (6)

D – E – F

1 (7)

3 (8)

4 (9)

Precizarea sistemului ar trebui să facă posibilă punerea acestuia în aplicarea chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanțelor pentru o anumită caracteristică, deoarece cel puțin un stat membru nu are dispoziții legale pentru această caracteristică [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, unde este cazul, clauza 1.2.3 din Documentele interpretative]. În aceste cazuri, nu trebuie să se impună producătorului verificarea acestei caracteristici, dacă acesta nu dorește să declare performanța produsului pentru caracteristica respectivă.

CATEGORIA DE PRODUSE:

PRODUSE DIN IPSOS (2/4)

Sisteme de atestare a conformității

Produsul (produsele)

Utilizarea (utilizările) proiectată(e)

Nivelul (nivelurile) sau clasa (clasele)

(Comportarea la foc)

Sistemul (sistemele) de atestare a conformității

Plăci gipscarton, stucaturi, elemente și stucuri pentru tavane, care includ accesoriile relevante

La pereți, pereți despărțitori sau tavane, după caz, proiectați (proiectate) pentru protecția împotriva incendiilor a elementelor de rezistență și/sau a izolărilor la incendii în construcții

Oricare

3 (10)

Precizarea sistemului ar trebui să facă posibilă punerea acestuia în aplicare chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanțelor pentru o anumită caracteristică, deoarece cel puțin un stat membru nu are dispoziții legale pentru această caracteristică [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, unde este cazul, clauza 1.2.3 din Documentele interpretative]. În aceste cazuri, nu trebuie să se impună producătorului verificarea acestei caracteristici, dacă acesta nu dorește să declare performanța produsului pentru caracteristica respectivă.

CATEGORIA DE PRODUSE:

PRODUSE DIN IPSOS (3/4)

Sisteme de atestare a conformității

Produsul (produsele)	Utilizarea (utilizările) proiectată(e)	Nivelul (nivelurile) sau clasa (clasele) (Comportarea la foc)	Sistemul (sistemele) de atestare a conformității
Plăci gipscarton, care includ accesoriile relevante	Pentru ranforsarea zidurilor portante cu schelet de lemn rezistente la vânt sau a șarpantelor din lemn	–	3 (11)

CATEGORIA DE PRODUSE:

PRODUSE DIN IPSOS (4/4)

Sisteme de atestare a conformității

Produsul (produsele)	Utilizarea (utilizările) proiectată(e)	Nivelul (nivelurile) sau clasa (clasele) (Comportarea la foc)	Sistemul (sistemele) de atestare a conformității
Plăci gipscarton, stucaturi, elemente și stucuri pentru tavane, care includ accesoriile relevante	La pereți, pereți despărțitori sau tavane, după caz, pentru situații și utilizări nespecificate la (1/4), (2/4) sau (3/4)	–	4 (12)

CATEGORIA DE PRODUSE:

STRUCTURI-SUPORT (1/1)

Sisteme de atestare a conformității

Produsul (produsele)	Utilizarea (utilizările) proiectată(e)	Nivelul (niveluri) sau clasa (clasele) (Comportarea la foc)	Sistemul (sistemele) de atestare a conformității
Structuri suport	La clădiri și lucrări de construcții civile la care condițiile de suport individual sunt critice (13)		1 (15)
Structuri suport	La clădiri și lucrări de construcții civile la care condițiile de suport individual nu sunt critice (14)		3 (16)

(1) Pentru comportarea la foc, a se vedea Decizia 94/611/CE a Comisiei (JO L 241, 16.9.1994, p. 25).

(2) Sistemul 2+: A se vedea Directiva privind produsele pentru construcție (DPC) anexa III punctul 2 subpunctul (ii) prima variantă, care include certificarea controlului proceselor de producție din fabrică de către un organism desemnat prin supravegherea, evaluarea și autorizarea în mod continuu realizate de acesta.

(3) Sistemul 4: DPC anexa III punctul 2 subpunctul (ii) a treia variantă.

(4) Pentru comportarea la foc, a se vedea Decizia 94/611/CE a Comisiei.

(5) Materialele din clasele A, B, sau C pentru care este posibilă modificarea comportării la foc în timpul procesului de producție (în general, cele obținute din materii prime inflamabile) sau care au fost modificate prin încorporarea anumitor agenți, de exemplu agenți de ignifugare.

(6) Materialele din clasele A, B sau C pentru care nu este posibilă modificarea comportării la foc în timpul procesului de producție (în general, cele obținute din materii prime ignifuge).

(7) Sistem 1: A se vedea DPC anexa III punctul 2 subpunctul (i), fără încercarea mostrelor în vederea auditului.

(8) Sistem 3: A se vedea DPC anexa III punctul 2 subpunctul (ii) a doua variantă.

(9) Sistem 4: A se vedea DPC anexa III punctul 2 subpunctul (ii) a treia variantă.

(10) Sistemul 3: A se vedea DPC anexa III punctul 2 subpunctul (ii) a doua variantă.

(11) Sistemul 3: a se vedea DPC anexa III punctul 2 subpunctul (ii) a doua variantă.

(12) Sistemul 4: a se vedea DPC anexa III punctul 2 subpunctul (ii) a treia variantă.

(13) „Critic” în sensul că aceste condiții pot, în cazul în care suportul cedează, să aducă lucrările sau părți din acestea în starea de a nu mai putea fi exploatate și la limita de distrugere.

(14) „Nu sunt critice” în sensul că aceste condiții nu pot, în cazul în care suportul cedează în condiții normale, să aducă lucrările sau părți din acestea în starea de a nu mai putea fi exploatate și la limita de distrugere.

(15) Sistem 1: A se vedea DPC anexa III punctul 2, subpunctul (i), fără încercarea mostrelor în vederea auditului.

(16) Sistem 3: A se vedea DPC anexa III punctul 2 subpunctul (ii) a doua variantă.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31995L0046

L 281/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 95/46/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 24 octombrie 1995

privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 189b din tratat (3),

(1)

întrucât obiectivele Comunității, prevăzute în tratat, astfel cum a fost modificat prin Tratatul privind Uniunea Europeană, includ crearea unei uniuni tot mai strânse între popoarele Europei, promovând relații mai strânse între statele membre care aparțin Comunității, asigurând progresul economic și social printr-o acțiune comună de eliminare a barierelor care împart Europa, încurajând îmbunătățirea constantă a condițiilor de viață a popoarelor, menținând și întărind pacea și libertatea și promovând democrația pe baza drepturilor fundamentale recunoscute în constituțiile și legislațiile statelor membre, precum și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

(2)

întrucât sistemele de prelucrare a datelor sunt în serviciul omului; întrucât, acestea trebuie, indiferent de naționalitatea sau reședința persoanelor fizice, să le respecte drepturile și libertățile fundamentale, în special dreptul la viață privată, și să contribuie la progresul economic și social, la dezvoltarea comerțului și la bunăstarea persoanelor;

(3)

întrucât instituirea și funcționarea unei piețe interne în care este asigurată, în conformitate cu articolul 7a din tratat, libera circulație a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor necesită nu numai libera circulație a datelor cu caracter personal de la un stat membru la altul, ci și garantarea drepturilor fundamentale ale persoanei;

(4)	întrucât în Comunitate se recurge din ce în ce mai frecvent la prelucrarea datelor cu caracter personal în diferitele sfere ale activității economice și sociale; întrucât progresul în tehnologia informațională facilitează considerabil prelucrarea și schimbul acestor date;

(5)

întrucât integrarea economică și socială care rezultă din instituirea și funcționarea pieței interne în sensul articolului 7a din tratat conduce în mod necesar la o creștere substanțială a fluxului transfrontalier de date cu caracter personal între cei implicați, în calitate de participanți privați sau publici la activitatea economică și socială din statele membre; întrucât schimbul de date cu caracter personal între întreprinderile stabilite în diferite state membre este ținut să crească; întrucât autoritățile naționale din diferite state membre sunt solicitate, în temeiul dreptului comunitar, să colaboreze și să schimbe date cu caracter personal astfel încât să-și poată îndeplini atribuțiile sau să îndeplinească sarcini pe seama unei autorități din alt stat membru în contextul unui spațiu fără frontiere interne care constituie piața internă;

(6)	întrucât, în plus, intensificarea cooperării științifice și tehnice și introducerea coordonată de noi rețele de telecomunicații în Comunitate necesită și facilitează fluxurile transfrontaliere de date cu caracter personal;

(7)

întrucât diferența dintre nivelurile de protecție a drepturilor și libertăților persoanelor, în special a dreptului la viață privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal permisă în statele membre poate împiedica transmiterea unor astfel de date de pe teritoriul unui stat membru pe cel al altui stat membru; întrucât această diferență poate constitui, prin urmare, un obstacol în desfășurarea unor activități economice la nivel comunitar, poate denatura concurența și poate împiedica autoritățile să-și îndeplinească responsabilitățile conform dreptului comunitar; întrucât diferența dintre nivelurile de protecție se datorează disparităților între actele cu putere de lege și actele administrative interne;

(8)

întrucât, pentru a îndepărta obstacolele din calea circulației datelor cu caracter personal, nivelul protecției drepturilor și libertăților persoanei în ceea ce privește prelucrarea unor astfel de date trebuie să fie echivalent în toate statele membre; întrucât acest obiectiv este vital pentru piața internă, dar nu poate fi atins numai de statele membre, în special având în vedere dimensiunea divergențelor existente în prezent între legislațiile interne ale statelor membre și necesitatea de coordonare a legislațiilor statelor membre astfel încât să reglementeze fluxul transfrontalier de date cu caracter personal în mod coerent, și conform cu obiectivele pieței interne menționate în articolul 7a din tratat; întrucât acțiunea Comunității de apropiere a legislațiilor este prin urmare necesară;

(9)

întrucât, dată fiind protecția echivalentă care rezultă din apropierea legislațiilor interne, statele membre nu vor mai putea împiedica libera circulație a datelor cu caracter personal din considerente de protecție a drepturilor și libertăților persoanei, în special a dreptului la viață privată; întrucât statele membre vor avea o marjă de manevră care, în contextul punerii în aplicare a directivei, poate fi folosită de partenerii economici și sociali; întrucât statele membre vor putea specifica în legislația internă condițiile generale care reglementează legalitatea prelucrării datelor; întrucât procedând astfel, statele membre depun toate eforturile pentru îmbunătățirea protecției asigurate în prezent de legislația lor; întrucât, în limitele acestei marje de manevră și în conformitate cu dreptul comunitar, pot apărea diferențe în aplicarea directivei, ceea ce ar putea afecta circulația datelor atât în cadrul statelor membre, cât și în Comunitate;

(10)

întrucât obiectivul legislației interne privind prelucrarea datelor cu caracter personal este de a proteja drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv dreptul la viață privată care este recunoscut atât prin articolul 8 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și în principiile generale ale dreptului comunitar; întrucât, din acest motiv, apropierea acestor legislații nu trebuie să aibă ca rezultat scăderea protecției pe care o oferă, ci trebuie, dimpotrivă, să încerce să asigure un nivel înalt de protecție în Comunitate;

(11)

întrucât principiile protecției drepturilor și libertăților persoanelor, inclusiv a dreptului la viață privată, conținute și în prezenta directivă le precizează și le amplifică pe acelea conținute în Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal;

(12)

întrucât principiile protecției trebuie să se aplice tuturor prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate de orice persoană ale cărei activități sunt reglementate de dreptul comunitar; întrucât trebuie excluse prelucrările de date efectuate de o persoană fizică în exercitarea unor activități exclusiv personale sau domestice, precum corespondența și păstrarea repertoarului de adrese;

(13)

întrucât activitățile menționate la titlurile V și VI din Tratatul privind Uniunea Europeană legate de siguranța publică, apărarea, securitatea statului sau activitățile statului din domeniul penal nu intră în domeniul de aplicare a dreptului comunitar, fără a aduce atingere obligațiilor care le revin statelor membre în conformitate cu articolul 56 alineatul (2), articolul 57 sau articolul 100 A din tratat; întrucât prelucrarea datelor cu caracter personal care este necesară pentru ocrotirea bunăstării economice a statelor nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive, dacă prelucrarea respectivă se referă la chestiuni de securitate a statului;

(14)

întrucât, ținând seama de importanța evoluției, în cadrul societății informaționale, a tehnicilor utilizate pentru captarea, transmiterea, manipularea, înregistrarea, stocarea sau comunicarea datelor constituite din sunete și imagini privind persoane fizice, prezenta directivă se aplică prelucrării unor astfel de date;

(15)

întrucât prelucrarea datelor este reglementată de prezenta directivă numai dacă este automatizată sau dacă datele prelucrate sunt cuprinse sau sunt destinate să fie cuprinse într-un sistem de evidență structurat în conformitate cu criteriile specifice privind persoanele, astfel încât să permită accesul ușor la datele cu caracter personal în cauză;

(16)

întrucât prelucrarea datelor constituite din sunete și imagini, cum este cazul supravegherilor video, nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive, dacă sunt efectuate în scopuri de siguranță publică, apărare, securitate națională ori în cursul activităților statului din domeniul dreptului penal sau în cursul altor activități care nu intră în domeniul de aplicare a dreptului comunitar;

(17)	întrucât în ceea ce privește prelucrarea datelor constituite din sunete și imagini în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, în special în domeniul audiovizual, principiile directivei se aplică în mod restrictiv, în conformitate cu dispozițiile articolului 9;

(18)

întrucât, pentru a garanta că persoanele nu sunt private de protecția la care au dreptul în conformitate cu prezenta directivă, orice prelucrare a datelor cu caracter personal în Comunitate trebuie efectuată în conformitate cu legislația unuia dintre statele membre; întrucât, în acest sens, prelucrarea efectuată sub responsabilitatea unui operator stabilit într-un stat membru se supune legislației statului respectiv;

(19)

întrucât stabilirea pe teritoriul unui stat membru presupune exercitarea efectivă și reală a unei activități într-o formă de instalare stabilă; întrucât forma juridică a stabilirii, fie că este doar sucursală, fie că este filială cu personalitate juridică, nu este factorul determinant în această privință; întrucât, dacă un singur operator are sediul pe teritoriul mai multor state membre, în special prin intermediul filialelor, acesta trebuie să se asigure, pentru a evita orice eludare a reglementărilor de drept intern, că fiecare sediu îndeplinește obligațiile prevăzute de dreptul intern aplicabil activităților sale;

(20)

întrucât faptul că prelucrarea datelor este efectuată de o persoană stabilită într-o țară terță nu trebuie să împiedice protecția persoanelor prevăzută în prezenta directivă; întrucât, în aceste cazuri, prelucrarea este reglementată de legislația statelor membre în care sunt amplasate mijloacele de prelucrare și trebuie să existe garanții că drepturile și obligațiile prevăzute în prezenta directivă sunt respectate în practică;

(21)	întrucât prezenta directivă nu aduce atingere normelor de teritorialitate aplicabile în materie penală;

(22)

întrucât statele membre trebuie să precizeze în legislația lor sau la punerea în aplicare a măsurilor adoptate în temeiul prezentei directive, circumstanțele generale în care prelucrarea este legală; întrucât în special articolul 5 coroborat cu articolele 7 și 8 permite statelor membre, independent de normele generale, să prevadă condiții de prelucrare speciale pentru sectoare specifice și pentru diferitele categorii de date menționate la articolul 8;

(23)

întrucât statele membre sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a protecției persoanei atât prin intermediul unui act general cu putere de lege privind protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, cât și prin acte cu putere de lege în anumite sectoare cum ar fi cele referitoare, de exemplu, la institutele de statistică;

(24)	întrucât prezenta directivă nu aduce atingere legislațiilor privind protecția persoanelor juridice în ceea ce privește prelucrarea datelor care le privesc;

(25)

întrucât principiile protecției trebuie să se reflecte, pe de o parte, în obligațiile impuse persoanelor, autorităților publice, întreprinderilor, agențiilor sau altor organisme care prelucrează date, în special în materie de calitatea datelor, siguranța tehnică, notificarea autorității de supraveghere, circumstanțele în care poate fi efectuată prelucrarea și, pe de altă parte, în dreptul conferit persoanelor ale căror date fac obiectul prelucrării de a fi informate cu privire la aceasta, de a putea avea acces la date, de a putea solicita corectarea lor și chiar de a se opune prelucrării în anumite circumstanțe;

(26)

întrucât principiile protecției trebuie să se aplice oricărei informații privind o persoană identificată sau identificabilă; întrucât, pentru a determina dacă o persoană este identificabilă este oportun să se ia în considerare toate mijloacele care pot fi utilizate în mod rezonabil fie de operator, fie de orice altă persoană pentru a identifica persoana vizată; întrucât principiile protecției nu se aplică datelor anonime astfel încât persoana vizată să nu mai fie identificabilă; întrucât codurile de conduită în sensul articolului 27 pot fi un instrument util pentru a furniza indicații asupra modului în care datele pot fi transformate în date anonime și stocate într-o formă în care nu mai pot permite identificarea persoanei vizate;

(27)

întrucât protecția persoanelor trebuie să se aplice atât prelucrării automatizate, cât și prelucrării manuale a datelor; întrucât sfera protecției în cauză nu trebuie să depindă în fapt de tehnicile utilizate, în caz contrar creându-se un risc serios de eludare a dispozițiilor; întrucât, în ceea ce privește prelucrarea manuală, prezenta directivă acoperă totuși numai sistemele de evidență a datelor, nu și dosarelor nestructurate; întrucât, în special, conținutul unui sistem de evidență trebuie să fie structurat în conformitate cu criterii specifice privind persoanele, care să permită accesul ușor la datele cu caracter personal; întrucât, în conformitate cu definiția de la articolul 2 litera (c), diferitele criterii de determinare a elementelor unui set structurat de date cu caracter personal și diferitele criterii care reglementează accesul la un astfel de set pot fi stabilite de fiecare stat membru; întrucât dosarele sau seriile de dosare, precum și copertele acestora care nu sunt structurate în conformitate cu criterii specifice nu intră în nici un caz în domeniul de aplicare a prezentei directive;

(28)

întrucât orice prelucrare de date cu caracter personal trebuie să fie legală și onestă față de persoanele vizate; întrucât, în special, datele trebuie să fie adecvate, pertinente și neexcesive în ceea ce privește scopurile în care sunt prelucrate; întrucât scopurile trebuie să fie explicite și legitime și să fie determinate la data colectării datelor; întrucât scopurile prelucrării după colectare nu trebuie să fie incompatibile cu scopurile specificate inițial;

(29)

întrucât prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri istorice, statistice sau științifice nu este incompatibilă cu scopurile pentru care au fost colectate anterior datele, în măsura în care statele membre prevăd garanțiile adecvate; întrucât aceste garanții trebuie să împiedice, în special, folosirea datelor în sprijinul unor măsuri sau decizii împotriva unei anumite persoane;

(30)

întrucât, pentru a fi legală, prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie, în plus, să fie efectuată cu consimțământul persoanei vizate sau să fie necesară pentru încheierea sau executarea unui contract care obligă persoanele vizate, fie să respecte o obligație legală, fie să execute o sarcină de interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice, fie, chiar să realizeze un interes legitim al unei persoane fizice sau juridice, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesele sau drepturile și libertățile persoanei vizate; întrucât, în special, pentru a menține echilibrul între interesele în cauză garantând în același timp concurența efectivă, statele membre pot preciza condițiile în care datele cu caracter personal pot fi utilizate și comunicate terților în contextul activităților legitime de gestionare curentă ale societăților comerciale și ale altor organisme; întrucât, în mod similar, statele membre pot preciza condițiile în care datele cu caracter personal pot fi comunicate terților pentru prospectare comercială, prospectare efectuată fie de o asociație cu scop caritabil, fie de alte asociații sau fundații, de exemplu cu caracter politic, cu respectarea dispozițiilor care permit persoanelor vizate să se opună prelucrării datelor referitoare la ele, gratuit și fără să trebuiască să își expună motivele;

(31)	întrucât prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie, de asemenea, să fie privită ca legală dacă este realizată în scopul de a proteja un interes care este esențial pentru viața persoanei vizate;

(32)

întrucât este de competența legislației interne să stabilească dacă acel operator care îndeplinește o sarcină de interes public sau în exercitarea autorității publice trebuie să fie o administrație publică sau altă persoană fizică sau juridică de drept public sau de drept privat, cum ar fi o asociație profesională;

(33)

întrucât datele care pot, prin natura lor, să aducă atingere libertăților fundamentale sau vieții private, nu ar trebui să fie prelucrate fără consimțământul explicit al persoanei vizate; întrucât, cu toate acestea, trebuie prevăzute derogări în mod expres de la această interdicție, în cazul nevoilor specifice, în special atunci când prelucrarea datelor se realizează în anumite scopuri referitoare la sănătatea persoanelor supuse unei obligații de secret profesional sau pentru realizarea activităților legitime de anumite asociații sau fundații al căror scop este să permită exercitarea libertăților fundamentale;

(34)

întrucât statele membre trebuie, de asemenea, să fie autorizate să deroge de la interdicția privind prelucrarea categoriilor de date sensibile atunci când aceasta se justifică din motive de interes public important în domenii cum ar fi sănătatea publică și protecția socială – în special în scopul asigurării calității și rentabilității în ceea ce privește procedurile folosite pentru soluționarea cererilor de prestații și servicii în sistemul asigurărilor de sănătate – cercetarea științifică și statistica guvernamentală; întrucât este totuși de datoria lor să prevadă garanții specifice și corespunzătoare în scopul protejării drepturilor fundamentale și vieții private a persoanelor;

(35)

întrucât, în plus, prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile publice pentru atingerea unor scopuri, care sunt stabilite în dreptul constituțional sau în dreptul internațional public, în beneficiul asociațiilor religioase recunoscute oficial se realizează pentru un motiv de interes public important;

(36)

întrucât, dacă în cursul activităților electorale funcționarea sistemului democratic presupune, în anumite state membre, ca partidele politice să colecteze date privind opinia politică a persoanelor, prelucrarea unor astfel de date poate fi autorizată din motive legate de un interes public important, cu condiția să se prevadă garanțiile necesare;

(37)

întrucât prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, în special în domeniul audiovizualului, trebuie să beneficieze de derogări sau de restricții de la cerințele anumitor dispoziții ale prezentei directive în măsura în care ele sunt necesare în vederea punerii drepturilor fundamentale ale persoanei în acord cu libertatea de exprimare și în special cu libertatea a primi sau de a difuza informații, așa cum este garantată în special prin articolul 10 din Convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale; întrucât statele membre, în scopul menținerii unui echilibru între drepturile fundamentale, trebuie să stabilească derogările și restricțiile, necesare în ceea ce privește măsurile generale privind legalitatea prelucrării datelor, măsurile privind transferul de date în țări terțe, precum și competențele autorităților de supraveghere; întrucât acest lucru nu trebuie totuși să conducă statele membre la stabilirea unor derogări de la măsurile menite să garanteze securitatea prelucrării; întrucât ar fi oportun, de asemenea, să se confere a posteriori cel puțin autorității de supraveghere anumite competențe în domeniu, constând de exemplu în publicarea cu regularitate a unui raport sau în sesizarea autorităților judiciare;

(38)	întrucât, dacă prelucrarea datelor este corectă, persoanele vizate ar trebui să aibă posibilitatea de a afla despre existența prelucrărilor și să beneficieze, atunci când datele sunt colectate de la acestea, de o informare precisă și completă, ținând seama de circumstanțele colectării;

(39)

întrucât anumite prelucrări implică date pe care operatorul nu le-a colectat direct de la subiect; întrucât, mai mult decât atât, datele pot fi comunicate în mod legitim unui terț, chiar atunci când această comunicare nu a fost prevăzută în momentul colectării datelor de la persoana vizată; întrucât, în toate aceste cazuri, persoana vizată trebuie informată atunci când se înregistrează datele sau cel târziu atunci când datele sunt comunicate pentru prima dată unui terț;

(40)

întrucât, cu toate acestea, nu este necesară impunerea acestei obligații dacă persoana vizată este deja informată; întrucât, în plus, această obligație nu a fost prevăzută dacă această înregistrare sau comunicare este prevăzută în mod expres de lege sau dacă informarea persoanei vizate se dovedește imposibilă sau implică eforturi disproporționate, așa cum se întâmplă în cazul prelucrărilor în scopuri istorice, statistice sau științifice; întrucât, în această privință, poate fi luat în considerare numărul persoanelor vizate, vechimea datelor, precum și măsurile compensatorii care pot fi adoptate;

(41)

întrucât orice persoană trebuie să poată beneficia de dreptul de acces la datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării, pentru a se asigura în special de exactitatea datelor și de legalitatea prelucrării acestora; întrucât, din aceleași motive, orice persoană vizată trebuie să aibă dreptul de a cunoaște logica pe care s-a bazat prelucrarea automată a datelor care o privesc, cel puțin în cazul deciziilor automatizate prevăzute la articolul 15 alineatul (1); întrucât acest drept nu trebuie să aducă atingere secretului comercial sau proprietății intelectuale, în special dreptului de autor care protejează software; întrucât aceste considerații nu trebuie să conducă totuși la situația de a i se refuza persoanei interesate orice informație;

(42)

întrucât, în interesul persoanei vizate sau în vederea protejării drepturilor și libertăților celorlalți, statele membre pot restrânge drepturile de acces la informații; întrucât pot preciza, de exemplu, că accesul la datele cu caracter medical poate fi obținut numai printr-un specialist din domeniul sănătății;

(43)

întrucât statele membre pot impune, în mod similar, restricții cu privire la drepturile de acces și de informare, precum și la anumite obligații ale operatorului, în măsura în care sunt necesare pentru a ocroti, de exemplu, securitatea națională, apărarea, siguranța publică sau un interes economic sau financiar important al unui stat membru sau al Uniunii Europene, precum și cu privire la cercetarea și urmărirea penală sau la încălcarea deontologiei profesionale reglementate; întrucât este oportun să se enumere, ca excepții și restricții, sarcinile de control, inspecție sau reglementare necesare în ultimele trei domenii menționate anterior cu privire la siguranța publică, interesele economic sau financiar și prevenirea infracțiunilor; întrucât enumerarea sarcinilor în cele trei domenii nu afectează legitimitatea excepțiilor și restricțiilor din motive de securitate și apărare a statului;

(44)	întrucât statele membre pot fi puse, în temeiul dispozițiilor dreptului comunitar, în situația de a deroga de la dispozițiile prezentei directive privind dreptul de acces, informarea persoanelor și calitatea datelor, în vederea protejării unora dintre obiectivele menționate anterior;

(45)

întrucât, în cazul în care unele date ar putea face obiectul prelucrării legale întemeiate pe interesul public, al exercitării autorității publice sau al interesului legitim al unei persoane fizice sau juridice, orice persoană vizată ar trebui totuși să aibă dreptul de a se opune, din motive solide și legitime legate de situația sa particulară, prelucrării datelor care o privesc; întrucât statele membre au, cu toate acestea, posibilitatea să prevadă dispoziții de drept intern contrare;

(46)

întrucât protecția drepturilor și libertăților persoanelor vizate în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal necesită luarea unor măsuri tehnice și organizatorice adecvate atât în momentul proiectării sistemului de prelucrare cât și în cel al prelucrării în sine, în special în scopul menținerii securității și prevenirii oricărei prelucrări neautorizate; întrucât este de datoria statelor membre să vegheze la respectarea acestor măsuri de către operatori; întrucât aceste măsuri trebuie să asigure un nivel adecvat de securitate ținând seama de cele mai recente tehnici din sector și de costurile punerii lor în aplicare în raport cu riscurile inerente prelucrării și cu natura datelor de protejat;

(47)

întrucât, dacă se transmite un mesaj care conține date cu caracter personal printr-un serviciu de telecomunicații sau de poștă electronică al cărui unic scop este de a transmite mesaje de acest tip, operatorul datelor cu caracter personal cuprinse într-un mesaj este în mod normal considerată persoana care expediază mesajul, nu cea care oferă serviciul de transmitere a acestuia; întrucât, cu toate acestea, persoanele care oferă aceste servicii sunt în mod normal considerate operatori ai prelucrării datelor cu caracter personal suplimentare necesare funcționării serviciului;

(48)	întrucât notificarea autorităților de supraveghere este destinată să organizeze publicitatea scopurilor și caracteristicilor principale ale prelucrării pentru ca aceasta să poată controla dacă prelucrarea datelor este în conformitate cu măsurile interne adoptate în temeiul prezentei directive;

(49)

întrucât, pentru a evita formalitățile administrative inadecvate, statele membre pot prevedea exonerări sau simplificări ale notificării în cazurile în care prelucrarea datelor nu poate aduce atingere drepturilor și libertăților persoanelor vizate, cu condiția ca aceasta să se realizeze în conformitate cu o măsură luată de un stat membru care îi precizează limitele; întrucât exonerările sau simplificările pot, în mod similar, fi prevăzute de către statele membre atunci când o persoană împuternicită de operator se asigură că prelucrarea realizată nu poate să aducă atingere drepturilor și libertăților persoanelor vizate; întrucât o astfel de persoană împuternicită cu protejarea datelor, fie că este sau nu un angajat al operatorului, trebuie să fie în măsură sa își exercite atribuțiile în deplină independență;

(50)

întrucât pot fi prevăzute exonerări sau simplificări în cazul prelucrărilor de date al căror unic scop este păstrarea unui registru destinat, în conformitate cu dreptul intern, să ofere informații publicului și să fie deschis spre consultare publicului sau oricărei alte persoane care demonstrează un interes legitim;

(51)	întrucât, cu toate acestea, simplificarea sau exonerarea de obligația de notificare nu îl scutește pe operator de alte obligații care decurg din prezenta directivă;

(52)	întrucât, în acest context, controlul a posteriori de către autoritățile competente trebuie să fie, în general, considerat o măsură suficientă;

(53)

întrucât anumite prelucrări pot să prezinte totuși riscuri specifice pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate prin însăși natura lor, domeniul de aplicare sau scopurile lor, cum ar fi excluderea persoanei de la beneficiul unui drept, unei prestații sau unui contract, sau prin utilizarea specifică a unei tehnologii noi; întrucât le revine statelor membre, dacă doresc acest lucru, obligația de a preciza astfel de riscuri în legislația lor;

(54)

întrucât numărul celor care prezintă astfel de riscuri specifice trebuie să fie foarte restrâns în ceea ce privește totalul prelucrărilor efectuate în societate; întrucât statele membre trebuie să prevadă, pentru aceste prelucrări, o verificare prealabilă punerii lor în practică, efectuată de autoritatea de supraveghere sau de persoana împuternicită cu protejarea datelor în cooperare cu aceasta; întrucât, în urma acestei verificări prealabile, autoritatea de supraveghere poate, în conformitate cu dreptul intern, emite un aviz sau poate autoriza prelucrarea datelor; întrucât o astfel de verificare poate fi, de asemenea, efectuată în timpul elaborării fie a unei măsuri legislative a parlamentului național, fie a unei măsuri întemeiate pe o astfel de măsură legislativă, care să definească natura prelucrării și să stabilească garanțiile corespunzătoare;

(55)

întrucât atunci când operatorul nu respectă drepturile persoanelor vizate legislațiile interne trebuie să prevadă căi de atac în justiție; întrucât daunele pe care o persoană le poate suferi ca urmare a unei prelucrări ilegale trebuie să fie reparate de către operator, care poate fi exonerat de răspundere dacă dovedește că daunele nu îi sunt imputabile, în special atunci când constată existența unei erori a persoanei vizate sau în caz de forță majoră; întrucât trebuie aplicate sancțiuni oricărei persoane, atât de drept privat, cât și de drept public, care nu respectă dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive;

(56)

întrucât pentru dezvoltarea comerțului internațional sunt necesare fluxuri transfrontaliere de date cu caracter personal; întrucât protecția persoanei garantată în Comunitate prin prezenta directivă nu se opune transferului datelor cu caracter personal în țări terțe, asigurând un nivel de protecție adecvat; întrucât caracterul adecvat al nivelului de protecție oferit de o țară terță trebuie apreciat având în vedere toate circumstanțele referitoare la un transfer sau o categorie de transferuri;

(57)	întrucât, pe de altă parte, trebuie interzis transferul datelor cu caracter personal către o țară terță care nu asigură un nivel de protecție adecvat;

(58)

întrucât trebuie să poată fi prevăzute derogări de la această interdicție în anumite circumstanțe în care persoana vizată și-a dat consimțământul, în care transferul este necesar în legătură cu un contract sau cu o acțiune în justiție, în care apărarea unui interes public important o impune, de exemplu în cazul schimburilor internaționale de date între administrațiile fiscale sau vamale ori între serviciile competente în materie de securitate socială sau în care transferul se efectuează dintr-un registru stabilit prin act cu putere de lege și destinat să fie consultat de către public sau de către persoane având un interes legitim; întrucât, în acest caz, un astfel de transfer nu ar trebui să privească totalitatea datelor sau categoriilor de date conținute în registrul menționat; întrucât atunci când un registrul este destinat să fie consultat de către persoane având un interes legitim, transferul nu ar trebui să poată fi efectuat decât la cererea acestor persoane sau atunci când acestea sunt destinatarii;

(59)	întrucât pot fi luate măsuri speciale pentru a compensa nivelul de protecție insuficient dintr-o țară terță atunci când operatorul oferă garanții corespunzătoare; întrucât, în plus, trebuie prevăzute proceduri de negociere între Comunitate și aceste țări terțe;

(60)	întrucât, în orice caz, transferurile către țările terțe se efectuează numai cu respectarea deplină a dispozițiilor adoptate de statele membre în temeiul prezentei directive, în special articolul 8;

(61)

întrucât statele membre și Comisia, în domeniile lor de competență, trebuie să încurajeze asociațiile comerciale și alte organizații reprezentative interesate să elaboreze coduri de conduită destinate să favorizeze, ținând seama de particularitățile prelucrării datelor efectuate în anumite sectoare, punerea în aplicare a prezentei directive cu respectarea dispozițiile de drept intern adoptate pentru aplicarea acesteia;

(62)	întrucât instituirea în statele membre a unor autorități de supraveghere care să-și exercite atribuțiile în deplină independență este un element esențial al protecției persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal;

(63)

întrucât aceste autorități trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile, indiferent dacă acestea sunt puteri de investigare sau de intervenție, în special atunci când autoritățile primesc plângeri, sau competențe de a acționa în justiție; întrucât acestea trebuie să contribuie la transparența prelucrării datelor, efectuată în statul membru de proveniență;

(64)	întrucât autoritățile din diferite state membre sunt ținute să-și acorde reciproc asistență în îndeplinirea sarcinilor, astfel încât să se asigure respectarea deplină a normelor de protecție în întreaga Uniune Europeană;

(65)

întrucât la nivelul Comunității trebuie înființat un grup de lucru privind protecția persoanei în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, care trebuie să-și exercite funcțiile în deplină independență; întrucât, ținând seama de această particularitate, acesta trebuie să consilieze Comisia și să contribuie în special la aplicarea unitară a normelor interne adoptate în temeiul prezentei directive;

(66)	întrucât, în ceea ce privește transferul de date către țări terțe, aplicarea prezentei directive necesită atribuirea de competențe de execuție Comisiei și instituirea unei proceduri în conformitate cu modalitățile stabilite în Decizia 87/373/CEE (4) a Consiliului;

(67)	întrucât la 20 decembrie 1994 s-a ajuns la un acord privind un modus vivendi între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind punerea în aplicare a măsurilor pentru actele adoptate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189 B din tratat;

(68)

întrucât principiile prevăzute în prezenta directivă cu privire la protecția drepturilor și libertăților persoanelor, în special a dreptului la viață privată, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, vor putea fi completate sau clarificate cu norme speciale conform acestor principii, în special pentru anumite sectoare;

(69)

întrucât este oportun să li se acorde statelor membre un termen care să nu depășească trei ani de la intrarea în vigoarea a măsurilor interne de transpunere a prezentei directive, pentru a le permite aplicarea treptat a noilor dispoziții de drept intern oricărei prelucrări de date deja implementate; întrucât, pentru a facilita aplicarea lor eficientă din punct de vedere al costurilor, statele membre sunt autorizate să prevadă o perioadă suplimentară care expiră după 12 ani de la data adoptării prezentei directive, astfel încât să se asigure conformitatea sistemelor de evidență manuale existente cu anumite dispoziții ale directivei; întrucât, dacă datele conținute în astfel de sisteme de evidență fac obiectul unei prelucrări manuale efective în decursul acestei perioade de tranziție suplimentare, aducerea lor în conformitate cu aceste dispoziții trebuie să se efectueze în momentul prelucrării;

(70)

întrucât nu este oportun ca persoana vizată să-și dea încă o dată consimțământul pentru a permite operatorului să continue să efectueze, după intrarea în vigoare a dispozițiilor de drept intern adoptate în aplicarea prezentei directive, o prelucrare a datelor sensibile necesare în executarea unui contract încheiat pe baza consimțământului liber și informat înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor menționate anterior;

(71)

întrucât prezenta directivă nu împiedică un stat membru să reglementeze activitățile de prospectare a comercială care au în vedere consumatorii care au reședința pe teritoriul acestuia, în măsura în care o astfel de reglementare nu implică protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal;

(72)	întrucât prezenta directivă permite să se ia în considerare principiul dreptului de acces public la documente administrative atunci când se pun în aplicare principiile stabilite în prezenta directivă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul directivei

(1) Statele membre asigură, în conformitate cu prezenta directivă, protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei și în special a dreptului la viața privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

(2) Statele membre nu pot limita sau interzice libera circulație a datelor cu caracter personal între statele membre din motive legate de protecția asigurată în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(a)

„date cu caracter personal” înseamnă orice informație cu referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (persoana vizată); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un număr de identificare sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

(b)

„prelucrarea datelor cu caracter personal” (prelucrare) înseamnă orice operațiune sau serie de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea;

(c)	„sistem de evidență a datelor cu caracter personal” (sistem de evidență) înseamnă orice serie structurată de date cu caracter personal accesibile conform unor criterii specifice, fie ele centralizate, descentralizate sau repartizate după criterii funcționale sau geografice;

(d)

„operator” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism care, singur sau împreună cu altele, stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile și mijloacele prelucrării sunt stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative interne sau comunitare, operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi stabilite prin dreptul intern sau comunitar;

(e)	„persoana împuternicită de către operator” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism care prelucrează datele cu caracter personal pe seama operatorului;

(f)	„terț” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice organism altul decât persoana vizată, operatorul, persoana împuternicită și persoanele care, sub directa autoritate a operatorului sau a persoanei împuternicite, sunt autorizate să prelucreze date;

(g)

„destinatar” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism căruia îi sunt transmise datele, indiferent dacă este sau nu terț; cu toate acestea, autoritățile cărora li se comunică date în cadrul unei anumite anchete nu trebuie să fie considerate destinatari;

(h)	„consimțământul persoanei vizate” înseamnă orice manifestare de voință, liberă, specifică și informată prin care persoana vizată acceptă să fie prelucrate datele cu caracter personal care o privesc.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică prelucrării automate, în totalitate sau parțial, precum și prelucrării neautomate a datelor cu caracter personal, conținute sau care urmează să fie conținute într-un sistem de evidență a datelor cu caracter personal.

(2) Prezenta directivă nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal:

—

puse în practică pentru exercitarea activităților din afara domeniului de aplicare a dreptului comunitar, cum ar fi cele prevăzute în titlurile V și VI din Tratatul privind Uniunea Europeană și, în orice caz, prelucrărilor care au ca obiect siguranța publică, apărarea, securitatea statului (inclusiv bunăstarea economică a statului atunci când aceste prelucrări sunt legate de probleme de securitate a statului) și activitățile statului în domeniul dreptului penal;

—	efectuate de către o persoană fizică în cursul unei activități exclusiv personale sau domestice.

Articolul 4

Dreptul intern aplicabil

(1) Fiecare stat membru aplică dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în temeiul prezentei directive pentru prelucrarea datelor cu caracter personal atunci când:

(a)

prelucrarea este efectuată în cadrul activităților operatorului cu sediul pe teritoriul statului membru; dacă același operator este stabilit pe teritoriul mai multor state membre, acesta trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că fiecare din sedii respectă obligațiile prevăzute în dreptul intern aplicabil;

(b)	operatorul nu este stabilit pe teritoriul statului membru, ci într-un loc în care se aplică dreptul intern al acestuia, în temeiul dreptului internațional public;

(c)

operatorul nu este stabilit pe teritoriul Comunității, dar în scopul prelucrării datelor cu caracter personal recurge la mijloace automate sau neautomate, situate pe teritoriul statului membru respectiv, cu excepția cazului în care aceste mijloace sunt folosite numai în vederea tranzitului pe teritoriul Comunității.

(2) În situațiile menționate la alineatul (1) litera (c), operatorul trebuie să desemneze un reprezentant stabilit pe teritoriul statului membru în cauză, fără să aducă atingere acțiunilor în justiție care ar putea fi introduse împotriva operatorului însuși.

CAPITOLUL II

CONDIȚIILE GENERALE DE LEGALITATE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL

Articolul 5

Statele membre precizează, în limitele dispozițiilor prezentului capitol, condițiile în care operațiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt legale.

SECȚIUNEA I

PRINCIPII REFERITOARE LA CALITATEA DATELOR

Articolul 6

(1) Statele membre stabilesc că datele cu caracter personal trebuie să fie:

(a)	prelucrate în mod corect și legal,

(b)

colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și să nu mai fie prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri. Prelucrarea ulterioară a datelor în scopuri istorice, statistice sau științifice nu este considerată incompatibilă atât timp cât statele membre prevăd garanții corespunzătoare;

(c)	adecvate, pertinente și neexcesive în ceea ce privește scopurile pentru care sunt colectate și prelucrate ulterior;

(d)	exacte și, dacă este necesar, actualizate; trebuie luate toate măsurile necesare pentru ca datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care sunt colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior, să fie șterse sau rectificate;

(e)

păstrate într-o formă care permite identificarea persoanelor vizate o perioadă nu mai lungă decât este necesar în vederea atingerii scopurilor pentru care au fost colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior. Statele membre stabilesc garanțiile corespunzătoare pentru datele cu caracter personal care sunt stocate pe o perioadă mai mare decât cea menționată, în scopuri istorice, statistice sau științifice.

(2) Operatorul are obligația să asigure respectarea alineatului (1).

SECȚIUNEA II

CRITERII PRIVIND LEGITIMITATEA PRELUCRĂRII DATELOR

Articolul 7

Statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai dacă:

(a)	persoana vizată și-a dat consimțământul neechivoc sau

(b)	prelucrarea este necesară pentru executarea unui contract la care subiectul datelor este parte sau în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înainte de încheierea contractului sau

(c)	prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului sau

(d)	prelucrarea este necesară în scopul protejării interesului vital al persoanei vizate sau

(e)	prelucrarea este necesară pentru aducerea la îndeplinire a unei sarcini de interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul sau terțul căruia îi sunt comunicate datele sau

(f)

prelucrarea este necesară pentru realizarea interesului legitim urmărit de operator sau de către unul sau mai mulți terți, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protecție în temeiul articolului 1 alineatul (1).

SECȚIUNEA III

CATEGORII SPECIALE DE PRELUCRARE

Articolul 8

Prelucrarea unor categoriilor speciale de date

(1) Statele membre interzic prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența sindicală, precum și prelucrarea datelor privind sănătatea sau viața sexuală.

(2) Alineatul (1) nu se aplică în oricare din următoarele situații:

(a)	persoana vizată și-a dat consimțământul explicit pentru prelucrarea acestor date, cu excepția cazului în care legislația statului membru prevede ca interdicția prevăzută la alineatul (1) să nu poată fi ridicată prin consimțământul persoanei vizate sau

(b)	prelucrarea este necesară în scopul respectării obligațiilor și drepturilor specifice ale operatorului în materie de drept al muncii, în măsura în care este autorizat de legislația internă care prevede garanții adecvate sau

(c)	prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane, atunci când persoana vizată se află în incapacitate fizică sau juridică să-și dea consimțământul sau

(d)

prelucrarea este efectuată, în cursul activităților lor legitime și cu garanții adecvate, de o fundație, o asociație sau orice alt organism cu scop nelucrativ și cu specific politic, filozofic, religios sau sindical, cu condiția ca prelucrarea să se refere numai la membrii acestui organism sau la persoane cu care are contacte permanente în legătură cu scopurile sale și ca datele să nu fie comunicate terților fără consimțământul persoanelor vizate sau

(e)	prelucrarea se referă la date care sunt făcute publice de către persoanele vizate în mod manifest sau sunt necesare pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiție.

(3) Alineatul (1) nu se aplică atunci când prelucrarea datelor este necesară în scopuri legate de medicina preventivă, de stabilire a diagnosticelor medicale, de administrare a unor îngrijirii sau tratamente ori de gestionare a serviciilor de sănătate și atunci când datele sunt prelucrate de un cadru medical supus, în conformitate cu dreptul intern ori cu normele stabilite de autoritățile naționale competente, secretului profesional sau de altă persoană supusă, de asemenea, unei obligații echivalente în ceea ce privește secretul.

(4) Sub rezerva unor garanții corespunzătoare, statele membre pot prevedea, pentru un motiv de interes public important, derogări suplimentare față de cele prevăzute în alineatul (2) fie în legislația internă, fie prin decizia autorității de supraveghere.

(5) Prelucrarea datelor referitoare la infracțiuni, condamnări penale sau măsuri de securitate se poate efectua numai sub controlul autorității publice sau dacă garanțiile corespunzătoare și specifice sunt prevăzute de dreptul intern, sub rezerva derogărilor pe care statul membru le poate acorda în temeiul dispozițiilor de drept intern care prevăd garanții corespunzătoare și specifice. Cu toate acestea, un registru complet al condamnărilor penale nu poate fi ținut decât sub controlul autorității publice.

Statele membre pot să prevadă ca datele referitoare la sancțiunile administrative sau sentințele civile să fie, de asemenea, prelucrate tot sub controlul autorității publice.

(6) Derogările de la alineatul (1) prevăzute la alineatele (4) și (5) sunt notificate Comisiei.

(7) Statele membre stabilesc condițiile în care poate fi prelucrat un număr de identificare sau orice alt identificator cu aplicabilitate generală care poate face obiectul prelucrării.

Articolul 9

Prelucrarea datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare

Statele membre prevăd exonerări și derogări de la dispozițiile prezentului capitol, ale capitolului IV și ale capitolului VI pentru prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată numai în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, în măsura în care se dovedesc necesare pentru a pune dreptul la viață privată în acord cu normele care reglementează libertatea de exprimare.

SECȚIUNEA IV

INFORMAȚII CARE SE COMUNICĂ PERSOANEI VIZATE

Articolul 10

Informațiile în cazurile de colectare a datelor de la persoana vizată

Statele membre prevăd ca operatorul sau reprezentantul său să furnizeze persoanei de la care colectează date care o privesc cel puțin informațiile menționate mai jos, cu excepția cazului în care persoana este deja informată cu privire la aceste date:

(a)	identitatea operatorului și, dacă este cazul, a reprezentantului;

(b)	scopul prelucrării căreia îi sunt destinate datele;

(c)

orice alte informații suplimentare, cum ar fi:

—	destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor;

—	dacă răspunsurile la întrebări sunt obligatorii sau voluntare, precum și consecințele posibile ale evitării răspunsului;

—	existența dreptului de acces la datele care o privesc și de rectificare a datelor cu caracter personal,

în măsura în care, ținând seama de circumstanțele specifice în care sunt colectate datele, astfel de informații suplimentare sunt necesare pentru asigurarea unei prelucrări corecte a datelor cu privire la persoana vizată.

Articolul 11

Informații în cazul în care datele nu au fost obținute de la persoana vizată

(1) Atunci când datele nu au fost colectate de la persoana vizată, statele membre prevăd obligativitatea ca operatorul sau reprezentantul său, în momentul înregistrării datelor cu caracter personal sau, dacă se are în vedere o comunicare a datelor către terți, nu mai târziu de data la care datele sunt comunicate prima oară, de a furniza persoanei vizate cel puțin informațiile menționate mai jos, cu excepția cazului în care persoana vizată este deja informată cu privire la aceste date:

(a)	identitatea operatorului și, dacă este cazul, a reprezentantului său;

(b)	scopurile prelucrării;

(c)

orice alte informații suplimentare, cum ar fi:

—	categoriile de date în cauză;

—	destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor;

—	existența dreptului de acces la datele care o privesc și de rectificare a datelor cu caracter personal;

(2) Alineatul (1) nu se aplică atunci când, în special în cazul prelucrării în scopuri statistice sau de cercetare istorică ori științifică, informarea persoanei vizate se dovedește a fi imposibilă, implică eforturi disproporționate sau dacă legislația prevede expres înregistrarea ori comunicarea datelor. În aceste cazuri, statele membre prevăd garanții corespunzătoare.

SECȚIUNEA V

DREPTUL DE ACCES LA DATE AL PERSOANEI VIZATE

Articolul 12

Dreptul de acces

Statele membre garantează oricărei persoane vizate dreptul de a obține de la operator:

(a)

fără constrângere, la intervale rezonabile și fără întârzieri sau cheltuieli excesive:

—	confirmarea că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate, precum și informații referitoare la scopul prelucrării, categoriile de date avute în vedere și destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sunt comunicate datele;

—	comunicarea într-o formă inteligibilă a datelor care fac obiectul prelucrării și a altor informații disponibile cu privire la originea datelor;

—	informații cu privire la principiile de funcționare a mecanismului prin care se efectuează prelucrarea automată a datelor care o privesc, cel puțin în cazul deciziilor automatizate prevăzute la articolul 15 alineatul (1);

(b)	după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor a căror prelucrare nu respectă dispozițiile prezentei directive, în special datorită caracterului incomplet sau inexact a datelor;

(c)	notificare terților cărora le-au fost comunicate datele cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare efectuată în conformitate cu litera (b), dacă această notificare nu se dovedește imposibilă sau nu presupune un efort disproporționat.

SECȚIUNEA VI

EXCEPȚII ȘI RESTRICȚII

Articolul 13

Excepții și restricții

(1) Statele membre pot adopta măsuri legislative pentru a restrânge domeniul obligațiilor și drepturilor prevăzute la articolul 6 alineatul (1), articolul 10, articolul 11 alineatul (1), articolul 12 și articolul 21, dacă o astfel de restricție constituie o măsură necesară pentru a proteja:

(a)	securitatea statului;

(b)

apărarea;

(c)	siguranța publică;

(d)	prevenirea, investigarea, detectarea și punerea sub urmărire a infracțiunilor sau a încălcării eticii în cazul profesiunilor reglementate;

(e)	un interes economic sau financiar important al unui stat membru sau al Uniunii Europene, inclusiv în domeniile monetar, bugetar și fiscal;

(f)	o funcție de monitorizare, inspecție sau de reglementare legată, chiar și ocazional, de exercitarea autorității publice în cazurile menționate la literele (c), (d) și (e);

(g)	protecția persoanei vizate sau a drepturilor și libertăților altora.

(2) Sub rezerva garanțiilor legale corespunzătoare, în special în sensul că datele nu sunt folosite pentru luarea unor măsuri sau decizii împotriva unei anumite persoane, statele membre pot, în cazul în care nu există în mod clar riscuri de încălcare a vieții private a persoanei vizate, să restrângă printr-o măsură legislativă drepturile prevăzute la articolul 12 atunci când datele sunt prelucrate exclusiv în scopul cercetării științifice sau sunt stocate sub formă de date cu caracter personal o perioadă care nu depășește perioada necesară în scopul unic de realizare a statisticilor.

SECȚIUNEA VII

DREPTUL DE OPOZIȚIE AL PERSOANEI VIZATE

Articolul 14

Dreptul de opoziție al persoanei vizate

Statele membre acordă persoanei vizate dreptul:

(a)

cel puțin în cazurile prevăzute în articolul 7 literele (e) și (f), să se opună în orice moment, din considerente întemeiate și legitime legate de situația sa particulară, prelucrării datelor în cauză, exceptând cazul când dreptul intern prevede altfel. Dacă opoziția este justificată, prelucrarea efectuată de operator nu se mai aplică acestor date;

(b)

de a se opune, la cerere și gratuit, prelucrării datelor cu caracter personal care o privesc de către operator în scopul prospectării sau de a fi informat înainte ca datele cu caracter personal să fie comunicate pentru prima dată terților în scopul prospectării și de a i se oferi în mod expres dreptul de a se opune, gratuit, unei astfel de comunicări sau utilizări.

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că persoanele vizate au cunoștință de existența dreptului prevăzut la litera (b) primul paragraf.

Articolul 15

Decizii individuale automatizate

(1) Statele membre recunosc fiecărei persoane dreptul de a nu face obiectul unei decizii care să producă efecte juridice asupra sa ori să o afecteze în mod semnificativ și care să fie întemeiată numai pe prelucrarea automatizată a datelor destinată să evalueze anumite aspecte personalității sale, cu ar fi randamentul profesional, credibilitatea, încrederea pe care o prezintă, conduita etc.

(2) Sub rezerva altor dispoziții din prezenta directivă, statele membre prevăd că o persoană poate face obiectul unei decizii de felul celei menționate la alineatul (1) dacă o astfel de decizie:

(a)

este luată în cursul încheierii sau executării unui contract, cu condiția ca cererea de încheiere sau de executare a contractului introdusă de persoana vizată să fi fost satisfăcută sau ca unele măsurile adecvate, cum ar fi posibilitatea de a-și susține punctul de vedere, să garanteze apărarea interesului său legitim sau

(b)	este autorizată printr-un act cu putere de lege care stabilește măsurile de garantare a apărării interesului legitim al persoanei vizate.

SECȚIUNEA VIII

CONFIDENȚIALITATEA ȘI SECURITATEA PRELUCRĂRILOR

Articolul 16

Confidențialitatea prelucrărilor

Orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului sau a persoanei împuternicite de către operator, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la datele cu caracter personal nu trebuie să le prelucreze decât la instrucțiunile operatorului, cu excepția cazului în care este obligat prin lege.

Articolul 17

Securitatea prelucrărilor

(1) Statele membre prevăd aplicarea obligatorie de către operator a unor măsuri tehnice și organizatorice de protecție adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii accidentale, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special atunci când prelucrarea presupune transmiterea datelor într-o rețea, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală.

Având în vedere cele mai noi tehnici din sector și costurile punerii lor în aplicare, aceste măsuri trebuie să asigure un nivel de securitate adecvat în ceea ce privește riscurile prezentate de prelucrare și caracterul datelor de protejat.

(2) Statele membre prevăd ca operatorul, dacă prelucrarea este efectuată pe seama sa, să aleagă o persoană care să prezintă suficiente garanții referitoare la măsurile de securitate tehnică și de organizare privind prelucrarea care urmează să fie efectuată și să vegheze la respectarea acestor măsuri.

(3) Efectuarea prelucrărilor prin persoane împuternicite trebuie să fie reglementată printr-un contract sau act juridic care leagă persoana împuternicită de operator și care prevede, în special, că:

—	persoana împuternicită acționează numai la instrucțiunile operatorului;

—	obligațiile prevăzute în alineatul (1), așa cum sunt definite de legislația statului membru în care este stabilită persoana împuternicită, îi revin și acesteia.

(4) În scopul păstrării probelor, elementele contractului sau actului juridic care se referă la protecția datelor și la cerințele referitoare la măsurile prevăzute în alineatul (1) se consemnează în scris sau în altă formă echivalentă.

SECȚIUNEA IX

NOTIFICAREA

Articolul 18

Obligația de a notifica autoritatea de supraveghere

(1) Statele membre prevăd notificarea de către operator sau, dacă este cazul, de către persoana împuternicită a autorității de supraveghere prevăzute în articolul 28 înainte de efectuarea prelucrării total sau parțial automatizate destinate să servească unui scop sau mai multor scopuri legate între ele.

(2) Statele membre nu pot să prevadă simplificarea notificării sau a derogării de la această obligație decât în cazurile și în condițiile următoare:

—

atunci când, pentru categoriile de prelucrări care, ținând seama de datele de prelucrat, nu pot să aducă atingere drepturilor și libertăților persoanelor vizate, precizează scopul prelucrărilor, datele sau categoriile de date supuse prelucrării, categoria sau categoriile de persoane vizate, destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sunt comunicate și perioada de stocare a datelor și/sau

—

atunci când operatorul, în conformitate cu dreptul intern căruia i se supune, numește un funcționar pentru protecția datelor cu caracter personal, responsabil în special:

—	de asigurarea în mod independent a aplicării interne a dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive;

—	de păstrarea registrului cu prelucrările efectuate de operator, conținând informațiile prevăzute în articolul 21 alineatul (2),

și garantând astfel că prelucrările nu pot să aducă atingere drepturilor și libertăților persoanelor vizate.

(3) Statele membre pot prevedea ca alineatul (1) să nu se aplice prelucrărilor al căror unic scop este păstrarea unui registru care, conform actelor cu putere de lege și normelor administrative, să furnizeze informații publicului și este deschis spre consultare publicului sau oricărei persoane care demonstrează un interes legitim.

(4) Statele membre pot prevedea o derogare de la obligația de notificare sau o simplificare a notificării prelucrările prevăzute în articolul 8 alineatul (2) litera (d).

(5) Statele membre pot stipula ca toate sau anumite prelucrări neautomatizate ale datelor cu caracter personal să fie notificate sau să facă obiectul unei notificări simplificate.

Articolul 19

Conținutul notificării

(1) Statele membre precizează informațiile care urmează să fie prezentate în notificare. Acestea cuprind cel puțin:

(a)	numele și adresa operatorului și a persoanei împuternicite, dacă este cazul;

(b)	scopul sau scopurile prelucrării;

(c)	o descriere a categoriei sau categoriilor de persoane vizate și a datelor sau categoriilor de date privitoare la acestea;

(d)	destinatarii sau categoriile de destinatari cărora li se pot comunica datele;

(e)	propunerile de transferuri de date către țări terțe;

(f)	o descriere generală care să permită o evaluare preliminară a caracterului adecvat al măsurilor luate în temeiul articolului 17 pentru a asigura securitatea prelucrării.

(2) Statele membre precizează procedurile de notificare către autoritatea de supraveghere a oricărei schimbări care afectează informațiile prevăzute în alineatul (1).

Articolul 20

Controlul prealabil

(1) Statele membre precizează care sunt prelucrările care pot prezenta riscuri specifice în ceea ce privește drepturile și libertățile persoanelor vizate și veghează ca aceste prelucrări să fie examinate înainte de a le pune în practică.

(2) Astfel de verificări prealabile se efectuează de către autoritatea de supraveghere după primirea unei notificări de la operator sau de către funcționarul responsabil de protecția datelor care, în caz de dubiu, trebuie să consulte autoritatea de supraveghere.

(3) Statele membre pot, de asemenea, întreprinde astfel de verificări în contextul elaborării fie a unei măsuri a parlamentului național, fie a unei măsuri întemeiate pe o astfel de măsură legislativă, care să definească natura prelucrării și să stabilească garanțiile adecvate.

Articolul 21

Publicitatea prelucrărilor

(1) Statele membre iau măsuri pentru a asigura publicitatea prelucrărilor.

(2) Statele membre prevăd ca autoritatea de supraveghere să țină un registru cu prelucrările notificate în conformitate cu articolul 18.

Registrul conține cel puțin informațiile enumerate în articolul 19 alineatul (1) literele (a)-(e).

Registrul poate fi consultat de orice persoană.

(3) În ceea ce privește prelucrările nesupuse notificării, statele membre prevăd punerea la dispoziție oricărei persoane, la cerere de către operator sau de altă autoritate desemnată de statele membre, cel puțin a informațiilor menționate la articolul 19 alineatul (1) literele (a)-(e), într-o formă adecvată.

Statele membre prevăd ca prezenta dispoziție să nu se aplice prelucrărilor care au ca obiect unic ținerea unui registru care, în conformitate cu dispozițiile legale și de reglementare, este destinat să furnizeze informații publicului și este deschis spre consultare atât publicului, cât și oricărei alte persoane care face dovada unui interes legitim.

CAPITOLUL III

ACȚIUNI ÎN JUSTIȚIE, RĂSPUNDERE ȘI SANCȚIUNI

Articolul 22

Acțiuni

Fără să aducă atingere oricărei căi administrative de atac care poate fi prevăzută, inter alia, în fața autorității de supraveghere menționată la articolul 28, anterior sesizării autorității judecătorești, statele membre prevăd dreptul oricărei persoane la o cale atac în justiție în caz de încălcare a drepturilor garantate prin dreptul intern aplicabil prelucrării în cauză.

Articolul 23

Răspundere

(1) Statele membre prevăd ca orice persoană care a suferit prejudicii ca urmare a unei prelucrări ilegale sau a oricărei acțiuni incompatibile cu dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive are dreptul să obțină reparații de la operator pentru prejudiciul suferit.

(2) Operatorul poate fi exonerat de răspundere, total sau parțial dacă dovedește că nu îi este imputabilă fapta care a provocat prejudiciul.

Articolul 24

Sancțiuni

Statele membre adoptă măsurile adecvate pentru a asigura aplicarea integrală a dispozițiilor prezentei directive și, în special, stabilește sancțiunile care urmează să fie aplicate în caz de încălcare a dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive.

CAPITOLUL IV

TRANSFERUL DATELOR CU CARACTER PERSONAL CĂTRE ȚĂRI TERȚE

Articolul 25

Principii

(1) Statele membre prevăd ca transferul către o țară terță a datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrării sau sunt destinate prelucrării după transfer nu poate avea loc decât dacă, sub rezerva respectării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul celorlalte dispoziții ale prezentei directive, țara terță în cauză asigură un nivel de protecție adecvat.

(2) Caracterul adecvat al nivelului de protecție oferit de o țară terță se evaluează având în vedere toate circumstanțele referitoare la un transfer sau la o categorie de transferuri de date; în special sunt luate în considerare natura datelor, scopul și durata prelucrării sau prelucrărilor propuse, țările de origine și țările de destinație, normele de drept atât generale, cât și sectoriale în vigoare în țara terță în cauză, precum și normele profesionale și măsurilor de securitate respectate în țara respectivă.

(3) Statele membre și Comisia se informează reciproc în cazurile în care consideră că o țară terță nu asigură un nivel de protecție adecvat în sensul alineatului (2).

(4) Atunci când Comisia constată, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 31 alineatul (2), că o țară terță nu asigură un nivel de protecție adecvat în sensul alineatului (2) din prezentul articol, statele membre iau măsurile necesare pentru a preveni orice transfer de date de același tip către țara terță în cauză.

(5) La momentul oportun, Comisia intră în negocieri în vederea remedierii situației apărute în urma constatărilor făcute în temeiul alineatului (4).

(6) Comisia poate constata, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 31 alineatul (2), că o țară terță asigură un nivel de protecție adecvat în sensul alineatului (2) din prezentul articol, în temeiul legislației interne sau al angajamentelor sale internaționale, luate în special la încheierea negocierilor menționate la alineatul (5), în vederea protejării vieții private și a libertăților și drepturilor fundamentale ale persoanelor.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma deciziei Comisiei.

Articolul 26

Derogări

(1) Prin derogare de la articolul 25 și sub rezerva dispozițiilor contrare din dreptul intern care reglementează cazuri particulare, statele membre prevăd ca un transfer de date cu caracter personal către o țară terță care nu asigură un nivel de protecție adecvat în sensul articolului 25 alineatul (2) să poată avea loc cu condiția ca:

(a)	persoana vizată să își dea consimțământul ferm la transferul avut în vedere sau

(b)	transferul să fie necesar pentru executarea unui contract între persoana vizată și operator sau pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor precontractuale luate ca răspuns la cererea persoanei vizate sau

(c)	transferul să fie necesar pentru încheierea sau executarea unui contract încheiat sau care urmează să fie încheiat în interesul persoanei vizate între operator și un terț sau

(d)	transferul să fie necesar sau impus prin lege pentru apărarea unui interes public important, sau pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiție sau

(e)	transferul să fie necesar apărării interesului vital al persoanei vizate sau

(f)

transferul să fie făcut dintr-un registru public care, în conformitate cu dispozițiile legale sau de reglementare, este destinat informării publicului și este deschis spre consultare publicului sau oricărei persoane care demonstrează un interes legitim, în măsura în care se îndeplinesc condițiile prevăzute prin lege pentru consultări în cazurile particulare.

(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), un stat membru poate autoriza un transfer sau o serie de transferuri de date cu caracter personal către o țară terță care nu asigură un nivel de protecție adecvat în sensul articolului 25 alineatul (2), atunci când operatorul oferă garanții suficiente privind atât protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, cât și exercitarea drepturilor corespunzătoare; aceste garanții pot rezulta în special din clauze contractuale adecvate.

(3) Statul membru informează Comisia și alte state membre despre autorizațiile pe care le acordă în temeiul alineatului (2).

În cazul în care un stat membru sau Comisia își exprimă opoziția din motive justificate care implică protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, Comisia adoptă măsurile adecvate, în conformitate cu procedurile prevăzute în articolul 31 alineatul (2).

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma deciziei Comisiei.

(4) În cazul în care Comisia decide, în conformitate cu procedurile prevăzute în articolul 31 alineatul (2), că anumite clauze contractuale standard oferă garanții suficiente în sensul alineatului (2), statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma deciziei Comisiei.

CAPITOLUL V

CODURI DE CONDUITĂ

Articolul 27

(1) Statele membre și Comisia încurajează elaborarea unor coduri de conduită destinate să contribuie la buna aplicare a dispozițiilor de drept intern adoptate de statele membre în temeiul prezentei directive, în funcție de particularitățile diferitelor sectoare.

(2) Statele membre prevăd ca asociațiile profesionale și alte organisme reprezentând alte categorii de operatori care au elaborat proiecte de coduri naționale sau care au intenția de a modifica sau de a proroga codurile naționale existente să le poată supune spre examinare autorității naționale.

Statele membre prevăd ca această autoritate să se asigure, printre altele, că proiectele de coduri care îi sunt prezentate sunt în conformitate cu dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Dacă apreciază că este oportun, autoritatea colectează observațiile persoanelor vizate sau ale reprezentanților acestora.

(3) Proiectele de coduri comunitare și modificările sau prorogările codurilor comunitare existente pot fi prezentate grupului de lucru prevăzut în articolul 29. Grupul de lucru se pronunță, printre altele, asupra conformității proiectelor prezentate cu dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Dacă apreciază că este cazul, autoritatea colectează observațiile persoanelor vizate sau ale reprezentanților lor. Comisia poate asigura o publicitate adecvată pentru codurile care au fost aprobate de grupul de lucru.

CAPITOLUL VI

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE ȘI GRUPUL DE LUCRU PENTRU PROTECȚIA PERSOANELOR ÎN CEEA CE PRIVEȘTE PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

Articolul 28

Autoritatea de supraveghere

(1) Fiecare stat membru prevede auna sau mai multe autorități publice să fie responsabile de supravegherea aplicării pe teritoriul său a dispozițiilor adoptate de statele membre în temeiul prezentei directive.

Aceste autorități acționează în condiții de independență deplină în exercitarea atribuțiilor cu care sunt învestite.

(2) Fiecare stat membru prevede ca autoritățile de supraveghere să fie consultate la elaborarea normelor și actelor administrative referitoare la protecția drepturilor și libertăților persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

(3) Fiecare autoritate este, în special, investită cu:

—	competențe de investigare, cum ar fi cea de acces la datele care fac obiectul unei prelucrări și cea de a colecta toate informațiile necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor de supraveghere ;

—

competențe efective de intervenție, cum ar fi, de exemplu, competența de a emite avize înainte de începerea prelucrării, în conformitate cu articolul 20, și de a asigura publicarea adecvată a acestor avize sau de a ordona blocarea, ștergerea sau distrugerea datelor, de a impune interdicția temporară sau definitivă de prelucrare, de a avertiza sau de a admonesta operatorul sau de a sesiza parlamentele naționale sau alte instituții politice,

—	competența de a acționa în justiție, în cazul încălcării dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive sau de a sesiza autoritățile judecătorești asupra acestor încălcări.

Deciziile autorităților de supraveghere care dau naștere unor plângeri pot face obiectul unei acțiuni în justiție.

(4) Fiecare autoritate de supraveghere poate fi sesizată de orice persoană sau de orice asociație care o reprezintă printr-o cerere de protecție a drepturilor și libertăților sale în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Persoana vizată este informată despre soluția dată plângerii sale.

Fiecare autoritate de supraveghere poate fi sesizată printr-o plângere depusă de orice persoană cu privire la legalitatea prelucrării datelor, atunci când se aplică dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul articolului 13 din prezenta directivă. Persoana este informată, în orice caz, că s-a efectuat o verificare.

(5) Fiecare autoritate de supraveghere întocmește, cu regularitate, un raport privind activitățile desfășurate. Raportul este publicat.

(6) Fiecare autoritate de supraveghere are competența, indiferent de dreptul intern aplicabil prelucrării în cauză, să exercite pe teritoriul statului membru din care provin competențele conferite în conformitate cu alineatul (3). Fiecare autoritate este chemată să își exercite competențele la cererea unei autorități a unui alt stat membru.

Autoritățile de supraveghere cooperează în măsura necesară îndeplinirii îndatoririlor lor, în special prin schimburi de informații utile.

(7) Statele membre prevăd ca membrii și personalul autorității de supraveghere să se supună, chiar după încetarea activității acestora, obligației privind secretul profesional în ceea ce privește informațiile confidențiale la care au acces.

Articolul 29

Grupul de lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal

(1) Se instituie un grup de lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, denumit în continuare „grup de lucru”.

Grupul de lucru are caracter consultativ și acționează independent.

(2) Grupul de lucru este compus dintr-un reprezentant al autorității sau al autorităților de supraveghere desemnate de fiecare stat membru, dintr-un reprezentant al autorității sau al autorităților create pentru instituțiile și organismele comunitare și dintr-un reprezentant al Comisiei.

Fiecare membru al grupului de lucru este desemnat de instituția, autoritatea sau autoritățile pe care le reprezintă. Dacă un stat membru a desemnat mai multe autorități de supraveghere, acestea procedează la nominalizarea unui reprezentant comun. Același lucru se aplică autorităților create pentru instituțiile și organismele comunitare.

(3) Grupul de lucru decide cu majoritatea simplă a reprezentanților autorităților de supraveghere.

(4) Grupul de lucru își alege președintele. Durata mandatului președintelui este doi ani. Mandatul poate fi reînnoit.

(5) Secretariatul grupului de lucru este asigurat de Comisie.

(6) Grupul de lucru își adoptă regulamentul de procedură.

(7) Grupul de lucru ia în discuție subiectele înscrise pe ordinea de zi de către președinte, fie din inițiativa acestuia, fie la cererea unui reprezentant al autorităților de supraveghere sau la cererea Comisiei.

Articolul 30

(1) Grupul de lucru:

(a)	examinează orice chestiune referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive, pentru a contribui la aplicarea unitară a acestor măsuri ;

(b)	emite un aviz către Comisie privind nivelul de protecție în Comunitate și în țările terțe ;

(c)

consiliază Comisia în ceea ce privește orice proiect de modificare a prezentei directive, orice proiect de măsuri suplimentare sau specifice care trebuie luate pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și orice alt proiect de măsuri comunitare care are incidență asupra acestor drepturi și libert ăți;

(d)	emite un aviz asupra codurilor de conduită întocmite la nivel comunitar.

(2) Dacă grupul de lucru constată că între legislațiile și practicile statelor membre apar divergențe care pot să afecteze echivalența protecției persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în Comunitate, informează Comisia cu privire la aceasta.

(3) Grupul de lucru poate face recomandări din proprie inițiativă privind orice chestiune legată de protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în Comunitate.

(4) Avizele și recomandările grupului de lucru sunt înaintate Comisiei și comitetului prevăzut în articolul 31.

(5) Comisia informează grupul de lucru despre acțiunile întreprinse ca răspuns la avizele și recomandările sale. În acest sens, întocmește un raport care este înaintat Parlamentului European și Consiliului. Raportul se publică.

(6) Grupul de lucru întocmește un raport anual privind situația protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor în Comunitate și în țările terțe, pe care îl înaintează Comisiei, Parlamentului European și Consiliului. Raportul se publică.

CAPITOLUL VII

MĂSURI DE APLICARE COMUNITARE

Articolul 31

Comitetul

(1) Comisia este asistată de un comitet compus din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul emite un aviz cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză.

Avizul este emis cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din tratat. Atunci când se votează în cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

Comisia adoptă măsuri care se aplică imediat. Cu toate acestea, dacă nu sunt conforme cu avizul comitetului, aceste măsuri sunt de îndată comunicate Consiliului de către Comisie. În acest ca

—	Comisia amână aplicarea măsurilor adoptate cu un termen de trei luni de la data comunicării acest or

—	Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate să ia o decizie diferită în termenul prevăzut la prima liniuță.

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 32

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu la expirarea unei perioade de trei ani de la data adoptării sale.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre asigură ca prelucrările în derulare la data intrării în vigoare a dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive se conformează acestor dispoziții în termen de trei ani de la această dată.

Prin derogare de la paragraful precedent, statele membre pot să prevadă ca prelucrarea datelor deja stocate în sisteme de evidență manuale la data intrării în vigoare a dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive să se conformeze articolelor 6, 7 și 8 din prezenta directivă în termen de 12 ani de la data adoptării. Statele membre îi acordă totuși persoanei vizate dreptul de a obține, la cerere și în special în momentul exercitării dreptului de acces, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor incomplete, inexacte sau stocate într-un mod incompatibil cu scopurile legitime urmărite de operator.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), statele membre pot prevedea, sub rezerva unor garanții adecvate, ca datele păstrate în scopul unic al cercetării istorice, să nu fie aduse la conformitate cu articolele 6, 7 și 8 din prezenta directivă.

(4) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 33

Comisia prezintă periodic Consiliului și Parlamentului European, începând cel târziu la trei ani de la data menționată la articolul 32 alineatul (1), un raport cu privire la stadiul punerii în aplicare a prezentei directive și, dacă este cazul, prezintă propuneri de modificare. Raportul se publică.

Comisia examinează, în special, aplicarea prezentei directive la prelucrarea datelor constituite din sunete și imagini, referitoare la persoane fizice, și prezintă propunerile corespunzătoare care se dovedesc a fi necesare ținând seama de realizările din domeniul tehnologiei informațiilor și având în vedere evoluția societății informaționale.

Articolul 34

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 24 octombrie 1995.

Pentru Parlamentul European

Președintele

K. HÄNSCH

Pentru Consiliu

Președintele

L. ATIENZA SERNA

(1) JO C 277, 5.11.1990, p. 3.

JO C 311, 27.11.1992, p. 30.

(2) JO C 159, 17.6.1991, p. 38.

(3) Avizul Parlamentului European din 11 martie 1992 (JO C 94, 13.4.1992, p. 198), confirmat la 2 decembrie 1993 (JO C 342, 20.12.1993, p. 30); Poziția comună a Consiliului din 20 februarie 1995 (JO C 93, 13.4.1995, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 15 iunie 1995 (JO C 166, 3.7.1995).

(4) JO L 197, 18.7.1987, p. 33.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31995L0056

L 286/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 95/56/CE A COMISIEI

din 8 noiembrie 1995

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 74/61/CEE a Consiliului privind dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate a autovehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/81/CEE a Comisiei (2), în special articolul 13 alineatul (2),

având în vedere Directiva 74/61/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1973 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate a autovehiculelor (3), în special articolul 5,

întrucât Directiva 74/61/CEE este una dintre directivele speciale ale procedurii de omologare CEE de tip care a fost instituită de Directiva 70/156/CEE a Consiliului; întrucât, în consecință, dispozițiile prevăzute la Directiva 70/156/CEE referitoare la sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică prezentei directive;

întrucât în special articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE stipulează necesitatea ca fiecare directivă separată să conțină un document informativ incorporând elementele relevante din anexa I la Directiva 70/156/CEE, precum și un certificat de omologare în temeiul anexei VI la respectiva directivă pentru ca omologarea să poată fi introdusă pe calculator;

întrucât, având în vedere experiența dobândită și evoluția tehnică, în special regulamentul corespunzător al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, în prezent este adecvat să se adapteze cerințele pentru dispozitivele de mai sus prin adăugarea de cerințe pentru sistemele de alarmă și dispozitivele de imobilizare;

întrucât semnalul sonor al dispozitivului de alarmă poate fi emis prin dispozitive de avertizare sonoră, prevăzute de Directiva 70/388/CEE a Consiliului (4);

întrucât alte măsuri de siguranță, precum cele privind blocarea ușilor și a portbagajului, vor fi luate la o dată ulterioară în vederea consolidării suplimentare a mijloacelor de descurajare a unei utilizări neautorizate a vehiculelor; întrucât, de asemenea, dispozițiile prezentei directive ar trebui reexaminate după o scurtă perioadă în vederea consolidării suplimentare a acestora și, inter alia, pentru a cuprinde alte vehicule; întrucât Comisia va redacta un raport cu privire la aceste chestiuni până în decembrie 1996, însoțit, dacă va fi cazul, de noi propuneri;

întrucât măsurile prevăzute la prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic înființat prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Directiva 74/61/CEE se modifică după cum urmează:

—	la articolul 1 „…, cu sau fără caroserie, …” se înlocuiește cu „…, complet sau incomplet, …” iar „… șine, a tractoarelor și a mașinilor agricole, precum și a utilajelor pentru lucrări publice” se înlocuiește cu „… șine, a tractoarelor agricole și forestiere precum și a tuturor utilajelor mobile”;

—	la articolele 2 și 3, „anexa I” se înlocuiește cu „anexele corespunzătoare”;

—	la articolul 4, „anexa I punctul 2.2” se înlocuiește cu „anexele corespunzătoare”;

—	la articolul 5, „anexele I și II” se înlocuiește cu „anexe”.

(2) O listă a anexelor se adaugă înaintea anexelor, iar anexele la Directiva 74/61/CEE se înlocuiesc cu anexele la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Începând cu 1 mai 1996, statele membre:

—	nu pot să refuze, pentru un tip de autovehicul, un tip de dispozitiv de imobilizare sau un tip de sistem de alarmă, acordarea omologării CEE de tip sau acordarea omologării naționale de tip;

—	nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor ori vânzarea sau utilizarea dispozitivelor de imobilizare sau a sistemelor de alarmă,

din motive legate de dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate a autovehiculelor, în cazul în care aceste dispozitive sunt în conformitate cu cerințele Directivei 74/61/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2) Începând cu 1 ianuarie 1997, statele membre:

—	nu mai pot să acorde omologarea CEE de tip și

—	pot să refuze acordarea omologării naționale,

pentru un tip de vehicul din motive legate de dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate sau pentru un tip de dispozitiv de imobilizare sau pentru un tip de sistem de alarmă în cazul în care acestea nu sunt în conformitate cu dispozițiile Directivei 74/61/CE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(3) Începând cu 1 octombrie 1998, statele membre:

—	consideră certificatele de conformitate care însoțesc vehiculele noi în conformitate cu dispozițiile Directivei 70/156/CEE ca fără valabilitate în sensul articolului 7 alineatul (1) din respectiva directivă și

—	pot să refuze înmatricularea, vânzarea și introducerea în circulație a unor vehicule noi care nu sunt însoțite de un certificat de conformitate care să fie în conformitate cu Directiva 70/156/CEE,

—	pot să refuze vânzarea și introducerea în circulație a unor dispozitive de imobilizare noi sau a unor sisteme de alarmă noi,

din motive legate de dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate, în cazul în care acestea nu sunt în conformitate cu dispozițiile Directivei 74/61/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(4) Începând cu 1 octombrie 1998, dispozițiile prezentei directive privind dispozitivele de imobilizare și sistemele de alarmă în calitate de componente sau unități tehnice separate sunt aplicabile în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 3

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 mai 1996. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 noiembrie 1995.

Pentru Comisie,

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2) JO L 264, 23.10.1993, p. 49.

(3) JO L 38, 11.2.1974, p. 22.

(4) JO L 176, 10.8.1970, p. 12.

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Dispoziții administrative privind omologarea de tip

Apendicele 1:

Model de certificat de conformitate

ANEXA II:

Fișe descriptive

Apendicele 1:

Fișă descriptivă pentru un tip de vehicul

Apendicele 2:

Fișă descriptivă pentru un tip de dispozitiv de imobilizare

Apendicele 3:

Fișă descriptivă pentru un tip de sistem de alarmă pentru vehicule

ANEXA III:

Certificate de omologare CEE de tip

Apendicele 1:

Certificat de omologare CEE de tip pentru un vehicul

Apendicele 2:

Certificat de omologare CEE de tip pentru un dispozitiv de imobilizare

Apendicele 3:

Certificat de omologare CEE de tip pentru un sistem de alarmă pentru vehicule

ANEXA IV:

Domeniu de aplicare, definiții și dispoziții pentru dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate

Apendicele 1:

Procedură de încercare de rezistență la uzură pentru dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra direcției

Apendicele 2:

Procedură de încercare pentru dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra direcției utilizând un dispozitiv de limitare a cuplului

ANEXA V:

Domeniu de aplicare, definiții și dispoziții pentru dispozitivele de imobilizare

Apendicele 1:

Model de certificat de instalare

ANEXA VI:

Domeniu de aplicare, definiții și cerințe pentru sistemele de alarmă pentru vehicule

Apendicele 1:

Model de certificat de instalare

Apendicele 2:

Încercarea sistemelor de protecție ale habitaclului

Apendicele 3:

Specificații privind întrerupătoare cu cheie mecanică

Apendicele 4:

Prescripții tehnice pentru dispozitivele de alarmă sonoră

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PRIVIND OMOLOGAREA DE TIP

1. Cererea de omologare CEE a unui tip de vehicul

1.1. Cererea de omologare CEE a unui tip de vehicul în ceea ce privește dispozitivul său de protecție împotriva utilizării neautorizate, dispozitivul său de imobilizare și, dacă este cazul, sistemul său de alarmă este prezentată de producător în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

1.2. Un model al documentului informativ este prezentat în anexa II apendicele 1.

1.3. Elementele următoare trebuie să fie prezentate serviciului tehnic însărcinat cu efectuarea încercărilor de omologare:

1.3.1. Un vehicul reprezentativ pentru tipul ce urmează a fi omologat.

1.3.2. Dacă sunt disponibile, certificatele de omologare ale dispozitivelor de imobilizare/sistemelor de alarmă instalate.

2. Cererea de omologare CEE a unui tip de dispozitiv de imobilizare pentru vehicule

2.1. Cererea de omologare CEE a unui tip de dispozitiv de imobilizare în calitate de componentă sau unitate tehnică separată este prezentată de producător în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

2.2. Un model al documentului informativ este prezentat în anexa II, apendicele 2.

2.3. Elementele următoare trebuie să fie prezentate serviciului tehnic însărcinat cu efectuarea încercărilor de omologare:

2.3.1. Trei mostre ale tipului de dispozitiv de imobilizare ce urmează a fi omologat, cu toate componentele sale. Fiecare dintre elementele principale poartă o inscripție clară și permanentă a mărcii sau denumirii comerciale a solicitantului precum și a denumirii tipului componentei respective.

2.3.2. Unul sau mai multe vehicule dotate cu dispozitivul de imobilizare ce urmează a fi omologat, alese de solicitant în acord cu serviciul tehnic.

3. Cererea de omologare CEE a unui tip de sistem de alarmă pentru vehicule

3.1. Cererea de omologare CEE a unui tip de sistem de alarmă în calitate de componentă sau unitate tehnică separată este prezentată de producător în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

3.2. Un model al documentului informativ este prezentat în anexa II apendicele 3.

3.3. Elementele următoare trebuie să fie prezentate serviciului tehnic însărcinat cu efectuarea încercărilor de omologare:

3.3.1. Trei mostre ale tipului de sistem de alarmă ce urmează a fi omologat, cu toate componentele sale. Fiecare dintre elementele principale poartă o inscripție clară și permanentă a mărcii sau denumirii comerciale a solicitantului precum și a denumirii tipului componentei respective.

3.3.2. Unul sau mai multe vehicule dotate cu sistemul de alarmă ce urmează a fi omologat, alese de solicitant în acord cu serviciul tehnic.

4. Acordarea omologării CEE de tip

4.1. Dacă sunt îndeplinite condițiile corespunzătoare, se acordă omologarea CEE de tip în conformitate cu articolul 4 alineatele (3) și (4) din Directiva 70/156/CEE.

4.2. Un model de certificat de omologare CEE de tip este prezentat în:

—	anexa III apendicele 1 pentru cererile prevăzute la punctul 1.1;

—	anexa III apendicele 2 pentru cererile prevăzute la punctul 2.1;

—	anexa III apendicele 3 pentru cererile prevăzute la punctul 3.1.

4.3. Se acordă un număr de omologare fiecărui tip de vehicul, fiecărui tip de dispozitiv de imobilizare sau fiecărui tip de sistem de alarmă omologat în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu alocă același număr altui tip de vehicul, altui tip de dispozitiv de imobilizare sau altui tip de sistem de alarmă.

5. Marca de omologare CEE de tip

5.1. Fiecare sistem de alarmă pentru vehicule și fiecare dispozitiv de imobilizare conforme unui tip omologat în temeiul prezentei directive poartă o marcă de omologare CEE de tip. Această marcă constă din:

5.1.1. un dreptunghi care înconjoară litera „e” minusculă, urmată de literele sau numărul distinctiv al statului membru care a acordat omologarea:

—	„1” Germania

—	„2” Franța

—	„3” Italia

—	„4” Țările de Jos

—	„5” Suedia

—	„6” Belgia

—	„9” Spania

—	„11” Regatul Unit

—	„12” Austria

—	„13” Luxemburg

—	„17” Finlanda

—	„18” Danemarca

—	„21” Portugalia

—	„23” Grecia

—	„IRL” Irlanda

5.1.2. în vecinătatea dreptunghiului „numărul de omologare de bază” cuprins în secțiunea 4 a numărului de omologare prevăzut la anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine alocat celei mai recente modificări tehnice majore la Directiva 74/61/CEE la data acordării omologării CEE de tip. Numărul de ordine al prezentei directive este 00;

5.1.3. simbolul complementar „A” sau „I” sau „AI”, indicând dacă componenta sau unitatea tehnică separată este un sistem de alarmă pentru vehicule, un dispozitiv de imobilizare sau o combinație a acestora.

5.2. Exemple de mărci de omologare CEE de tip sunt date mai jos (1):

5.3. Un certificat de conformitate, care înlocuiește marca de omologare de tip descrisă la punctele 5.1 și 5.2, este emis pentru fiecare sistem de alarmă pentru vehicule destinate comercializării.

În cazul în care un producător de sisteme de alarmă pentru vehicule furnizează unui constructor de vehicule un sistem de alarmă pentru vehicule omologat și nemarcat, pentru montarea acestuia de către producător pe un model de vehicul sau pe o gamă de modele de vehicule, producătorul sistemului de alarmă pentru vehicule trebuie să furnizeze constructorului de vehicule un număr suficient de copii ale certificatului de conformitate astfel încât producătorul să obțină omologarea de tip a vehiculului în conformitate cu partea II din anexa VI la prezenta directivă.

Dacă sistemul de alarmă pentru vehicule este alcătuit din componente separate, componenta sau componentele sale principale trebuie să poarte o marcă de referință iar certificatul de conformitate trebuie să cuprindă o listă a acelor mărci de referință.

Un model al certificatului de conformitate este prezentat în apendicele I la prezenta anexă.

6. Modificări ale tipului și modificări ale omologărilor

6.1. În cazul unor modificări ale tipului de vehicul, ale tipului de dispozitiv de imobilizare sau ale tipului de sistem de alarmă pentru vehicule, omologate în conformitate cu prezenta directivă, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

7. Conformitatea producției

7.1. Măsurile pentru asigurarea conformității producției sunt adoptate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

Apendicele 1

Model de certificat de conformitate

Subsemnatul … certific că sistemul de alarmă pentru vehicule descris mai jos:

(nume și prenume)

Marca:

Tipul:

este integral în conformitate cu tipul omologat la … la …,

(locul omologării) (data)

descris în certificatul de omologare CEE de tip cu nr. de omologare ….

Identificarea componentei sau componentelor principale:

Componentă: … Marcaj: …

…

Emis la: … data: …

Adresa completă și ștampila producătorului:

Semnătura: …

(a se specifica funcția)

(1) Marca de omologare de mai sus aplicată pe un sistem de alarmă pentru vehicule sau pe un dispozitiv de imobilizare arată că sistemul de alarmă (A) sau dispozitivul de imobilizare (I) sau un sistem de alarmă în combinație cu un dispozitiv de imobilizare (AI) a fost omologat în Spania (e 9) în temeiul numărului de omologare de bază 1 406. Primele două cifre (00) indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu prezenta directivă.

ANEXA II

FIȘE DESCRIPTIVE

Apendicele 1

Fișa descriptivă nr. …

în conformitate cu anexa I la Directiva 70/156/CEE a Consiliului privind omologarea CEE a unui tip de vehicul în privința dispozitivelor de protecție împotriva utilizării neautorizate (1)

(Directiva 74/61/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE)

Următoarele informații, după caz, sunt furnizate în triplu exemplar și sunt însoțite de o listă a elementelor incluse. Desenele sunt furnizate, după caz, la o scară corespunzătoare și cu suficiente detalii, în format A4 sau într-un format pliat în A4. Fotografiile, după caz, trebuie să fie suficient de detaliate.

Dacă sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate au funcții cu comandă electronică, se furnizează informații cu privire la performanțele acestora.

0. Generalități

0.1. Marca (numele comercial al constructorului):

0.2. Tipul sau tipurile și descrierea sau descrierile comerciale generale:

0.3. Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe vehicul (b):

0.3.1. Amplasarea acestui marcaj:

0.4. Categoria vehiculului (c):

0.5. Denumirea și adresa constructorului:

0.8. Adresa sau adresele uzinelor de montaj:

1. Caracteristici generale de construcție ale vehiculului

1.1. Fotografii și/sau desene ale unui vehicul reprezentativ:

12. Diverse

12.2. Dispozitive de protecție împotriva utilizării neautorizate a vehiculului

12.2.1. Dispozitiv de protecție

12.2.1.1. O descriere detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește aranjarea și proiectarea comenzii sau a unității asupra căreia acționează dispozitivul de protecție:

12.2.1.2. Desenul dispozitivului de protecție și al montării sale pe vehicul:

12.2.1.3. Descrierea tehnică a dispozitivului:

12.2.1.4. Detalii privind combinațiile de blocare utilizate:

12.2.1.5. Dispozitiv de imobilizare pentru vehicule

12.2.1.5.1. Numărul de omologare, dacă este disponibil:

12.2.1.5.2. Pentru dispozitive de imobilizare încă neomologate:

12.2.1.5.2.1. O descriere tehnică detaliată a dispozitivului de imobilizare pentru vehicule și a măsurilor luate împotriva unei declanșări inadvertente:

12.2.1.5.2.2. Sistemul sau sistemele asupra cărora acționează dispozitivul de imobilizare pentru vehicule:

12.2.1.5.2.3. Numărul de coduri interschimbabile efective, dacă este cazul:

12.2.2. Sistemul de alarmă, dacă este cazul

12.2.2.1. Numărul de omologare, dacă este disponibil:

12.2.2.2. Pentru sisteme de alarmă încă neomologate:

12.2.2.2.1. O descriere detaliată a sistemului de alarmă și a componentelor vehiculului legate de sistemul de alarmă instalat:

12.2.2.2.2. O listă a principalelor componente care alcătuiesc sistemul de alarmă:

Apendicele 2

Fișa descriptivă nr. …

privind omologarea CEE de tip a componentelor sau unităților tehnice separate ale dispozitivelor de imobilizare pentru vehicule

(Directiva 74/61/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE)

Dacă sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate au funcții cu comandă electronică, se furnizează informații cu privire la performanțele acestora.

0. Generalități

0.1. Marca (numele comercial al constructorului):

0.2. Tipul sau tipurile și descrierea sau descrierile comerciale generale:

0.5. Denumirea și adresa constructorului:

0.7. În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CEE de tip:

0.8. Adresa sau adresele uzinelor de montaj:

1. Descrierea dispozitivului

1.1. O descriere tehnică detaliată a dispozitivului incluzând, printre altele, măsurile luate împotriva unei declanșări inadvertente:

1.2. Sistemele vehiculului asupra cărora acționează dispozitivul:

1.3. Metoda de activare/dezactivare a dispozitivului:

1.4. Numărul de coduri interschimbabile efective, dacă este cazul:

1.5. Lista principalelor componente ale dispozitivului și, dacă este cazul, mărcile lor de referință:

2. Desene

2.1. Desene ale principalelor componente ale dispozitivului (desenele trebuie să arate locul destinat aplicării mărcii de omologare CEE de tip sau mărcii de referință, după caz):

3. Instrucțiuni

3.1. Lista vehiculelor la care se intenționează montarea dispozitivului:

3.2. Descrierea metodei de instalare ilustrată de fotografii și/sau desene:

3.3. Instrucțiuni de utilizare:

3.4. Instrucțiuni de întreținere, dacă este cazul:

Apendicele 3

Fișa descriptivă nr. …

privind omologarea CEE de tip a componentelor sau unităților tehnice separate ale sistemelor de alarmă pentru vehicule

(Directiva 74/61/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE)

Dacă sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate au funcții cu comandă electronică, se furnizează informații cu privire la performanțele acestora.

0. Generalități

0.1. Marca (numele comercial al constructorului):

0.2. Tipul sau tipurile și descrierea sau descrierile comerciale generale:

0.5. Denumirea și adresa constructorului:

0.7. În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CEE de tip:

0.8. Adresa sau adresele uzinelor de montaj:

1. Descrierea dispozitivului

1.1. O descriere tehnică detaliată a dispozitivului incluzând, printre altele, măsurile luate împotriva alarmelor false:

1.2. Intervalul de protecție oferit de dispozitiv:

1.3. Metoda de activare/dezactivare a dispozitivului:

1.4. Numărul de coduri interschimbabile efective, dacă este cazul:

1.5. Lista principalelor componente ale dispozitivului și, dacă este cazul, mărcile lor de referință:

2. Desene

2.1. Desene ale principalelor componente ale dispozitivului (desenele trebuie să arate locul destinat aplicării mărcii de omologare CEE de tip sau mărcii de referință, după caz):

3. Instrucțiuni

3.1. Lista vehiculelor la care se intenționează montarea dispozitivului:

3.2. Descrierea metodei de instalare ilustrată de fotografii și/sau desene:

3.3. Instrucțiuni de utilizare:

3.4. Instrucțiuni de întreținere, dacă este cazul:

(1) Numerotarea punctelor și notele de subsol utilizate în prezentul document informativ corespund celor stabilite în anexa I la Directiva 70/156/CEE. Punctele fără relevanță pentru prezenta directivă sunt omise.

ANEXA III

CERTIFICATE DE OMOLOGARE CEE DE TIP

Apendicele 1

MODEL

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE DE TIP

Ștampila autorității competente

Comunicare privind:

—	omologarea (1)

—	prelungirea omologării (1)

—	refuzul omologării (1)

—	retragerea omologării (1)

unui tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată (1) în temeiul Directivei …/ …/CE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE.

Numărul de omologare:

Motivul prelungirii:

SECȚIUNEA I

0.1. Marca (numele societății constructoare):

0.2. Tipul (tipurile) și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale):

0.3. Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe vehicul/componentă/unitate tehnică separată (1) (2):

0.3.1. Amplasarea acestui marcaj:

0.4. Categoria vehiculului (3):

0.5. Denumirea și adresa constructorului:

0.7. În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CEE de tip:

0.8. Adresa (adresele) uzinei (uzinelor) de montaj:

SECȚIUNEA II

1. Informații suplimentare (dacă este cazul): a se vedea apendicele

2. Serviciul tehnic însărcinat cu efectuarea încercărilor:

3. Data raportului de încercare:

4. Numărul raportului de încercare:

5. Observații (dacă există): a se vedea apendicele

6. Locul:

7. Data:

8. Semnătura:

9. Se anexează indexul dosarului informativ transmis autorității de omologare, care poate fi obținut la cerere.

Apendicele certificatului de omologare CEE de tip nr. …

privind omologarea unui tip de vehicul în temeiul Directivei 74/61/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE

1. Informații suplimentare

1.1. Scurtă descriere a dispozitivului (dispozitivelor) de protecție împotriva utilizării neautorizate și a componentelor vehiculului asupra cărora acționează:

1.2. Scurtă descriere a dispozitivului de imobilizare:

1.3. Scurtă descriere a sistemului de alarmă, dacă este cazul, inclusiv tensiunea nominală de alimentare (4):

5. Observații

Apendicele 2

MODEL

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE DE TIP

Ștampila autorității competente

Comunicare privind:

—	omologarea (5)

—	prelungirea omologării (5)

—	refuzul omologării (5)

—	retragerea omologării (5)

unui tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată (5) în temeiul Directivei …/…/CE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE.

Numărul de omologare:

Motivul prelungirii:

SECȚIUNEA I

0.1. Marca (numele comercial al constructorului):

0.2. Tipul sau tipurile și descrierea sau descrierile comerciale generale:

0.3. Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe vehicul/componentă/unitate tehnică separată (5) (6):

0.3.1. Amplasarea acestui marcaj:

0.4. Categoria vehiculului (7):

0.5. Denumirea și adresa constructorului:

0.7. În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CEE de tip:

0.8. Adresa sau adresele uzinelor de montaj:

SECȚIUNEA II

1. Informații suplimentare (dacă este cazul): a se vedea apendicele

2. Serviciul tehnic însărcinat cu efectuarea încercărilor:

3. Data raportului de încercare:

4. Numărul raportului de încercare:

5. Observații (dacă există): a se vedea apendicele

6. Locul:

7. Data:

8. Semnătura:

9. Se anexează indexul dosarului informativ transmis autorității de omologare, care poate fi obținut la cerere.

Apendicele certificatului de omologare CEE de tip nr. …

privind omologarea ca unitate tehnică separată a unui dispozitiv de imobilizare pentru vehicule în temeiul Directivei 74/61/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE

1. Informații suplimentare

1.1. Marca sau numele comercial al dispozitivului de imobilizare:

1.2. Tipul dispozitivului de imobilizare:

1.3. Scurtă descriere a dispozitivului de imobilizare:

1.4. Lista vehiculelor la care se intenționează montarea dispozitivului de imobilizare:

1.5. Tipuri de vehicule la care a fost încercat dispozitivul de imobilizare:

1.6. Lista principalelor componente, corect identificate, care alcătuiesc dispozitivul de imobilizare:

5. Observații

Apendicele 3

MODEL

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE DE TIP

Ștampila autorității competente

Comunicare privind:

—	omologarea (8)

—	prelungirea omologării (8)

—	refuzul omologării (8)

—	retragerea omologării (8)

unui tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată (8) în temeiul Directivei …/…/CE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE.

Numărul de omologare:

Motivul prelungirii:

SECȚIUNEA I

0.1. Marca (numele societății constructoare):

0.2. Tipul (tipurile) și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale):

0.3. Mijloace de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe vehicul/componentă/unitate tehnică separată (8) (9):

0.3.1. Amplasarea acestui marcaj:

0.4. Categoria vehiculului (10):

0.5. Denumirea și adresa constructorului:

0.7. În cazul componentelor și unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CEE de tip:

0.8. Adresa (adresele) uzinei (uzinelor) de montaj:

SECȚIUNEA II

1. Informații suplimentare (dacă este cazul): a se vedea apendicele

2. Serviciul tehnic însărcinat cu efectuarea încercărilor:

3. Data raportului de încercare:

4. Numărul raportului de încercare:

5. Observații (dacă există): a se vedea apendicele

6. Locul:

7. Data:

8. Semnătura:

9. Se anexează indexul dosarului informativ transmis autorității de omologare, care poate fi obținut la cerere.

Apendicele certificatului de omologare CEE de tip nr. …

privind omologarea ca unitate tehnică separată a unui sistem de alarmă pentru vehicule în temeiul Directivei 74/61/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva …/…/CE

1. Informații suplimentare

1.1. Marca sau numele comercial al sistemului de alarmă:

1.2. Tipul sistemului de alarmă:

1.3. Scurtă descriere a sistemului de alarmă:

1.4. Lista vehiculelor la care se intenționează montarea sistemului de alarmă:

1.5. Tipuri de vehicule la care a fost încercat sistemul de alarmă:

1.6. Lista principalelor componente, corect identificate, care alcătuiesc sistemul de alarmă:

5. Observații

(1) A se șterge, după caz.

(2) Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin caractere care nu sunt relevante pentru descrierea vehiculului, componentei sau unității tehnice separate ce constituie obiectul prezentului certificat de omologare, aceste caractere sunt reprezentate în documentație de simbolul:

„?” (de exemplu, ABC??123??).

(3) În conformitate cu definițiile din anexa II litera A la Directiva 70/156/CEE.

(4) Se indică numai pentru sistemele de alarmă pentru vehicule (SAV) ce urmează a fi utilizate pe vehicule a căror tensiune nominală de alimentare nu este de 12 volți.

(5) A se șterge, după caz.

(6) Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin caractere care nu sunt relevante pentru descrierea vehiculului, componentei sau unității tehnice separate ce constituie obiectul prezentului certificat de omologare, aceste caractere sunt reprezentate în documentație de simbolul:

„?” (de exemplu, ABC??123??).

(7) În conformitate cu definițiile din anexa II litera A la Directiva 70/156/CEE.

(8) A se șterge, după caz.

(9) Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin caractere care nu sunt relevante pentru descrierea vehiculului, componentei sau unității tehnice separate ce constituie obiectul prezentului certificat de omologare, aceste caractere sunt reprezentate în documentație de simbolul:

„?” (de exemplu, ABC??123??).

(10) În conformitate cu definițiile din anexa II litera A la Directiva 70/156/CEE.

ANEXA IV

DOMENIU DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI DISPOZIȚII PENTRU DISPOZITIVELE DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA UTILIZĂRII NEAUTORIZATE

1. Domeniul de aplicare

1.1. Toate vehiculele din categoriile M1 și N1 – definite în anexa II litera A la Directiva 70/156/CEE – trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de protecție împotriva utilizării neautorizate în conformitate cu dispozițiile stabilite la punctele 3 și 4.

1.2. Montarea acestui dispozitiv la vehicule din alte categorii este opțională, însă orice asemenea dispozitiv montat trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe.

2. Definiții

În sensul prezentei anexe:

prin „tip de vehicul” se înțelege o categorie de autovehicule care nu diferă în aspecte esențiale precum:

2.1.1. indicații referitoare la tipul vehiculului date de constructor;

2.1.2. amenajarea și construcția componentei sau componentelor vehiculului asupra cărora acționează dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate;

2.1.3. tipul dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate;

prin „dispozitiv de protecție împotriva utilizării neautorizate” se înțelege un sistem proiectat să împiedice punerea în funcțiune normală neautorizată a motorului sau a altei surse de energie motoare principale a vehiculului, în combinație cu cel puțin un sistem care să permită:

blocarea direcției;

blocarea transmisiei sau

blocarea comenzii schimbătorului de viteză

prin „direcție” se înțelege comanda direcției, coloana de direcție și elementele sale accesorii de acoperire, arborele de direcție, caseta de direcție și toate celelalte componente care afectează direct eficiența dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate;

prin „combinație” se înțelege una dintre variantele special elaborate și construite ale unui sistem de blocare care, la activarea sa corespunzătoare, permite funcționarea sistemului de blocare;

prin „cheie” se înțelege orice dispozitiv proiectat și construit pentru a face să funcționeze un sistem de blocare care este proiectat și construit pentru a fi acționat numai de către acest dispozitiv;

prin „cod aleator” se înțelege un cod electronic constând din câteva elemente a căror combinație se schimbă în mod aleator după fiecare utilizare a unității transmițătoare.

3. Specificații generale

3.1. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este astfel proiectat încât să fie necesară dezactivarea acestuia pentru a permite:

3.1.1. pornirea motorului prin intermediul comenzii normale și

3.1.2. dirijarea, conducerea sau înaintarea vehiculului prin mijloace proprii.

3.2. Cerințele de la punctul 3.1 sunt îndeplinite prin utilizarea unei singure chei.

3.3. Cu excepția cazului prevăzut la punctul 4.1.5, un sistem operat cu o cheie inserată într-un sistem de blocare nu permite scoaterea cheii înainte ca dispozitivul prevăzut la punctul 3.1 să intre în acțiune sau să fie armat.

3.4. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate prevăzut la punctul 3.1, precum și componentele vehiculului asupra cărora acționează, sunt astfel proiectate încât să nu poată fi deschise rapid și fără să atragă atenția sau să fie dezactivate sau distruse prin, de exemplu, utilizarea unor instrumente, echipamente sau sisteme ieftine, ușor de ascuns, disponibile publicului larg.

3.5. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este montat pe vehicul ca element original (respectiv, echipament instalat de producătorul vehiculului înainte de prima vânzare cu amănuntul). Dispozitivul trebuie montat astfel încât chiar după îndepărtarea carcasei sale să nu poată fi demontat, în stare blocată, altfel decât cu instrumente speciale. Dacă ar fi posibil să se scoată din funcțiune dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate prin îndepărtarea unor șuruburi, aceste șuruburi, cu excepția cazului în care sunt inamovibile, sunt acoperite de părți ale dispozitivului de protecție blocat.

3.6. Sistemele de blocare mecanice furnizează cel puțin 1 000 de combinații diferite sau un număr egal cu numărul total de vehicule fabricate anual dacă este mai mic de 1 000. La vehiculele de același tip, frecvența fiecărei combinații este de aproximativ 1 la 1 000.

3.7. Sistemele de blocare electrice/electronice, de exemplu, telecomenzile, au cel puțin 50 000 de combinații și încorporează coduri aleatoare și/sau au un timp minim de căutare de 10 zile, de exemplu, un maximum de 5 000 de combinații în 24 de ore pentru minimum 50 000 de variante.

3.8. Cheia și sistemul de blocare nu sunt codate în mod vizibil.

Sistemul de blocare este astfel conceput, construit și montat încât rotirea cilindrului sistemului de blocare, când este în poziția „blocat”, cu un cuplu mai mic de 2,45 Nm, nu este posibilă cu orice altă cheie decât cheia corespunzătoare și

3.9.1. pentru cilindrii cu rotitori cu știfturi ai sistemului de blocare, cel mult doi rotitori identici funcționând în aceeași direcție sunt poziționați adiacent, iar într-un sistem de blocare nu sunt mai mult de 60 % rotitori identici;

3.9.2. pentru cilindrii cu rotitori cu discuri ai sistemului de blocare, cel mult doi rotitori identici funcționând în aceeași direcție sunt poziționați adiacent, iar într-un sistem de blocare nu sunt mai mult de 50 % rotitori identici.

Dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate sunt de așa natură încât să excludă orice risc de blocare accidentală în timpul funcționării motorului, în special în cazul unui blocaj de natură să compromită securitatea.

3.10.1. Nu este posibilă activarea dispozitivelor de protecție împotriva utilizării neautorizate fără a pune mai întâi comenzile motorului în poziția de oprire pentru a efectua apoi o acțiune care nu este o continuare a acțiunii de oprire a motorului.

3.10.2. În cazul dispozitivelor de protecție împotriva utilizării neautorizate, dacă acțiunea de retragere a cheii activează dispozitivul, este necesară fie o mișcare de cel puțin 2 mm înainte de activarea dispozitivului, fie încorporarea un dispozitiv de siguranță pentru împiedicarea scoaterii accidentale sau a retragerii parțiale a cheii.

3.11. Servocomenzile pot fi utilizate numai pentru activarea acțiunii de blocare și/sau deblocare a dispozitivului pentru împiedicarea utilizării neautorizate. Dispozitivul este menținut în poziție de funcționare prin orice mijloace adecvate care nu necesită o sursă de energie.

3.12. Nu este posibilă punerea în funcțiune normală a motorului vehiculului înainte de dezactivarea dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate.

3.13. Dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate care împiedică eliberarea frânelor vehiculului nu sunt permise.

3.14. Dacă dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este echipat cu un dispozitiv de avertizare a șoferului, acesta este activat la deschiderea ușii conducătorului auto, cu excepția cazului în care dispozitivul a fost armat iar cheia scoasă din dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate.

4. Specificații particulare

În plus față de specificațiile generale prevăzute în secțiunea 3, dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate îndeplinește condițiile particulare prevăzute mai jos:

4.1. Dispozitive de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra direcției

4.1.1. Un dispozitiv de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra direcției o blochează pe aceasta. Înainte de a putea porni motorul, trebuie restabilită funcționarea normală a direcției.

4.1.2. Când dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este armat, nu este posibilă împiedicarea funcționării dispozitivului.

4.1.3. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate trebuie să continue să îndeplinească condițiile de la punctele 3.10, 4.1.1, 4.1.2 și 4.1.4 după ce a fost supus la 2 500 cicluri de blocare în fiecare direcție în cadrul încercării de rezistență la uzură descrisă în apendicele 1.

4.1.4. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate, în poziția „armat”, îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

4.1.4.1. Este suficient de puternic pentru a putea rezista, fără daune asupra mecanismului de direcție de natură să compromită siguranța, la aplicarea unui cuplu de 300 Nm pe axa fuzetei de direcție în ambele direcții, în condiții statice.

4.1.4.2. Încorporează un mecanism proiectat să cedeze sau să gliseze, astfel încât sistemul să reziste, continuu sau intermitent, la aplicarea unui cuplu de cel puțin 100 Nm. Sistemul de blocare trebuie încă să reziste la aplicarea acestui cuplu după încercarea descrisă în apendicele 2.

4.1.4.3. Încorporează un mecanism proiectat să permită volanului să se rotească liber pe fuzeta de direcție blocată. Mecanismul de blocare este suficient de puternic pentru a rezista la aplicarea unui cuplu de 200 Nm pe axa fuzetei de direcție în ambele direcții, în condiții statice.

4.1.5. Dacă dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este de așa natură încât cheia poate fi scoasă din dispozitiv în altă poziție decât poziția în care direcția nu este funcțională, el este astfel proiectat încât manevra necesară pentru a atinge această poziție și a îndepărta cheia să nu poată fi efectuată în mod inadvertent.

4.1.6. Dacă o componentă nu permite aplicarea cu ușurință a condițiilor de cuplu specificate la punctele 4.1.4.1, 4.1.4.2 și 4.1.4.3, dar sistemul de direcție rămâne totuși blocat, sistemul îndeplinește condițiile.

4.2. Dispozitive care acționează asupra transmisiei

4.2.1. Dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra transmisiei împiedică rotirea roților motoare ale vehiculului.

4.2.2. Când dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este armat, nu este posibilă împiedicarea funcționării dispozitivului.

4.2.3. Nu este posibil ca transmisia să fie blocată în mod inadvertent când cheia este în sistemul de blocare al dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate, chiar dacă dispozitivul de împiedicare a pornirii motorului este acționat sau armat.

4.2.4. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este astfel proiectat și construit încât rămâne complet funcțional chiar după un anumit grad de uzură produs de 2 500 de cicluri de blocare în fiecare direcție.

4.2.5. Dacă dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este de așa natură încât cheia poate fi scoasă în altă poziție decât poziția în care transmisia este blocată, acesta este astfel proiectat încât manevra necesară pentru a atinge această poziție și a scoate cheia să nu poată fi efectuată în mod inadvertent.

4.2.6. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este suficient de puternic pentru a rezista, fără daune de natură a compromite securitatea, la aplicarea în ambele direcții și în condiții statice a unui cuplu cu 50 % mai mare decât cuplul maxim care poate fi aplicat în mod normal transmisiei. La determinarea nivelului acestui cuplu de testare se ține cont nu de cuplul maxim al motorului, ci de cuplul maxim care poate fi transmis de ambreiaj sau de transmisia automată.

4.3. Dispozitive de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra comenzii schimbătorului de viteză

4.3.1. Un dispozitiv de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra comenzii schimbătorului de viteză trebuie să poată împiedica orice schimbare de viteză.

4.3.2. În cazul cutiilor de viteză manuale, trebuie să fie posibil să se blocheze levierul schimbătorului de viteză numai în marșarier; în mod complementar, este permisă blocarea în punctul mort.

4.3.3. În cazul unor cutii de viteză automate prevăzute cu o poziție de staționare (poziție park) trebuie să fie posibilă blocarea mecanismului numai în poziția de staționare; în mod complementar, este permisă blocarea în punctul mort și/sau marșarier.

4.3.4. În cazul cutiilor de viteză automate care nu sunt prevăzute cu o poziție de staționare (poziție park) trebuie să fie posibilă blocarea mecanismului numai în următoarele poziții: punct mort și/sau marșarier.

4.3.5. Dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este astfel proiectat și construit încât rămâne complet funcțional chiar după un anumit grad de uzură produs de 2 500 de cicluri de blocare în fiecare direcție.

5. Dispozitive electromecanice și electronice de protecție împotriva utilizării neautorizate

Dispozitivele electromecanice și electronice de protecție împotriva utilizării neautorizate, atunci când sunt montate pe vehicul, sunt conforme cu dispozițiile de la punctele 3 și 4 și punctul 5 din anexa V, mutatis mutandis.

Apendicele 1

Procedura de încercare de rezistență la uzură pentru dispozitivele de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra direcției

1. Echipamentul de încercare

1.1. Echipamentul de încercare constă în:

1.1.1. o armătură adecvată pentru montarea exemplarului de direcție echipat cu dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate, în sensul punctului 2.2 din anexa IV;

1.1.2. un mijloc de activare și dezactivare a dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate care necesită utilizarea cheii;

1.1.3. un mijloc de rotire a arborelui de direcție în raport cu dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate.

2. Metoda de încercare

2.1. Un exemplar complet al direcției, împreună cu dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate, este atașat armăturii prevăzute la punctul 1.1.1.

2.2. Un ciclu al procedurii de încercare constă din următoarele operațiuni:

2.2.1. poziția de pornire: dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este dezactivat, iar arborele de direcție este rotit într-o poziție care împiedică declanșarea dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate, cu excepția cazului în care tipul dispozitivului permite blocarea în orice poziție a direcției.

2.2.2. Armare: dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este mutat de la poziția dezactivată la cea activată, utilizând cheia.

2.2.3. Activare (1): fuzeta de direcție este rotită astfel încât cuplul pe aceasta, în momentul declanșării dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate, este de 40 Nm ± 2 Nm.

2.2.4. Dezactivare: dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate este dezactivat prin mijloace normale, cuplul fiind redus la zero pentru a ușura dezangajarea.

2.2.5. Retur (1): fuzeta de direcție este rotită într-o poziție care împiedică declanșarea dispozitivului de protecție împotriva utilizării neautorizate.

2.2.6. Rotire în sens invers: se repetă procedurile descrise la punctele 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4 și 2.2.5, însă în direcția inversă de rotire a coloanei volanului.

2.2.7. Intervalul de timp între două declanșări succesive ale dispozitivului este de cel puțin 10 secunde.

2.3. Ciclul de uzură se repetă de numărul de ori specificat la punctul 4.1.3 din anexa IV.

Apendicele 2

Procedura de încercare a dispozitivelor de protecție împotriva utilizării neautorizate care acționează asupra direcției utilizând un dispozitiv de limitare a cuplului

1. Echipamentul de încercare

1.1. Echipamentul de încercare constă în:

1.1.1. o instalație adecvată pentru susținerea părților relevante ale unui sistem de direcție sau, dacă testul este efectuat pe un vehicul complet, un sistem de ridicare capabil să ridice roțile de pe sol și

1.1.2. unul sau mai multe dispozitive capabile să producă și să măsoare un cuplu aplicat comenzii direcției, după cum se prevede la punctul 2.3. Precizia de măsurare trebuie să fie mai mică sau egală cu 2 %.

2. Descrierea procedurii de încercare

2.1. Dacă încercarea se desfășoară pe un vehicul complet, aceasta se desfășoară cu toate roțile vehiculului ridicate de la sol.

2.2. Blocarea direcției se activează astfel încât direcția să fie blocată.

2.3. Un cuplu se aplică comenzii direcției astfel încât aceasta să se rotească.

2.4. Ciclul de testare include o rotație a comenzii direcției de 90°, urmată de o rotație în direcția opusă de 180°, apoi de o nouă rotație de 90° în direcția inițială (a se vedea figura);

1 ciclu = + 90°/– 180°/+ 90° cu o toleranță de ± 10 %

2.5. Durata unui ciclu este egală cu 20 s ± 2 s.

2.6. Se efectuează cinci cicluri de încercare.

2.7. În cursul fiecărui ciclu de încercare, valoarea minimă înregistrată a cuplului este mai mare decât cea menționată la punctul 4.1.4.2 din prezenta anexă.

(1) Dacă dispozitivul de protecție împotriva utilizării neautorizate permite blocarea direcției în orice poziție, nu se efectuează operațiunile descrise la punctele 2.2.3 și 2.2.5.

ANEXA V

DOMENIU DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI DISPOZIȚII PENTRU DISPOZITIVELE DE IMOBILIZARE

1. Domeniul de aplicare

1.1. Toate vehiculele din categoria M1 trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de imobilizare.

1.2. Montarea acestui dispozitiv la vehicule din alte categorii este opțională, dar orice asemenea dispozitiv montat trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe, mutatis mutandis.

2. Definiții

În sensul prezentei directive:

Prin „dispozitiv de imobilizare” se înțelege un dispozitiv destinat să împiedice deplasarea unui vehicul prin tracțiunea propriului său motor.

Prin „echipament de control” se înțelege echipamentul necesar pentru activarea și/sau dezactivarea unui dispozitiv de imobilizare.

Prin „indicator de poziție” se înțelege orice dispozitiv destinat să indice starea dispozitivului de imobilizare (activat/dezactivat, trecere de la activat la dezactivat și invers).

Prin „activat” se înțelege starea în care vehiculul nu poate fi condus pe baza tracțiunii propriului său motor.

Prin „dezactivat” se înțelege starea în care vehiculul poate fi condus în mod normal.

Prin „cheie” se înțelege orice dispozitiv proiectat și construit pentru a face să funcționeze un sistem de blocare care este proiectat și construit pentru a fi acționat numai de către acest dispozitiv.

Prin „dispozitiv de dezactivare” se înțelege un element de proiectare care blochează dispozitivul de imobilizare în poziția „dezactivat”.

Prin „tip de dispozitiv de imobilizare” se înțeleg sistemele care nu diferă în mod semnificativ în aspecte esențiale precum:

marca sau numele comercial al constructorului;

tipul de echipament de control;

metoda lor de funcționare pe sistemul sau sistemele relevante ale vehiculului (conform dispozițiilor punctului 4.1).

3. Specificații generale

3.1. Trebuie să fie posibil să se activeze și să se dezactiveze dispozitivul de imobilizare în conformitate cu aceste cerințe.

3.2. Dacă dispozitivul de imobilizare include un dispozitiv de transmisie radio, de exemplu, pentru activare și dezactivare, acesta este conform cu standardele ETSI corespunzătoare (1).

3.3. Dispozitivul de imobilizare și instalarea sa sunt astfel proiectate încât orice vehicul echipat cu acesta continuă să îndeplinească cerințele tehnice.

3.4. Dispozitivul de imobilizare nu poate să intre în funcțiune atunci când cheia de contact este în poziția de funcționare a motorului.

3.5. Se poate scoate din funcțiune un dispozitiv de imobilizare numai când este în starea „dezactivat”, utilizându-se o cheie adecvată.

3.6. Dispozitivul de imobilizare este proiectat și construit astfel încât, atunci când este instalat, să nu afecteze funcția și funcționarea proiectate ale vehiculului, chiar în cazul unei funcționări defectuoase.

3.7. Dispozitivul de imobilizare este proiectat și construit astfel încât, atunci când este instalat pe un vehicul, în conformitate cu instrucțiunile producătorului, să nu poată fi făcut inutilizabil sau distrus în mod rapid și fără să atragă atenția cu ajutorul, de exemplu, unor instrumente, echipamente sau sisteme ieftine, ușor de ascuns, disponibile publicului larg. Înlocuirea unei componente principale sau a unui ansamblu principal pentru a evita dispozitivul de imobilizare este dificilă și necesită timp.

3.8. Dispozitivul de imobilizare este proiectat și construit astfel încât, atunci când este instalat în conformitate cu specificațiile constructorului, să poată rezista mediului din vehicul pentru o durată de viață rezonabilă (a se vedea punctul 5 pentru încercări). În special proprietățile electrice ale circuitului de bord nu sunt afectate negativ de adăugarea dispozitivului de imobilizare (conexiuni sudate, siguranța contactelor etc.).

3.9. Dispozitivul de imobilizare poate fi combinat cu alte sisteme ale vehiculului sau poate fi integrat în acestea (de exemplu, controlul motorului, sisteme de alarmă).

4. Specificații particulare

4.1. Gradul de blocare

4.1.1. Dispozitivul de imobilizare este conceput astfel încât să împiedice funcționarea vehiculului pe baza tracțiunii proprii a acestuia prin intermediul unuia dintre mijloacele următoare:

4.1.1.1. dezactivarea a cel puțin două circuite separate ale vehiculului care sunt necesare pentru funcționarea acestuia prin mijloace proprii (de exemplu, pornirea motorului, aprinderea, alimentarea cu combustibil etc.);

4.1.1.2. blocarea prin cod a cel puțin uneia dintre unitățile de control necesare pentru funcționarea vehiculului;

4.1.2. Un dispozitiv de imobilizare montat pe un vehicul echipat cu un convertizor catalitic nu determină intrarea de combustibil nears în sistemul de evacuare.

4.2. Fiabilitatea în funcționare

Fiabilitatea în funcționare este obținută printr-o proiectare adecvată a dispozitivului de imobilizare, luându-se în considerare condițiile specifice de mediu din vehicul (conform punctelor 3.8 și 5).

4.3. Siguranța în funcționare

Se asigură că dispozitivul de imobilizare nu își schimbă starea (activat/dezactivat) în urma oricăreia dintre încercările de la punctul 5.

4.4. Activarea dispozitivului de imobilizare

4.4.1. Dispozitivul de imobilizare trebuie activat fără o acțiune suplimentară din partea conducătorului auto atunci când acesta părăsește vehiculul sau, cel târziu:

—	la rotirea cheii de contact în poziția „0” în contact și la utilizarea unei uși; în plus, dispozitivele de imobilizare care se dezactivează imediat înainte sau în cursul procedurii normale de pornire a vehiculului se pot activa la întreruperea contactului;

—	după cel mult 5 minute de la scoaterea cheii din contact sau

—	la închiderea vehiculului.

4.5. Dezactivarea

4.5.1. Dezactivarea se realizează utilizând unul sau mai multe dintre următoarele dispozitive. Sunt permise alte dispozitive cu performanțe echivalente.

4.5.1.1. O cheie mecanică, în conformitate cu dispozițiile din anexa VI, apendicele 3.

4.5.1.2. O tastatură numerică pentru introducerea unui cod care poate fi ales în mod individual, cu cel puțin 10 000 de combinații.

4.5.1.3. Un dispozitiv electric/electronic, de exemplu, telecomandă, cu cel puțin 50 000 de combinații și dispunând de un sistem de codare aleatoare și/sau cu un timp minim de căutare de 10 zile, adică cel mult 5 000 de combinații în 24 de ore pentru cel puțin 50 000 de combinații.

4.6. Indicator de poziție

4.6.1. Pentru a furniza informații privind starea dispozitivului de imobilizare (activat/dezactivat, schimbare de la activat la dezactivat și invers) sunt permise indicatoare optice în interiorul și exteriorul habitaclului. Intensitatea luminoasă a semnalelor optice instalate în afara habitaclului nu depășește 0,5 cd.

4.6.2. Dacă este cazul, indicarea manevrelor „dinamice” pe termen scurt, precum și a schimbărilor de la „activat” la „dezactivat” și invers, este de natură optică, în conformitate cu punctul 4.6.1. Acest semnal optic poate fi, de asemenea, produs prin funcționarea simultană a lămpilor de direcție și/sau a lămpilor de iluminare a habitaclului, cu condiția ca durata semnalizării optice prin lămpile de direcție să nu depășească 3 secunde.

5. Parametri de funcționare și condiții de încercare

5.1. Parametri de funcționare

Toate componentele dispozitivului de imobilizare sunt conforme cu dispozițiile din anexa VI punctul 5.

Această dispoziție nu se aplică:

—	acelor componente care sunt montate și testate ca parte a vehiculului, indiferent dacă este montat sau nu un dispozitiv de imobilizare (de exemplu, lămpi) sau

—	acelor componente care au fost testate anterior ca parte a vehiculului, în cazul în care au fost furnizate mijloace de probă documentare.

5.2. Condiții de încercare

Toate încercările se desfășoară consecutiv pe un singur dispozitiv de imobilizare. Totuși, la latitudinea autorității de încercare, se pot utiliza alte eșantioane dacă se consideră că aceasta nu afectează rezultatele celorlalte încercări.

5.2.1. Încercarea de funcționare

La finalizarea tuturor testelor specificate mai jos, se verifică funcționarea normală a dispozitivului de imobilizare în condițiile normale de încercare specificate la punctul 5.2.1.2 din anexa VI. Dacă este necesar, siguranțele pot fi înlocuite înainte de încercare.

Toate componentele dispozitivului de imobilizare sunt conforme cu recomandările din anexa VI punctele 5.2.2-5.2.8 și 5.2.12.

6. Instrucțiuni

(punctele 6.1-6.3 privesc numai instalarea unui sistem vândut cu amănuntul)

Fiecare dispozitiv de imobilizare este însoțit de elementele următoare:

6.1. Instrucțiuni de instalare

6.1.1. Lista vehiculelor și a modelelor de vehicule cărora le este destinat dispozitivul. Această listă poate fi specifică sau generică, de exemplu, „toate automobilele cu motor pe benzină și baterii de 12 V cu borna negativă la masă”.

6.1.2. Metodă de instalare ilustrată în fotografii și/sau desene foarte clare.

6.1.3. Instrucțiunile de instalare detaliate oferite de furnizor sunt astfel încât, atunci când sunt urmate corect de un instalator competent, să nu fie afectată siguranța și fiabilitatea vehiculului.

6.1.4. Instrucțiunile de instalare furnizate identifică cerințele de energie electrică ale dispozitivului de imobilizare și, dacă este cazul, recomandă o baterie cu tensiune mai mare.

6.1.5. Furnizorul oferă detalii ale procedurilor de verificare a vehiculului după instalarea dispozitivului. Se acordă atenție specială caracteristicilor referitoare la securitate.

6.2. Un certificat de instalare necompletat, al cărui model este furnizat în apendicele 1.

6.3. Un avertisment general adresat cumpărătorului dispozitivului de imobilizare, atrăgându-i-se atenția asupra următoarelor elemente:

—	dispozitivul de imobilizare trebuie să fie instalat în conformitate cu instrucțiunile producătorului;

—	se recomandă alegerea unui bun instalator (cumpărătorul poate cere producătorului dispozitivului de imobilizare să indice instalatori autorizați);

—	certificatul de instalare furnizat împreună cu dispozitivul de imobilizare trebuie să fie completat de instalator.

6.4. Instrucțiuni de utilizare

6.5. Instrucțiuni de întreținere

6.6. Un avertisment general privind pericolele efectuării de modificări sau adăugiri la dispozitivul de imobilizare; aceste modificări și adăugiri ar anula în mod automat certificatul de instalare menționat la punctul 6.2.

Apendicele 1

Model de certificat de instalare

Subsemnatul, …,

certific că instalarea dispozitivului de imobilizare descris mai jos a fost realizată de mine în conformitate cu instrucțiunile de montare furnizate de fabricantul sistemului.

Descrierea vehiculului:

Marca:

Tipul:

Numărul de serie:

Numărul de înmatriculare:

Descrierea dispozitivului de imobilizare:

Marca:

Tipul:

Numărul de omologare:

Emis la: … la data: ….

Adresa completă a instalatorului (și ștampila, dacă este cazul):

Semnătura: …

Funcția: …

(1) ETSI: Institutul European de Standarde în Telecomunicații. Dacă aceste standarde nu sunt disponibile la intrarea în vigoare a prezentei directive, atunci se aplică dispozițiile interne relevante.

ANEXA VI

DOMENIU DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI DISPOZIȚII PRIVIND SISTEMELE DE ALARMĂ PENTRU VEHICULE

1. Domeniul de aplicare

Prezenta anexă se aplică la:

Partea I: Sisteme de alarmă pentru vehicule (SAV) care sunt destinate montării permanente pe vehiculele din categoria M1 (1) și pe cele din categoria N1 (1) cu o masă maximă tehnic admisă de cel mult 2 000 kg (2).

Partea II: Vehicule din categoria M1 (1) și cele din categoria N1 (1) cu o masă maximă tehnic admisă de cel mult 2 000 kg în privința sistemului sau sistemelor lor de alarmă (SA) (2).

1.3. Dacă un astfel de sistem este montat pe vehicule din alte categorii, acesta trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe, mutatis mutandis.

PARTEA I

OMOLOGAREA DE TIP A SISTEMELOR DE ALARMĂ PENTRU VEHICULE

2. Definiții

În sensul părții I din prezenta anexă

Prin „sistem de alarmă pentru vehicule” (SAV) se înțelege un sistem destinat instalării pe unul sau mai multe tipuri de vehicule, proiectat astfel încât să indice efracțiile sau intervențiile asupra vehiculului; aceste sisteme pot furniza o protecție suplimentară împotriva utilizării neautorizate a vehiculului;

Prin „senzor” se înțelege un dispozitiv care detectează o schimbare ce ar putea fi produsă de efracția sau intervenția asupra unui vehicul;

Prin „dispozitiv de semnal de alarmă” se înțelege un dispozitiv care indică faptul că a avut loc o efracție sau o intervenție;

Prin „echipament de control” se înțelege echipamentul necesar pentru activarea, dezactivarea și testarea SAV și pentru transmiterea alarmei către dispozitivele de avertizare;

Prin „activat” se înțelege starea unui SAV în care o alarmă poate fi transmisă dispozitivelor de avertizare;

Prin „dezactivat” se înțelege starea unui SAV în care o alarmă nu poate fi transmisă dispozitivelor de avertizare;

Prin „tip de sistem de alarmă pentru vehicule” se înțeleg sistemele care nu diferă în mod semnificativ în aspecte esențiale precum:

marca sau numele comercial al constructorului;

tipul de senzor;

tipul de dispozitiv de semnal de alarmă;

tipul de echipament de control.

Prin „dispozitiv de imobilizare” se înțelege un dispozitiv destinat să împiedice utilizarea unui vehicul pe baza tracțiunii propriului său motor.

Prin „alarmă de pericol” se înțelege un dispozitiv care permite unei persoane să utilizeze o alarmă, instalată pe vehicul, pentru a cere ajutor în caz de urgență.

3. Specificații generale

3.1. În cazul unei efracții sau intervenții asupra unui vehicul, SAV produce un semnal de alarmă.

Semnalul de alarmă este sonor și, în plus, poate include dispozitive de alarmă optice sau poate fi o alarmă radio sau orice combinație a celor de mai sus.

3.2. SAV este proiectat, construit și instalat astfel încât vehiculul, când este echipat, continuă să fie în conformitate cu cerințele tehnice aplicabile, în special în privința compatibilității electromagnetice.

3.3. Dacă SAV include posibilitatea unei transmisii radio, de exemplu, pentru activare și dezactivare, sistemul este în conformitate cu normele ETSI aplicabile. Frecvența trebuie să fie de 433,92 MHz iar puterea maximă emisă de 25 mW.

3.4. Instalarea unui SAV într-un vehicul nu este de natură să influențeze performanțele vehiculului (în starea neactivată) sau securitatea funcționării.

3.5. SAV și componentele acestuia nu se activează în mod inadvertent, în special în timp ce motorul funcționează.

3.6. O pană a SAV ori a alimentării electrice a acestuia nu afectează securitatea funcționării vehiculului.

3.7. SAV, componentele sale și piesele controlate de acestea sunt proiectate, construite și instalate astfel încât să se reducă la minimum riscul ca cineva să le scoată din funcțiune sau să le distrugă rapid și fără să atragă atenția, de exemplu, prin utilizarea unor instrumente, echipamente sau sisteme ieftine, ușor de ascuns, disponibile publicului larg.

3.8. Mijloacele de activare și dezactivare a SAV sunt proiectate astfel încât să nu anuleze dispozițiile anexei IV la prezenta directivă. Sunt permise conexiunile electrice la componentele vizate de anexa menționată.

3.9. Sistemul este astfel dispus încât scurtcircuitarea oricărui circuit de semnal de alarmă să nu împiedice funcționarea niciunui element al sistemului de alarmă, altul decât circuitul întrerupt.

3.10. SAV poate include un dispozitiv de imobilizare care este în conformitate cu cerințele din anexa V.

4. Specificații particulare

4.1. Gradul de protecție

4.1.1. Condiții specifice

SAV detectează și semnalizează cel puțin deschiderea oricărei uși a vehiculului, a capotei motorului și a compartimentului de bagaje. O pană sau întrerupere a surselor de lumină, de exemplu, lumina din habitaclu, nu împiedică funcționarea comenzii.

Sunt permiși senzori eficienți suplimentari pentru informații/afișaj, de exemplu, în caz de efracție în vehicul, de exemplu, comanda deschiderii habitaclului, comanda geamurilor, spargerea oricărei suprafețe de sticlă sau în caz de tentativă de furt a vehiculului, de exemplu, senzor de înclinare, ținând cont de măsurile de împiedicare a oricărei declanșări inadvertente a alarmei ( = alarmă falsă, a se vedea punctul 4.1.2).

În măsura în care acești senzori suplimentari generează un semnal de alarmă chiar după ce a avut loc o efracție (de exemplu, prin spargerea unei suprafețe de sticlă) sau din cauza unor influențe externe (de exemplu, vântul), semnalul de alarmă, activat de unul dintre senzorii de mai sus, este activat de cel mult 10 ori în aceeași perioadă de activare a SAV. În acest caz, perioada de activare se limitează prin dezactivarea autorizată a sistemului în urma acțiunii utilizatorului vehiculului.

Anumite tipuri de senzori suplimentari, de exemplu, senzori pentru comanda deschiderii habitaclului (cu ultrasunete, infraroșii) sau de înclinație etc. pot fi dezactivați în mod intenționat. În acest caz, trebuie efectuată o acțiune deliberată specifică de fiecare dată înaintea activării SAV. Nu trebuie să fie posibilă dezactivarea senzorilor în timp ce sistemul de alarmă este în starea „activat”.

4.1.2. Securitate împotriva alarmelor false.

4.1.2.1. Prin măsuri adecvate, de exemplu:

—	proiectarea mecanică și proiectarea circuitului electric în conformitate cu condițiile specifice aplicabile autovehiculelor;

—	alegerea și aplicarea principiilor de funcționare și comandă pentru sistemul de alarmă și componentele acestuia,

se asigură faptul că SAV, atât în starea „activat”, cât și în cea „dezactivat”, nu poate determina declanșarea în mod inadvertent a semnalului sonor de alarmă în cazul:

—	unui impact asupra vehiculului: încercare specificată la punctul 5.2.13;

—	compatibilității electromagnetice: încercări specificate la punctul 5.2.12;

—	scăderii tensiunii bateriei prin descărcare continuă: încercare specificată la punctul 5.2.14;

—	alarmei false declanșate de comanda deschiderii habitaclului: încercare specificată la punctul 5.2.15.

4.1.2.2. Dacă solicitantul omologării poate demonstra, de exemplu, prin furnizarea de date tehnice, că protecția împotriva alarmelor false este asigurată în mod satisfăcător, serviciul tehnic răspunzător de desfășurarea încercărilor de omologare poate să nu solicite unele dintre încercările de mai sus.

4.2. Alarma sonoră

4.2.1. Generalități

Semnalul de alarmă este auzit și recunoscut în mod clar și diferă semnificativ de alte semnale sonore utilizate în traficul rutier.

În plus față de dispozitivul original de avertizare sonoră, un dispozitiv de semnal de alarmă sonor separat poate fi montat în zona vehiculului controlată de SAV, unde este protejat împotriva unui acces ușor și rapid.

Dacă este utilizat un dispozitiv separat de semnal de alarmă sonor în conformitate cu punctul 4.2.3.1, dispozitivul original standard de avertizare sonoră poate fi declanșat în plus de SAV, cu condiția ca orice interferență cu dispozitivul de avertizare sonoră standard (în general, mai ușor accesibil) să nu afecteze funcționarea dispozitivului separat de semnal de alarmă sonor.

4.2.2. Durata semnalului de alarmă sonor:

Minimum: 25 s

Maximum: 30 s.

Semnalul de alarmă sonor poate suna din nou numai după următoarea intervenție asupra vehiculului, respectiv, după intervalul de timp menționat mai sus (restricții: a se vedea punctele 4.1.1 și 4.1.2).

Dezactivarea sistemului de alarmă întrerupe imediat semnalul de alarmă.

4.2.3. Specificații privind semnalul sonor.

4.2.3.1. Dispozitiv de semnal de alarmă cu ton constant (spectru de frecvență constant), de exemplu, claxoane: date acustice etc. în conformitate cu apendicele 4.

Semnal de alarmă intermitent (pornit/oprit):

Frecvența de declanșare 2 Hz ± 1 Hz

Durata de funcționare = durata de oprire ± 10 %

4.2.3.2. Semnal de alarmă sonor cu modulație de frecvență: Date acustice etc. în conformitate cu apendicele 4 din prezenta anexă, dar trecere egală cu cea a unei game de frecvență semnificativă în intervalul menționat mai sus (de la 1 800 la 3 550 Hz) în ambele sensuri.

Frecvența de trecere 2 Hz ± 1 Hz

4.2.3.3. Nivel sonor

Sursa sonoră este:

—	un dispozitiv de avertizare sonoră omologat în conformitate cu Directiva 70/388/CEE, secțiunea 1 sau un dispozitiv care îndeplinește condițiile de la punctele 1 și 2 din apendicele 4 la prezenta anexă.

—	Totuși, în cazul unei surse sonore diferite de dispozitivul original de avertizare sonoră, nivelul minim al sunetului poate fi redus la 100 dB (A), măsurat în condițiile specificate în apendicele 4.

4.3. Semnal de alarmă optic – dacă este montat

4.3.1. Generalități

În cazul unei efracții sau intervenții asupra vehiculului, dispozitivul activează un semnal de alarmă optic specificat la punctele 4.3.2 și 4.3.3.

4.3.2. Durata semnalului de alarmă optic

Semnalul de alarmă optic are o durată cuprinsă între 25 secunde și 5 minute după declanșarea alarmei.

Dezactivarea sistemului de alarmă întrerupe imediat semnalul de alarmă.

4.3.3. Tip de semnal de alarmă optic

Funcționarea intermitentă a tuturor lămpilor de direcție și/sau a luminii din habitaclu, inclusiv toate lămpile din același circuit electric.

Frecvența de declanșare 2 Hz ± 1 Hz

În raport cu semnalul sonor, sunt permise și semnale asincrone.

Durata de funcționare = durata de oprire ± 10 %.

4.4. Alarmă radio (apel prin radio) – dacă este montată

SAV poate cuprinde un dispozitiv care generează un semnal de alarmă transmis prin radio.

4.5. Blocarea activării sistemului de alarmă

Când motorul este în funcțiune, activarea deliberată sau inadvertentă a sistemului de alarmă este imposibilă.

4.6. Activarea și dezactivarea SAV

4.6.1. Activarea

Orice mijloc adecvat de activare a SAV este permis, cu condiția să nu declanșeze în mod inadvertent alarme false.

4.6.2. Dezactivarea

Dezactivarea SAV se realizează utilizând unul sau mai multe dintre următoarele dispozitive: (sunt permise alte dispozitive cu performanțe echivalente)

—	o cheie mecanică (în conformitate cu dispozițiile apendicelui 3 la prezenta anexă) care poate fi cuplată cu un sistem centralizat de blocare a vehiculului cu cel puțin 1 000 de combinații, acționat din exterior;

—	un dispozitiv electric/electronic, de exemplu, telecomandă, cu cel puțin 50 000 de combinații care încorporează coduri aleatoare și/sau are un timp minim de căutare de 10 zile, adică cel mult 5 000 de combinații în 24 de ore pentru cel puțin 50 000 de combinații;

—	o cheie mecanică sau un dispozitiv electric/electronic în interiorul habitaclului protejat, cu ieșire/intrare temporizată.

4.7. Ieșire temporizată

Dacă dispozitivul de întrerupere pentru activarea SAV este montat în zona protejată, este prevăzută o ieșire temporizată. Este posibil ca ieșirea temporizată să fie reglată între 15 și 45 de secunde după acționarea întrerupătorului. Perioada de temporizare poate fi ajustată în funcție de nevoile utilizatorilor.

4.8. Intrare temporizată

Dacă dispozitivul de întrerupere pentru activarea SAV este montat în zona protejată, o temporizare de minimum 5 secunde și maximum 15 secunde este permisă înainte de activarea semnalelor de alarmă sonore și optice. Perioada de temporizare poate fi ajustată în funcție de nevoile utilizatorilor.

4.9. Indicator de poziție

4.9.1. Pentru a furniza informații privind starea SAV (activat/dezactivat, perioadă de activare a alarmei, alarmă activată), sunt permise indicatoare optice în interiorul și exteriorul habitaclului. Intensitatea luminoasă a semnalelor optice instalate în afara habitaclului nu depășește 0,5 cd.

4.9.2. Dacă este cazul, indicarea manevrelor „dinamice” pe termen scurt, precum și a schimbărilor de la „activat” la „dezactivat” și invers, este de natură optică, în conformitate cu punctul 4.9.1. Acest semnal optic poate fi de asemenea, produs prin funcționarea simultană a lămpilor de direcție și/sau a lămpilor de iluminare a habitaclului, cu condiția ca durata semnalizării optice prin lămpile de direcție să nu depășească 3 secunde.

4.10. Alimentarea cu energie electrică

Sursa de alimentare a SAV poate fi bateria vehiculului.

Dacă există o baterie suplimentară, aceasta este reîncărcabilă și nu furnizează în nici un fel energie altor componente ale sistemului electric al vehiculului.

4.11. Specificații pentru funcțiile opționale

4.11.1. Autocontrol, indicarea automată a penei

La activarea SAV, anomaliile, de exemplu, ușile deschise etc. pot fi detectate printr-o funcție de autocontrol (control de plauzibilitate), iar această situație poate fi indicată.

4.11.2. Alarmă de pericol

O alarmă optică și/sau sonoră și/sau radio este permisă indiferent de starea (activată sau dezactivată) și/sau funcția SAV. Această alarmă este declanșată din interiorul vehiculului și nu afectează starea (activată sau dezactivată) a SAV. De asemenea, trebuie să fie posibil ca utilizatorul vehiculului să scoată din funcțiune alarma de pericol. În cazul unei alarme sonore, durata în care sună după activare nu este restricționată. O alarmă de pericol nu imobilizează motorul și nici nu îl oprește dacă acesta funcționează.

5. Parametri de funcționare și condiții de încercare (3)

5.1. Parametri de funcționare

Toate componentele SAV funcționează fără defecțiuni în următoarele condiții.

5.1.1. Condiții climatice

Sunt definite două categorii de temperatură ambiantă, după cum urmează:

—	între –40 °C și +85 °C pentru componentele ce urmează a fi montate în habitaclu sau compartimentul de bagaje;

—	între –40 °C și + 125 °C pentru componentele ce urmează a fi montate în compartimentul motorului, dacă nu se specifică altfel.

5.1.2. Gradul de protecție al instalației

Sunt prevăzute următoarele grade de protecție în conformitate cu publicația 529-1989 a CEI:

—	IP 40 pentru componentele ce urmează a fi montate în habitaclu;

—	IP 42 pentru componentele ce urmează a fi montate în habitaclul roadsterelor/decapotabilelor și automobilelor cu panouri de trapă dacă amplasarea instalației necesită un grad mai mare de protecție decât IP 40;

—	IP 54 pentru toate celelalte componente.

Producătorul SAV specifică în instrucțiunile de instalare orice restricții privind amplasarea oricărei părți a instalației în legătură cu prafului, apa și temperatura.

5.1.3. Rezistența la intemperii

Șapte zile în conformitate cu IEC 68-2-30-1980.

5.1.4. Caracteristici electrice

Tensiune de alimentare nominală: 12 V

Gamă de tensiuni de funcționare: de la 9 V la 15 V în intervalul de temperaturi de la punctul 5.1.1.

Toleranță de timp pentru supratensiuni la 23 °C:

U = 18 V, maximum 1 oră,

U = 24 V, maximum 1 minut.

5.2. Condiții de încercare

5.2.1. Încercări de funcționare

5.2.1.1. Se verifică conformitatea SAV cu următoarele specificații:

—	durata alarmei în conformitate cu punctele 4.2.2 și 4.3.2;

—	frecvența și raportul pornit/oprit în conformitate cu punctele 4.3.3 și 4.2.3.1 sau respectiv 4.2.3.2;

—	numărul de cicluri de alarmă în conformitate cu punctul 4.1.1, dacă este cazul;

—	controlarea blocării activării sistemelor de alarmă în conformitate cu punctul 4.5.

5.2.1.2. Condiții normale de testare

Tensiune U = 12 V ± 0,2 V

Temperatură T = 23 °C ± 5 °C

5.2.2. Rezistență la schimbări de temperatură și tensiune

Conformitatea cu specificațiile definite la punctul 5.2.1.1 este de asemenea, verificată în următoarele condiții:

Temperatură de încercare T = – 40 °C ± 2 °C

Tensiune de încercare U = 9 V ± 0,2 V

Durata de stocare 4 ore

5.2.2.2. Pentru componentele ce urmează a fi montate în habitaclu sau în compartimentul de bagaje:

Temperatură de încercare T = 85 °C ±2 °C

Tensiune de încercare U = 15 V ± 0,2 V

Durata de stocare 4 ore

5.2.2.3. Pentru componentele ce urmează a fi montate în compartimentul motorului, cu excepția cazului în care se specifică în mod diferit:

Temperatură de încercare T = 125 °C ±2 °C

Tensiune de încercare U = 15 V ± 0,2 V

Durata de stocare 4 ore

5.2.2.4. SAV, atât în starea „activat” cât și în cea „dezactivat”, este supus unei supratensiuni egale cu 18 V ± 0,2 timp de 1 oră.

5.2.2.5. SAV, atât în starea „activat” cât și în cea „dezactivat”, este supus unei supratensiuni egale cu 24 V ± 0,2 timp de 1 minut.

5.2.3. Securitatea funcționării după o încercare de etanșeitate la corpuri străine și la apă

După încercarea de etanșeitate la corpuri străine și la apă în conformitate cu IEC 529-1989, pentru grade de protecție în conformitate cu punctul 5.1.2, se repetă încercările de funcționare în conformitate cu punctul 5.2.1.

5.2.4. Securitatea funcționării după încercarea de rezistență la apa de condensare

După o încercare de rezistență la umiditate ce urmează a fi efectuată în conformitate cu IEC 68-2-30-1980, se repetă încercările de funcționare în conformitate cu punctul 5.2.1.

5.2.5. Încercare de protecție la inversarea polarității

SAV și componentele acestuia nu sunt distruse de o inversare a polarității de până la 13 V timp de 2 minute.

După acest test, se repetă încercările de funcționare în conformitate cu punctul 5.2.1.

5.2.6. Încercare de protecție la scurtcircuit

Toate conexiunile electrice ale SAV trebuie să reziste la scurtcircuite cu pământul, maximum 13 V și/sau protejate cu siguranțe.

După această încercare se repetă încercările de funcționare în conformitate cu punctul 5.2.1, schimbând siguranțele dacă este necesar.

5.2.7. Consumul de energie în starea „activat”

Consumul de energie în starea activată în condițiile date la punctul 5.2.1.2 nu depășește 20 mA pentru întregul sistem de alarmă, inclusiv indicatorul de poziție și dispozitivul de imobilizare, dacă este montat.

5.2.8. Securitatea funcționării după încercarea de rezistență la vibrații

5.2.8.1. Pentru această încercare, componentele sunt subdivizate în două tipuri:

Tipul 1: componente montate în mod normal pe vehicul;

Tipul 2: componente destinate atașării la motor.

5.2.8.2. Componentele/SAV sunt supuse unui regim de vibrații sinusoidale ale cărui caracteristici sunt după cum urmează:

5.2.8.2.1. Pentru tipul 1

Frecvența este variabilă de la 10 Hz la 500 Hz, cu o amplitudine maximă de ± 5 mm și o accelerație maximă de 3 g (valoare de vârf 0).

5.2.8.2.2. Pentru tipul 2

Frecvența este variabilă de la 20 Hz la 300 Hz, cu o amplitudine maximă de ± 2 mm și o accelerație maximă de 15 g (valoare de vârf 0).

5.2.8.2.3. Pentru ambele tipuri, 1 și 2:

variația de frecvență este de 1 octavă/min;

numărul de cicluri este 10, testul este efectuat de-a lungul tuturor celor 3 axe;

vibrațiile sunt aplicate la frecvențe scăzute la o amplitudine constantă maximă și la o accelerație constantă maximă la frecvențe ridicate.

5.2.8.3. În cursul testului, SAV este conectat electric și cablul este sprijinit după 200 mm.

5.2.8.4. După încercarea de rezistență la vibrații se repetă încercările de funcționare în conformitate cu punctul 5.2.1.

5.2.9. Încercarea de durabilitate

În condițiile de încercare specificate la punctul 5.2.1.2, declanșarea a 300 de cicluri complete de alarmă (sonore și/sau optice) cu un timp de odihnă al dispozitivului sonor de 5 minute.

5.2.10. Încercări pentru întrerupătorul exterior cu cheie (instalat în afara vehiculului)

Următoarele încercări se efectuează numai dacă nu este utilizat cilindrul de încuietoare al sistemului original de blocare a ușii.

5.2.10.1. Întrerupătorul cu cheie este astfel proiectat și construit încât rămâne complet funcțional după:

—	2 500 cicluri de activare/dezactivare în fiecare direcție, urmate de;

—	minimum 96 de ore de expunere la încercarea cu jet de sare în conformitate cu IEC 68-2-11-1981, încercarea de rezistență la coroziune.

5.2.11. Încercarea sistemelor de protecție a habitaclului

Alarma este activată când un panou vertical de 0,2 × 0,15 m este inserat 0,3 m (măsurat de la centrul panoului vertical) prin fereastra deschisă a unei uși din față în habitaclu, spre față și paralel cu drumul la o viteză de 0,4 m/s și la un unghi de 45 ° cu mediana longitudinală a vehiculului. (A se vedea desenele din apendicele 2 la prezenta anexă.)

5.2.12. Compatibilitatea electromagnetică

Sistemele de alarmă ale autovehiculelor sunt în conformitate cu cerințele tehnice relevante, în special privind compatibilitatea electromagnetică (CEM).

5.2.13. Securitate împotriva alarmelor false în cazul unui impact asupra vehiculului

Se verifică faptul că un impact de până la 4,5 jouli al unui corp emisferic cu un diametru de 165 mm și un coeficient de 70 ± 10 Shore A aplicat oriunde pe caroseria sau suprafața de sticlă a vehiculului nu produce alarme false.

5.2.14. Securitatea împotriva alarmelor false în cazul unei căderi de tensiune

Se verifică faptul că scăderea lentă a tensiunii bateriei principale prin descărcarea continuă a 0,5 V/h până la 3 V nu produce alarme false.

Condiții de încercare: a se vedea punctul 5.2.1.2.

5.2.15. Încercare pentru securitatea împotriva alarmelor false ale comenzii habitaclului

Sistemele destinate protecției habitaclului în conformitate cu punctul 4.1.1 sunt încercate împreună cu un vehicul în condiții normale (punctul 5.2.1.2).

Sistemul, instalat în conformitate cu instrucțiunile producătorului, nu se declanșează când este supus de 5 ori la încercarea descrisă la punctul 5.2.13 la intervale de 0,5 s.

Prezența unei persoane care atinge vehiculul sau care se deplasează în jurul acestuia (cu ferestrele închise) nu produce alarme false.

6. Instrucțiuni

Fiecare SAV este însoțit de:

6.1. Instrucțiuni de instalare:

6.1.2. Metodă de instalare ilustrată în fotografii și/sau desene foarte clare.

6.1.3. În cazul unui SAV care include un dispozitiv de imobilizare, trebuie furnizate instrucțiuni suplimentare privind conformitatea cu dispozițiile din anexa V.

6.2. Un certificat de instalare necompletat, al cărui model este furnizat în apendicele 1 la prezenta anexă.

6.3. Un avertisment general adresat cumpărătorului SAV, atrăgându-i-se atenția asupra următoarelor elemente:

—	SAV trebuie să fie instalat în conformitate cu instrucțiunile producătorului;

—	se recomandă alegerea unui bun instalator (cumpărătorul poate cere producătorului dispozitivului de imobilizare să indice instalatori autorizați);

—	certificatul de instalare furnizat împreună cu SAV trebuie să fie completat de instalator.

6.4. Instrucțiuni de utilizare

6.5. Instrucțiuni de întreținere

6.6. Un avertisment general privind pericolul efectuării de modificări sau adăugiri la sistem; aceste modificări și adăugiri ar anula în mod automat certificatul de instalare menționat la punctul 6.2.

6.7. Indicarea amplasamentului sau amplasamentelor mărcii de omologare menționate în anexa I și/sau certificatului de conformitate menționat în prezenta directivă.

PARTEA II

OMOLOGAREA DE TIP A UNUI VEHICUL PRIVIND SISTEMUL SĂU DE ALARMĂ

Atunci când un SAV omologat în conformitate cu partea I din prezenta anexă este utilizat într-un vehicul supus omologării de tip în conformitate cu partea II din prezenta anexă, nu sunt repetate testele care trebuie trecute de un SAV pentru a obține omologarea în conformitate cu partea I din prezenta anexă.

7. Definiții

În sensul părții II din prezenta anexă:

Prin „sistem(e) de alarmă” (SA) se înțelege un ansamblu de componente montate ca echipament original pe un tip de vehicul, proiectat să indice efracția sau intervenția asupra vehiculului; aceste sisteme pot furniza o protecție suplimentară împotriva utilizării neautorizate a vehiculului.

Prin „tip de vehicul privind sistemului său de alarmă” se înțeleg vehiculele care nu diferă în mod semnificativ în aspecte esențiale precum:

marca sau numele comercial al constructorului;

caracteristici ale vehiculului care influențează semnificativ performanțele SA;

tipul și proiectarea SA sau SAV.

7.3. Alte definiții aplicabile părții II sunt cuprinse în punctul 2 din prezenta anexă.

8. Specificații generale

8.1. SA sunt proiectate și construite astfel încât să emită un semnal de alarmă în cazul unei efracții sau a unei intervenții asupra vehiculului.

Semnalul de alarmă este sonor și, în plus, poate include dispozitive de alarmă optice sau poate fi o alarmă radio sau orice combinație a celor de mai sus.

8.2. Vehiculele care sunt echipate cu sisteme de alarmă sunt conforme cu cerințele tehnice aplicabile, în special în privința compatibilității electromagnetice.

8.3. Dacă SA include posibilitatea unei transmisii radio, de exemplu, pentru activare și dezactivare, sistemul este în conformitate cu normele ETSI aplicabile. Frecvența trebuie să fie de 433,92 MHz iar puterea maximă emisă de 25 mW.

8.4. SA și componentele acestuia nu se activează în mod inadvertent, în special în timp ce motorul funcționează.

8.5. O pană a SA ori o pană a alimentării electrice a acestuia nu afectează securitatea funcționării vehiculului.

8.6. Sistemul de alarmă, componentele sale și piesele controlate de acesta sunt astfel instalate încât să se reducă la minimum riscul ca cineva să le scoată din funcțiune sau să le distrugă rapid și fără să atragă atenția, de exemplu, prin utilizarea unor instrumente, echipamente sau sisteme ieftine, ușor de ascuns, disponibile publicului larg.

8.7. Sistemul este astfel dispus încât scurtcircuitarea oricărui circuit de semnal de alarmă nu scoate din funcțiune vreun element al sistemului de alarmă, altul decât circuitul scurtcircuitat.

8.8. SA poate include un dispozitiv de imobilizare care este conform cu dispozițiile din anexa V.

9. Specificații particulare

9.1. Gradul de protecție

9.1.1. Condiții specifice

SA detectează și semnalizează cel puțin deschiderea oricărei uși a vehiculului, a capotei motorului și a compartimentului de bagaje. O pană sau o întrerupere a surselor de lumină, de exemplu, a luminii din habitaclu, nu trebuie să afecteze operațiunea de control.

Sunt permiși senzori eficienți suplimentari pentru informații/afișaj, de exemplu:

—	în caz de efracție în vehicul, de exemplu, comanda deschiderii habitaclului, comanda geamurilor, spargerea oricărei suprafețe de sticlă sau

—	în caz de tentativă de furt a vehiculului, de exemplu, senzor de înclinare

ținând cont de măsurile de împiedicare a oricărei declanșări inadvertente a alarmei ( = alarmă falsă, a se vedea punctul 9.1.2).

În acest caz, perioada de activare se limitează prin dezactivarea autorizată a sistemului în urma acțiunii utilizatorului vehiculului

Anumite tipuri de senzori suplimentari, de exemplu, senzori pentru comanda deschiderii habitaclului (cu ultrasunete, infraroșii) sau de înclinație etc. pot fi dezactivați în mod intenționat. În acest caz, trebuie efectuată o acțiune deliberată specifică de fiecare dată înaintea activării SA. Nu trebuie să fie posibilă dezactivarea senzorilor în timp ce sistemul de alarmă este în starea „activat”.

9.1.2. Securitate împotriva alarmelor false

9.1.2.1. Se asigură faptul că SA, atât în starea „activat”, cât și în cea „dezactivat”, nu poate determina declanșarea în mod inadvertent a semnalului sonor de alarmă în cazul:

—	unui impact asupra vehiculului: încercare specificată la punctul 5.2.13;

—	scăderea tensiunii bateriei prin descărcare continuă: încercare specificată la punctul 5.2.14;

—	alarmă falsă declanșată de comanda habitaclului: încercare specificată la punctul 5.2.15.

9.1.2.2. Dacă solicitantul omologării poate demonstra, de exemplu, prin furnizarea de date tehnice, că protecția împotriva alarmelor false este asigurată în mod satisfăcător, serviciul tehnic răspunzător de desfășurarea încercărilor de omologare poate să nu solicite unele dintre încercările de mai sus.

9.2. Alarmă sonoră

9.2.1. Generalități

Semnalul de alarmă este auzit și recunoscut în mod clar și diferă semnificativ de alte semnale sonore utilizate în traficul rutier.

În plus față de dispozitivul original de avertizare sonoră, un dispozitiv de semnal de alarmă sonor separat poate fi montat în zona vehiculului controlată de SA, unde este protejat împotriva unui acces ușor și rapid.

Dacă este utilizat un dispozitiv separat de semnal de alarmă sonor în conformitate cu punctul 9.2.3.1, dispozitivul original standard de avertizare sonoră poate fi declanșat în plus de SA, cu condiția ca orice interferență cu dispozitivul de avertizare sonoră standard (în general, mai ușor accesibil) să nu afecteze funcționarea dispozitivului separat de semnal de alarmă sonor.

9.2.2. Durata semnalului de alarmă sonor

Minimum: 25 s

Maximum: 30 s.

Dezactivarea sistemului de alarmă întrerupe imediat semnalul de alarmă.

9.2.3. Specificații privind semnalul sonor.

9.2.3.1. Dispozitiv de semnal de alarmă cu ton constant (spectru de frecvență constant), de exemplu, claxoane: date acustice etc. în conformitate cu apendicele 4.

Semnal de alarmă intermitent (pornit/oprit):

Frecvența de declanșare 2 Hz ± 1 Hz

Durata de funcționare = durata de oprire ± 10 %

9.2.3.2. Semnal de alarmă sonor cu modulație de frecvență:

Date acustice etc. în conformitate cu apendicele 4 din prezenta anexă, dar trecere egală cu cea a unei game de frecvență semnificativă în intervalul menționat mai sus (de la 1 800 la 3 550 Hz) în ambele sensuri.

Frecvența de trecere 2 Hz ± 1 Hz

9.2.3.3. Nivel sonor

Sursa sonoră este:

—	un dispozitiv de avertizare sonoră omologat în conformitate cu Directiva 70/388/CEE, secțiunea 1sau un dispozitiv care îndeplinește condițiile de la punctele 1 și 2 din apendicele 4 la prezenta anexă.

—	Totuși, în cazul unei surse sonore diferite de dispozitivul original de avertizare sonoră, nivelul minim al sunetului poate fi redus la 100 dB (A), măsurat în condițiile specificate în apendicele 4 din prezenta anexă.

9.3. Semnal de alarmă optic – dacă este montat

9.3.1. Generalități

În cazul unei efracții sau intervenții asupra vehiculului, dispozitivul activează un semnal de alarmă optic specificat la punctele 9.3.2 și 9.3.3.

9.3.2. Durata semnalului de alarmă optic

Semnalul de alarmă optic are o durată între 25 secunde și 5 minute după declanșarea alarmei. Dezactivarea sistemului de alarmă întrerupe imediat semnalul de alarmă.

9.3.3. Tip de semnal de alarmă optic

Funcționarea intermitentă a tuturor lămpilor de direcție și/sau a luminii din habitaclu, inclusiv toate lămpile din același circuit electric.

Frecvența de declanșare 2 Hz ± 1 Hz

În raport cu semnalul sonor, sunt permise și semnale asincrone.

Durata de funcționare = durata de oprire ± 10 %

9.4. Alarmă radio (apel prin radio) – dacă este montată

SA poate cuprinde un dispozitiv care generează un semnal de alarmă transmis prin radio.

9.5. Blocarea activării sistemului de alarmă

9.5.1. Când motorul este în funcțiune, activarea deliberată sau inadvertentă a sistemului de alarmă este imposibilă.

9.6. Activarea și dezactivarea SA

9.6.1. Activarea

Orice mijloc adecvat de activare a SA este permis, cu condiția să nu declanșeze în mod inadvertent alarme false.

9.6.2. Dezactivarea

Dezactivarea SA se realizează utilizându-se unul sau mai multe dintre următoarele dispozitive.

(Sunt permise alte dispozitive cu performanțe echivalente.)

9.6.2.1. O cheie mecanică (în conformitate cu dispozițiile apendicelui 3 la prezenta anexă) care poate fi cuplată cu un sistem centralizat de blocare a vehiculului cu cel puțin 1 000 de combinații, acționat din exterior.

9.6.2.2. Un dispozitiv electric/electronic, de exemplu, telecomandă, cu cel puțin 50 000 de combinații care încorporează coduri aleatoare și/sau are un timp minim de căutare de 10 zile, adică cel mult 5 000 de combinații în 24 de ore pentru cel puțin 50 000 de combinații.

9.6.2.3. O cheie mecanică sau un dispozitiv electric/electronic în interiorul habitaclului protejat, cu ieșire/intrare temporizată.

9.7. Ieșire temporizată

Dacă dispozitivul de întrerupere pentru activarea SA este montat în zona protejată, este prevăzută o ieșire temporizată. Este posibil ca ieșirea temporizată să fie reglată între 15 și 45 de secunde după acționarea întrerupătorului. Perioada de temporizare poate fi ajustată în funcție de nevoile utilizatorilor.

9.8. Intrare temporizată

Dacă dispozitivul pentru dezactivarea SA este montat în zona protejată, o temporizare de minimum 5 secunde și maximum 15 secunde este permisă înainte de activarea semnalelor de alarmă sonore și optice. Perioada de temporizare poate fi ajustată în funcție de nevoile utilizatorilor.

9.9. Indicator de poziție

9.9.1. Pentru a furniza informații privind starea SA (activat/dezactivat, perioadă de activare a alarmei, alarmă activată), sunt permise indicatoare optice în interiorul și exteriorul habitaclului. Intensitatea luminoasă a semnalelor optice instalate în afara habitaclului nu depășește 0,5 cd.

9.9.2. Dacă este cazul, indicarea manevrelor „dinamice” pe termen scurt, precum și a schimbărilor de la „activat” la „dezactivat” și invers, este de natură optică, în conformitate cu punctul 9.9.1. Acest semnal optic poate fi de asemenea, produs prin funcționarea simultană a lămpilor de direcție și/sau a lămpilor de iluminare a habitaclului, cu condiția ca durata semnalizării optice prin lămpile de direcție să nu depășească 3 secunde.

9.10. Alimentarea cu energie electrică

Sursa de alimentare a SA poate fi bateria vehiculului.

Dacă există o baterie suplimentară, aceasta este reîncărcabilă și nu furnizează în nici un fel energie altor componente ale sistemului electric al vehiculului.

9.11. Specificații pentru funcțiile opționale

9.11.1. Autocontrol, indicarea automată a penei

La activarea SA, anomaliile, de exemplu, ușile deschise etc. pot fi detectate printr-o funcție de autocontrol (control de plauzibilitate), iar această situație poate fi indicată.

9.11.2. Alarmă de pericol

O alarmă optică și/sau sonoră și/sau radio este permisă indiferent de starea (activată sau dezactivată) și/sau funcția SA. Această alarmă este declanșată din interiorul vehiculului și nu afectează starea (activată sau dezactivată) a SA. De asemenea, trebuie să fie posibil ca utilizatorul vehiculului să scoată din funcțiune alarma de pericol. În cazul unei alarme sonore, durata în care sună după activare nu este restricționată. O alarmă de pericol nu imobilizează motorul și nici nu îl oprește dacă acesta funcționează.

10. Condiții de încercare

Toate componentele SAV sau SA sunt încercate în conformitate cu procedurile descrise la punctul 5.

Această dispoziție nu se aplică:

10.1. Acelor componente care sunt montate și testate ca parte a vehiculului, indiferent dacă este montat sau nu un SAV/SA (de exemplu, lămpi) sau

10.2. Acelor componente care au fost testate anterior ca parte a vehiculului, în cazul în care au fost furnizate mijloace de probă documentare.

11. Instrucțiuni

Fiecare vehicul este însoțit de elementele următoare:

11.1. Instrucțiuni de utilizare

11.2. Instrucțiuni de întreținere

11.3. Un avertisment general privind pericolul efectuării de modificări sau adăugiri la sistem.

Apendicele 1

Model de certificat de instalare

Subsemnatul, …, instalator profesionist, certific că instalarea sistemului de alarmă pentru vehicule, descris mai jos, a fost realizată de mine în conformitate cu instrucțiunile de montare furnizate de fabricantul sistemului.

Descrierea vehiculului:

Marca:

Tipul:

Numărul de serie:

Numărul de înmatriculare:

Descrierea sistemului de alarmă pentru vehicule:

Marca:

Tipul:

Numărul de omologare:

Emis la: … la data: …

Adresa completă a instalatorului (și ștampila, dacă este cazul):

Semnătura: …

(vă rugăm să vă specificați funcția)

Apendicele 2

Punctul 5.2.11

Încercarea sistemelor de protecție ale habitaclului

Apendicele 3

Specificații privind întrerupătoarele cu cheie mecanică

1. Cilindrul întrerupătorului cu cheie nu iese în afară cu mai mult de 1 mm din carcasă; partea care iese în afară este conică.

2. Îmbinarea dintre centrul cilindrului și carcasa cilindrului poate rezista unei forțe de tracțiune de 600 N și unui cuplu de 25 Nm.

3. Întrerupătorul cu cheie este prevăzut cu un dispozitiv de împiedicare a perforării cilindrului.

4. Profilul cheii permite cel puțin 1 000 de combinații efective.

5. Întrerupătorul cu cheie nu poate funcționa cu o cheie care diferă cu o singură combinație de cheia prevăzută pentru întrerupătorul cu cheie.

6. Gaura cheii la un întrerupător exterior cu cheie este protejată printr-un capac sau alt element de intrarea prafului și/sau a apei.

Apendicele 4

Prescripții tehnice pentru dispozitivele de alarmă sonoră (DAS)

1. DAS emite un sunet continuu și uniform iar spectrul său acustic nu variază substanțial în cursul funcționării. Pentru DAS alimentate cu curent alternativ, această cerință se aplică numai la o viteză de generator constantă, în limitele intervalului specificat la punctul 2.1.3.2.

2. DAS au caracteristici acustice (distribuție spectrală a energiei acustice și a nivelului de presiune sonoră) și caracteristici mecanice, astfel încât să îndeplinească încercările următoare în ordinea indicată.

2.1. Măsurarea caracteristicilor sonore

2.1.1. De preferință, DAS ar trebui supus încercării într-o cameră surdă. În mod alternativ, poate fi supus încercării într-o cameră semi-surdă sau într-un spațiu deschis. În acest caz, se iau măsuri de precauție pentru a evita reflecțiile de la pământ în interiorul suprafeței de măsurare (de exemplu, prin ridicarea unui ansamblu de ecrane absorbante). Se controlează conformitatea cu divergența sferică la o limită de 1 dB în cadrul unei emisfere cu o rază de cel puțin 5 m, până la frecvența maximă ce urmează să fie măsurată, în special în direcția de măsurare și la înălțimea aparatului de măsură și a microfonului.

Nivelul sonor ambiant este cu cel puțin 10 dB mai scăzut decât nivelul de presiune sonoră de măsurat.

Dispozitivul ce urmează a fi testat și microfonul sunt plasate la aceeași înălțime. Această înălțime este între 1,15 m și 1,25 m. Axa de sensibilitate maximă a microfonului coincide cu direcția nivelului sonor maxim al dispozitivului.

Microfonul este astfel plasat încât diafragma sa este la o distanță de 2 ± 0,01 m de planul difuzorului dispozitivului. În cazul dispozitivelor cu mai multe difuzoare, distanța este determinată în raport cu planul difuzorului cel mai apropiat de microfon.

2.1.2. Măsurătorile nivelurilor de presiune sonoră sunt efectuate cu un sonometru de precizie din categoria 1 în conformitate cu specificațiile Publicației IEC nr. 651, prima ediție (1979).

Toate măsurătorile se efectuează utilizând constanta de timp „F”. Măsurarea nivelului global de presiune sonoră se face utilizând curba de ponderare A.

Spectrul sunetului emis este măsurat în conformitate cu transformarea Fourier a semnalului acustic. În mod alternativ, pot fi utilizate filtre de treime de octavă în conformitate cu specificațiile Publicației IEC nr. 225, prima ediție (1966):

în acest caz, nivelul de presiune sonoră în frecvența de la mijlocul benzii 2 500 Hz este determinată prin adăugarea mediilor pătratice ale presiunilor sonore în frecvențele de la mijlocul benzii de o treime de 2 000, 2 500 și 3 150 Hz.

În fiecare caz, numai metoda transformării Fourier este considerată ca metodă de referință.

2.1.3. DAS sunt alimentare cu curent, după caz, la următoarele tensiuni:

2.1.3.1. în cazul DAS alimentate cu curent continuu, la una din tensiunile de testare de 6,5, 13 sau 26 de volți măsurate la borna sursei de energie electrică și corespunzând respectiv tensiunilor nominale de 6, 12 sau 24 volți;

2.1.3.2. în cazul DAS alimentate cu curent alternativ, curentul este alimentat de un generator electric de tipul utilizat în mod normal cu acest tip de DAS. Caracteristicile acustice ale DAS sunt înregistrate pentru turații ale generatorului electric corespunzând la 50 %, 75 % și 100 % din viteza maximă indicată de fabricantul generatorului pentru funcționare continuă. În cursul acestei încercări nu este impusă nici o altă sarcină electrică asupra generatorului electric. Încercarea de rezistență descrisă la punctul 3 se desfășoară la o viteză indicată de fabricantul echipamentului și aleasă din gama menționată mai sus.

2.1.4. Dacă se utilizează o sursă de curent redresat pentru încercările unui DAS alimentat cu curent continuu, componenta alternativă a tensiunii măsurate la bornele sale, când dispozitivele de avertizare sunt în funcțiune, nu depășește 0,1 volți, vârf-vârf.

2.1.5. Pentru DAS alimentate cu curent continuu, rezistența firelor de conectare, inclusiv bornele și contactele, este cât mai apropiată de:

—	0,05 ohmi pentru un circuit de 6 volți;

—	0,10 ohmi pentru un circuit de 12 volți;

—	0,20 ohmi pentru un circuit de 24 volți.

2.1.6. Dispozitivul este montat în mod rigid, utilizând piesa sau piesele furnizate de producător, pe un suport a cărui masă este de cel puțin 10 ori mai mare decât cea a dispozitivului și de cel puțin 30 kg. În plus, trebuie luate măsuri pentru a asigura că reflexiile pe laturile suportului și propriile sale vibrații nu au un efect apreciabil asupra rezultatelor măsurătorii.

2.1.7. În condițiile stabilite mai sus, nivelul de presiune sonoră ponderat în conformitate cu curba A nu depășește 118 db (A).

2.1.7.1. De asemenea, nivelul presiunii sonore în banda de frecvență de la 1 800 la 3 500 Hz este mai mare decât cea a oricărei componente a unei frecvențe peste 3 500 Hz și în orice caz egală cu sau mai mare de 105 dB (A).

2.1.8. Specificațiile indicate mai sus sunt, de asemenea, îndeplinite de un dispozitiv supus încercării de rezistență prevăzute la punctul 3 de mai jos, tensiunea de alimentare variind între 115 % și 95 % din tensiunea sa nominală pentru DAS alimentate cu curent continuu sau, pentru DAS alimentate cu curent alternativ, între 50 % și 100 % din viteza maximă a generatorului indicată de fabricant pentru funcționare continuă.

2.1.9. Intervalul de timp dintre momentul activării și momentul în care sunetul atinge nivelul minim stabilit la punctul 2.1.7 nu depășește 0,2 secunde, măsurat la o temperatură ambiantă de 20 ± 5 °C.

Această dispoziție se aplică în special dispozitivelor cu funcționare pneumatică sau electropneumatică.

2.1.10. Dispozitivele cu funcționare pneumatică sau electropneumatică, cu circuitul pneumatic dispus în conformitate cu specificațiile fabricantului, au aceeași performanță acustică cu cea cerută pentru DAS sonore cu funcționare electrică.

2.1.11. În cazul unor dispozitive cu tonalități multiple în care fiecare unitate emițătoare de sunet poate funcționa independent, valorile minime specificate mai sus se obțin când fiecare dintre unitățile constituente funcționează separat. Valoarea maximă a nivelului sonor general nu trebuie depășită atunci când toate unitățile constituente funcționează simultan.

3. Încercări de rezistență

3.1. DAS este alimentat cu curent la tensiunea nominală, cu rezistențele firelor de conectare specificate la punctele 2.1.3 și 2.1.5, și activat de 50 000 de ori, de fiecare dată timp de o secundă, urmată de un interval de patru secunde. În cursul încercării, DAS este ventilat de un curent de aer cu o viteză de aproximativ 10 m/sec.

3.2. Dacă testul se desfășoară într-o cameră surdă, aceasta din urmă trebuie să aibă un volum suficient pentru a permite dispersarea normală a căldurii emise de dispozitiv în cursul încercării de rezistență.

3.3. Temperatura ambiantă din camera de încercare este între + 15 și + 30 °C.

3.4. Dacă, după ce DAS a funcționat jumătate din numărul de ori prevăzut, caracteristicile nivelului sonor nu mai sunt aceleași ca înaintea încercării, DAS poate fi ajustat. După ce a funcționat numărul prevăzut de ori precum și după alte ajustări, dacă este necesar, DAS trebuie să obțină rezultatele specificate la încercarea descrisă la punctul 2.1.

3.5. Pentru dispozitivele de avertizare de tip electropneumatic, dispozitivul poate fi lubrifiat cu uleiul recomandat de fabricant după fiecare 10 000 de cicluri de funcționare.

4. Încercări de omologare

4.1. Încercările se efectuează pe două eșantioane din fiecare tip înaintat de producător pentru omologare; ambele eșantioane sunt supuse tuturor încercărilor și trebuie să fie conforme cu specificațiile tehnice stabilite în prezentul apendice.

(1) M1 și N1 definite în anexa II A la Directiva 70/156/CEE.

(2) Sunt luate în considerare numai vehiculele cu sisteme electrice de 12 volți.

(3) Nu este necesar ca lămpile care sunt utilizate ca parte a dispozitivelor de alarmă optice și care sunt incluse în sistemul standard de iluminare a autovehiculului să fie conforme cu parametrii funcționali de la punctul 5.1 și să fie supuse încercărilor enumerate la punctul 5.2.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31995L0057

L 291/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 95/57/CE A CONSILIULUI

din 23 noiembrie 1995

privind culegerea datelor statistice în domeniul turismului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 213,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât rezoluțiile Parlamentului European din 11 iunie 1991 (1) și din 18 ianuarie 1994 (2) subliniază rolul major care revine Comunității în dezvoltarea statisticii în domeniul turismului;

întrucât elaborarea unei directive menite să canalizeze eforturile depuse în prezent în mod fragmentat la nivel național a fost aprobată de către Comitetul Economic și Social (3);

întrucât, temeiul Deciziei 90/655/CEE (4) a fost dezvoltat un cadru metodologic al Comunității pentru realizarea statisticii comunitare în turism;

întrucât rezultatele programului de doi ani (1991-1992) pentru dezvoltarea statisticilor comunitare în turism în temeiul Deciziei 90/655/CEE evidențiază faptul că beneficiarii din sectorul privat și public au nevoie de statistici fiabile și comparabile privitoare la cererea și oferta turistică, disponibile într-un termen scurt;

întrucât dezvoltarea statisticii comunitare în turism este o prioritate recunoscută prin Decizia 92/421/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 privind un plan de acțiune comunitar în sprijinul turismului (5);

întrucât rolul recunoscut al turismului ca instrument de dezvoltare și de integrare socio-economică poate fi mai bine îndeplinit cunoscând statisticile de bază în acest domeniu, mai ales a celor realizate la nivel regional;

întrucât, pentru a evalua competitivitatea industriei turismului în cadrul Comunității, este necesară cunoașterea volumului turismului, a caracteristicilor sale, a profilului turiștilor și a cheltuielilor pe care aceștia le fac;

întrucât sunt necesare informații lunare pentru a măsura influențele sezoniere ale cererii asupra capacității de cazare și pentru a sprijini autoritățile publice și agenții economici în dezvoltarea unor strategii și politici mai adecvate de îmbunătățire a repartizării sezoniere a concediilor și a desfășurării activităților turistice;

întrucât activitatea comunitară viitoare în acest domeniu trebuie să se bazeze în continuare pe o abordare pragmatică, conformă cu principiul subsidiarității;

întrucât trebuie să se asigure sinergia necesară între proiectele naționale, internaționale și comunitare în domeniul statisticii din turism, astfel încât să se reducă povara culegerii informațiilor;

întrucât trebuie să se țină seama de lucrările metodologice elaborate în cooperare cu alte organizații internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare și Organizația Mondială a Turismului, precum și de recomandările adoptate de Comisia pentru Statistică a Națiunilor Unite în martie 1993, pentru a se asigura un grad de comparabilitate mai mare al statisticilor în domeniul turismului, la nivel mondial;

întrucât monitorizarea fiabilă și eficientă a structurii și evoluției cererii și ofertei turistice poate fi considerabil îmbunătățită prin crearea unui cadru comunitar adecvat și recunoscut;

întrucât un astfel de sistem poate genera economii de scară, odată cu informații în folosul tuturor statelor membre și părților interesate;

întrucât un instrument comunitar ar putea facilita difuzarea statisticilor comparabile în domeniul turismului;

întrucât Decizia 93/464/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 asupra programului-cadru de acțiuni prioritare în domeniul informației statistice pentru perioada 1993-1997 (6) prevede instituirea unui sistem de informații asupra cererii și ofertei turistice;

întrucât printr-o directivă a Consiliului se poate asigura un cadru comun pentru valorificarea beneficiilor aduse de diversele acțiuni realizate la nivel național;

întrucât datele statistice realizate pe baza unui sistem comunitar trebuie să fie fiabile și adecvate pentru a asigura comparabilitatea între statele membre; întrucât, în consecință, este necesar să se stabilească în comun criteriile pe baza cărora să fie îndeplinite aceste cerințe,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect

În scopul stabilirii unui sistem de informații privind statistica în domeniul turismului la nivel comunitar, statele membre trebuie să realizeze culegerea, compilarea, prelucrarea și transmiterea informațiilor statistice comunitare armonizate cu privire la cererea și oferta turistică.

Articolul 2

Domeniul în care se culeg informațiile și definiții de bază

În înțelesul prezentei directive, datele ce trebuie culese se referă la:

(a)

capacitatea unităților colective de cazare

Tipurile de cazare colectivă sunt următoarele:

1.	hoteluri și unități similare

alte unități colective de cazare, inter alia:

2.1.	campinguri pentru turiști

2.2.	case de vacanță

2.3.	alte unități colective de cazare;

(b)

fluxurile de oaspeți în unitățile colective de cazare

Datele culese trebuie să se refere la turismul intern, adică turismul domestic și turismul „cu intrare”; turismul domestic se referă la rezidenții unei țări care călătoresc numai în interiorul țării respective, iar turismul „cu intrare” se referă la nerezidenții care călătoresc în țara respectivă;

(c)

cererea turistică

Datele culese trebuie să se refere la turismul național, adică turismul domestic și turismul extern; turismul extern se referă la rezidenții unei țări care călătoresc în altă țară. Informațiile cu privire la cererea turistică trebuie să se refere la excursiile al căror principal scop este vacanța sau afacerile și care implică o noapte cel puțin sau mai multe nopți consecutive petrecute departe de locul obișnuit de reședință.

Articolul 3

Caracteristicile setului de date

(1) O listă a caracteristicilor setului de date, indicând periodicitatea și distribuția teritorială, figurează în anexă.

(2) Definițiile caracteristicilor setului de date și orice modificare a listei cu caracteristicile setului sunt stabilite de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12.

Articolul 4

Acuratețea informațiilor statistice

(1) Setul de informații statistice trebuie, atunci când este posibil, să îndeplinească cerințele minime de acuratețe. Aceste cerințe și metodele pentru prelucrarea armonizată a distorsiunilor sistematice trebuie să fie stabilite de către Comisie conform procedurii prevăzute la articolul 12. Trebuie să fie fixate cerințe minime de acuratețe, cu referire specială la numărul anual de sejururi peste noapte la nivel național.

(2) În ceea ce privește baza de colectare a informațiilor, statele membre iau toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a menține calitatea și comparabilitatea rezultatelor.

Articolul 5

Culegerea informațiilor statistice

(1) Statele membre pot fundamenta, acolo unde este cazul, culegerea informațiilor statistice prevăzute la articolul 3, pe datele, sursele și sistemele existente.

(2) Pentru caracteristicile cu periodicitate anuală, prima perioadă de referință începe la 1 ianuarie 1996. Pentru caracteristicile legate de coloanele cu date lunare și trimestriale din secțiunile B și C din anexă, prima perioadă de referință începe la 1 ianuarie 1997.

Articolul 6

Prelucrarea datelor

Statele membre prelucrează informațiile culese în temeiul articolului 3 în conformitate cu cerințele de acuratețe prevăzute la articolul 4 și cu normele detaliate adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12. Nivelul regional trebuie să fie conform cu Nomenclatorul Unităților Teritoriale (NUTS) al Biroului de Statistică al Comunităților Europene.

Articolul 7

Transmiterea datelor

(1) Statele membre transmit datele prelucrate în conformitate cu articolul 6, inclusiv informațiile pe care statele membre le-au declarat confidențiale în temeiul legislației sau practicii interne în materie de confidențialitate statistică și în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (Euratom, CEE) nr. 1588/90 al Consiliului din 11 iunie 1990 privind transmiterea datelor în regim de confidențialitate statistică, către Biroul de Statistică al Comunităților Europene (7). Regulamentul respectiv reglementează regimul de confidențialitate a informațiilor.

(2) Transmiterea datelor anuale provizorii se efectuează în termen de șase luni de la sfârșitul perioadei de referință, iar rezultatele anuale revizuite trebuie să fie transmise în termen de cel mult 12 luni după sfârșitul perioadei de referință. Transmiterea datelor provizorii lunare și trimestriale se efectuează în termen de trei luni de la sfârșitul perioadei de referință corespunzătoare, iar rezultatele lunare și trimestriale revizuite trebuie să fie transmise în termen de cel mult șase luni de la sfârșitul perioadei de referință corespunzătoare.

(3) Hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 și în scopul de a facilita sarcina părților răspunzătoare de furnizarea informațiilor, Comisia poate să stabilească proceduri standardizate de transmitere și să creeze condiții pentru folosirea pe scară mai largă a prelucrării automate și a transmisiei electronice a datelor.

Articolul 8

Rapoartele

(1) Statele membre furnizează Comisiei, la cererea acesteia, toate informațiile necesare pentru evaluarea calității, comparabilității și caracterului complet al datelor statistice. De asemenea, statele membre furnizează Comisiei detalii despre orice modificare ulterioară a metodelor folosite.

(2) Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport cu privire la experiența acumulată în activitatea desfășurată în temeiul prezentei directive, după ce au fost colectate date pe o perioadă de trei ani.

Articolul 9

Difuzarea rezultatelor

Modalitățile de difuzare a datelor de către Comisie trebuie să fie stabilite pe baza procedurii prevăzute la articolul 12.

Articolul 10

Perioada de tranziție

(1) Fără a aduce atingere articolului 13, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a face operațional sistemul comunitar de informații pe parcursul unei perioade de tranziție care se termină la trei ani după intrarea în vigoare a prezentei directive pentru datele lunare și anuale și la cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei directive pentru datele trimestriale.

(2) În perioada de tranziție, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12, Comisia poate accepta derogări de la dispozițiile prezentei directive, în măsura în care sistemele naționale de statistică necesită adaptări pentru domeniul turismului.

Articolul 11

Comitetul

În ceea ce privește metodele de aplicare a prezentei directive și orice măsuri de adaptare la evoluțiile economice și tehnice, îndeosebi în legătură cu:

—	definițiile aplicabile caracteristicilor setului de date și orice modificări ale listei caracteristicilor setului de date (articolul 3), în măsura în care aceste modificări nu fac mai dificilă culegerea datelor;

—	cerințele de acuratețe și prelucrarea armonizată a distorsiunilor sistematice (articolul 4);

—	prelucrarea datelor (articolul 6), metodele de transmitere a datelor (articolul 7) și difuzarea rezultatelor (articolul 9);

—	derogările de la dispozițiile prezentei directive în perioada de tranziție (articolul 10)

Comisia este sprijinită, în conformitate cu dispozițiile articolului 12, de Comitetul pentru Programul Statistic înființat prin Decizia 89/382/CEE, Euratom (8), numit în continuare „Comitetul.”

Articolul 12

Procedura

(1) Reprezentantul Comisiei înaintează Comitetului un proiect de măsuri ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la aceste măsuri în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre sunt determinate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(a)	Comisia adoptă măsurile de aplicare imediată.

(b)

Totuși, dacă nu corespund cu avizul comitetului, aceste măsuri sunt imediat comunicate Consiliului de către Comisie. În acest caz:

—	Comisia amână aplicarea măsurilor adoptate cu trei luni de la data acestei comunicări;

—	Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o altă decizie în termenul prevăzut la prima liniuță.

Articolul 13

Punerea în aplicare a directivei

Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 23 noiembrie 1996.

Articolul 14

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi după publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 15

Dispoziții finale

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 noiembrie 1995

Pentru Consiliu

Președintele

C. WESTENDORP y CABEZA

(1) JO C 183, 15.7.1991, p. 74.

(2) JO C 44, 14.2.1994, p. 61.

(3) JO C 52, 19.2.1994, p. 22.

(4) JO L 358, 21.12.1990, p. 89.

(5) JO L 231, 13.8.1992, p. 26.

(6) JO L 219, 28.8.1993, p. 1.

(7) JO L 151, 15.6.1990, p. 1.

(8) JO L 181, 28.6.1989, p. 47.

ANEXĂ

INFORMAȚII STATISTICE ÎN DOMENIUL TURISMULUI

NB: Pentru datele solicitate conform B.1.3, C.1.1.2 și C.1.1.4, distribuția geografică este prezentată la sfârșitul acestei anexe.

A. Capacitatea de cazare colectivă a turiștilor: unități locale pe teritoriul național

A.1. Date care urmează să fie transmise anual

Număr

Distribuția cazării

Variabile

Distribuția geografică (1)

A.1.1.

Hoteluri și unități similare

Numărul de unități

Numărul de camere

Numărul de paturi

Națională și regională NUTS III

A.1.2.

Alte unități de cazare colectivă:

—	campinguri turistice

—	case de vacanță

—	alte unități de cazare colectivă

Numărul de unități

Numărul de paturi (2)

Națională și regională NUTS III

B. Gradul de ocupare în unitățile de cazare colectivă: turism domestic și „cu intrare”

B.1. Date care urmează să fie transmise anual

Număr

Distribuția cazării

Variabile

Distribuția geografică

B.1.1.

Hoteluri și unități similare

Sosiri rezidenți

Nopți petrecute de rezidenți

Națională și regională NUTS III

Sosiri nerezidenți

Nopți petrecute de nerezidenți

B.1.2.

Alte unități de cazare colectivă:

—	campinguri turistice

—	case de vacanță

—	alte cazări colective

Sosiri rezidenți

Nopți petrecute de rezidenți

Națională și regională NUTS III

Sosiri nerezidenți

Nopți petrecute de nerezidenți

B.1.3.

Hoteluri și unități similare

Alte unități de cazare colectivă

După țara de reședință (defalcare pe luni calendaristice):

—	Sosiri nerezidenți

—	Nopți petrecute de nerezidenți

Națională

B.2. Date care urmează să fie transmise lunar

Număr

Distribuția cazării

Variabile

Distribuția geografică

B.2.1.

Hoteluri și unități similare

Alte unități de cazare colectivă

Sosiri rezidenți

Nopți petrecute de rezidenți

Națională

Sosiri nerezidenți

Nopți petrecute de nerezidenți

B.2.2.

Hoteluri și unități similare

Ocuparea paturilor:

—

brut

—

net

Națională

C. Cererea turistică: turism domestic și extern (exclusiv excursii de o zi)

C.1. Date care urmează a fi transmise la nivel național

Nr.

Variabile

Distribuție

Date anuale

Date trimestriale

Vacanțe de cel puțin nopți (3)

Vacanțe (4)

Călătorii de afaceri (5)

C.1.1.

Date despre volumul turismului

C.1.1.1.

Număr de turiști (persoane care fac turism)

Total

—

intern

—

extern

—	intern și extern

C.1.1.2.

Număr de excursii turistice

Total

—

intern

—

extern:

defalcare geografică mondială (nivel național)

C.1.1.3.

Număr de excursii turistice (după luna plecării)

în fiecare lună calendaristică:

—

total

—

intern

—

extern

C.1.1.4.

Număr de nopți turistice

Total:

—

intern

—

extern:

defalcare geografică mondială (nivel național)

C.1.2.

Date privind caracteristicile excursiilor

C.1.2.1.

Durata sejurului

Nopți

—	de la 1 la 3

—	4 sau mai multe nopți consecutive

—	de la 4 la 7

—	de la 8 la 14

—	de la 15 la 28

—	de la 29 la 91

—	de la 92 la 365

C.1.2.2.

Organizarea sejururilor

Rezervare directă la operatorul de transport/cazare

Utilizarea agentului de turism, turoperatorului:

—	inclusiv pachete turistice

C.1.2.3.

Principalul mod de transport folosit

Aerian

Maritim

Terestru:

—	cale ferată

—	autocare, autobuze, (regulate și de turism)

—	vehicule private și închiriate

—

altele

C.1.2.4.

Principalul mod de cazare folosit pentru turism:

—

intern

—

extern

Hoteluri și unități asimilate

Alte unități de cazare colectivă:

—	campinguri turistice

—	case de vacanță

—	alte unități de cazare colectivă

Unități specializate

Cazare turistică privată:

—	unități închiriate

—	reședință secundară

—	alte tipuri de cazare privată

C.1.3.

Date privind profilul turiștilor

C.1.3.1.

Numărul de turiști

Pe sexe:

—

bărbați

—

femei

C.1.3.2.

Numărul de turiști

În funcție de vârstă:

—

0-14 ani

—

15-24 ani

—

25-44 ani

—

45-64 ani

—	de la 65 de ani

C.1.4.

Date privind cheltuielile turiștilor

C.1.4.1.

Cheltuieli (în monedă națională) pentru sejururi turistice

—

intern

—

extern

Total

din care:

—	călătorii, vacanțe și pachete turistice

NB: Inițialele DA înseamnă că datele respective trebuie transmise ANUAL și nu trimestrial.

Informațiile nesolicitate pentru diversele domenii de turism sunt marcate cu inițialele NS.

DEFALCARE PE ZONE GEOGRAFICE

TOTAL MONDIAL

TOTAL SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN

TOTAL UNIUNEA EUROPEANĂ (15)

Belgia

Danemarca

Germania

Grecia

Spania

Franța

Irlanda

Italia

Luxemburg

Austria

Țările de Jos

Portugalia

Finlanda

Suedia

Regatul Unit

TOTAL ASOCIAȚIA EUROPEANĂ A LIBERULUI SCHIMB (AELS)

Islanda

Norvegia

Elveția (și Liechtenstein)

TOTAL ALTE ȚĂRI EUROPENE [cu excepția țărilor (AELS)]

inclusiv:

Turcia

Polonia

Republica Cehă

Slovacia

Ungaria

TOTAL AFRICA

AMERICA DE NORD:

Statele Unite

Canada

TOTAL AMERICA DE SUD ȘI CENTRALĂ

TOTAL ASIA

inclusiv:

Japonia

AUSTRALIA, OCEANIA ȘI ALTE TERITORII

inclusiv:

Australia

Noua Zeelandă

NESPECIFICAT

(1) Datele despre camere și paturi la nivel NUTS III pot include estimări; estimările trebuie clar identificate ca atare.

(2) Pentru campinguri, dacă un stat membru nu are un standard propriu, un loc de cort poate fi considerat echivalent cu patru paturi.

(3) Această coloană cuprinde date despre vacanțele turistice lungi (de exemplu, excursii de cel puțin patru sau mai multe nopți consecutive petrecute departe de locul obișnuit de reședință și al căror scop este vacanța, recrearea sau petrecerea timpului liber).

(4) Această coloană cuprinde date despre toate vacanțele turistice (de exemplu, excursii de una cel puțin sau mai multe nopți consecutive petrecute departe de locul obișnuit de reședință și al căror scop este vacanța, recrearea sau petrecerea timpului liber).

(5) Această coloană cuprinde datele cu privire la turismul de afaceri (de exemplu, călătorii de una sau mai multe nopți consecutive petrecute departe de locul obișnuit de reședință și al căror scop principal este de afaceri sau profesional).

NB: Inițialele DA înseamnă că datele respective trebuie transmise ANUAL și nu trimestrial.

Informațiile nesolicitate pentru diversele domenii de turism sunt marcate cu inițialele NS.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31995D3052

L 321/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA NR. 3052/95/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 13 decembrie 1995

privind stabilirea procedurii pentru schimbul de informații privind măsurile interne de derogare de la principiul liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

acționând conform procedurii stabilite la articolul 189b din tratat (3),

întrucât Comisia, în conformitate cu articolul 100b din tratat, a întocmit inventarul actelor cu putere de lege și actelor administrative interne care se încadrează în articolul 100a din tratat și care nu au fost armonizate în conformitate cu acest articol;

întrucât acel inventar a arătat că cele mai multe dintre obstacolele în schimburile comerciale cu produse raportate de țările membre sunt rezolvate fie prin măsuri luate în conformitate cu articolul 100a, fie prin proceduri inițiate în conformitate cu articolul 169 din tratat pentru neîndeplinirea obligațiilor care decurg din articolul 30;

întrucât transparența măsurilor interne de interzicere a unor produse poate facilita rezolvarea rapidă și la un nivel adecvat a problemelor ce pot periclita libera circulație a mărfurilor, inter alia, prin apropierea măsurilor într-o perioadă de timp rezonabilă sau modificarea acestora în conformitate cu articolul 30 din tratat;

întrucât, în scopul de a înlesni o astfel de transparență, trebuie să se stabilească o procedură simplă și pragmatică pentru schimbul de informații între statele membre și cu Comisia, astfel încât orice problemă care poate apărea în legătură cu funcționarea pieței interne să poată fi rezolvată în mod satisfăcător atât pentru operatorii economici, cât și pentru consumatori;

întrucât scopul principal al procedurii este o mai bună cunoaștere în ceea ce privește realizarea liberei circulații a mărfurilor în sectoarele nearmonizate și identificarea problemelor întâlnite, în vederea identificării unor soluții adecvate;

întrucât o asemenea procedură ar trebui să acopere numai acele cazuri în care un stat membru adoptă măsuri pentru a împiedica, din motive de neconformitate cu propriile reglementări interne, libera circulație sau accesul pe piață a unor mărfuri produse legal sau comercializate într-un alt stat membru;

întrucât trebuie cuprinse numai măsurile care acționează ca obstacol în calea unui anumit model sau tip de mărfuri, iar măsurile legate de mărfurile de ocazie care, cu trecerea timpului sau prin folosință, au devenit improprii pentru introducerea sau menținerea pe piață trebuie excluse din cadrul prezentei decizii;

întrucât măsurile care se referă exclusiv la protecția moralității sau ordinii publice trebuie, de asemenea, excluse;

întrucât alte state membre și Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a reacționa la măsurile notificate în cadrul prezentei decizii;

întrucât, în plus, procedura nu trebuie să se suprapună peste procedurile de notificare sau informare prevăzute de alte măsuri comunitare; întrucât aceste proceduri diferite trebuie coordonate în mod adecvat;

întrucât întreprinderile, consumatorii și alte părți interesate trebuie să știe pe cine să contacteze în cadrul Comisiei și în administrațiile fiecăruia dintre statelor membre, în cazul în care apare o problemă referitoare la libera circulație a mărfurilor;

întrucât procedurile stabilite pentru aplicarea prezentei decizii nu trebuie să ducă la crearea unor structuri birocratice noi și inutile, ci să asigure un echilibru efectiv între apărarea intereselor legitime ale statelor membre și garanția liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității;

întrucât, în scopul transparenței, trebuie să existe informații complete și actualizate la îndemâna tuturor părților interesate în aplicarea prezentei decizii;

întrucât înlăturarea obstacolelor în calea liberei circulații a mărfurilor este de importanță fundamentală pentru Comunitate și întrucât este necesar pentru Comunitate să stabilească măsuri în acest domeniu, în vederea realizării acestui obiectiv; întrucât această măsură este în conformitate evidentă cu principiul proporționalității, drept complement al principiului subsidiarității, de vreme ce aceasta este menită să asigure cunoașterea cazurilor în care aplicarea normelor de drept intern nearmonizate poate aduce atingere bunei funcționări a pieței interne,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În cazul în care un stat membru adoptă măsuri pentru a împiedica libera circulație sau introducerea pe piață a unui anumit model sau tip de produs, fabricat legal sau comercializat într-un alt stat membru, acesta va notifica Comisia, în cazul în care efectul direct sau indirect al măsurii este:

—	o interzicere generală a mărfurilor;

—	un refuz de a permite introducerea pe piață a mărfurilor;

—	modificarea modelului sau tipului de produs în cauză, în vederea introducerii sau menținerii pe piață sau

—	retragerea mărfurilor de pe piață.

Articolul 2

În scopul prezentei decizii:

—	„modificarea modelului sau tipului de produs” înseamnă orice modificare a uneia sau a mai multor caracteristici ale produsului, astfel cum sunt enumerate în definiția „specificații tehnice” formulată la articolul 1 din Directiva 83/189/CEE (4);

—	„hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre luată de către o instanță judecătorească competentă în acest sens;

—	„măsură” înseamnă orice altă măsură cu excepția hotărârilor judecătorești.

Articolul 3

(1) Obligația de notificare menționată la articolul 1 se aplică măsurilor luate de autoritățile competente ale statelor membre autorizate în acest sens, cu excepția hotărârilor judecătorești.

În cazul în care un anumit model sau tip de produs face obiectul mai multor măsuri, adoptate în condiții și proceduri de fond identice, numai prima dintre aceste măsuri se va supune cerinței de notificare.

(2) Articolul 1 nu se aplică:

—	măsurilor luate exclusiv în aplicarea dispozițiilor comunitare de armonizare;

—	măsurilor notificate Comisiei în temeiul unor dispoziții speciale;

—	proiectelor de măsuri notificate Comisiei în temeiul unor dispoziții speciale;

—	măsurilor care pregătesc sau conduc la măsura principală menționată la articolul 1, cum ar fi măsurile preventive sau investigațiile;

—	măsurilor care se referă exclusiv la protecția moralității sau a ordinii publice;

—	măsurilor care se referă la mărfuri de ocazie care, prin trecerea timpului sau prin folosință, au devenit improprii pentru introducerea sau menținerea pe piață.

(3) Inițierea unei căi de atac în fața instanței, împotriva măsurii principale nu trebuie în nici un caz să ducă la suspendarea aplicării articolului 1.

Articolul 4

(1) Notificarea menționată la articolului 1 trebuie să fie suficient de detaliată și într-o formă clară și inteligibilă. Aceasta constă în transmiterea:

—	unei fișe de informații cuprinzând datele înscrise în anexă și

—	a unei copii a măsurii luate de autoritățile menționate la articolul 3 alineatul (1), astfel cum a fost publicată sau notificată persoana în cauză.

Informațiile care nu se încadrează în rubricile de pe formularul fișei pot fi omise de pe copie.

(2) Informațiile menționate la alineatul (1) vor fi comunicate în termen de 45 de zile de la data la care s-a luat măsura menționată la articolul 1.

(3) Comisia transmite o copie a informațiilor menționate la alineatul (1) celorlalte state membre.

Articolul 5

(1) În cazul în care măsura care trebuie notificată în conformitate cu prezenta decizie cuprinde una sau mai multe anexe, copia măsurii va fi însoțită numai de o listă care să indice pe scurt conținutul acestor anexe.

(2) Comisia sau oricare alt stat membru poate solicita statului membru care a luat măsura să furnizeze în termen de o lună de la formularea cererii, textul complet al anexelor menționate în lista la care se face referire la alineatul (1) sau orice altă informație relevantă referitoare la măsura întreprinsă.

(3) În cazul în care legislația internă prevede că investigația trebuie să rămână confidențială, comunicarea informațiilor care nu sunt menționate în rubricile de pe formularul menționat la articolul 4 alineatul (1) se supun, atunci când este indicat, autorizării date de autoritatea judiciară competentă.

Articolul 6

Statele membre și Comisia adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că funcționarilor și agenților lor li se solicită să nu dezvăluie informații obținute în scopul prezentei decizii care, prin natura ei, constituie un secret profesional, cu excepția informațiilor referitoare la aspectele privind siguranța unui produs dat, a căror dezvăluire este impusă de condițiile de protejare a sănătății și siguranței persoanelor.

Articolul 7

Fiecare stat membru informează Comisia despre autoritatea sau autoritățile naționale competente pe care le-a numit pentru a transmite sau primi informațiile menționate de prezenta decizie. Comisia transmite de îndată celorlalte state membre informațiile primite.

Statele membre încearcă să asigure stabilirea unui punct de contact, care ar putea fi autoritatea națională competentă sau autoritățile menționate de primul paragraf, sau a unei rețele de puncte de contact care să acționeze ca punct inițial pentru toate investigațiile care urmăresc stabilirea motivelor pentru care reglementările de drept intern ale altor state membre nu sunt recunoscute și modul general de funcționare a prezentei decizii.

Articolul 8

(1) Comisia își consolidează coordonarea tuturor chestiunilor ridicate de aplicarea prezentei decizii, inclusiv coordonarea procedurilor de notificare și informare, a sesizărilor privind obstacolele în calea liberei circulații a mărfurilor, precum și a problemelor generale de recunoaștere reciprocă.

(2) Comisia încearcă să garanteze că întreprinderile, consumatorii și alte părți interesate știu pe cine să contacteze în situația în care survin astfel de probleme.

Articolul 9

Respectând confidențialitatea atunci când este necesar, și a aduce atingere cazurilor nerezolvate, Comisia va furniza informații la scară comunitară despre măsurile interne notificate în temeiul prezentei decizii, care au implicații pentru principiul liberei circulații a mărfurilor în sectoarele nearmonizate. Aceasta pune la dispoziție, de asemenea, informații despre acțiunile care trebuie urmate.

Măsurile interne notificate sunt înscrise într-o anexă la raportul anual privind piața internă.

Articolul 10

În scopul aplicării prezentei decizii, Comisia este sprijinită de un comitet permanent instituit prin Directiva 83/189/CEE. Comisia îl informează periodic asupra modului în care funcționează procedura stabilită de prezenta decizie și a măsurilor notificate de statele membre.

Dacă este cazul, Comisia informează, de asemenea, comitetele sectoriale instituite de dispoziții comunitare speciale.

Articolul 11

În termen de doi ani de la data aplicării prezentei decizii, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul în care aceasta funcționează și propune orice modificare pe care o consideră necesară. Pentru pregătirea acestui raport, Comisiei i se comunică de către statele membre orice informație relevantă pentru modul în care aplică prezenta decizie.

Raportul Comisiei va examina, de asemenea, dacă notificarea efectuată în conformitate cu prezenta decizie este coordonată în mod adecvat cu notificările efectuate în temeiul altor instrumente comunitare.

Articolul 12

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

În decurs de șase luni de la data publicării, Comisiei i se comunică de către statele membre măsurile pe care acestea le-au luat în scopul aplicării deciziei.

Decizia se aplică începând cu 1 ianuarie 1997.

Articolul 13

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 13 decembrie 1995.

Pentru Parlamentul European

Președintele

K. HÄNSCH

Pentru Consiliu

Președintele

J. L. DICENTA BALLESTER

(1) JO C 18, 21.1.1994, p. 13 și

JO C 200, 22.7.1994, p. 19.

(2) JO C 195, 18.7.1994, p. 6.

(3) Avizul Parlamentului European din 20 aprilie 1994 (JO C 128, 9.5.1994, p. 142), Poziția comună a Consiliului din 29 iunie 1995 (JO C 216, 21.8.1995, p. 41) și Decizia Parlamentului European din 26 octombrie 1995 (JO C 308, 20.11.1995) și Decizia Consiliului din 23 noiembrie 1995.

(4) Directiva 83/189/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a procedurii pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și regulamentelor tehnice (JO L 109, 26.4.1983, p. 8). Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/10/CE (JO L 100, 19.4.1994, p. 30).

ANEXĂ

PROCEDURA PENTRU SCHIMBUL DE INFORMAȚII

privind măsurile interne de derogare de la principiul liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității

(Decizia nr. 3052/95/CE)

1. Statul membru care notifică

Indicați numele și adresa persoanei care urmează să fie contactată pentru informații suplimentare.

2. Data notificării

3. Modelul sau tipul produsului

Descrieți detaliat tipul sau modelul produsului.

4. Măsuri întreprinse

5. Principalele motive

—	Arătați motivul(ele) de interes general care justifică măsurile luate.

—	Dați detalii despre reglementările de drept intern cu care produsul respectiv nu se conformează.

—	Arătați în ce privințe reglementările de drept intern sau alte condiții, conform cărora produsul în chestiune este produs sau vândut într-un alt stat membru, nu asigură o protecție echivalentă interesului general.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31996L0003

L 021/42

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/3/CE A COMISIEI

din 26 ianuarie 1996

de instituire a unei derogări de la anumite dispoziții ale Directivei 93/43/CEE a Consiliului privind igiena produselor alimentare în ceea ce privește transportul maritim al uleiurilor și grăsimilor lichide în vrac

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 93/43/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind igiena produselor alimentare (1), în special articolul 3 alineatul (3),

întrucât informațiile arată că aplicarea capitolului IV alineatul (2) al doilea paragraf din anexa la Directiva 93/43/CEE privind transportul produselor alimentare în vrac în stare lichidă, de granule sau pudră în recipiente și/sau containere/rezervoare destinate transportului produselor alimentare nu și-a dovedit eficiența în practică și impune sarcini oneroase excesive întreprinderilor din industria alimentară în cazul transportului maritim al uleiurilor și grăsimilor lichide destinate consumului uman sau care pot fi utilizate în acest scop;

întrucât este necesar, cu toate acestea, să se garanteze că acordarea unei derogări nu diminuează cu nimic nivelul de protecție a sănătății publice, supunând această derogare anumitor condiții;

întrucât numărul de vase maritime disponibile pentru transportul produselor alimentare este insuficient pentru asigurarea continuității comerțului cu uleiuri și grăsimi destinate consumului uman sau care pot fi utilizate în acest scop;

întrucât experiența acumulată în decursul ultimilor ani arată că se poate evita contaminarea uleiurilor și grăsimilor lichide, dacă rezervoarele utilizate pentru transport sunt confecționate din materiale ușor de curățat sau dacă ultimele trei transporturi anterioare nu au lăsat urme de contaminare inadmisibile; întrucât, pe de altă parte, este necesar să se prevadă curățarea eficientă a rezervoarelor utilizate la transporturile anterioare;

întrucât, în temeiul articolului 8 din Directiva 93/43/CEE, statele membre au obligația de a controla aplicarea prezentei directive;

întrucât în cadrul acestei derogări speciale prevăzute de prezenta directivă, dispozițiile generale ale Directivei 93/43/CEE rămân aplicabile;

întrucât, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/43/CEE, această derogare nu va putea fi aplicată produselor alimentare pentru care sunt specificate norme comunitare mai specifice în materie de igienă;

întrucât măsurile menționate de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Prezenta directivă instituie o derogare de la dispozițiile capitolului IV punctul 2 al doilea paragraf din anexa la Directiva 93/43/CEE și stabilește condiții echivalente pentru garantarea protecției sănătății publice, precum și a securității și salubrității produselor alimentare în cauză.

Articolul 2

(1) Transportul maritim al uleiurilor sau grăsimilor lichide în vrac care trebuie supuse prelucrării sau care sunt destinate consumului uman sau care pot fi utilizate în acest scop este autorizat în rezervoare care nu sunt destinate în exclusivitate transportului produselor alimentare, în următoarele condiții:

(a)

dacă uleiul sau grăsimea se transportă într-un rezervor din oțel inoxidabil sau într-un rezervor căptușit cu rășini epoxidice sau cu un echivalent tehnic al acestora, încărcătura anterioară transportată în rezervorul respectiv trebuie să fi fost un produs alimentar sau o încărcătură de pe lista de încărcături anterioare acceptate care figurează în anexă;

(b)

dacă uleiul sau grăsimea se transportă în rezervoare confecționate din alte materiale decât cele menționate la litera (a), cele trei încărcături anterioare transportate în rezervoarele respective trebuie să fi fost produse alimentare sau încărcături de pe lista de încărcături anterioare acceptate care figurează în anexă.

(2) Transportul maritim al uleiurilor și grăsimilor lichide în vrac care nu vor mai fi supuse prelucrării ulterioare și care sunt destinate consumului uman sau care pot fi utilizate în acest scop este autorizat în rezervoare care nu sunt destinate în exclusivitate transportului produselor alimentare, în următoarele condiții:

(a)	dacă rezervoarele sunt confecționate din oțel inoxidabil sau căptușite cu rășini epoxidice sau cu un echivalent tehnic al acestora;

(b)	dacă cele trei încărcături anterioare transportate în rezervoarele respective au fost produse alimentare.

Articolul 3

(1) Căpitanul navei maritime care transportă în rezervoare uleiuri și grăsimi lichide în vrac destinate consumului uman sau care pot fi utilizate în acest scop trebuie să păstreze documentele pentru cele trei încărcături anterioare efectuate în rezervoarele respective și pentru dovedirea eficienței procesului de curățare aplicat între aceste încărcături.

(2) Dacă încărcătura a fost transbordată, căpitanul vasului primitor trebuie să păstreze, în afara documentelor prevăzute la alineatul (1), documentele care atestă că transportul uleiurilor și grăsimilor lichide în vrac a respectat în timpul expediției anterioare dispozițiile articolului 2, precum și eficiența procesului de curățare efectuat pe celălalt vas între încărcături.

(3) La cerere, căpitanul vasului trebuie să prezinte documentele menționate la alineatele (1) și (2) autorităților de control oficial al produselor alimentare.

Articolul 4

Prezenta directivă este revizuită în cazul în care unul sau mai multe state membre sau Comisia consideră necesară modificarea sa pentru a ține seama de ultimele progrese tehnice și științifice. Anexa se revizuiește în orice caz în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

Articolul 5

Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive la 12 februarie 1996. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 6

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 26 ianuarie 1996.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 175, 19.7.1993, p. 1.

ANEXĂ

Lista încărcăturilor anterioare acceptate

Substanța	Nr. CAS
Acid acetic (acid acetic; acid acetic; acid acetic)	64-19-7
Acetonă – acetonă; 2-propanonă	67-64-1
Uleiuri acide și acizi grași distilați – din uleiuri și grăsimi vegetale și/sau amestecuri ale acestora și din grăsimi și uleiuri animale și marine
Hidroxid de amoniu – (hidrat de amoniu; soluție de amoniac; amoniac apos)	1336-21-6
Uleiuri și grăsimi animale, marine și vegetale (cu excepția anacardului și a uleiului de tal brut)
Ceară de albine	8012-89-3
Alcool benzilic (doar NF și reactivi)	100-51-6
Acetat de butil (n-; sec-; tert-;)	123-86-4 105-46-4 540-88-5
Soluție de clorură de calciu	10043-52-4
Lignosulfonat de calciu
Ceară de candelilla	8006-44-8
Ceară de Carnauba – (Ceară de Brazilia)	8015-86-9
Ciclohexan – (hexametilenă; hexanaftenă; hexa hidrobenzen)	110-82-7
Ciclohexanol (hexahidrofenol)	108-93-0
Ulei de soia epoxidat (cu un conținut de minim 7 % de oxigen oxiran)	8013-07-8
Etanol (alcool etilic)	64-17-5
Acetat de etil – (eter acetic, ester acetic, nafta de oțet)	141-78-6
2-Etilhexanol – (2-etilhexil alcool)	104-76-7
Acizi grași:
Acid butiric – (n acid butiric normal; acid butanoic; acid etil acetic; acid propil formic)	107-92-6
Acid valeric – (acid n-pentanoic; acid valerianic)	109-52-4
Acid caproic – (acid n-hexanoic)	142-62-1
Acid heptoic – (acid n-heptanoic)	111-14-8
Acid caprilic – (acid n-octanoic)	124-07-2
Acid pelargonic – (acid n-nonanoic)	112-05-0
Acid capric – (acid n-decanoic)	334-48-5
Acid lauric – (acid n-dodecanoic)	143-07-7
Acid lauroleic – (acid dodecanoic)	4998-71-4
Acid miristic – (acid n-tetradecanoic)	544-63-8
Acid miristoleic – (acid n-tetradecenoic)	544-64-9
Acid palmitic – (acid n-hexadecanoic)	57-10-3
Acid palmitoleic – (acid cis-9-hexadecenoic)	373-49-9
Acid stearic – (acid n-octadecanoic)	57-11-4
Acid ricinoleic – (acid cis-12-hidroxi octadec-9 enoic; acid din ulei de ricin)	141-22-0
Acid oleic – (acid n-octadecenoic)	112-80-1
Acid linoleic (9,12-acid octadecadienoic)	60-33-3
Acid linolenic (9,12,15-acid octadecatrienoic)	463-40-1
Acid arahidic – (acid eicosanoic)	506-30-9
Acid behenic – (acid docosanoic)	112-85-6
Acid erucic – (acid cis 13-docosenoic)	112-86-7
Alcooli grași – alcooli naturali
Alcool butilic – (1-butanol; alcool butiric)	71-36-3
Alcool caproilic – (l-hexanol; alcool hexilic)	111-27-3
Alcool enantilic – (l-heptanol; alcool heptilic)	110-70-6
Alcool caprilic – (l-n-octanol)	111-87-5
Alcool nonilic – (l-nonanol; alcool pelargonic; octil carbinol)	143-08-8
Alcool decilic – (l-decanol)	112-30-1
Alcool laurii – (n-dodecanol; dodecil alcool)	112-53-8
Tridecil alcool – (1-tridecanol)	27458-92-0
Miristil alcool – (-tetradecanol; tetradecanol)	112-72-1
Alcool cetilic – (alcool C-16; 1-hexadecanol; alcool cetilic; alcool palmitil; alcool n-primar hexadecil)	36653-82-4
Alcool stearic – (1-octadecanol)	112-92-5
Alcool oleic – (Octadecenol)	143-28-2
Alcool lauril miristilic – (amestec C12-C14)
Alcool cetil-stearic – (amestec C16-C18)
Esteri ai acizilor grași – orice ester obținut prin combinarea oricăruia dintre acizii grași listați cu oricare dintre alcoolii grași enumerați mai sus. De exemplu, miristat butil, palmitat oleic și stearat cetilic)
Acid gras – esteri metilici
Laurat metilic – (dodecanoat metilic)	111-82-0
Palmitat metilic – (hexadecanoat metilic)	112-39-0
Stearat metilic – (octadecanoat metilic)	112-61-8
Oleat metilic – (octadecanoat metilic)	112-62-9
Acid formic – (acid metanoic; acid carboxilic hidrogenat)	64-18-6
Glicerină – (glicerină; glicerin)	56-81-5
Glicoli
Butanediol – (1,3-butilen-glicol; 1,3-butanediol; 1,4-butilen-glicol; 1,4-butanediol; 2,3-butilen glicol; 2,3-butanediol; butile-glicol)	107-88-0 110-63-4 513-85-9
Polipropilen-glicol – (greutatea moleculară mai mare de 400)	25322-69-4
Propilen glicol – [1,2 propilen glicol; 1,2-propanediol; 1,2-dihidroxipropan; monopropilen glicol (MPG); metil glicol]	57-55-6
1,3-Propilen glicol – (trimetilen glicol; 1,3-propanediol)	504-63-2
n-heptan –	142-82-5
n-hexan (tehnic)	110-54-3 64742-49-0
Izo-butanol – (2-metil-1-propanol;)	78-83-1
Acetat izobutilic	110-19-0
Izo-decanol (alcool izodecilic)	25339-17-7
Izo-nonal (alcool izononilic)	27458-94-2
Izo-octanol (alcool izooctilic)	26952-21-6
Izo-propanol – (alcool izopropilic; IPA)	67-63-0
Limonen – (dipenten)	138-86-3
Soluție de clorură de magneziu	7786-30-3
Metanol – (alcool metilic)	67-56-1
Cetonă metil-etilică – (2-butanon)	78-93-3
Cetonă metilizobutilică – (4-metil-2-pentanon;)	108-10-1
Eter metil terțiar butilic – (MTBE)	1634-04-4
Micro silică	7631-86-9
Melasă	57-50-1
Ceară montană	8002-53-7
Nonan	111-84-2
Parafină (sorturi comestibile)
Pentan –	109-66-0
Acid fosforic – (acid ortofosforic)	7664-38-2
Apa potabilă este acceptată ca încărcătură anterioară doar dacă încărcătura imediat anterioară apei figurează pe prezenta listă
Hidroxid de potasiu (carbonat de potasiu caustic)	1310-58-3
Acetat n-propilic	109-60-4
Hidroxid de sodiu (sodă caustică, leșie)	1310-73-2
Sorbitol (d-sorbitol; alcool hexahidric; d-Sorte)	50-70-4
Acid sulfuric	7664-93-9
Soluție de nitrat de amoniu și de uree – (UAN)
Drojdie de vin (sediment de la distilare, zaț, boștină, tartru brut, tartru, bitartrat de potasiu brut, biturat de potasiu brut, hidrogenotartrat acid de potasiu)	868-14-4

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31996L0004

L 049/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/4/CE A COMISIEI

din 16 februarie 1996

de modificare a Directivei 91/321/CEE privind preparatele pentru sugari și preparatele de continuare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Directiva 89/398/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (1), în special articolul 4,

întrucât, ținând seama de natura preparatelor în cauză, trebuie clarificate normele de etichetare nutrițională pentru a evita orice probleme care pot interveni în urma aplicării altor dispoziții comunitare aplicabile;

întrucât noile informații științifice justifică modificările compoziției esențiale obligatorii a preparatelor pentru sugari și a preparatelor de continuare prevăzute la anexele I și II la Directiva 91/321/CEE a Comisiei (2), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei;

întrucât nucleotidele, fiind constituenți naturali ai laptelui matern, sunt folosite de mulți ani pentru îmbogățirea preparatelor pentru sugari și a preparatelor de continuare atât în Comunitate, cât și în țări terțe, fără a avea vreun efect negativ; întrucât nu există deci nici o justificare pentru interzicerea utilizării lor în fabricarea acestor produse;

întrucât progresul tehnologic a determinat producerea preparatelor pentru sugari pe baza hidrolazelor parțiale ale proteinelor, care pot fi utile datorită nivelului lor scăzut de proteine imunoreactive; întrucât aceste proprietăți speciale ar trebui să poată fi revendicate; întrucât aceste produse sunt diferite de produsele dietetice semielementare cu concentrație mare de hidrolaze utilizate în tratarea dietetică a stărilor patologice diagnosticate, care nu sunt reglementate de prezenta directivă;

întrucât Directiva 91/321/CEE trebuie modificată corespunzător;

întrucât Comitetul științific pentru alimentație umană a fost consultat, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 89/398/CEE, asupra dispozițiilor care ar putea afecta sănătatea publică;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 91/321/CEE se modifică după cum urmează:

Articolul 6 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 6

Preparatele pentru sugari și preparatele de continuare nu pot conține nici o substanță în cantități care ar putea pune în pericol sănătatea sugarilor și a copiilor de vârstă mică. Nivelurile maxime necesare se stabilesc fără întârziere.

Se vor stabili, de asemenea, și criteriile microbiologice în măsura în care este necesar.”

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

Literele (d) și (e) din alineatul (2) se înlocuiesc cu următoarele:

„(d)	în cazul preparatelor pentru sugari și al preparatelor de continuare, valoarea energetică disponibilă exprimată în Kj și Kcal și conținutul de proteine, hidrați de carbon și lipide exprimat sub formă numerică, per 100 ml de produs gata pentru utilizare;

(e)

în cazul preparatelor pentru sugari și al preparatelor de continuare, cantitatea medie a fiecărei substanțe minerale și a fiecărei vitamine menționate la anexa I și, respectiv, la anexa II și, dacă este cazul, a colinelor, a inozitelor (hexa-hidroxi-ciclo-hexan), a carnitinelor și a taurinelor, exprimate sub formă numerică, per 100 ml de produs gata pentru utilizare;”

(b)

Se inserează alineatul (2a) după cum urmează:

„(2a) Etichetele pot conține următoarele mențiuni:

(a)	cantitatea medie a substanțelor nutritive menționate la anexa III, când această mențiune nu este reglementată de dispozițiile din alineatul (2) litera (e) din prezentul articol, exprimată sub formă numerică, per 100 ml produs gata pentru utilizare;

(b)

în cazul preparatelor de continuare, în afară de informațiile numerice, informații despre vitaminele și mineralele incluse în anexa VIII, exprimate ca procent al valorilor de referință menționate, per 100 ml de produs gata pentru utilizare, în condițiile în care cantitățile prezente sunt cel puțin egale cu 15 % din valorile de referință;”.

3.	Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 martie 1997. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Aceste acte cu putere de lege și acte administrative se aplică astfel încât:

—	să permită comerțul cu produse conforme cu prezenta directivă până la 1 aprilie 1997;

—	să interzică comerțul cu produse care nu sunt conforme cu prezenta directivă începând de la 31 martie 1999.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 februarie 1996.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 186, 30.6.1989, p. 27.

(2) JO L 175, 4.7.1991, p. 35.

ANEXĂ

Anexele la Directiva 91/321/CEE se modifică după cum urmează:

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

Punctele 2, 2.1 și 2.2 se înlocuiesc cu următoarele:

„2. Proteine

(Conținutul de proteine = conținutul de azot × 6,38) pentru proteinele din laptele de vacă.

(Conținutul de proteine = conținutul de azot × 6,25) pentru fragmentele de proteine din soia pentru hidrolazele parțiale ale proteinelor.

«Indicele chimic» reprezintă cel mai mic raport dintre cantitatea fiecărui aminoacid esențial din proteina testată și cantitatea fiecărui aminoacid corespunzător din proteina de referință.

2.1. Preparate produse din proteine din lapte de vacă.

Minim:	Maxim:
0,45 g/100 kJ	0,7 g/100 kJ
(1,8 g/100 kcal)	(3 g/100 kcal)

Pentru o valoare energetică egală, preparatul trebuie să conțină o cantitate corespunzătoare din fiecare aminoacid esențial și semiesențial care să fie cel puțin egală cu cantitatea conținută de proteina de referință (lapte matern, conform anexei V); totuși, din motive de calcul, concentrațiile de metionină și cistină pot fi calculate împreună.

2.2. Preparate produse din hidrolazele parțiale ale proteinelor

Minim:	Maxim:
0,56 g/100 kJ	0,7 g/100 kJ
(2,25 g/100 kcal)	(3 g/100 kcal)

Raportul de eficiență a proteinelor (REP) și utilizarea netă a proteinelor (UNP) trebuie să fie cel puțin egale cu cele ale cazeinei.

Conținutul de taurină trebuie să fie cel puțin egal cu 10 μmoli/100 kJ (42 μmoli/100kcal), iar conținutul de L-carnitină trebuie să fie cel puțin egal cu 1,8 μmoli/100 kJ (7,5 μmoli/100 kcal).”

(b)	La punctul 3, conținutul minim de lipide se modifică după cum urmează: „Minim 1,05 g/100 kJ (4,4 g/100 kcal)”

(c)	La punctul 3.1, a treia liniuță se elimină.

(d)

La punctul 3 se adaugă următoarele puncte.

3.5. Conținutul de acid alfa-linolic nu este mai mic de 12 mg/100 kJ (50 mg/100 kcal).

Raportul acid linolic/acid alfa-linolic nu este mai mic de 5 și mai mare de 15.

3.6. Conținutul de trans-acizi grași nu depășește 4 % din conținutul total de grăsimi.

3.7. Conținutul de acid erucic nu depășește 1 % din conținutul total de grăsimi.

3.8. Se pot adăuga acizi grași polinesaturați (LCP) cu catenă lungă (20 și 22 atomi de carbon). În acest caz, conținutul acestora nu depășește:

1 % din conținutul total de grăsimi pentru n-3-LCP și

2 % din conținutul total de grăsimi pentru n-6-LCP (1 % din conținutul total de grăsimi pentru acidul arahidonic).

Conținutul de acid eicosapentaenoic (20:5 n-3) nu depășește conținutul de acid docosahexa-enoic (22:6 n-3).”

(e)

La punctul 5.1 se adaugă următoarele:

	Per 100 kJ		Per 100 kcal
	Minim	Maxim	Minim	Maxim
„Seleniu (1) (μg)	—	0,7	—	3

(f)

La punctul 6, rubrica privind nicotinamida se înlocuiește cu următoarele:

	Per 100 kJ		Per 100 kcal
	Minim	Maxim	Minim	Maxim
„Niacină (mg-EN)	0,2	—	0,8	—”

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

La punctul 2, la primul paragraf, după valorile numerice se adaugă cuvintele: „… sau lapte matern …” după cuvântul „cazeină”,

iar după al doilea paragraf, se adaugă următorul paragraf:

„Pentru o valoare energetică egală, aceste preparate trebuie să conțină o cantitate corespunzătoare de metionină, care să fie cel puțin egală cu cea conținută de laptele matern, conform mențiunilor din anexa V.”

(b)	La punctul 3.1, a treia liniuță se elimină.

(c)	La punctul 3 se adaugă punctele 3.5 și 3.6 după cum urmează: 3.5. Conținutul de trans-acizi grași nu depășește 4 % din conținutul total de grăsimi. 3.6. Conținutul de acid erucic nu depășește 1 % din conținutul total de grăsimi.”

La anexa I și la anexa II, se adaugă punctul 7 după cum urmează:

7. Se pot adăuga următoarele nucleotide:

	Maxim (2)
	(mg/100 kJ)	(mg/100 kcal)
Citidină 5′-monofosfat	0,60	2,50
Uridină 5′-monofosfat	0,42	1,75
Adenozină 5′-monofosfat	0,36	1,50
Guanozină 5′-monofosfat	0,12	0,50
Inozină 5′-monofosfat	0,24	1,00

Anexa III se modifică după cum urmează:

(a)

La punctul 2 se adaugă următoarele:

Substanțe minerale

Săruri permise

„Seleniu

Selenat de sodiu

Selenit de sodiu”

(b)	La punctul 3 se adaugă următoarele substanțe: „citidină 5′-monofosfat și sărurile sale de sodiu uridină 5′-monofosfat și sărurile sale de sodiu adenozină 5′-monofosfat și sărurile sale de sodiu guanozină 5′-monofosfat și sărurile sale de sodiu inozină 5′-monofosfat și sărurile sale de sodiu.”

La anexa IV se adaugă următorul punct:

Criterii compoziționale

Condiții de îndeplinire

7. Reducerea riscului de alergie la proteinele din lapte. Acest criteriu poate include prevederi privind o proprietate alergenică sau antigenică redusă.

(a)	Formula este conformă cu dispozițiile de la punctul 2.2 din anexa I, iar cantitatea de proteine imunoreactive măsurată cu ajutorul metodelor general acceptate este mai mică de 1 % din substanțele din formulă care conțin azot.

(b)

Eticheta va indica faptul că produsul nu trebuie consumat de sugari alergici la proteinele intacte din care este produs, doar dacă teste clinice general acceptate dovedesc toleranța formulei la mai mult de 90 % (interval de siguranță 95 %) dintre sugarii hipersensibili la proteina din care este făcut hidrolizatul.

(c)	Formula administrată oral nu induce o sensibilizare la animalele la care li s-a administrat preparate la baza cărora se află proteine intacte.

(d)	Trebuie sa fie disponibile informații obiective verificate științific ca dovezi ale proprietăților compoziționale cerute.”

Se adaugă anexa VIII după cum urmează:

„

ANEXA VIII

VALORI DE REFERINȚĂ PENTRU ETICHETAREA VALORII NUTRITIVE A ALIMENTELOR DESTINATE SUGARILOR ȘI COPIILOR DE VÂRSTĂ MICĂ

Nutrientul	Valoarea de referință a etichetării
Vitamina A	(µg)	400
Vitamina D	(µg)	10
Vitamina C	(mg)	25
Tiamina	(mg)	0,5
Riboflavina	(mg)	0,8
Echivalenți niacină	(mg)	9
Vitamina B6	(mg)	0,7
Folat	(µg)	100
Vitamina B12	(µg)	0,7
Calciu	(mg)	400
Fier	(mg)	6
Zinc	(mg)	4
Iod	(µg)	70
Seleniu	(µg)	10
Cupru	(mg)	0,4

”

(1) Limita este aplicabilă preparatelor cu adaos de seleniu.”

(2) Concentrația totală de nucleotide nu trebuie să depășească 1,2 mg/100 kJ (5 mg/100 kcal).”

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31996L0008

L 055/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/8/CE A COMISIEI

din 26 februarie 1996

privind produsele alimentare utilizate în dietele hipocalorice pentru scăderea în greutate

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

întrucât măsurile comunitare prevăzute de prezenta directivă nu depășesc necesarul pentru atingerea obiectivelor deja menționate de Directiva 89/398/CEE;

întrucât produsele reglementate de prezenta directivă sunt variate și se disting în general printre acestea acele produse destinate înlocuirii totale sau parțiale a unei diete zilnice;

întrucât compoziția acestor produse trebuie să respecte necesarul zilnic de elemente nutritive esențiale, adică să asigure, după caz, o bună parte din acest necesar pentru persoanele cărora le sunt destinate;

întrucât recent a fost descoperit un număr de produse care pot fi utilizate ca înlocuitoare ale gustărilor (tip snacks) și care pot asigura anumite cantități de macro și microelemente nutritive esențiale selectate; întrucât compoziția de bază a acestor produse va fi adoptată ulterior;

întrucât, în plus, trebuie limitat aportul energetic furnizat de produsele reglementate de prezenta directivă;

întrucât valoarea energetică a anumitor produse destinate să înlocuiască o dietă zilnică completă este foarte scăzut; întrucât, ulterior, vor fi adoptate norme specifice pentru aceste produse cu valoare energetică foarte scăzută;

întrucât prezenta directivă reflectă nivelul actual al informațiilor despre aceste produse; întrucât orice modificare care permite inovații datorate progresului științific și tehnic se va decide pe baza procedurii prevăzute la articolul 13 din Directiva 89/398/CEE;

întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 89/398/CEE, dispozițiile privind substanțele cu scopuri nutritive specifice utilizate la fabricarea acestor produse vor face obiectul unei alte directive a Comisiei;

întrucât dispozițiile privind utilizarea aditivilor la fabricarea produselor alimentare vor face obiectul unor directive specifice ale Consiliului;

întrucât, în conformitate cu articolul 7 din Directiva 89/398/CEE, produsele reglementate de prezenta directivă trebuie să respecte normele generale prevăzute de Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare (2), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/102/CE a Comisiei (3); întrucât prezenta directivă adoptă și include adăugările și derogările necesare de la normele generale menționate;

întrucât, în special, natura și destinația produselor reglementate de prezenta directivă necesită etichetarea valorii energetice și a principalelor elemente nutritive pe care acestea le conțin;

întrucât Comitetul științific pentru alimentație umană a fost consultat, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 89/398/CEE, asupra dispozițiilor care pot afecta sănătatea publică;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Prezenta directivă este o „directivă specială” în sensul articolului 4 din Directiva 89/398/CEE și stabilește cerințele legate de compoziția și etichetarea produselor alimentare cu scopuri nutritive specifice care sunt utilizate în regimuri hipocalorice pentru scăderea în greutate și sunt prezentate ca atare.

(2) Produsele alimentare utilizate în regimuri hipocalorice pentru scăderea în greutate sunt alimente cu o compoziție specifică și care, dacă sunt folosite conform instrucțiunilor producătorului, înlocuiesc în totalitate sau parțial dieta zilnică totală. Aceste alimente se împart în două categorii:

(a)	produse prezentate ca înlocuitori ai unei diete zilnice complete;

(b)	produse prezentate ca înlocuitori ai uneia sau ai mai multor mese dintr-o dietă zilnică.

Articolul 2

Statele membre veghează ca produsele menționate la articolul 1 să fie comercializate în cadrul Comunității numai în cazul în care respectă normele prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 3

Produsele alimentare reglementate de prezenta directivă trebuie să respecte normele compoziționale prevăzute la anexa 1.

Articolul 4

Toate elementele constitutive care intră în compoziția produselor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) sunt introduse în același ambalaj, atunci când sunt scoase la vânzare.

Articolul 5

(1) Denumirea de vânzare a produselor este după cum urmează:

(a)	pentru produsele prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (a): „înlocuitori ai unei diete totale pentru controlul greutății”;

(b)	pentru produsele prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (b): „înlocuitori ai unei mese pentru controlul greutății”.

(2) Etichetarea produselor în cauză include, în afară de cele menționate la articolul 3 din Directiva 79/112/CEE a Consiliului, următoarele mențiuni obligatorii:

(a)	valoarea energetică disponibilă exprimată în kJ și kcal și conținutul de proteine, glucide și lipide, exprimat în formă numerică, per cantitate specificată de produs gata pentru utilizare, sub forma propusă pentru consum;

(b)

cantitatea medie a fiecărei minerale și vitamine pentru care au fost prevăzute dispoziții obligatorii la punctul 5 din anexa I, exprimată în formă numerică per cantitate specificată de produs gata pentru utilizare, sub forma propusă pentru consum. În plus, pentru produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b), informațiile despre vitaminele și mineralele enumerate în tabelul de la punctul 5 din anexa I trebuie exprimate și ca procentaj al valorilor definite în anexa la Directiva 90/496/CEE a Consiliului (4);

(c)	instrucțiunile pentru prepararea corespunzătoare și, după caz, o mențiune asupra importanței respectării acestor instrucțiuni;

(d)	în cazul în care un produs care este utilizat conform instrucțiunilor fabricantului conține o porție zilnică de polioli mai mare de 20 g, trebuie să existe o mențiune care să specifice faptul că alimentul poate avea efect laxativ;

(e)	o mențiune care să specifice importanța unui consum corespunzător zilnic de lichide;

(f)

pentru produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a):

(i)	o mențiune care să specifice că produsul asigură cantitățile zilnice corespunzătoare de elemente nutritive;

(ii)	o mențiune care să specifice că produsul nu trebuie folosit mai mult de trei săptămâni fără avizul medicului;

(g)	pentru produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b), o mențiune care să specifice că produsele sunt destinate a fi utilizate numai ca parte a unei diete hipocalorice și că, în cadrul unei astfel de diete, acestea trebuie completate cu alte alimente.

(3) Etichetarea, publicitatea și prezentarea produselor în cauză nu trebuie să facă nici o referire la ritmul sau la cantitatea de greutate pierdută determinate de utilizarea lor, și nici la reducerea senzației de foame sau la creșterea senzației de sațietate care se pot manifesta.

Articolul 6

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 septembrie 1997. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Aceste acte se aplică astfel încât:

—	să permită comercializarea produselor conforme cu prezenta directivă începând de la 1 octombrie 1997;

—	să interzică comercializarea produselor care nu sunt conforme cu prezenta directivă începând de la 31 martie 1999.

Articolul 7

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 26 februarie 1996.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 186, 30.6.1989, p. 27.

(2) JO L 33, 8.2.1979, p. 1.

(3) JO L 291, 29.11.1993, p. 14.

(4) JO L 276, 6.10.1990, p. 40.

ANEXA I

COMPOZIȚIA DE BAZĂ A PRODUSELOR ALIMENTARE DESTINATE REGIMURILOR HIPOCALORICE

Specificațiile se referă la produsele gata de utilizare, comercializate ca atare sau reconstituite conform instrucțiunilor producătorului.

1. Energie

1.1. Energia furnizată de unul dintre produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) nu trebuie să fie mai mică de 3 360 kJ (800 kcal) și nu trebuie să depășească 5 040 kJ (1 200 kcal) pentru dieta zilnică totală.

1.2. Energia furnizată de unul dintre produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) nu trebuie să fie mai mică de 840 kJ (200 kcal) și nu trebuie să depășească 1 680 kJ (400 kcal) per masă zilnică.

2. Proteine

2.1. Proteinele care intră în compoziția produselor menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (b) trebuie să asigure cel puțin 25 % și cel mult 50 % din valoarea energetică totală a produsului. În orice caz, cantitatea de proteine din produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) nu trebuie să depășească 125 g.

2.2. Prevederile privind proteinele menționate anterior se referă la o proteină al cărei indice chimic este egal cu cel al proteinei de referință a FAO/OMS (1985) prevăzut la anexa II. Dacă indicele chimic este mai mic de 100 % din proteina de referință, nivelurile minime de proteine se măresc corespunzător. În orice caz, indicele chimic al proteinelor trebuie să fie cel puțin egal cu 80 % din cel al proteinei de referință.

2.3. „Indicele chimic” reprezintă cel mai mic raport dintre cantitatea fiecărui aminoacid esențial din proteina de testare și cantitatea de fiecare aminoacid din proteina de referință.

2.4. În toate cazurile, adăugarea aminoacizilor este permisă doar în scopul îmbunătățirii valorii nutritive a proteinelor și doar în proporțiile necesare atingerii acestui scop.

3. Lipide

3.1. Energia eliberată de lipide nu trebuie să depășească 30 % din energia totală disponibilă a produsului.

3.2. În cazul produselor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a), acidul linolic (sub formă de gliceride) nu trebuie să fie mai mic de 4,5 g.

3.3. În cazul produselor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b), acidul linolic (sub formă de gliceride) nu trebuie să fie mai mic de 1 g.

4. Fibre alimentare

Conținutul de fibre alimentare din produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) nu trebuie să fie mai mic de 10 g și nu trebuie să depășească 30 g pentru dieta zilnică.

5. Vitamine și minerale

5.1. Produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) trebuie să asigure pentru dieta zilnică completă cel puțin:

100 % din cantitățile de vitamine și minerale prevăzute în tabel.

5.2. Produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) trebuie să asigure cel puțin 30 % din cantitatea de vitamine și minerale prevăzută în tabel pentru fiecare masă; totuși, cantitatea de potasiu asigurată de aceste produse pentru fiecare masă trebuie să fie de cel puțin 500 mg.

TABEL

Vitamina A	(μg ER)	700
Vitamina D	(μg)	5
Vitamina E	(mg-ET)	10
Vitamina C	(mg)	45
Tiamina	(mg)	1,1
Riboflavină	(mg)	1,6
Niacină	(mg-EN)	18
Vitamina B6	(mg)	1,5
Folat	(μg)	200
Vitamina B12	(μg)	1,4
Biotina	(μg)	15
Acid pantotenic	(mg)	3
Calciu	(mg)	700
Fosfor	(mg)	550
Potasiu	(mg)	3 100
Fier	(mg)	16
Zinc	(mg)	9,5
Cupru	(mg)	1,1
Iod	(μg)	130
Seleniu	(μg)	55
Sodiu	(mg)	575
Magneziu	(mg)	150
Mangan	(mg)	1

ANEXA II

STRUCTURA NECESARULUI DE AMINOACIZI (1)

	g/100 g proteină
Cistina + metionina	1,7
Histidina	1,6
Izoleucina	1,3
Leucina	1,9
Lisina	1,6
Fenilalanina + tirozina	1,9
Treonina	0,9
Triptofanul	0,5
Valina	1,3

(1) Organizația Mondială a Sănătății. Necesar energetic și proteic. Raportul unei consultări comune FAO/OMS/UNU. Geneva: Organizația Mondială a Sănătății, 1985. (Seria de rapoarte tehnice ale OMS, 724).

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

102

31996L0009

L 077/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/9/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 11 martie 1996

privind protecția juridică a bazelor de date

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 57 alineatul (2), articolul 66 și articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat (3),

(1)	întrucât bazele de date nu sunt în prezent suficient protejate în toate statele membre de către legislația în vigoare; întrucât o astfel de protecție, atunci când există, prezintă caracteristici diferite;

(2)

întrucât astfel de neconcordanțe în cadrul protecției juridice a bazelor de date conferite de legislațiile statelor membre au efecte negative directe asupra funcționării pieței interne în ceea ce privește bazele de date, în special asupra libertății persoanelor fizice și juridice de a furniza bunuri și servicii de baze de date on-line pe baza unui regim juridic armonizat în întreaga Comunitate; întrucât aceste neconcordanțe riscă să se accentueze pe măsură ce statele membre introduc noi dispoziții legislative în acest domeniu, care capătă din ce în ce mai mult o dimensiune internațională;

(3)

întrucât ar trebui să se elimine diferențele existente, care denaturează funcționarea pieței interne și să se evite apariția unor noi diferențe, în timp ce diferențele care nu afectează în mod negativ funcționarea pieței interne sau dezvoltarea pieței informaționale în cadrul Comunității nu ar trebui eliminate sau evitate;

(4)

întrucât protecția bazelor de date prin intermediul dreptului de autor există sub diferite forme în statele membre, în conformitate cu legislația sau jurisprudența acestora, și întrucât, atât timp cât neconcordanțele persistă în legislația statelor membre în ceea ce privește domeniul de aplicare și condițiile de protecție, aceste drepturi de proprietate intelectuală nearmonizate pot avea ca efect împiedicarea liberei circulații a mărfurilor și serviciilor în Comunitate;

(5)	întrucât dreptul de autor constituie o formă corespunzătoare de drept exclusiv pentru autorii de baze de date;

(6)	întrucât, cu toate acestea, în absența unui regim armonizat privind concurența neloială sau jurisprudența în materie, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a împiedica extragerea și reutilizarea neautorizată a conținutului unei baze de date;

(7)	întrucât crearea unor baze de date presupune utilizarea de resurse umane, tehnice și financiare considerabile, în timp ce există posibilitatea de a copia sau accesa aceste baze de date la un cost mult inferior celui pe care îl presupune o concepție autonomă;

(8)	întrucât extragerea și reutilizarea neautorizată a conținutului unei baze de date constituie acte care pot avea consecințe economice și tehnice grave;

(9)	întrucât bazele de date reprezintă un instrument vital în dezvoltarea unei piețe informaționale în Comunitate; întrucât acest instrument va fi la fel de util în multe alte domenii;

(10)	întrucât creșterea exponențială, în Comunitate și în oricare altă parte a lumii, a volumului de informații generate și prelucrate în fiecare an în toate sectoarele comerțului și industriei necesită investiții în sistemele avansate de prelucrare a informațiilor în toate statele membre;

(11)	întrucât, în prezent, există un dezechilibru foarte mare la nivelul investițiilor practicate atât între statele membre, cât și între Comunitate și principalele țări terțe producătoare în sectorul bazelor de date;

(12)	întrucât o astfel de investiție în sistemele moderne de stocare și de prelucrare a informației nu se va face în cadrul Comunității în absența unui regim juridic stabil și omogen care să protejeze drepturile producătorilor de baze de date;

(13)	întrucât prezenta directivă protejează culegerile, denumite uneori „compilații”, de opere, de date sau de alte elemente ale căror dispunere, stocare și accesare se fac prin mijloace care cuprind procedee electronice, electromagnetice sau electrooptice sau alte procedee analoage;

(14)	întrucât ar trebui ca protecția conferită prin prezenta directivă să fie extinsă și în privința bazelor de date neelectronice;

(15)

întrucât criteriile aplicate pentru a determina dacă o bază de date va fi protejată prin dreptul de autor va trebui să se limiteze la faptul că alegerea sau dispunerea conținutului bazei de date constituie o creație intelectuală proprie a autorului; întrucât această protecție include structura bazei de date;

(16)	întrucât nici un alt criteriu, cu excepția originalității, în sensul de creație intelectuală a autorului, nu trebuie aplicat pentru a determina dacă o bază de date poate fi protejată sau nu prin dreptul de autor și, în special, nu trebuie să se aplice criterii estetice sau calitative;

(17)

întrucât noțiunea de „bază de date” trebuie să includă culegeri de opere literare, artistice, muzicale sau de altă natură, cum ar fi texte, sunete, imagini, cifre, fapte și date; întrucât trebuie incluse culegeri de opere, de date sau de alte elemente independente, dispuse sistematic sau metodic și accesibile în mod individual; întrucât rezultă că o fixare a unei opere audiovizuale, cinematografice, literare sau muzicale ca atare nu face parte din domeniul de aplicare al prezentei directive;

(18)

întrucât prezenta directivă nu aduce atingere libertății autorilor de a decide dacă, sau în ce mod, aceștia permit includerea operelor lor într-o bază de date, în special dacă autorizarea acordată are caracter exclusiv sau nu; întrucât protecția bazelor de date prin dreptul sui generis nu aduce atingere drepturilor existente asupra conținutului lor și întrucât, în special, atunci când un autor sau un titular al unui drept conex autorizează inserarea unora din operele sau prestațiile sale într-o bază de date în executarea unui contract de licență neexclusivă, un terț poate exploata aceste opere sau aceste prestații după ce a obținut autorizația necesară de la autor sau de la titularul de drepturi conexe, fără ca dreptul sui generis al producătorului bazei de date să fie invocat, cu condiția ca aceste opere sau prestații să nu fie extrase din baza de date sau reutilizate pornind de la aceasta;

(19)

întrucât, în mod normal, compilația mai multor fixări de execuții muzicale pe un CD nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, deoarece, fiind compilație, nu îndeplinește condițiile pentru a putea fi protejată prin dreptul de autor, dar și pentru că nu reprezintă o investiție destul de substanțială pentru a beneficia de dreptul sui generis;

(20)	întrucât protecția prevăzută de prezenta directivă se poate aplica și elementelor necesare funcționării sau consultării anumitor baze de date, cum ar fi tezaurul și sistemele de indexare;

(21)	întrucât protecția prevăzută de prezenta directivă se referă la bazele de date în care operele, datele sau alte elemente au fost dispuse sistematic sau metodic; întrucât nu este necesar ca aceste elemente să fi fost stocate fizic într-un mod organizat;

(22)	întrucât, în înțelesul prezentei directive, bazele de date electronice pot să cuprindă de asemenea dispozitive precum CD-ROM și CD-i;

(23)

întrucât termenul „bază de date” nu trebuie să se aplice programelor de calculator utilizate pentru crearea sau pentru funcționarea unei baze de date, aceste programe de calculator fiind protejate prin Directiva 91/250/CEE a Consiliului din 14 mai 1991 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (4);

(24)

întrucât închirierea și împrumutul de baze de date în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe sunt reglementate exclusiv prin Directiva 92/100/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (5);

(25)	întrucât durata dreptului de autor este deja reglementată prin Directiva 93/98/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind armonizarea termenului de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (6);

(26)

întrucât operele protejate prin dreptul de autor și prestațiile protejate prin drepturile conexe care sunt încorporate într-o bază de date rămân totuși protejate prin drepturile exclusive respective și nu pot fi încorporate într-o bază de date sau extrase din aceasta fără autorizarea titularului drepturilor sau a succesorilor acestuia în calitate de titulari;

(27)	întrucât existența unui drept separat de alegere sau dispunere a operelor și prestațiilor într-o bază de date nu aduce în nici un fel atingere dreptului de autor asupra acestor opere și drepturilor conexe asupra prestațiilor incorporate într-o bază de date;

(28)

întrucât drepturile morale ale persoanei fizice care a creat baza de date aparțin autorului și trebuie exercitate în conformitate cu legislația statelor membre și dispozițiile Convenției de la Berna privind protecția operelor literare și artistice; întrucât aceste drepturi morale nu sunt incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive;

(29)

întrucât regimul aplicabil bazelor de date create de salariați este de competența statelor membre; întrucât, așadar, nici o dispoziție a prezentei directive nu împiedică statele membre să prevadă în legislația internă că, în cazul în care o bază de date este creată de un salariat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu sau urmând instrucțiunile angajatorului, numai acesta din urmă are dreptul de a exercita toate drepturile patrimoniale asupra bazei de date astfel create, cu excepția unor dispoziții contractuale contrare;

(30)	întrucât drepturile exclusive ale autorului trebuie să includă dreptul de a determina modul în care opera sa va fi exploatată și de către cine și, în special, dreptul de a controla distribuția operei către persoane neautorizate;

(31)	întrucât protecția bazelor de date prin dreptul de autor include punerea la dispoziție a bazelor de date prin alte mijloace decât distribuția de copii;

(32)	întrucât statele membre sunt obligate să asigure că dispozițiile de drept intern sunt cel puțin echivalente din punct de vedere material prin raportare la actele supuse restricțiilor prevăzute de prezenta directivă;

(33)

întrucât problema epuizării dreptului de distribuție nu se pune în cazul bazelor de date on-line, care aparțin domeniului prestărilor de servicii; întrucât această dispoziție se aplică în ceea ce privește copia pe suport material a unei baze de date, realizată de utilizatorul unui astfel de serviciu cu consimțământului titularului; întrucât, spre deosebire de dispozitivele CD-ROM și CD-i, în cazul cărora proprietatea intelectuală este incorporată într-un suport material, și anume un bun, fiecare prestație on-line este, de fapt, un act care va trebui supus autorizării, dacă dreptul de autor prevede acest lucru;

(34)

întrucât, cu toate acestea, dacă titularul dreptului de autor a hotărât să pună la dispoziția unui utilizator o copie a bazei de date, fie printr-un serviciu on-line, fie prin alt mijloc de difuzare, acest utilizator legitim trebuie să poată accesa și utiliza baza de date în scopul și în modul stabilite în contractul de licență încheiat cu titularul dreptului, chiar dacă accesarea și utilizarea implică realizarea unor acte în principiu restricționate;

(35)

întrucât este necesar să se prevadă o listă a excepțiilor de la actele restricționate, având în vedere că dreptul de autor prevăzut de prezenta directivă se aplică numai alegerii și dispunerii conținutului bazei de date; întrucât statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a prevedea aceste excepții în anumite cazuri; întrucât, cu toate acestea, această opțiune trebuie exercitată în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Berna și în măsura în care excepțiile țin de structura bazei de date; întrucât trebuie făcută distincția între excepțiile privind utilizarea privată și excepțiile privind reproducerea în scopuri private, care se referă la dispozițiile din legislația internă a anumitor state membre privind taxele pe suporturile neînregistrate sau pe echipamentul de înregistrare;

(36)	întrucât, în sensul prezentei directive, termenul „cercetare științifică” include atât științele naturale, cât și științele umaniste;

(37)	întrucât prezenta directivă nu aduce atingere articolului 10 alineatul (1) din Convenția de la Berna;

(38)

întrucât utilizarea crescândă a tehnologiei de înregistrare digitală expune producătorul de baze de date riscului copierii conținutului bazei de date și adaptării sale electronice, fără autorizarea sa, în vederea creării unei baze de date cu conținut identic, care, totuși, nu aduce atingere dreptului de autor aplicabil în privința dispunerii conținutului primei baze de date;

(39)

întrucât, pe lângă obiectivul asigurării protecției dreptului de autor în ceea ce privește originalitatea alegerii sau dispunerea conținutului unei baze de date, prezenta directivă are drept scop protejarea poziției producătorilor de baze de date împotriva însușirii ilegale a rezultatelor investițiilor financiare și profesionale realizate în vederea obținerii și asamblării conținutului prin protejarea ansamblului sau numai a anumitor părți importante din baza de date împotriva unor acte comise de utilizator sau de o parte concurentă;

(40)

întrucât obiectul dreptului sui generis este de a asigura protecția oricărei investiții consimțite în scopul obținerii, verificării sau prezentării conținutului unei baze de date pe o durată limitată a dreptului; întrucât aceste investiții pot consta în utilizarea de mijloace financiare și în consumul de efort, timp și energie;

(41)

întrucât obiectivul dreptului sui generis este de a acorda producătorului unei baze de date posibilitatea de a împiedica extragerea și reutilizarea neautorizate ale ansamblului sau ale unei părți substanțiale a conținutului bazei de date; întrucât producătorul unei baze de date este persoana care ia inițiativa și își asumă riscul de a efectua investițiile; întrucât aceasta exclude din definiția producătorului în special subcontractanții;

(42)

întrucât dreptul special de a împiedica extragerea și reutilizarea neautorizate vizează actele utilizatorului care depășesc drepturile legitime ale acestuia și care aduc astfel prejudicii investiției; întrucât dreptul de a interzice extragerea și reutilizarea ansamblului sau ale unei părți substanțiale a conținutului se referă nu numai la realizarea unui produs concurent parazit, ci și la utilizatorul care, prin actele sale, aduce atingere în mod substanțial investiției, evaluată în mod calitativ sau în mod cantitativ;

(43)

întrucât, în cazul transmisiei on-line, dreptul de a interzice reutilizarea nu este epuizat nici în ceea ce privește baza de date, nici în ceea ce privește o copie materială a acestei baze sau a unei părți din aceasta, efectuată cu consimțământul titularului de drept de către destinatarul transmisiei;

(44)	întrucât, atunci când vizualizarea pe ecran a conținutului unei baze de date necesită transferul permanent sau temporar al ansamblului sau al unei părți substanțiale din acest conținut pe un alt suport, acest act este supus autorizării titularului de drept;

(45)	întrucât dreptul de a împiedica extragerea și reutilizarea neautorizate nu constituie în nici un fel o extensie a protecției dreptului de autor la simple fapte sau date;

(46)	întrucât existența unui drept de a împiedica extragerea și reutilizarea neautorizate ale ansamblului sau ale unei părți substanțiale de opere, date sau elemente dintr-o bază de date nu furnizează ocazia creării unui drept nou asupra acestor opere, date sau elemente în sine;

(47)

întrucât, în scopul de a favoriza concurența între furnizorii de produse și de servicii informaționale, protecția prin dreptul sui generis nu trebuie să se exercite astfel încât să faciliteze abuzurile de poziție dominantă, în special în ceea ce privește crearea și difuzarea de noi produse și servicii care prezintă o valoare adăugată de ordin intelectual, documentar, tehnic, economic sau comercial; întrucât, în consecință, dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere aplicării regulilor concurenței, indiferent dacă acestea sunt comunitare sau interne;

(48)

întrucât obiectivul prezentei directive, care este asigurarea unui nivel corespunzător și omogen de protecție a bazelor de date, cu scopul de a garanta remunerarea producătorului bazei, este diferit de obiectivul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește procesarea datelor personale și libera circulație a acestor date (7), care este asigurarea liberei circulații a datelor personale pe baza normelor armonizate având drept scop protejarea drepturilor fundamentale, în special a dreptului la viață privată recunoscut prin articolul 8 din Convenția europeană privind protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale; întrucât dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere legislației în materie de protecție a datelor;

(49)

întrucât, prin derogare de la dreptul de a interzice extragerea și reutilizarea ansamblului sau a unei părți substanțiale a unei baze de date, trebuie să se prevadă că producătorul unei baze de date sau titularul dreptului nu poate împiedica utilizatorul legitim al bazei de date să extragă și să reutilizeze părți nesubstanțiale; întrucât, totodată, acest utilizator nu poate aduce în mod nejustificat atingere nici intereselor legitime ale titularului de drept sui generis, nici titularului unui drept de autor sau al unui drept conex privind operele sau prestările conținute în această bază de date;

(50)

întrucât se impune să se acorde statelor membre capacitatea de a prevedea excepții de la dreptul de a împiedica extragerea și reutilizarea neautorizate ale unei părți substanțiale a conținutului unei baze de date în cazul unei extrageri în scopuri private sau în scopuri didactice sau de cercetare științifică și în cazul unei extrageri și al unei reutilizări realizate în scopuri de securitate publică sau în scopurile unei proceduri administrative sau jurisdicționale; întrucât trebuie ca aceste operațiuni să nu aducă atingere drepturilor exclusive ale producătorului de a exploata baza de date și întrucât scopul lor nu are caracter comercial;

(51)

întrucât statele membre, atunci când uzează de capacitatea de a-l autoriza pe utilizatorul legitim al unei baze de date de a extrage o parte substanțială din conținut în scopuri didactice sau de cercetare științifică, pot limita această autorizare la anumite categorii de instituții de învățământ sau de cercetare științifică;

(52)	întrucât acele state membre care au norme specifice cuprinzând un drept similar dreptului sui generis prevăzut în prezenta directivă trebuie să poată menține, în ceea ce privește noul drept, excepții de la acest drept stabilite în mod tradițional prin această reglementare;

(53)	întrucât sarcina probei în ceea ce privește data de încheiere a realizării unei baze de date revine producătorului acesteia;

(54)	întrucât sarcina probei în ceea ce privește întrunirea criteriilor care să permită concluzia că o modificare substanțială a conținutului unei baze de date trebuie considerată ca o nouă investiție substanțială revine producătorului bazei de date care rezultă din această investiție;

(55)	întrucât o nouă investiție substanțială care implică o nouă durată de protecție poate cuprinde o verificare substanțială a conținutului bazei de date;

(56)

întrucât dreptul de a împiedica extragerea și reutilizarea neautorizate ar trebui să se aplice bazelor de date ale căror producători sunt resortisanți ai unor țări terțe sau care își au domiciliul în țări terțe, ori celor realizate de persoane juridice care nu sunt stabilite într-un stat membru, în înțelesul tratatului, numai dacă aceste țări terțe oferă o protecție comparabilă bazelor de date realizate de resortisanții unui stat membru sau persoanele care își au domiciliul pe teritoriul Comunității;

(57)	întrucât, pe lângă sancțiunile prevăzute de legislația statelor membre în caz de încălcare a dreptului de autor sau a altor drepturi, statele membre trebuie să prevadă sancțiuni corespunzătoare împotriva extragerii și reutilizării neautorizate ale conținutului unei baze de date;

(58)

întrucât, pe lângă protecția acordată de prezenta directivă structurii bazei de date prin dreptul de autor și conținutului său prin dreptul sui generis împotriva extragerii și reutilizării neautorizate, celelalte dispoziții legale ale statelor membre privind furnizarea de bunuri și servicii în sectorul bazelor de date rămân aplicabile;

(59)	întrucât prezenta directivă nu aduce atingere aplicării oricăror norme recunoscute de legislația unui stat membru privind difuzarea de programe audiovizuale cu privire la bazele de date compuse din opere audiovizuale;

(60)

întrucât, în prezent, anumite state membre protejează printr-un regim de drept de autor bazele de date care nu întrunesc criteriile de eligibilitate pentru protecția în temeiul dreptului de autor prevăzut de prezenta directivă; întrucât, chiar dacă bazele de date vizate sunt eligibile pentru protecția ca titular al dreptului prevăzut de prezenta directivă de a împiedica extragerea și reutilizarea neautorizate ale conținutului lor, durata protecției prin acest drept este sensibil inferioară celei de care acestea se bucură în cadrul regimurilor naționale actualmente în vigoare; întrucât o armonizare a criteriilor aplicate pentru a determina dacă o bază de date va fi protejată de dreptul de autor nu poate avea ca efect diminuarea duratei protecției de care se bucură în prezent titularii drepturilor vizate; întrucât se impune prevederea unei derogări în acest scop; întrucât efectele acestei derogări trebuie să se limiteze la teritoriul statelor membre în cauză,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta directivă privește protecția juridică a bazelor de date, indiferent de forma acestora.

(2) În înțelesul prezentei directive, „bază de date” înseamnă o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, dispuse sistematic sau metodic și accesibile în mod individual prin mijloace electronice sau de altă natură.

(3) Protecția prevăzută prin prezenta directivă nu se aplică programelor de calculator utilizate la realizarea sau pentru funcționarea bazelor de date accesibile prin mijloace electronice.

Articolul 2

Limitări ale domeniului de aplicare

Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor comunitare privind:

(a)	protecția juridică a programelor de calculator;

(b)	dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale;

(c)	durata protecției dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe.

CAPITOLUL II

DREPTUL DE AUTOR

Articolul 3

Obiectul protecției

(1) În conformitate cu prezenta directivă, bazele de date care, prin alegerea sau dispunerea elementelor, constituie o creație intelectuală proprie a autorului sunt protejate ca atare de dreptul de autor. Nici un alt criteriu nu se aplică pentru a determina dacă bazele de date pot beneficia de această protecție.

(2) Protecția bazelor de date prin dreptul de autor, prevăzută în prezenta directivă, nu se extinde și la conținutul lor și nu aduce atingere drepturilor care continuă să aibă incidență asupra conținutului menționat.

Articolul 4

Calitatea de autor al bazei de date

(1) Autorul unei baze de date este persoana fizică sau grupul de persoane fizice care au creat baza sau, atunci când legislația statului membru vizat autorizează acest lucru, persoana juridică considerată de această legislație ca fiind titularul dreptului.

(2) Atunci când operele colective sunt recunoscute de legislația unui stat membru, drepturile patrimoniale sunt deținute de persoana învestită cu dreptul de autor.

(3) Atunci când o bază de date este creată în comun de către mai multe persoane fizice, drepturile exclusive sunt deținute în comun de aceste persoane.

Articolul 5

Acte restricționate

Autorul unei baze de date beneficiază, în ceea ce privește expresia acestei baze care poate face obiectul unei protecții prin dreptul de autor, de dreptul exclusiv de a executa sau de a autoriza:

(a)	reproducerea permanentă sau provizorie, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă;

(b)	traducerea, adaptarea, dispunerea și orice altă transformare;

(c)	orice formă de distribuție către public a bazei de date sau a copiilor acesteia. Prima vânzare a unei copii a bazei de date în cadrul Comunității de către titularul dreptului sau cu consimțământul acestuia epuizează dreptul de a controla revânzarea acestei copii în cadrul Comunității;

(d)	orice comunicare, expunere sau reprezentare publică;

(e)	orice reproducere, distribuire, comunicare, expunere sau reprezentare publică a rezultatelor actelor prevăzute la litera (b).

Articolul 6

Excepții de la actele restricționate

(1) Utilizatorul legitim al unei baze de date sau al unei copii a acesteia poate efectua toate actele prevăzute în articolul 5, care sunt necesare pentru accesarea conținutului bazelor de date și utilizarea normală, fără autorizarea autorului bazei de date. În măsura în care utilizatorul legitim este autorizat să utilizeze numai o parte a bazei de date, prezentul alineat se aplică numai acelei părți.

(2) Statele membre au capacitatea de a prevedea limitări la drepturile prevăzute în articolul 5 în următoarele cazuri:

(a)	atunci când este vorba despre o reproducere în scopuri private a unei baze de date neelectronice;

(b)	atunci când se utilizează numai în scopuri didactice sau de cercetare științifică, sub rezerva de a indica sursa și în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;

(c)	atunci când este vorba despre o utilizare în scopul securității publice sau în scopul unei proceduri administrative sau judiciare;

(d)	atunci când este vorba de alte excepții de la dreptul de autor prevăzute în mod tradițional în dreptul lor intern, fără a aduce atingere literelor (a), (b) și (c).

(3) În conformitate cu Convenția de la Berna privind protecția operelor literare și artistice, prezentul articol nu poate fi interpretat astfel încât să permită utilizarea aplicării sale într-un mod în care să aducă în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului sau să contravină exploatării normale a bazei de date.

CAPITOLUL III

DREPTUL „SUI GENERIS”

Articolul 7

Obiectul protecției

(1) Statele membre prevăd pentru producătorul unei baze de date dreptul de a interzice extragerea și reutilizarea ansamblului sau ale unei părți substanțiale, evaluată calitativ sau cantitativ, a conținutului acesteia, atunci când obținerea, verificarea sau prezentarea acestui conținut atestă o investiție substanțială din punct de vedere calitativ sau cantitativ.

(2) În înțelesul prezentului capitol:

(a)	„extragere” înseamnă transferul permanent sau temporar al ansamblului sau al unei părți substanțiale din conținutul bazei de date pe un alt suport prin orice mijloc sau sub orice formă;

(b)

„reutilizare” înseamnă orice formă de punere la dispoziția publicului a totalității sau a unei părți substanțiale a conținutului bazei prin distribuția de copii, prin închiriere, prin transmitere on-line sau sub alte forme. Prima vânzare a unei copii a bazei de date în cadrul Comunității de către titularul dreptului sau cu consimțământul acestuia epuizează dreptul de a controla revânzarea acestei copii în cadrul Comunității.

Împrumutul public nu este un act de extragere sau reutilizare.

(3) Dreptul menționat la alineatul (1) poate fi transferat, cedat sau acordat în temeiul unei licențe contractuale.

(4) Dreptul menționat la alineatul (1) se aplică în mod independent de posibilitatea ca baza de date să fie protejată prin dreptul de autor sau prin alte drepturi. În plus, se aplică în mod independent de posibilitatea ca conținutul acestei baze de date să fie protejat prin dreptul de autor sau prin alte drepturi. Protecția bazelor de date prin dreptul menționat la alineatul (1) nu aduce atingere drepturilor existente cu privire la conținutul lor.

(5) Extragerea și reutilizarea repetate și sistematice ale unor părți nesubstanțiale ale conținutului bazei de date, care ar presupune acte contrare unei exploatări normale a acestei baze de date sau care ar aduce în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale producătorului bazei de date, nu sunt autorizate.

Articolul 8

Drepturile și obligațiile utilizatorului legitim

(1) Producătorul unei baze de date care este pusă la dispoziția publicului în orice mod nu poate împiedica utilizatorul legitim al acestei baze de date să extragă și să reutilizeze părți nesubstanțiale din conținutul acesteia, evaluate în mod calitativ sau cantitativ, oricare ar fi scopul utilizării. În măsura în care utilizatorul legitim este autorizat să extragă și să reutilizeze numai o parte a bazei de date, prezentul alineat se aplică numai acestei părți.

(2) Utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusă la dispoziția publicului în orice mod nu poate efectua acte contrare unei exploatări normale a acestei baze de date sau care aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale producătorului bazei de date.

(3) Utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusă la dispoziția publicului în orice mod nu poate aduce atingere titularului unui drept de autor sau al unui drept conex asupra operelor sau prestațiilor conținute în această bază de date.

Articolul 9

Excepții de la dreptul sui generis

Statele membre pot stabili că utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusă la dispoziția publicului în orice mod poate, fără autorizarea producătorului bazei de date, să extragă și să reutilizeze o parte substanțială a conținutului acesteia:

(a)	când este vorba de o extragere în scopuri private a conținutului unei baze de date neelectronice;

(b)	când este vorba de o extragere în scopuri didactice sau de cercetare științifică, în măsura în care se indică sursa și în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;

(c)	atunci când este vorba de o extragere și de o reutilizare în scopuri de securitate publică sau în scopurile unei proceduri administrative sau jurisdicționale.

Articolul 10

Durata protecției

(1) Dreptul prevăzut în articolul 7 produce efecte de la data finalizării bazei de date. Acesta își încetează efectele după 15 ani de la data de 1 ianuarie a anului care urmează finalizării bazei de date.

(2) În cazul unei baze de date care a fost pusă la dispoziția publicului în orice mod înainte de expirarea perioadei prevăzute în alineatul (1), protecția expiră după 15 ani de la data de 1 ianuarie a anului care urmează datei la care baza de date a fost pusă la dispoziția publicului pentru prima oară.

(3) Orice modificare substanțială, evaluată în mod calitativ sau cantitativ, a conținutului unei baze de date, inclusiv orice modificare substanțială rezultând din acumularea de adăugări, de suprimări sau de modificări succesive care ar duce la concluzia că este vorba despre o nouă investiție substanțială, evaluată în mod calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unei durate de protecție proprii bazei care rezultă din această investiție.

Articolul 11

Beneficiarii protecției prin dreptul sui generis

(1) Dreptul prevăzut la articolul 7 se aplică bazelor de date al căror producător sau titular al dreptului este resortisant al unui stat membru sau își are domiciliul pe teritoriul Comunității.

(2) Alineatul (1) se aplică și societăților comerciale și întreprinderilor constituite în conformitate cu legislația unui stat membru și care își au sediul social, administrația centrală sau punctul de lucru principal în cadrul Comunității; cu toate acestea, dacă o astfel de societate sau întreprindere are doar sediul social pe teritoriul Comunității, operațiunile sale trebuie să aibă o legătură reală și continuă cu economia unui stat membru.

(3) Acordurile care extind dreptul prevăzut la articolul 7 la bazele de date realizate în țări terțe și care nu intră sub incidența alineatelor (1) și (2) sunt încheiate de Consiliu la propunerea Comisiei. Durata de protecție acordată bazelor de date în temeiul acestei proceduri nu o depășește pe cea prevăzută la articolul 10.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII COMUNE

Articolul 12

Sancțiuni

Statele membre prevăd sancțiuni corespunzătoare împotriva încălcării drepturilor prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 13

Menținerea altor dispoziții legale

Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor privind în special dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi sau obligații care continuă să aibă incidență asupra datelor, operelor sau altor elemente încorporate într-o bază de date, brevete, mărci, desene și modele, protecția tezaurelor naționale, dispoziții legale privind practicile restrictive și concurența neloială, secretele de afaceri, securitatea, confidențialitatea, protecția datelor și respectarea vieții private, accesul la documente publice sau dreptul contractual.

Articolul 14

Aplicarea în timp

(1) Protecția prevăzută în prezenta directivă în ceea ce privește dreptul de autor se aplică de asemenea bazelor de date create înainte de data menționată la articolul 16 alineatul (1), care îndeplinesc la această dată cerințele prevăzute de prezenta directivă privind protecția bazelor de date prin dreptul de autor.

(2) Sub rezerva alineatului (1), atunci când o bază de date care este protejată prin dreptul de autor într-un stat membru la data publicării prezentei directive nu îndeplinește criteriile de eligibilitate pentru protecția dreptului de autor, prevăzute în articolul 3 alineatul (1), prezenta directivă nu are ca efect reducerea în acest stat membru a duratei protecției acordate conform regimului menționat anterior.

(3) Protecția prevăzută de dispozițiile prezentei directive în ceea ce privește dreptul menționat în articolul 7 se aplică, de asemenea, bazelor de date finalizate cu cel mult 15 ani înainte de data menționată la articolul 16 alineatul (1) și care îndeplinesc la această dată cerințele prevăzute la articolul 7.

(4) Protecția prevăzută la alineatele (1) și (3) nu aduce atingere actelor încheiate și drepturilor dobândite înainte de data prevăzută în alineatele menționate.

(5) În cazul unei baze de date finalizate cu 15 ani înainte de data menționată la articolul 16 alineatul (1), durata protecției prin dreptul prevăzut în articolul 7 este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează acestei date.

Articolul 15

Caracterul obligatoriu al anumitor dispoziții

Orice dispoziție contractuală contrară articolului 6 alineatul (1) și articolului 8 este nulă de drept.

Articolul 16

Dispoziții finale

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1998.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3) Până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data menționată în alineatul (1) și, ulterior, la fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport privind aplicarea prezentei directive, în care, inter alia, pe baza informațiilor specifice furnizate de statele membre, examinează în special aplicarea dreptului sui generis, inclusiv articolele 8 și 9 și verifică, în special, dacă aplicarea acestui drept a condus la abuz de poziție dominantă sau la alte forme de denaturare a liberei concurențe, care ar justifica măsuri corespunzătoare, inclusiv stabilirea unui regim de licențe nevoluntare. Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri de adaptare a prezentei directive la progresele din domeniul bazelor de date.

Articolul 17

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 11 martie 1996.

Pentru Parlamentul European

Președintele

K. HÄNSCH

Pentru Consiliu

Președintele

L. DINI

(1) JO C 156, 23.6.1992, p. 4, și JO C 308, 15.11.1993, p. 1.

(2) JO C 19, 25.1.1993, p. 3.

(3) Avizul Parlamentului European din 23 iunie 1993 (JO C 194, 19.7.1993, p. 144), Poziția comună a Consiliului din 10 iulie 1995 (JO C 288, 30.10.1995, p. 14), Decizia Parlamentului European din 14 decembrie 1995 (JO C 17, 22.1.1996) și Decizia Consiliului din 26 februarie 1996.

(4) JO L 122, 17.5.1991, p. 42, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/98/CEE (JO L 290, 24.11.1993, p. 9).

(5) JO L 346, 27.11.1992, p. 61.

(6) JO L 290, 24.11.1993, p. 9.

(7) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

111

31996L0020

L 092/23

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/20/CE A COMISIEI

din 27 martie 1996

privind adaptarea la progresul tehnic a Directivei 70/157/CEE a Consiliului privind nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/54/CE (2) a Comisiei și, în special, articolul 13 alineatul (2) al celei dintâi,

având în vedere Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/97/CEE (4) și, în special, articolul 3 al celei dintâi,

întrucât Directiva 70/157/CEE este una dintre directivele speciale ale procedurii de omologare de tip stabilite prin Directiva 70/156/CEE; întrucât dispozițiile menționate în Directiva 70/156/CEE privind tipurile de autovehicule, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică prezentei directive;

întrucât în special articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE necesită ca la fiecare directivă specială să fie anexată o fișă de informații, care conține elementele relevante din anexa I la prezenta directivă și un certificat de omologare de tip a autovehiculelor în baza anexei VI la respectiva directivă, astfel încât omologarea de tip să poată fi informatizată;

întrucât ultimele progrese înregistrate în domeniul tehnologiei motoarelor fac necesară definirea mai explicită a metodei de încercare, îndeosebi în cazul autovehiculelor grele, în măsura în care e vorba de fiabilitatea și repetarea unor astfel de încercări;

întrucât prevederile prezentei directive sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Articolele Directivei 70/157/CEE se modifică după cum urmează:

—	articolul 1 se citește la sfârșit: „( …) șine, a tractoarelor agricole și forestiere și a tuturor echipamentelor mobile.”;

—	în articolul 2 a doua liniuță și articolul 2a alineatul (2), „articolul 9a” se înlocuiește cu „articolul 2”;

—	în articolul 3, „anexa” se înlocuiește cu „anexele”.

(2) Anexele la Directiva 70/157/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Începând cu 1 octombrie 1996, statele membre:

—	nu pot refuza să acorde omologarea CE de tip sau omologarea națională de tip pentru un tip de autovehicul sau un tip de sistem de evacuare;

—	nu pot interzice înregistrarea, vânzarea sau intrarea în circulație a autovehiculelor sau vânzarea sau folosirea sistemelor de evacuare

din motive legate de nivelul de zgomot admis sau de sistemul de evacuare, dacă autovehiculele sau sistemele de evacuare sunt conforme cu cerințele Directivei 70/157/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prezenta directivă.

(2) Începând cu 1 ianuarie 1997, statele membre:

—	nu mai acordă omologare CE de tip;

—	refuză acordarea omologarea națională de tip

pentru un tip de autovehicul, din motive legate de nivelul de zgomot admis și pentru un tip de sistem de evacuare, dacă cerințele din Directiva 70/157/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prezenta directivă, nu sunt îndeplinite.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce privește piesele de schimb, statele membre continuă să acorde omologarea CE de tip și să permită vânzarea și introducerea în circulație a sistemelor de evacuare în conformitate cu variantele anterioare ale Directivei 70/157/CEE, cu condiția ca asemenea sisteme de evacuare:

—	să fie prevăzute a fi asamblate la autovehiculele aflate deja în uz;

—	să fie conforme cu cerințele directivei care se aplicau când autovehiculele au fost înregistrate prima dată.

Articolul 3

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 octombrie 1996. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 martie 1996.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2) JO L 266, 8.11.1995, p. 1.

(3) JO L 42, 23.2.1970, p. 16.

(4) JO L 371, 19.12.1992, p. 1.

ANEXĂ

Se introduce următoarea listă de anexe între articole și anexa 1 și va avea următorul cuprins:

„Listă de anexe

ANEXA I:

Omologare CE de tip cu privire la nivelul de zgomot al unui tip de autovehicul

Apendicele 1: Fișă de informații

Apendicele 2: Certificat de omologare de tip

ANEXA II:

Omologare CE de tip a sistemelor de evacuare ca unități tehnice separate

Apendicele 1: Fișă de informații

Apendicele 2: Certificat de omologare de tip

Apendicele 3: Model de marcă de omologare de tip

ANEXA III:

Verificări ale conformității producției

ANEXA IV:

Specificații pentru pista de încercare a vehiculului”

Modificări ale anexei I:

Nota de subsol la punctul 1.1.7 se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În conformitate cu definițiile prevăzute în anexa II la Directiva 70/156/CEE.”

Punctul 2.1 se înlocuiește cu următorul text:

„2.1.

Solicitarea omologării CE de tip în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE a unui tip de autovehicul privind nivelul de zgomot este transmisă de către constructorul vehiculului.”

Punctul 2.2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.2.

Un model de fișă de informații este prevăzut în apendicele 1.”

Punctele 2.2.1 – 2.2.4 inclusiv se elimină.

La punctul 2.3, cuvintele „sau reprezentantul său autorizat” se elimină.

Punctul 2.5 se elimină.

Punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4. Acordarea omologării CE de tip

4.1.	Dacă cerințele relevante sunt îndeplinite, se acordă omologarea CE de tip în temeiul articolului 4 alineatul (3) și, dacă se aplică, al articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

4.2.	Un model de certificat pentru omologarea CE de tip este prevăzut în apendicele 2.

4.3.	Se acordă un număr de omologare de tip în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE fiecărui gen de autovehicul omologat. Același stat membru nu poate acorda același număr altui tip de autovehicul.”

La punctul 5.2.1.2 „anexa III” se înlocuiește cu „apendicele 2”.

La punctul 5.2.2.3.1 „anexa VI” se înlocuiește cu „anexa IV”.

La punctul 5.2.2.3.4 textul celui de al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pneurile folosite pentru încercare sunt alese de către constructorul vehiculului și sunt în conformitate cu cerințele comerciale și disponibile pe piață; ele corespund uneia dintre descrierile dimensiunilor cauciucurilor [a se vedea punctul 2.17 din anexa II la Directiva Consiliului 92/23/CEE (1) ] indicate de către constructorul autovehiculului în conformitate cu punctul 1.5 din addendumul la apendicele 2 și, în cazul unor autovehicule de categorie M1 și N1, trebuie îndeplinite cerințele Directivei 89/459/CEE privind adâncimea minimă a profilului pneurilor; pentru autovehiculele din alte categorii, adâncimea minimă a profilului pneurilor din Directiva 89/459/CEE se va aplica la fel ca în cazul în care autovehiculele ar constitui obiectul respectivei directive. Pneurile trebuie umflate la presiunea adecvată pentru masa de testare a autovehiculului.

La punctul 5.2.2.4.3.3.1.1, la sfârșitul paragrafului al treilea se adaugă:

„Dacă viteza motorului V este totuși atinsă la o viteză a motorului apropiată de viteza de mers în gol, testul se va efectua doar în viteza a treia și rezultatele relevante vor trebui evaluate.”

La punctul 5.2.2.4.3.3.1.2 se adaugă la sfârșit:

„Vehiculul este considerat reprezentativ pentru categoria sa și dacă, la dorința solicitantului, încercările sunt extinse pe mai multe rapoarte de viteze decât cele prevăzute și cel mai ridicat nivel de zgomot este obținut între rapoartele extreme.”

La punctele 5.2.3.1 și 5.2.3.5.1 „anexa III” se înlocuiește cu „apendicele 2”.

La punctul 5.3.2, „articolul 8 alineatul (3)” se înlocuiește cu „articolul 11 alineatul (2) sau articolul 11 alineatul (3)”.

Punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„6. Modificări ale tipurilor și ale omologării de tip.

6.1.	În cazul modificărilor tipurilor omologate în temeiul prezentei directive, se vor respecta dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.”

Subpunctele de la punctul 7 se înlocuiesc cu următoarele:

„7.1.

Se iau măsuri de asigurare a conformității producției conform cerințelor prevăzute în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

7.2.	Dispoziții speciale:

7.2.1.

Încercările menționate la punctul 2.3.5 din anexa X la Directiva 70/156/CEE sunt cele stabilite în anexa III secțiunea I la prezenta directivă.

7.2.2.

Frecvența inspecțiilor menționate la punctul 2.4 din anexa X la Directiva 70/156/CEE este, în mod normal, o dată la doi ani.”

După figura 4 se adăugă următoarele apendice 1 și 2:

„

Apendicele 1

Apendicele 2

”

Modificări la anexa II

La punctul 0 „articolul 9a” se înlocuiește cu „articolul 2”.

Punctul 2.1 se înlocuiește cu textul următor:

„2.1.

Solicitarea omologării CE de tip în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE în ceea ce privește un sistem de evacuare de schimb sau o componentă ca unitate tehnică separată este depusă de constructorul vehiculului sau al unității tehnice separate respective.”

Punctul 2.2 se înlocuiește cu textul următor:

„2.2.

Un model de fișă de informații este prevăzut în apendicele 1.”

Punctele 2.2.1 – 2.2.3 inclusiv, 2.4 și 3.1.3 se elimină.

Nota de subsol 1 de la punctele 2.3.3 și 5.2.1 se modifică după cum urmează:„ (2)

Punctele 3, 3.1, 3.1.1, 3.1.2 și 3.2 se renumerotează și devin 2.4, 2.4.1, 2.4.1.1, 2.4.1.2 și respectiv 2.4.2.

Punctul 4 se renumerotează și devine 3 și se înlocuiește cu textul următor:

„3. Acordarea omologării CE de tip

3.1.	Dacă cerințele principale sunt îndeplinite, omologarea CE de tip este acordată conform articolului 4 alineatul (3) și, după caz, articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

3.2.	Un model de certificat de omologare CE de tip este prevăzut în apendicele 2.

3.3.

Un număr de omologare de tip în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE este atribuit fiecărui tip de sistem de evacuare sau de componentă de schimb aprobat ca unitate tehnică separată; secțiunea 3 a numărului de omologare de tip va indica numărul directivei care era în vigoare în momentul acordării omologării de tip autovehiculului. Același stat membru nu poate atribui același număr altui tip de sistem de evacuare de schimb sau componentă a acesteia.”

Un nou punct 4 se adaugă și va avea următorul cuprins:

„4. Marca de omologare CE de tip

4.1.	Fiecare sistem de evacuare de schimb sau componentă a acesteia, excluzând elementele de fixare și conductele, conforme unui tip aprobat conform prezentei directive va purta o marcă de omologare CE de tip.

4.2.

Marcă de omologare CE de tip va consta dintr-un pătrat care va înconjura litera mică «e», urmată de litera (literele) distinctive sau numărul statului membru care a acordat omologarea:

«1» pentru Germania

«2» pentru Franța

«3» pentru Italia

«4» pentru Țările de Jos

«5» pentru Suedia

«6» pentru Belgia

«9» pentru Spania

«11» pentru Regatul Unit

«12» pentru Austria

«13» pentru Luxemburg

«17» pentru Finlanda

«18» pentru Danemarca

«21» pentru Portugalia

«23» pentru Grecia

«IRL» pentru Irlanda

De asemenea, lângă pătrat trebuie inclus și «numărul de bază al omologării» prevăzut la punctul 4 al numărului omologării de tip prevăzut în anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de două cifre care indică numărul secvențial atribuit celei mai recente modificări tehnice importante aduse Directivei 70/157/CEE a Consiliului care era în vigoare în momentul primirii omologării de tip a autovehiculului. Pentru Directiva 70/157/CEE, numărul secvențial este 00; pentru Directiva 77/212/CEE, numărul secvențial este 01; pentru Directiva 84/424/CEE numărul secvențial este 02; pentru Directiva 92/97/CEE numărul secvențial este 03.

4.3.	Marca trebuie să fie lizibilă și să nu se poată șterge, nici chiar atunci când sistemul de evacuare de schimb sau o componentă a acesteia e montată pe autovehicul.

4.4.	Un exemplu de marcă de omologare CE de tip este prevăzut în apendicele 3.”

Punctul 6 se înlocuiește cu următoarele puncte NOI 6 și 7:

„6. Modificarea tipului și corecturi aduse omologărilor

6.1.	În cazul modificărilor tipului aprobat conform prezentei directive, se aplică prevederile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

7. Conformitatea producției

7.1.	Măsurile pentru asigurarea conformității producției sunt luate conform cerințelor prevăzute în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

7.2.	Dispoziții speciale:

7.2.1.

Încercările prevăzute la punctul 2.3.5 din anexa X la Directiva 70/156/CEE sunt cele prevăzute în anexa III secțiunea II la prezenta directivă.

7.2.2.

Frecvența verificărilor prevăzute la punctul 2.4 din anexa X la Directiva 70/156/CEE este, în mod normal, de o dată la doi ani.”

După figura 3 se adaugă următoarele apendice 1, 2 și 3:

„

Apendicele 1

Apendicele 2

Apendicele 3

MODEL PENTRU MARCA OMOLOGĂRII CE DE TIP:

Sistemul de evacuare sau componentele acestuia care poartă marca omologării CE de tip de mai sus este un mecanism care a fost omologat în Spania (e 9) conform Directivei 92/97/CEE (03) sub numărul aprobării de bază 0148.

Cifrele utilizate sunt doar indicative.

”

Modificări la anexele III, IV, V și VI:

Anexele III și IV se elimină.

Anexa V se renumerotează și devine anexa III.

În anexa III secțiunea 1 punctul 2 va avea următorul cuprins:

„2. Metode de încercare

Metodele de încercare, condițiile și măsurările, instrumentele de măsurare și interpretările rezultatelor sunt cele prevăzute la anexa I. Autovehiculul sau autovehiculele supuse încercării sunt supuse încercării pentru măsurarea zgomotului autovehiculului în mișcare prevăzute la punctul 5.2.2 din anexa I.”

Anexa VI se renumerotează și devine anexa IV.

(1) JO L 129, 14.5.1992, p. 95.”

(2) Conform variantei prezentei directive care s-a pus în aplicare la omologarea autovehiculului.”

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

124

31996L0027

L 169/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/27/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 20 mai 1996

privind protecția ocupanților autovehiculelor în caz de coliziune laterală și de modificare a Directivei 70/156/CEE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), în special articolul 13 alineatul (4),

având în vedere propunerea Comisiei (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat (4),

întrucât armonizarea totală a specificațiilor tehnice pentru autovehicule este necesară pentru o bună funcționare a pieței interne;

întrucât, pentru a reduce numărul victimelor accidentelor rutiere în Europa, este necesar să se introducă măsuri legislative pentru ameliorarea, cât mai mult posibil, a protecției ocupanților autovehiculelor în caz de coliziune laterală; întrucât prezenta directivă introduce condiții de încercare în caz de coliziune laterală, inclusiv criterii biomecanice, pentru a asigura astfel un nivel rezonabil de rezistență la coliziune laterală;

întrucât aceste specificații ar trebui privite ca o măsură provizorie și este nevoie să fie revăzute în lumina cercetărilor viitoare și a experienței câștigate în timpul primilor doi ani de încercări în vederea omologării efectuate în conformitate cu prezenta directivă; întrucât stabilirea unor standarde mai severe va asigura un nivel de siguranță mai ridicat în viitor;

întrucât prezenta directivă este una dintre directivele speciale care trebuie respectate pentru a asigura conformitatea vehiculelor cu cerințele procedurii de omologare CE, stabilite de Directiva 70/156/CEE; întrucât, prin urmare, prevederile Directivei 70/156/CEE privind sistemele, componentele și entitățile tehnice ale autovehiculelor, se aplică prezentei directive;

întrucât procedura de determinare a punctului de referință a scaunului în autovehicule este prezentată în anexa III la Directiva 77/649/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la câmpul de vizibilitate al conducătorului auto din interiorul unui autovehicul (5); întrucât, de aceea, nu este necesar să se repete aceeași descriere în prezenta directivă; întrucât în prezenta directivă trebuie făcute trimiteri la Directiva 70/387/CEE a Consiliului din 27 iulie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la portierele autovehiculelor și ale remorcilor acestora (6), la Directiva 74/483/CEE a Consiliului din 17 septembrie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la proeminențele exterioare ale autovehiculelor (7), la Directiva 76/115/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la punctele de ancorare ale centurilor de siguranță la autovehicule (8) și la standardul ISO 6487:1987;

întrucât specificațiile tehnice din prezenta directivă se bazează pe documentul TRANS/SC1/WP29/396 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În cadrul prezentei directive, termenul „vehicul” are înțelesul prevăzut la articolul 2 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 2

(1) Statele membre nu pot, din motive legate de protecția ocupanților vehiculului în cazul unei coliziuni laterale:

—	să refuze, pentru un tip de vehicul, acordarea omologării CE de tip sau a omologării naționale,

—	să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculului,

dacă acesta respectă prevederile prezentei directive.

(2) Începând cu 1 octombrie 1998, statele membre nu mai acordă:

—	omologarea CE pentru un tip de vehicul în conformitate cu articolul 4 din Directiva 70/156/CEE;

—	omologarea națională pentru un tip de vehicul

decât dacă vehiculul respectă cerințele prevăzute de prezenta directivă.

(3) Alineatul (2) nu se aplică în cazul tipurilor de vehicule pentru care s-a acordat o omologare înainte de data de 1 octombrie 1998 prin aplicarea oricăror două dintre următoarele directive: 70/387/CEE (încuietorile și balamalele portierelor), 74/483/CEE (proeminențele exterioare) și 76/115/CEE (punctele de ancorare ale centurilor de siguranță ale autovehiculelor) sau, dacă este cazul, în cazul prelungirilor ulterioare ale omologărilor de tip respective.

(4) Începând cu 1 octombrie 2003, statele membre vor considera certificatele de conformitate care însoțesc noile vehicule în conformitate cu Directiva 70/156/CEE ca nemaifiind valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva menționată anterior, dacă nu se certifică că acele vehicule se conformează specificațiilor din anexele la prezenta directivă.

Articolul 3

În partea 1 din anexa IV la Directiva 70/156/CEE tabelul se completează după cum urmează:

Subiect

Directiva nr.

Referință Jurnal Oficial

Se aplică la

54.	Protecția la coliziune laterală

95/xxx/CEE

L…

Articolul 4

În cadrul adaptării prezentei directive la progresul tehnic înregistrat în decurs de 2 ani de la data prevăzută la articolul 2 alineatul (2), Comisia procedează la o revizuire. Aceasta se bazează pe reexaminarea criteriilor tehnice, în special a criteriului viscozității, a poziției scaunului din față și a gărzii la sol barierei. Criteriile de revizuire trebuie să includă în special date din cercetarea accidentelor, rezultatele încercării comparative a autovehiculelor și considerații cost-beneficiu. Reexaminarea trebuie să studieze câștigurile potențiale în materie de protecție a ocupanților și fezabilitatea industrială a creșterii gărzii la sol a barierei. Rezultatele acestei reexaminări fac obiectul unui raport al Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu.

Articolul 5

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 20 mai 1997. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 6

Prezenta directivă intră în vigoare în cea de-a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 20 mai 1996.

Pentru Parlamentul European

Președintele

K. HÄNSCH

Pentru Consiliu

Președintele

P. BERSANI

(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/54/CE a Comisiei (JO L 266, 8.11.1995, p. 1).

(2) JO C 396, 31.12.1994, p. 1.

(3) JO C 256, 2.10.1995, p. 18.

(4) Avizul Parlamentului European din 12 iulie 1995 (JO C 249, 25.9.1995, p. 47), Poziția comună a Consiliului din 23 noiembrie 1995 (JO C 353, 30.12.1995, p. 1), Decizia Parlamentului European din 29 februarie 1996 (JO C 78, 18.3.1996, p. 17) și Decizia Consiliului din 6 mai 1996.

(5) JO L 267, 19.10.1977, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/630/CEE a Comisiei (JO L 341, 6.12.1990, p. 20).

(6) JO L 176, 10.8.1970, p. 5.

(7) JO L 266, 2.10.1974, p. 4. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 87/354/CEE (JO L 192, 11.7.1987, p. 43).

(8) JO L 24, 30.1.1976, p. 6. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/629/CEE a Comisiei (JO L 341, 6.12.1990, p. 14).

LISTA ANEXELOR

ANEXA I

Dispoziții administrative privind omologarea unui tip de vehicul

1. Cererea de omologare CE

2. Omologarea CE

3. Modificarea tipului și amendamente la omologări

4. Conformitatea producției

Apendicele 1: Fișa informativă

Apendicele 2: Certificatul de omologare

ANEXA II

Specificații tehnice

1. Domeniu de aplicare

2. Definiții

3. Specificații și încercări

Apendicele 1: Procedura încercării la coliziune

Apendicele 2: Caracteristicile barierei mobile deformabile

Apendicele 3: Descrierea tehnică a manechinului pentru încercarea la coliziune laterală

Apendicele 4: Instalarea manechinului pentru încercările la coliziune laterală

Apendicele 5: Încercarea parțială

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PRIVIND OMOLOGAREA UNUI TIP DE VEHICUL

1. CERERE DE OMOLOGARE CE

1.1. Conform articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE cererile pentru omologarea CE de tip a unui tip de vehicul cu privire la protecția ocupanților autovehiculului în eventualitatea unei coliziuni laterale trebuie prezentate de către fabricant.

1.2. În apendicele 1 este prezentat un model al fișei informative.

1.3. Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicule înaintat spre omologare trebuie prezentat autorității de inspecție tehnică responsabilă cu efectuarea încercărilor de omologare.

1.4. Constructorul are dreptul să prezinte orice date sau rezultate ale încercărilor pentru a susține faptul că respectarea normelor poate fi atinsă cu un grad suficient de încredere.

2. OMOLOGAREA CE

2.1. Omologarea CE de tip se acordă în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) și, dacă este cazul, cu articolul 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE atunci când tipul de vehicule respectă cerințele relevante.

2.2. În apendicele 2 este prezentat un model al certificatului de omologare CE.

2.3. Fiecărui tip de vehicule omologat i se atribuie un număr de omologare, în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu trebuie să atribuie același număr unui alt tip de vehicul.

2.4. În cazul unui echivoc, pentru a verifica dacă un anumit vehicul se conformează cu cerințele prezentei directive, trebuie să se țină cont de orice date sau rezultate ale încercărilor furnizate de fabricant, care pot fi luate în considerare la stabilirea validității încercării de omologare executate de autoritatea responsabilă cu acordarea omologării.

3. MODIFICAREA TIPULUI ȘI A OMOLOGĂRILOR

3.1. În cazul modificării omologărilor acordate conform prezentei directive, se aplică prevederile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

3.2. Orice modificare a vehiculului care afectează forma generală a structurii vehiculului, sau orice variație a masei de referință mai mare de 8 % care, în opinia autorităților, poate avea o influență importantă asupra rezultatelor încercării necesită o repetare a încercării conform apendicelui 1 din anexa II.

3.3. Dacă autoritatea de inspecție tehnică, după consultarea producătorului vehiculului, consideră că modificările aduse unui tip de vehicul sunt insuficiente pentru a justifica o repetare completă a încercării, atunci se poate efectua o încercare parțială. Acest lucru este valabil în cazul în care masa de referință diferă cu maximum 8 % față de vehiculul original, sau numărul locurilor din față este neschimbat. Diferențele dintre tipurile de scaune sau dintre amenajările interioare nu atrag după sine repetarea completă a încercării. În apendicele 5 din anexa II se prezintă un exemplu de abordare a acestei probleme.

4 CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

4.1. Ca o regulă generală, măsurile luate pentru asigurarea conformității producției trebuie să fie conforme cu prevederile articolului 10 din Directiva 70/156/CEE.

ANEXA II

SPECIFICAȚII TEHNICE

1. DOMENIU DE APLICARE

Prezenta directivă se aplică comportamentului la coliziune laterală al structurii habitaclului categoriilor de vehicule M1 și N1, unde punctul „R” al scaunului aflat cel mai jos nu este amplasat la o înălțime mai mare de 700 mm de la nivelul solului atunci când vehiculul se află în condiții corespunzătoare greutății de referință definite în secțiunea 2.10, cu excepția vehiculelor construite în mai multe etape, produse în cantități care nu depășesc cantitățile stabilite pentru seriile mici.

2. DEFINIȚII

În cadrul prezentei directive:

2.1. „Omologarea unui vehicul” înseamnă omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește comportamentul structurii habitaclului în caz de coliziune laterală.

2.2. „Tip de vehicul” înseamnă o categorie autovehicule care nu diferă sub următoarele aspecte esențiale:

2.2.1. lungimea, lățimea și garda la sol a vehiculului, în măsura în care acestea au un efect negativ asupra procesului descris în prezenta directivă;

2.2.2. structura, dimensiunile, forma și materialele pereților laterali ai habitaclului, în măsura în care acestea au un efect negativ asupra procesului descris în prezenta directivă;

2.2.3. forma și dimensiunile interioare ale habitaclului și tipul sistemelor de protecție, în măsura în care acestea au un efect negativ asupra procesului descris în prezenta directivă;

2.2.4. amplasarea motorului (față, spate, centru);

2.2.5. masa în stare neîncărcată, în măsura în care aceasta are o influență negativă asupra procesului descris în prezenta directivă;

2.2.6. amenajările interioare sau echipamentele interioare opționale, în măsura în care acestea au un efect negativ asupra procesului descris în prezenta directivă;

2.2.7. tipul scaunului (scaunelor) din față și amplasarea punctului R, astfel încât să aibă un efect negativ asupra procesului descris în prezenta directivă.

2.3. „Habitaclu” înseamnă spațiul destinat ocupanților, delimitat de podea, plafon, pereții laterali, portiere, ferestre și perete despărțitor frontal și de planul peretelui despărțitor din spate sau planul de sprijin al suportului scaunului din spate.

2.4. „Punctul R” sau „punctul de referință a locului pe scaun” înseamnă punctul de referință specificat de producătorul vehiculului care:

2.4.1. are coordonatele definite în raport cu structura vehiculului:

2.4.2. corespunde poziției teoretice a punctului de rotație tors/coapse (punctul H) pentru cea mai joasă și comodă poziție normală de conducere sau de utilizare date de constructorul vehiculului pentru fiecare loc pe scaun specificat.

2.5. „Punctul H” înseamnă punctul definit în Directiva 77/649/CEE.

2.6. „Capacitatea rezervorului de carburant” înseamnă capacitatea rezervorului de carburant specificată de constructorul vehiculului.

2.7. „Planul transversal” înseamnă un plan vertical perpendicular pe planul median longitudinal vertical al vehiculului.

2.8. „Sistemul de siguranță” se referă la dispozitivele destinate să rețină și/sau să protejeze ocupanții vehiculului.

2.9. „Tipul de sistem de siguranță” înseamnă o categorie de dispozitive de protecție care nu diferă în ceea ce privește următoarele aspecte esențiale:

tehnologie,

geometrie sau

materiale componente.

2.10. „Masa de referință” înseamnă masa în stare neîncărcată a vehiculului la care se adaugă o masă de 100 kg (de exemplu, masa manechinului pentru încercări la coliziune laterală și aparatura de măsură atașată acestuia).

2.11. „Masa în stare neîncărcată” înseamnă masa vehiculului în stare de funcționare, fără conducător auto, pasageri sau încărcătură, dar cu rezervorul de carburant umplut la 90 % din capacitate și cu setul obișnuit de unelte și roata de rezervă, dacă este cazul.

2.12. „Bariera mobilă deformabilă” înseamnă dispozitivul cu care vehiculul încercat intră în impact. Aceasta constă dintr-un cărucior și un element de lovire.

2.13. „Element de lovire” înseamnă un element de sfărâmare montat în fața barierei mobile deformabile.

2.14. „Cărucior” înseamnă un cadru cu roți, liber să culiseze de-a lungul axei sale longitudinale în punctul impactului. Partea sa din față susține impactorul.

2.15. „Asamblare în mai multe etape” înseamnă procedura prin care doi sau mai mulți fabricanți participă separat și secvențial la construcția unui vehicul.

3. SPECIFICAȚII ȘI ÎNCERCĂRI

3.1. Vehiculul trebuie supus unei încercări în conformitate cu apendicele 1 din prezenta anexă.

3.1.1. Încercarea se efectuează pe partea conducătorului auto în afara cazului în care structurile laterale asimetrice, dacă există, sunt atât de diferite încât influențează performanța încercării la coliziune laterală. În acest caz, se poate utiliza una dintre alternativele de la punctul 3.1.1.1 sau 3.1.1.2, prin acord între constructor și autoritatea de inspecție tehnică responsabilă cu efectuarea încercărilor.

3.1.1.1. Constructorul trebuie să furnizeze autorității care emite omologarea de tip informații referitoare la compatibilitatea performanțelor în comparație cu acelea obținute pe partea conducătorului auto atunci când încercarea se efectuează pe această parte.

3.1.1.2. Autoritatea care emite omologarea de tip poate decide, după ce constată caracteristicile de construcție ale vehiculului, ca încercarea să se efectueze pe partea opusă conducătorului auto, variantă considerată ca fiind opțiunea cel mai puțin favorabilă.

3.1.2. Autoritatea care efectuează încercarea poate cere, după consultarea producătorului, ca încercarea să fie efectuată cu scaunul în altă poziție decât cea indicată în secțiunea 5.5.1 din apendicele 1 (1). Această poziție se specifică în raportul încercării.

3.1.3. Rezultatul încercării este considerat satisfăcător dacă sunt respectate condițiile stabilite la punctele 3.2 și 3.3.

3.2. Criterii de performanță

3.2.1. Criteriile de performanță determinate pentru încercarea la impact în conformitate cu addendumul la apendicele 1 la prezenta anexă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

3.2.1.1. Criteriul de performanță cap (HPC) nu trebuie să fie mai mare de 1 000; dacă nu există contact cu capul, HPC nu se măsoară sau nu se calculează, ci se înregistrează sub forma „fără contact cu capul”.

3.2.1.2. Criteriul de performanță torace trebuie să fie:

(a)	criteriul de deformare a cutiei toracice (RDC) de maxim 42 mm;

(b)	criteriul referitor la viscere (V*C) de maxim 1,0 m/s.

Pentru o perioadă de tranziție de doi ani după data prevăzută la articolul 2 alineatul (2) din prezenta directivă, valoarea V*C nu este un criteriu de reușită/nereușită pentru încercările de omologare de tip, dar această valoare trebuie înregistrată în buletinul de încercări și preluată de autoritățile care acordă omologarea de tip. După această perioadă de tranziție, valoarea V*C de 1,0 m/s se aplică ca un criteriu de reușită/nereușită, în afară de cazul în care, sau până când Comitetul pentru adaptarea la progresul tehnic aprobă o valoare alternativă.

3.2.1.3. Criteriul de performanță pelvian trebuie să fie:

forța maximă aplicată simfizei pubiene (PSPF) de maxim 6 kN.

3.2.1.4. Criteriul de performanță abdomen trebuie să fie:

forța maximă asupra abdomenului (APF) de maxim 2,5 kN forță internă (echivalent cu forța externă de 4,5 kN).

3.3. Cerințe speciale

3.3.1. Nu trebuie să se deschidă nici o ușă în timpul încercării.

3.3.2. După impact, trebuie să fie posibilă, fără utilizarea unor unelte:

3.3.2.1. deschiderea unui număr suficient de uși prevăzute pentru intrarea și ieșirea normală a ocupanților și, dacă este necesar, înclinarea spătarelor scaunelor sau a scaunelor pentru a permite evacuarea tuturor ocupanților;

3.3.2.2. eliberarea manechinului din sistemul de protecție;

3.3.2.3. extragerea manechinului din interiorul vehiculului.

3.3.3. Nici un dispozitiv interior sau componentă interioară nu trebuie să fie detașat(ă) astfel încât să crească considerabil riscul rănirii prin lovirea de protuberanțe ascuțite sau de muchii ascuțite.

3.3.4. Rupturile rezultate prin deformare permanentă se acceptă cu condiția ca acestea să nu sporească riscul rănirilor.

3.3.5. Dacă are loc o scurgere continuă de lichid din sistemul de alimentare cu carburant după coliziune, rata de scurgere nu trebuie să depășească 5 × 10–4 kg/s; dacă lichidul provenit din sistemul de alimentare cu carburant se amestecă cu lichide din alte sisteme și lichidele diferite nu pot fi separate și identificate ușor, la evaluarea scurgerii continue trebuie să se țină cont de toate lichidele colectate.

(1) Până la 30 septembrie 2000, în scopul specificațiilor referitoare la încercare, plaja de reglaj longitudinal normal trebuie să fie limitată astfel încât punctul H să se găsească în interiorul lungimii de deschidere a ușilor.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

162

31996L0036

L 178/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/36/CE A COMISIEI

din 17 iunie 1996

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 77/541/CEE a Consiliului privind centurile de siguranță și sistemele de reținere ale autovehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/54/CE a Comisiei (2) și, în special, articolul 13 alineatul (2) al celei dintâi,

având în vedere Directiva 77/541/CEE a Consiliului din 28 iunie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la centurile de siguranță și sistemele de reținere ale autovehiculelor (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/628/CEE a Comisiei (4), în special articolul 10,

întrucât Directiva 77/541/CEE este una dintre directivele speciale privind procedura de omologare tip CEE stabilită de Directiva 70/156/CEE; întrucât, prin urmare, dispozițiile Directivei 70/156/CEE în legătură cu sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor se aplică în cazul prezentei directive;

întrucât, conform articolului 3 alineatul (4) și articolului 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE, pentru fiecare directivă specială este necesar să se anexeze o fișă de informații care să cuprindă elementele relevante din anexa I la respectiva directivă, precum și un certificat de omologare de tip bazat pe anexa VI la respectiva directivă, astfel încât omologarea de tip să poată fi înregistrată pe calculator;

întrucât, în lumina progresului tehnic, este posibilă ameliorarea protecției pasagerilor prin impunerea obligației de a instala centuri de siguranță în trei puncte retractabile pentru locurile din spate exterioare ale autovehiculelor din categoria M1;

întrucât toate locurile pasagerilor ar trebui prevăzute cu o avertizare cu privire la locul unde este instalată o pernă de aer pentru a informa utilizatorii vehiculului despre existența pernei de aer și, în consecință, pentru locul respectiv nu ar trebui să existe o interdicție de așezare a unui copil cu fața spre spatele autovehiculului; întrucât prezenta directivă ar trebui modificată atunci când se adoptă un model optim de pictogramă internațională;

întrucât este posibilă optimizarea protecției pasagerilor pentru a nu fi proiectați prin parbriz, în caz de accident, prin impunerea unei obligații minime de utilizare a centurilor de siguranță subabdominale pentru scaunele cu poziție orientată către față și spate în autovehiculele din categoriile M2 și M3, și, în cazul anumitor vehicule M2, centuri subabdominale și diagonale conform Directivei 90/628/CEE (cu excepția celor care sunt desemnate pentru uz urban și pentru pasagerii care călătoresc în picioare);

întrucât intrarea în vigoare a unei modificări a prezentei directive pentru solicitarea de asemenea centuri pentru scaune în vehicule de tip M2 și M3 este condiționată de adaptarea la progresul tehnic a Directivei 76/115/CEE a Consiliului (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/629/CEE a Comisiei (6) privind ancorajul centurilor de siguranță și a Directivei 74/408/CEE a Consiliului (7) privind rezistența scaunelor;

întrucât protecția pasagerilor, în special în poziția din spate centru a mașinilor, împotriva proiectării și catapultării, în caz de accident, trebuie optimizată și ar trebui să se aducă alte modificări prezentei directive în acest scop;

întrucât eficiența măsurilor stabilite în prezenta directivă privind optimizarea protecției pasagerilor în autocare și autobuze depinde de utilizarea centurilor prescrise; întrucât prezenta directivă trebuie să fie asociată cu o modificare a Directivei 91/671/CEE a Consiliului (8) privind utilizarea centurilor de siguranță;

întrucât se face trimitere la Directiva 74/60/CEE a Consiliului (9), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 78/632/CEE (10), privind amenajările interioare ale autovehiculelor;

întrucât dispozițiile prezentei directive sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptare la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 77/541/CEE se modifică după cum urmează:

—	În articolul 2 primul alineat, cuvintele „sau reprezentantului său autorizat” se elimină;

—

Articolul 4 se înlocuiește cu următoarele:

„Articolul 4

Autoritățile competente din statele membre se informează reciproc, prin intermediul procedurii stabilite în articolul 4 alineatul (6) din Directiva 70/156/CEE, cu privire la fiecare tip de centură de siguranță și sistem de reținere pentru care se acordă, se refuză sau se retrage o omologare.”

—	În articolul 9, „anexa I” se înlocuiește cu „anexa II A”.

2.	Se introduce o listă a anexelor și anexele la Directiva 77/541/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

3.	În alte limbi, termenul utilizat inițial pentru „omologare de tip” se înlocuiește cu un termen nou.

Articolul 2

(1) De la 1 ianuarie 1997, statele membre:

—	nu pot refuza, în ceea ce privește un tip de autovehicul, centura de siguranță sau sistemul de reținere, să acorde o omologare CE de tip sau o omologare de tip națională;

—	nu pot interzice înregistrarea, vânzarea sau intrarea în circulație a vehiculelor sau înregistrarea, vânzarea sau intrarea în circulație a centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere,

din motive legate de centurile de siguranță și sistemele de reținere, dacă acestea îndeplinesc cerințele Directivei 77/541/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prezenta directivă.

(2) Sub rezerva dispozițiilor alineatului (5), de la 1 octombrie 1999, pentru vehiculele M2 de 3,5 tone sau mai puțin, și de la 1 octombrie 1997, pentru orice alte vehicule, statele membre:

—	nu mai acordă omologări CE de tip;

—	pot refuza acordarea de omologări de tip naționale

pentru un tip de vehicul din motive legate de centurile de siguranță și sistemele de reținere, precum și pentru un tip de centuri de siguranță și sisteme de reținere, dacă nu se respectă cerințele Directivei 77/541/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prezenta directivă.

(3.

Sub rezerva dispozițiilor alineatului (5), în cazul vehiculelor din categoria M2 cu o greutate maximă care nu depășește 3,5 tone, începând cu 1 octombrie 1999 și, pentru orice alt vehicul din categoria M, începând cu 1 octombrie 1999, statele membre:

—	consideră certificatele de conformitate care însoțesc vehiculele noi, în conformitate cu dispozițiile Directivei 70/156/CEE, ca nefiind valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva menționată;

—	pot refuza înregistrarea, vânzarea sau intrarea în circulație a vehiculelor care nu sunt însoțite de un certificat de conformitate conform Directivei 70/156/CEE;

—	pot refuza vânzarea sau introducerea în circulație a centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere noi

din motive legate de centurile de siguranță și sistemele de reținere, dacă nu îndeplinesc cerințele Directivei 77/541/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prezenta directivă.

(3.2)

Începând cu 1 octombrie 1999, cerințele Directivei 77/541/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prezenta directivă, referitoare la centurile de siguranță și sistemele de reținere ca unități componente, se aplică în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3.2) mai sus-menționate, în ceea ce privește piesele de schimb statele membre continuă să acorde omologări CE de tip și să permită vânzarea și intrarea în circulație a centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere în conformitate cu versiunile anterioare ale Directivei 77/541/CEE, cu condiția ca centurile de siguranță și sistemele de reținere:

—	să fie destinate montării în vehicule deja în circulație;

—	să îndeplinească cerințele din directiva mai sus-menționată, aplicabile în momentul înmatriculării vehiculelor pentru prima dată.

(5) Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3.1.) mai sus-menționate, în ceea ce privește prevederea unei etichete de atenționare pentru perna de aer în conformitate cu articolul 3.1.11 din anexa I, prevederile acestor alineate se aplică începând cu 1 ianuarie 1997.

Articolul 3

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1996. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate, de către statele membre, textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 1996.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2) JO L 266, 8.11.1995, p. 1.

(3) JO L 220, 29.8.1977, p. 95.

(4) JO L 341, 6.12.1990, p. 1.

(5) JO L 24, 30.1.1976, p. 6.

(6) JO L 341, 6.12.1990, p. 14.

(7) JO L 221, 12.8.1974, p. 1.

(8) JO L 373, 31.12.1991, p. 26.

(9) JO L 38, 11.2.1974, p. 2.

(10) JO L 206, 29.7.1978, p. 26.

ANEXĂ

Se introduce următoarea listă de anexe:

LISTĂ DE ANEXE

ANEXA I:

Domeniul de aplicare, definiții, omologări CEE de tip pentru componente, cerințe de instalare

ANEXA II:

Documentația pentru omologare de tip

ANEXA III:

Mărci de omologare CEE de tip pentru componente

ANEXA IV:

Exemplu de aparat pentru testarea durabilității unui mecanism de retractare

ANEXA V:

Exemplu de aparat pentru testarea blocării unui retractor cu blocare în caz de urgență

ANEXA VI:

Exemplu de aparat pentru testarea rezistenței la praf a retractoarelor

ANEXA VII:

Descrierea rolei de culisare, a scaunului, a ancorajelor și a dispozitivului de blocare

ANEXA VIII:

Descrierea manechinului

ANEXA IX:

Curba de frânare a rolei de culisare

ANEXA X:

Instrucțiuni de utilizare

ANEXA XI:

Testul cataramei duble

ANEXA XII:

Testul de frecare și microalunecare

ANEXA XIII:

Testul de coroziune

ANEXA XIV:

Programarea cronologică a testelor

ANEXA XV:

Instalația centurii de siguranță identificând tipurile de centuri și tipurile de retractor

ANEXA XVI:

Conformitatea producției

Anexa I se modifică după cum urmează:

—

punctul 0 se modifică, citindu-se după cum urmează:

„0. Domeniul de aplicare

Prezenta directivă se aplică pentru centurile de siguranță și sistemele de reținere care sunt proiectate pentru instalarea în vehicule conform definiției de la articolul 9 și sunt destinate pentru uz separat, de exemplu, ca accesorii individuale, de persoanele adulte ce ocupă scaunele cu orientare în direcția de mers sau în direcție opusă.”;

—

după punctul. 1.22 se adaugă cinci puncte noi după cum urmează:

„1.23.

«Zona de referință» înseamnă spațiul dintre două planuri longitudinale verticale, aflate la o distanță de 400 mm și simetric față de punctul (H), și definite prin rotația aparatului descris în anexa II la Directiva 74/60/CEE din poziție verticală în poziție orizontală. Aparatul este poziționat conform descrierii din anexa menționată anterior și fixat pentru o lungime maximă de 840 mm.

1.24.

«Pernă de aer» înseamnă un accesoriu instalat pentru suplimentarea centurii de siguranță și a sistemelor de reținere în autovehicule, și anume sisteme care, în cazul unui impact sever al autovehiculului, declanșează automat o structură flexibilă destinată să limiteze, prin compresia gazului din interior, gravitatea contactelor uneia sau a mai multor părți ale corpului ocupantului vehiculului cu interiorul compartimentului pentru pasageri.

1.25.

«Pernă de aer pentru pasager» înseamnă un ansamblu destinat protejării ocupantului unui loc, altul decât conducătorul auto, în cazul unei coliziuni frontale.

1.26.

«Dispozitiv de reținere pentru copii» înseamnă un aranjament de componente care pot conține o combinație de centuri sau componente flexibile, cu cataramă de siguranță, dispozitive de ajustare, de conectare și, în anumite cazuri, un scaun suplimentar și/sau un scut de impact ce poate fi fixat într-un vehicul. Este de asemenea proiectat pentru eliminarea riscului de rănire a purtătorului în cazul coliziunii sau al unei frânări bruște a vehiculului, prin limitarea mobilității corpului pasagerului.

1.27.

«Cu fața în direcția opusă celei de mers» înseamnă cu fața în direcția opusă direcției normale de mers a vehiculului.”;

—

punctele 1.8.4.1 și 1.8.4.2 se modifică după cum urmează:

„1.8.4.1.

Decelerarea vehiculului (sensibilitate unică).

1.8.4.2.

O combinație a decelerării vehiculului, mișcarea cordoanelor sau orice alt mijloc automat (sensibilitate multiplă).”;

—

punctul 2.1.1 se modifică după cum urmează:

2.1.1. Cererea pentru omologarea CEE de tip pentru componentă conform articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de centură de siguranță este depusă de către constructor.

Cererea pentru omologarea CEE de tip de componentă, conform articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de sistem de reținere, este depusă de către constructor sau de către constructorul vehiculului în care este instalat.”;

—

punctul 2.1.2 se modifică după cum urmează:

„2.1.2.

În apendicele 1 la anexa II se prezintă un model de fișă de informații. Următoarele mostre trebuie să fie prezentate serviciului tehnic care efectuează încercările de omologare de tip”;

—	punctul 2.1.2.1 se elimină;

—	punctele „2.1.2.2, 2.1.2.3 și 2.1.2.4” sunt renumerotate „2.1.2.1, 2.1.2.2, respectiv, 2.1.2.3”;

—

punctul 2.1.3 se modifică după cum urmează:

„2.1.3.

În cazul sistemelor de reținere, solicitantul prezintă două mostre serviciului tehnic pentru încercările de omologare. Acestea pot include două mostre de centuri menționate în 2.1.2.1 și, la alegerea constructorului, un vehicul reprezentativ al tipului de vehicul pentru care se solicită omologare sau partea sau părțile vehiculului considerate esențiale de către serviciul tehnic respectiv.”;

—

după punctul 2.4.1.4, se adaugă un punct nou după cum urmează:

„2.4.1.5.

Utilizarea materialelor care are proprietățile poliamidei 6 în ceea ce privește retenția de apă este interzisă în toate părțile mecanice pentru care acest fenomen este susceptibil să aibă un efect advers asupra funcționării lor.”;

—	punctul 2.4.5.2.1 se modifică adăugându-se la sfârșit: „În cazul unei sensibilități unice conform punctului 1.8.4.1 sunt valabile numai specificațiile referitoare la decelerarea vehiculului.”;

—

punctul 2.4.5.2.1.5 se modifică adăugându-se la sfârșit:

„Totuși, această cerință nu trebuie să fie îndeplinită în cazul unui retractor cu sensibilități multiple, cu condiția ca numai o sensibilitate să fie dependentă de un semnal extern sau o sursă de putere, iar nefuncționarea semnalului sau a sursei îi este indicată conducătorului auto printr-un semnal optic și/sau acustic.”;

—

punctul 2.4.5.2.2 se modifică după cum urmează:

„2.4.5.2.2.

când este testat în conformitate cu 2.7.7.2, un retractor cu blocare în caz de urgență, cu sensibilitate multiplă, inclusiv sensibilitatea curelei, trebuie să îndeplinească cerințele specifice și, de asemenea, să se blocheze când accelerarea la nivelul curelei, măsurată în direcția de derulare, nu este mai mică de 2,0 G.”;

—

după punctul 2.6.1.4.2 se adaugă un punct nou, după cum urmează:

„2.6.1.5.

Prin derogare, în cazul unui sistem de reținere deplasările pot fi mai mari decât cele menționate la punctul 2.6.1.3.2. în cazul în care ancorajul superior fixat pe scaun beneficiază de derogarea prevăzută la punctul 5.5.4 din anexa I la Directiva 76/115/CEE. Detaliile sistemului de reținere în cauză sunt incluse în addendum la certificatul de omologare de tip prevăzut în apendicele 3 și 4 la anexa II.”;

—	punctul 2.7.3: se înlocuiește „2.1.2.4” cu „2.1.2.2”;

—	se renumerotează punctul „2.7.10” (raportul de încercare), care nu a fost renumerotat în Directiva 90/628/CEE, ca „2.7.11”;

—	ultima propoziție de la punctul 2.7.11 se modifică după cum urmează: „Dacă deplasarea înspre înainte a manechinului a depășit valorile stabilite la 2.6.1.3.2, raportul declară dacă au fost respectate cerințele de la 2.6.1.4.1.”;

—

punctul 2.8.3 se modifică după cum urmează:

„2.8.3.

Ca regulă generală, măsurile pentru asigurarea conformității produsului sunt luate în conformitate cu cele stabilite în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.”;

—

punctul 2.8.3.1 se modifică după cum urmează:

„2.8.3.1

Dispozițiile speciale de detaliere a încercărilor care trebuie efectuate și a frecvenței lor sunt stabilite în anexa XVI la prezenta directivă.”;

—	punctele de la 2.8.3.2 până la 2.8.4.5 se elimină;

—

punctul 3.1.1 se modifică după cum urmează:

„3.1.1.

Cu excepția strapontinelor (prevăzute în Directiva 76/115/CEE) și a locurilor destinate utilizării numai în cazul în care vehiculul este staționar, scaunele vehiculelor menționate în articolul 9 din categoriile M și N (cu excepția vehiculelor din categoriile M2 și M3 proiectate pentru uz urban și pentru pasageri în picioare) trebuie echipate cu centuri de siguranță sau sisteme de reținere care îndeplinesc cerințele prezentei directive.”;

—

punctul 3.1.3 se modifică după cum urmează:

„3.1.3.

(…) se permite instalarea unei centuri orizontale de tipul Br4m (…) («B, Br3 sau» se elimină);”

—

după punctul. 3.1.9 se introduc patru puncte noi după cum urmează:

„3.1.10.

Pentru fiecare scaun conform anexei XV, marcat cu simbolul

, se furnizează centuri diagonale de tipul stabilit în anexa XV dacă nu este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

—	există un scaun sau alte componente ale vehiculului, conform punctului 3.5 din apendicele 1 la anexa III la Directiva 74/408/CEE, amplasat direct în față sau

—	nici o parte a vehiculului nu se află în zona de referință sau, în cazul în care vehiculul se află în mișcare, poate fi în zona de referință sau

—	părțile vehiculului aflate în zona de referință menționată anterior sunt compatibile cu cerințele de absorbție a energiei stabilite în articolul 6 din anexa III la Directiva 74/408/CEE,

caz în care se pot furniza centuri de siguranță în două puncte de tipul celei specificate în anexa XV.

3.1.11.

Cu excepția situației de la punctul 3.1.12, pentru fiecare loc prevăzut cu pernă de aer se prevede o atenționare cu privire la interdicția de a utiliza un sistem de protecție prin reținere pentru un copil aflat cu fața în poziția opusă celei de mers. Eticheta de atenționare, în formă de pictogramă care poate include un text explicativ, trebuie să fie fixată solid și localizată astfel încât să fie vizibilă pentru persoana care ar dori să instaleze, pe locul în cauză, un sistem de protecție prin reținere pentru un copil aflat cu fața în poziția opusă celei de mers. Un exemplu de desen posibil al pictogramei este prezentat în figura 1. Ar trebui să existe o indicație vizibilă în mod continuu în acest sens, în cazul în care nota de atenționare nu este vizibilă când ușa este închisă.

Figura 1

Pictogramă

3.1.12.

Cerințele de la punctul 3.1.11 nu se aplică dacă vehiculul are asamblat un mecanism care sesizează automat prezența unui sistem de protecție prin reținere pentru un copil cu fața în direcție opuse celei de mers și asigură că perna de aer nu este declanșată când este prevăzut un astfel de sistem.

3.1.13.

În cazul scaunelor care pot fi rabatate sau orientate diferit, pentru situațiile când vehiculul este în staționare, cerințele de la punctul 3.1.1 se aplică numai în cazul orientărilor pentru uz normal când vehiculul se deplasează pe o șosea, în conformitate cu prezenta directivă. În documentul de informare se include o notă în acest sens.”;

—

după punctul 3.2.2.4 se adaugă un punct nou, după cum urmează:

„3.2.2.5

Serviciul tehnic verifică dacă în condițiile în care limba cataramei este fixată în cataramă și în absența unui pasager pe scaun:

—	posibila slăbire a curelei nu împiedică instalarea corectă a sistemelor de protecție prin reținere pentru copil, recomandate de către constructor și

—	în cazul centurilor diagonale, se poate stabili o tensiune de cel puțin 50 N în zona în care centura protejează partea inferioară a abdomenului, prin aplicarea externă a unei tensiuni în secțiunea diagonală a centurii.”;

—

se adaugă trei puncte noi, după cum urmează:

„4. Cerere pentru omologarea CEE de tip pentru un tip de vehicul în legătură cu instalarea centurilor de siguranță și a sistemelor de reținere

4.1.	Cererea pentru omologare conform articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de vehicul privind instalarea centurilor și a sistemelor de reținere este depusă de către constructorul vehiculului.

4.2.	În anexa II apendicele 2 se prezintă un model de fișă de informații.

4.3.	Un vehicul reprezentativ pentru tipul pentru care se solicită omologarea este prezentat serviciului tehnic care efectuează încercările pentru omologarea de tip.

5. Acordarea omologării CEE de tip

5.1.	Omologarea CEE de tip conform articolului 4 alineatul (3) și, dacă este cazul, articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE, se acordă dacă cerințele relevante sunt îndeplinite.

5.2.

Un model pentru certificatul de omologare CEE de tip este prezentat în:

5.2.1.

Anexa II apendicele 3 pentru cererile prevăzute la punctul 2.1;

5.2.2.

Anexa II apendicele 4 pentru cererile prevăzute la punctul 4.

5.3.

Pentru fiecare tip de centură sau sistem de reținere și pentru fiecare tip de vehicul omologat se atribuie un număr de omologare în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE. Unul și același stat membru nu atribuie același număr altui tip de centură de siguranță sau sistem de reținere sau unui alt tip de vehicul omologat.

6. Modificarea tipului și modificări ale omologărilor

6.1.	În cazul modificărilor tipului de vehicul sau ale centurilor sau sistemelor de reținere omologate conform prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.”

Anexa II se înlocuiește cu următoarea anexă II:

„ANEXA II

DOCUMENTAȚIA PENTRU OMOLOGAREA DE TIP

Apendicele 1

Apendicele 2

Apendicele 3

Apendicele 4

Anexa III se modifică după cum urmează:

—

punctul 1.1.2 se modifică după cum urmează:

„1.1.2.

în vecinătatea dreptunghiului «numărul de omologare de bază» conținut în secțiunea 4 a numărului de omologare de tip menționat în anexa VII la Directiva 70/156/CEE precedat de două cifre ce indică numărul de succesiune atribuit ultimei modificări tehnice majore a Directivei 74/541/CEE la data la care a fost acordată omologarea CEE de tip pentru componentă. În prezenta directivă numărul de succesiune este 04.”;

—	punctul 2: în cele patru diagrame, „2439” se înlocuiește cu „04 2439”;

—	la punctele 2.1, 2.2, 2.3 și 2.4, termenul „cu numărul 2439” se înlocuiește cu „în conformitate cu prezenta directivă (04) conform numărului omologării de bază 2439”;

—	nota de la sfârșitul anexei III se modifică după cum urmează: numărul omologării de bază și simbolul(rile) să plasează aproape de dreptunghi.

Anexa XV (a se vedea Directiva 90/628/CEE) se modifică după cum urmează:

Tabelul, împreună cu notele explicative, se modifică după cum urmează:

„ANEXA XV

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

178

31996L0037

L 186/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/37/CE A COMISIEI

din 17 iunie 1996

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 74/408/CEE a Consiliului privind amenajarea interiorului autovehiculelor (rezistența scaunelor și a ancorajelor acestora)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 74/408/CEE a Consiliului din 22 iulie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la amenajarea interiorului autovehiculelor (rezistența scaunelor și a ancorajelor acestora) (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 81/577/CEE a Comisiei (4), în special articolul 5 al celei dintâi,

întrucât Directiva 74/408/CEE este una dintre directivele speciale privind procedura de omologare CEE care a fost stabilită de Directiva 70/156/CEE; întrucât dispozițiile prevăzute de Directiva 70/156/CEE cu privire la sistemele, componentele și unitățile tehnice individuale ale autovehiculelor se aplică, prin urmare, prezentei directive;

întrucât, în special în temeiul articolului 3 alineatul (4) și articolului 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE, este necesar să se atașeze la fiecare directivă individuală o fișă informativă care să conțină articolele relevante din anexa I la directiva menționată, precum și un certificat de omologare prevăzut la anexa VI la aceasta pentru ca omologarea respectivă să poată fi informatizată;

întrucât este posibil ca prezenta directivă să fie adaptată în continuare la progresul tehnic, pentru a îmbunătăți protecția pasagerilor din autovehicule în ceea ce privește rezistența scaunelor și montarea de tetiere, impunând ca dispozițiile tehnice din Regulamentul nr. 17.04 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite să fie respectate și, în special, cea referitoare la înălțimea tetierelor prevăzută pentru seria 05 a modificărilor la regulamentul menționat;

întrucât este de asemenea posibil să se solicite montarea de tetiere la scaunele laterale față la vehicule din categoria M1, astfel încât să se reducă la minim riscul de vătămare a gâtului în caz de coliziune în partea din spate a vehiculelor;

întrucât metoda de stabilire a punctului H al unui scaun este dată în anexa III la Directiva 77/649/CEE a Consiliului (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/630/CEE a Comisiei (6) și, prin urmare, nu este necesar să fie reprodusă în prezenta directivă; întrucât se face trimitere la Directiva 74/60/CEE a Consiliului (7), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 78/632/CEE a Comisiei (8) și la Directiva 78/932/CEE a Consiliului (9);

întrucât este necesar să se acorde în continuare atenție elaborării unor cerințe privind rezistența scaunelor specifice vehiculelor din categoria M2, pe baza experienței acumulate și a cercetării accidentelor. Întrucât este necesar să se acorde atenție în continuare performanței scaunelor supuse solicitării combinate a ocupantului cu centură și a pasagerului fără centură din spate; întrucât, în următorii doi ani, este necesară realizarea unui program de cercetare în vederea elaborării unei metode noi de încercare statică a scaunelor care să asigure un grad de siguranță echivalent cu cel al încercării dinamice existente;

întrucât este necesar să se acorde în continuare atenție îmbunătățirii protecției oferite de tetiere, pornind de la analiza tipurilor de vătămare, inclusiv prin introducerea posibilă a vătămării gâtului drept criteriu de performanță, pe baza utilizării manechinului de încercare Hybrid III;

întrucât intrarea în vigoare a unei modificări la Directiva 77/541/CEE a Consiliului (10), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/628/CEE a Comisiei (11), care să ceară dotarea cu centuri de siguranță a vehiculelor M2 și M3 depinde de adaptarea la progresul tehnic a Directivei 76/115/CEE a Consiliului (12), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/629/CEE a Comisiei (13) privind punctele de ancorare ale centurilor de siguranță și prin prezenta directivă privind rezistența scaunelor;

întrucât dispozițiile prezentei directive sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic înființat prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Titlul Directivei 74/408/CEE se modifică după cum urmează: „Directiva 74/408/CEE a Consiliului referitoare la scaunele, ancorajele și tetierele autovehiculelor.”

(2) În Directiva 74/408/CEE, articolele se modifică după cum urmează:

1.	articolul 1 se citește la sfârșit: „(…) cu excepția vehiculelor care circulă pe șine, a tractoarelor agricole și forestiere și a tuturor mecanismelor mobile.”;

articolul 2 se citește: „(…) din motive legate de rezistența scaunelor sau a ancorajelor acestora să acorde omologarea CEE sau omologarea națională a unui scaun din motive legate de rezistența și de capacitatea sa de a proteja ocupantul, dacă acestea corespund cerințelor stabilite în anexele II sau III, după caz, dacă vehiculul face parte din categoria M și este dotat cu centuri de siguranță, și cerințelor stabilite în anexa IV, dacă vehiculul face parte din categoria M2 sau M3 și nu este dotat cu centuri de siguranță sau face parte din categoria N. Definițiile categoriilor de vehicule sunt date în anexa IIA la Directiva 70/156/CEE.”;

articolul 3 se citește: „(…) din motive legate de rezistența scaunelor sau a ancorajelor acestora sau să interzică vânzarea, introducerea în circulație sau utilizarea oricărui scaun din motive legate de rezistența și de capacitatea sa de a proteja ocupantul, dacă acestea corespund cerințelor din anexele relevante în funcție de categoria din care face parte vehiculul în conformitate cu prevederile articolului 2.”;

4.	la articolul 4, „anexa I, punctul 2.2” se înlocuiește cu „anexa II, punctul 2.2, anexa III, punctul 2.3 sau anexa III, punctul 2.4, după caz”;

5.	la articolul 5, „anexele I-IV” se înlocuiește cu „anexele”.

(3) Anexele la Directiva 74/408/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Începând cu 1 ianuarie 1997, din motive legate de scaune, ancoraje și tetiere, statele membre:

—	nu pot să refuze acordarea omologării CE sau a omologării naționale pentru un tip de autovehicul sau pentru un tip de scaun;

—	nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor ori vânzarea sau introducerea în circulație a scaunelor;

dacă scaunele, ancorajele și tetierele acestora respectă cerințele Directivei 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(2) Începând cu 1 octombrie 1999, pentru vehiculele din categoria M2 cu o greutate maximă care nu depășește 3 500 kg, și, pentru toate celelalte vehicule, începând cu 1 octombrie 1997, statele membre:

—	nu mai acordă omologarea CE;

—	pot să refuze acordarea omologării naționale

pentru un tip de vehicul din motive legate de scaunele, ancorajele și tetierele acestora și pentru un tip de scaun, dacă nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(3) Începând cu 1 octombrie 2001, pentru vehiculele din categoria M2 cu o greutate maximă care nu depășește 3 500 kg, și, pentru toate celelalte vehicule din categoriile M și N1, începând cu 1 octombrie 1999, statele membre:

—	consideră că certificatele de conformitate care însoțesc noile vehicule în conformitate cu dispozițiile Directivei 70/156/CEE nu mai sunt valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva menționată;

—	pot să refuze înregistrarea, vânzarea și introducerea în circulație a noilor vehicule care nu sunt însoțite de un certificat de conformitate conform Directivei 70/156/CEE;

—	pot să refuze vânzarea și introducerea în circulație a noilor scaune

din motive legate de scaune, ancoraje și tetierele acestora, dacă nu sunt îndeplinite cerințele Directivei 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă.

(4) Începând cu 1 octombrie 1999, cerințele referitoare la scaune, ca elemente componente, prevăzute de Directiva 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, se aplică în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 3

În termen de doi ani de la data prevăzută la articolul 4, Comisia procedează la analiza următoarelor aspecte:

—	echivalența încercării statice a scaunelor în sensul anexei III;

—	cerințele aplicabile tetierelor în sensul anexei II;

—	cerințele specifice privind rezistența scaunelor la vehiculele din categoria M2;

—	cerințele de rezistență a scaunului atunci când este supus la o solicitare combinată;

—	posibilitatea de aplicare a centurilor de siguranță în cazul scaunelor dispuse lateral.

Pe baza rezultatelor analizei menționate, se poate propune o altă modificare a directivei în conformitate cu procedura stabilită în articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 4

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor prevederi de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles la 17 iunie 1996.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2) JO L 266, 8.11.1995, p. 1.

(3) JO L 221, 12.8.1974, p. 1.

(4) JO L 209, 29.7.1981, p. 34.

(5) JO L 267, 19.10.1977, p. 1.

(6) JO L 341, 6.12.1990, p. 20.

(7) JO L 38, 11.2.1974, p. 2.

(8) JO L 206, 29.7.1978, p. 26.

(9) JO L 325, 20.11.1978, p. 1.

(10) JO L 220, 29.8.1977, p. 95.

(11) JO L 341, 6.12.1990, p. 1.

(12) JO L 24, 30.1.1976, p. 6.

(13) JO L 341, 6.12.1990, p. 14.

ANEXĂ

Între articolele directivei și anexa I se introduce o listă a anexelor după cum urmează:

„LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Dispoziții administrative pentru omologarea CEE.

Apendicele 1: Fișă informativă (vehicul)

Apendicele 2: Certificat de omologare CEE (vehicul)

Apendicele 3: Fișă informativă (a componentelor)

Apendicele 4: Certificat de omologare CEE (a componentelor)

Apendicele 5: Model pentru marca de omologare CEE

ANEXA II:

Domeniul de aplicare, definițiile și cerințele pentru vehiculele din categoria M1.

Apendicele 1: Încercări și instrucțiuni de utilizare

Apendicele 2: Metoda de încercare pentru verificarea disipării energiei

Apendicele 3: Metodă de încercare a ancorajelor scaunelor

ANEXA III:

Domeniu de aplicare, definiții și cerințe pentru anumite vehicule din categoriile M2 și M3.

Apendicele 1: Metode de încercare pentru scaune și/sau ancoraje

Apendicele 2: Metodă de încercare pentru ancorajele unui vehicul

Apendicele 3: Măsurătorile care trebuie să fie efectuate

Apendicele 4: Determinarea criteriilor de omologare

Apendicele 5: Cerințe privind încercarea statică

Apendicele 6: Cerințe privind absorbția energiei

ANEXA IV

Specificații generale pentru vehiculele care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al anexelor II și III.”

Se introduce o nouă anexă I după cum urmează:

„

ANEXA I

DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE PRIVIND OMOLOGAREA CEE

1. Cererea de omologare CEE a unui vehicul

1.1. Cererea de omologare CEE a unui vehicul din categoria M sau N, cu privire la scaune, ancoraje și tetierele acestora sau a unui vehicul din categoria M2 sau M3, cu privire la ancoraje, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE este înaintată de producătorul autovehiculului.

1.2. Un model de fișă informativă figurează la apendicele 1 la prezenta anexă.

Următoarele elemente trebuie prezentate autorității de inspecție tehnică responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare:

1.3.1. Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul ce urmează să fie omologat și, dacă este necesar, o parte relevantă din structura vehiculului;

1.3.2. pentru vehiculele incluse în domeniul de aplicare al anexei II sau III, un set suplimentar de scaune de tipul cu care este dotat vehiculul, împreună cu ancorajele acestora;

pentru vehiculele din categoria M1, din categoria M2 cu o greutate maximă care nu depășește 3 500 kg și din categoria N1, cu scaunele la care sunt montate sau pot fi montate tetiere, în plus față de cerințele prevăzute la punctele 1.3.1 și 1.3.2:

1.3.3.1. în cazul tetierelor detașabile: un set suplimentar de scaune, pe care sunt montate tetierele, de tipul cu care este dotat vehiculul, împreună cu ancorajele acestora;

1.3.3.2. în cazul tetierelor separate: un set suplimentar de scaune de tipul cu care este dotat vehiculul, cu ancorajele acestora, un set suplimentar de tetiere corespunzătoare și componenta din structura vehiculului pe care se montează tetiera sau o structură completă.

2. Cererea de omologare CEE a componentei unui scaun

2.1. Cererea de omologare CEE a componentei unui scaun, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE este înaintată de producător.

2.2. Un model de fișă informativă figurează la apendicele 3 la prezenta anexă.

Următoarele elemente trebuie prezentate autorității de inspecție tehnică responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare:

2.3.1. Trei eșantioane de scaun ce aparțin tipului ce urmează să fie omologat. Pe fiecare scaun trebuie să fie marcată în mod clar și de neșters marca comercială sau marca de fabrică a constructorilor sau marca și denumirea modelului.

3. Acordarea omologării CEE

3.1. Dacă sunt îndeplinite cerințele relevante, se acordă omologarea CEE în temeiul articolului 4 alineatul (3) și, dacă este cazul, al articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

Un model de certificat de omologare CEE figurează în:

3.2.1. apendicele 3 pentru cererile menționate la punctul 1;

3.2.2. apendicele 4 pentru cererile menționate la punctul 2.

3.3. În conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE, se atribuie un număr de omologare pentru fiecare tip de vehicul sau pentru fiecare tip de scaun omologat. Același stat membru nu atribuie același număr altui tip de vehicul sau altui tip de scaun.

4. Modificările tipului și modificările omologărilor

4.1. În cazul modificărilor tipului omologat în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile de la articolul 5 din Directiva 70/156/CEE.

5. Conformitatea producției

5.1. De regulă, se iau măsuri pentru a se asigura conformitatea producției conform dispozițiilor stabilite în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

6. Marcaje

6.1. Fiecare scaun care este conform tipului omologat în temeiul prezentei directive poartă marcajul de omologare CEE a componentelor.

Acest marcaj conține:

6.2.1. un dreptunghi în care este înscrisă litera «e» urmată de un număr sau de literele distinctiv(e) ale statului membru care a acordat omologarea:

1. pentru Germania

2. pentru Franța

3. pentru Italia

4. pentru Țările de Jos

5. pentru Suedia

6. pentru Belgia

9. pentru Spania

11. pentru Regatul Unit

12. pentru Austria

13. pentru Luxemburg

17. pentru Finlanda

18. pentru Danemarca

21 pentru Portugalia

23. pentru Grecia

IRL. pentru Irlanda

6.2.2. lângă dreptunghi se trece «numărul omologării de bază» care se regăsește la punctul 4 din sistemul de numerotare a omologării menționat la anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine atribuit celei mai recente modificări tehnice importante a Directivei 74/408/CEE la data acordării omologării CEE. În prezenta directivă, numărul de ordine este 00.

6.2.3. simbolul suplimentar «D» înscris deasupra dreptunghiului indică efectuarea încercării (încercărilor) dinamice pentru omologarea scaunului conform apendicelui 1 la anexa III.

6.3. Marca de omologare CEE trebuie atașată scaunului sau scaunelor în mod lizibil și de neșters.

6.4. Un exemplu de marcă de omologare CEE figurează la apendicele 5.

Apendicele 1

Fișa informativă nr. …

conform anexei I la Directiva 70/156/CEE (1) cu privire la omologarea CEE a unui vehicul referitoare la scaunele, ancorajele și tetierele acestora, Directiva 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/37/CE

Datele prezentate în continuare trebuie să fie furnizate, dacă este cazul, în trei exemplare și să includă o listă a componentelor cuprinse. Desenele trebuie să fie prezentate la scara corespunzătoare și să suficient de detaliate în format A4 sau într-un dosar de format A4. Dacă există fotografii, acestea trebuie să fie suficient de detaliate.

Dacă sistemele, componentele sau unitățile tehnice independente sunt prevăzute cu comenzi electronice, trebuie furnizate date referitoare la performanța acestora.

0. Generalități

0.1. Marca (marca comercială a constructorului):

0.2. Tipul și descrierea(ile) comercială(e) generală(e):

Mijloacele de identificare a tipului dacă acestea sunt marcate pe vehicul (b):

0.3.1. Amplasarea marcajului menționat:

0.4. Categoria vehiculului (c):

0.5. Numele și adresa constructorului:

0.8. Adresa(ele) atelierului(elor) de montar e:

1. Caracteristicile constructive generale ale vehiculului

1.1. Fotografiile și/sau desenele unui vehicul reprezentativ:

9. Caroseria

9.1. Tipul caroseriei:

9.2. Materialele utilizate și metodele de construcție:

Amenajările interioare

Scaunele

9.10.3.1. Numărul:

9.10.3.2. Poziția și dispunerea:

9.10.3.3. Masa:

Caracteristici: pentru scaunele care nu sunt omologate în calitate de componente, descrierea și desenele

9.10.3.4.1. scaunelor și ancorajelor acestora:

9.10.3.4.2. sistemului de reglare:

9.10.3.4.3. sistemelor de deplasare și de blocare:

9.10.3.4.4. ancorajelor centurii de siguranță (dacă sunt încorporate în structura scaunului):

9.10.3.4.5. componentelor vehiculului utilizate ca puncte de ancorare:

Coordonatele sau desenul punctului R (x)

9.10.3.5.1. Scaunul conducătorului auto:

9.10.3.5.2. Alte locuri pe scaun:

Înclinarea proiectată a spătarului

9.10.3.6.1. Scaunul conducătorului auto:

9.10.3.6.2. Alte locuri pe scaun:

Limitele de reglare a scaunelor

9.10.3.7.1. Scaunul conducătorului auto:

9.10.3.7.2. Alte locuri pe scaun:

Tetierele

9.10.4.1. Tipul(tipurile) de tetiere: încorporate/detașabile/separate (1)

9.10.4.2. Numărul(ele) de omologare, dacă există:

Pentru tetierele care nu sunt încă omologate

9.10.4.3.1. Descrierea detaliată a tetierei, specificând în special natura materialului sau materialelor de capitonare utilizat(e) și, dacă este cazul, poziția și specificația întăriturilor și a componentelor de ancorare pentru tipul sau tipurile de scaune pentru care se cere omologarea:

Pentru o tetieră «separată»

9.10.4.3.2.1. Descrierea detaliată a zonei structurale pe care este proiectată fixarea tetierei:

9.10.4.3.2.2. Desenele cu dimensiuni ale componentelor caracteristice ale structurii și tetierei:

Data, dosarul

Pentru cererile referitoare la scaune, la ancorajele acestora și, dacă este cazul, la tetierele acestora, trebuie indicate toate elementele enumerate mai sus, cu excepția punctului 9.10.3.4.5.

Pentru cererile referitoare la ancorajele scaunelor vehiculelor din categoria M2 sau M3, trebuie indicate elementele 0-0.8, 1, 1.1, 9-9.2, 9.10.3.4 și 9.10.3.4.5.

Apendicele 2

MODEL

[formatul maxim A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE

Comunicare referitoare la

—	omologare (2)

—	prelungirea omologării (2)

—	refuzul omologării (2)

—	retragerea omologării (2)

unui tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată (2) în temeiul Directivei 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/37/CE.

Numărul omologării:

Motivul prelungirii:

Punctul I

0.1. Marca (numele societății constructoare):

0.2. Tipul și descrierea(ile) comercială(e) generală(e):

Mijloacele de identificare a tipului dacă sunt marcate pe vehicul/componentă/unitate tehnică independentă (2) (3):

0.3.1. Amplasarea marcajului menționat:

0.4. Categoria vehiculului (4):

0.5. Numele și adresa constructorului:

0.7. Pentru componentele și unitățile tehnice independente, amplasarea și metoda de atașare a mărcii de omologare CEE:

0.8. Adresa(ele) atelierului(elor) de montare:

Punctul II

1. Date suplimentare (dacă este cazul) (a se vedea addendum)

2. Autoritatea de inspecție tehnică responsabilă cu efectuarea încercărilor:

3. Data raportului de încercare:

4. Numărul raportului de încercare:

5. Observații (dacă sunt) (a se vedea addendum)

6. Locul:

7. Data:

8. Semnătura:

9. Se atașează indexul dosarului de date tehnice depus la autoritatea de omologare, care se poate obține la cerere.

Addendum la certificatul de omologare CEE nr. …

privind omologarea unui vehicul conform Directivei 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/37/CE

Date suplimentare

1.1. Marca și tipul scaunelor având omologarea CEE a componentelor (dacă este cazul):

1.2. pentru fiecare rând de scaune: individuale/banchete, fixe/reglabile, spătar fix/reglabil, basculant/rabatabil (5).

1.3. Poziția și dispunerea scaunelor (scaune omologate CEE și alte scaune):

1.4. Scaune, dacă există, dotate cu un sistem încorporat de ancorare a centurii de siguranță:

1.5. pentru fiecare scaun: tipul de tetiere, dacă sunt încorporate/detașabile/separate (5).

1.6. Scurtă descriere a tipului de vehicul cu privire la ancorajele scaunelor și la distanța minimă dintre ancoraje (în cazul omologărilor acordate cu privire la ancorajele scaunelor la vehiculele din categoria M2 sau M3):

5. Observații:

Apendicele 3

Fișă informativă nr. …

referitoare la omologarea CEE a componentelor scaunel,

Directiva 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/37/CE

Datele prezentate în continuare trebuie să fie furnizate, dacă este cazul, în trei exemplare și să includă o listă a componentelor. Desenele trebuie să fie prezentate la scară corespunzătoare și trebuie să fie suficient de detaliate în format A4 sau într-un dosar de format A4. Dacă există fotografii, acestea trebuie să fie suficient de detaliate.

Dacă sistemele, componentele sau unitățile tehnice independente sunt prevăzute cu comenzi electronice, trebuie furnizate date referitoare la performanța acestora.

0. GENERALITĂȚI

0.1. Marca (marca comercială a producătorului):

0.2. Tipul și descrierea(ile) comercială(e) generală(e):

0.5. Numele și adresa producătorului:

0.7. Pentru componentele și unitățile tehnice independente, amplasarea și metoda de atașare a mărcii de omologare CEE:

0.8. Adresa(ele) atelierului(elor) de montare:

1. Descrierea dispozitivului

Caracteristici: Descrierea și desenele

1.1.1. Scaunului și sistemului de fixare a acestuia:

1.1.2. Sistemului de reglare:

1.1.3. Sistemelor de deplasare și blocare:

1.1.4. Ancorajelor centurii de siguranță (dacă sunt încorporate în structura scaunului):

1.1.5. Distanței minime dintre punctele de fixare:

1.1.6. Tetierelor, dacă există:

1.2. Coordonatele sau desenul punctului R (x):

1.3. Limitele de reglare a scaunului:

Data, dosarul

Apendicele 4

MODEL

[formatul maxim A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE

Comunicare referitoare la

—	omologare (6)

—	prelungirea omologării (6)

—	refuzul omologării (6)

—	retragerea omologării (6)

unui tip de vehicul/componentă/unitate tehnică independentă (6) conform Directivei 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/37/CE.

Număr de omologare:

Motivul prelungirii:

Punctul I

0.1. Marca (numele societății producătoare):

0.2. Tipul și descrierea(ile) comercială(e) generală(e):

Mijloacele de identificare a tipului, dacă sunt marcate pe vehicul/componentă/unitate tehnică independentă (6) (7):

0.3.1. Amplasarea marcajului menționat:

0.4. Categoria vehiculului (8):

0.5. Numele și adresa constructorului:

0.7. Pentru componentele și unitățile tehnice independente, amplasarea și metoda de atașare a mărcii de omologare CEE:

0.8. Adresa(ele) atelierului(elor) de montare:

Punctul II

1. Date suplimentare (dacă este cazul) (a se vedea addendum)

2. Autoritatea de inspecție tehnică responsabilă cu efectuarea încercărilor:

3. Data raportului de încercare:

4. Numărul raportului de încercare:

5. Observații (dacă sunt) (a se vedea addendum)

6. Locul:

7. Data:

8. Semnătura:

9. Se atașează indexul dosarului de date tehnice depus la autoritatea de omologare, care se poate obține la cerere.

Addendum la certificatul de omologare CEE nr. …

cu privire la omologarea componentelor a unui tip de scaun conform Directivei 74/408/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/37/CE

Date suplimentare

1.1. Scurtă descriere a tipului de scaun, a elementelor de fixare și a sistemelor de reglare, deplasare și blocare a acestuia, inclusiv distanța minimă dintre punctele sale de fixare:

1.3. Poziția și dispunerea scaunelor:

1.4. Scaunele, dacă există, cu sistem încorporat de ancorare a centurii de siguranță:

1.5. Tipul de tetieră, dacă există: încorporată/detașabilă/separată (9)

Observații:

Încercarea de absorbție a energiei pe partea din spate a spătarului da/nu (9)

5.1.2. Desene ale zonei părții din spate a spătarului pentru care s-a determinat disiparea energiei.

Scaun omologat în conformitate cu punctul 3.2.1 din anexa III (încercare dinamică): da/nu (9)

5.2.1. Încercarea 1: da/nu (9)

5.2.2. Încercarea 2: da/nu (9)

5.2.3. Descrierea centurilor și a ancorajelor utilizate la încercarea 2:

5.2.4. Tipul scaunului auxiliar utilizat în încercarea 2 (dacă este diferit de tipul scaunului omologat):

Scaunul omologat conform punctul 3.2.2 din anexa III (încercare statică): da/nu (9)

5.3.1. Încercare conform apendicelui 5: da/nu (9)

5.3.2. Încercare conform apendicelui 6: da/nu (9)

Apendicele 5

Model de marcă de omologare CEE

Scaunul care poartă marca de omologare CEE de mai sus este un dispozitiv care a fost omologat în Spania (e9) cu numărul omologării de bază 0148 conform prezentei directive (00). Cifrele utilizate sunt doar orientative.

”

Se introduce o nouă anexă II după cum urmează:

„

ANEXA II

DOMENIU DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI CERINȚE PENTRU VEHICULELE DIN CATEGORIA M1

1. Domeniu de aplicare

1.0. Cerințele prezentei anexe se aplică vehiculelor din categoria M1.

1.1. Cerințele prezentei anexe nu se aplică scaunelor pliante, celor dispuse lateral sau orientate înspre înapoi ale vehiculului sau tetierelor montate pe aceste scaune.

1.2. Se consideră că tetierele omologate conform cerințelor Directivei 78/392/CEE respectă cerințele aplicabile ale prezentei directive.

1.3. Se consideră că respectă cerințele corespunzătoare ale prezentei directive componentele din spate ale scaunelor situate în zona 1 sau componentele din spate ale tetierelor care respectă cerințele de la punctul 5.7 din anexa I la Directiva 74/60/CEE (cu privire la amenajările interioare).

2. Definiții

În sensul prezentei anexe:

2.1. «Omologarea unui vehicul» înseamnă omologarea unui tip de vehicul din punctul de vedere al rezistenței scaunelor și al ancorajelor acestora, construcției componentelor din spate ale spătarelor scaunelor și caracteristicilor tetierelor;

«Tipul vehiculului» înseamnă autovehiculele care nu prezintă diferențe majore în privința:

2.2.1. structurii, formei, dimensiunilor, materialelor și greutății scaunelor, deși scaunele pot să aibă tapițerie și culori diferite; se consideră că diferențele de greutate care nu depășesc 5 % din greutatea tipului de scaun omologat sunt nesemnificative;

2.2.2. tipului și dimensiunilor sistemelor de reglare, de deplasare și de blocare a spătarului scaunului și a scaunelor și componentelor acestora;

2.2.3. tipului și dimensiunilor ancorajelor scaunelor;

2.2.4. dimensiunilor, cadrului, materialelor și capitonării tetierelor, deși acestea pot să aibă culori și tapițerie diferite;

2.2.5. tipului și dimensiunilor sistemelor de fixare a tetierelor și caracteristicilor componentei vehiculului pe care se fixează tetiera, în cazul tetierei separate;

2.3. «Scaun» înseamnă o structură cu tapițerie care poate să fie sau nu parte integrantă din structura vehiculului, care oferă un loc de ședere pentru o persoană adultă. Termenul desemnează atât un scaun individual, cât și o parte dintr-o banchetă care oferă un loc de ședere pentru o persoană;

2.4. «Banchetă» înseamnă o structură cu tapițerie care oferă un loc pe scaun pentru mai mult de o persoană adultă;

2.5. «Ancoraj» înseamnă un sistem cu ajutorul căruia ansamblul scaunului se fixează pe structura vehiculului, inclusiv componentele implicate ale cadrului vehiculului;

«Sistem de reglare» înseamnă un dispozitiv care permite reglarea scaunului sau a componentelor acestuia într-o poziție potrivită morfologiei ocupantului așezat. Acest tip de dispozitiv poate să permită, în special:

2.6.1. reglarea longitudinală;

2.6.2. reglarea verticală;

2.6.3. reglarea înclinării;

2.7. «Sistem de deplasare» înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea sau rotirea scaunului sau a uneia dintre componentele sale, fără o poziție intermediară fixă, pentru a permite accesul ușor la spațiul din spatele scaunului în cauză;

2.8. «Sistem de blocare» înseamnă un dispozitiv care asigură menținerea scaunului și a componentelor acestuia în poziția de utilizare;

2.9. «Strapontină» înseamnă un scaun auxiliar destinat utilizării ocazionale și care în mod normal este pliat;

2.10. «Plan transversal» înseamnă un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului;

2.1. «Plan longitudinal» înseamnă un plan paralel cu planul longitudinal median al vehiculului;

«Tetieră» înseamnă un dispozitiv a cărui funcție este aceea de a limita deplasarea spre spate a capului unui ocupant adult în raport cu torsul său pentru a reduce pericolul vătămării vertebrelor cervicale ale ocupantului respectiv în caz de accident;

2.12.1. «Tetieră încorporată» înseamnă o tetieră care constituie marginea superioară a spătarului scaunului. Tetierele sunt conforme definițiilor de la punctele 2.12.2 și 2.12.3 prezentate în continuare, dar care se pot detașa de scaun sau de cadrul vehiculului doar cu ajutorul unor scule sau prin scoaterea parțială sau totală a tapițeriei scaunului corespund prezentei definiții;

2.12.2. «Tetieră detașabilă» înseamnă o tetieră parte componentă care poate fi separată de scaun, proiectată să fie introdusă și păstrată în poziție fixă pe cadrul spătarului scaunului;

2.12.3. «Tetieră separată» înseamnă o tetieră care este o componentă separată a scaunului, proiectată să fie introdusă și/sau păstrată în poziție fixă pe cadrul vehiculului;

2.13. «Punctul R» înseamnă punctul de referință al locurilor pe scaun conform definiției din anexa III la Directiva 77/649/CEE;

2.14. «Linia de referință» reprezintă o linie de pe manechin reprodusă în figura 1.

3. Cerințe

3.1. Tetiera se montează pe fiecare scaun din față al fiecărui vehicul din categoria M1. (Se mai pot omologa conform prezentei anexe scaunele dotate cu tetiere, proiectate să fie montate în alte poziții și la alte categorii de vehicule).

Cerințe generale aplicabile tuturor scaunelor

3.2.1. În fiecare sistem de reglare și deplasare prevăzut este încorporat un sistem de blocare, care funcționează automat. Nu sunt necesare sisteme de blocare pentru rezemătoarele brațelor sau alte accesorii de confort, cu excepția cazului în care prezența lor poate să prezinte un risc suplimentar de vătămare a ocupanților unui vehicul în caz de coliziune.

3.2.2. Comanda de deblocare a unui dispozitiv menționat la punctul 2.7 se amplasează pe partea exterioară a scaunului, lângă portieră. Ea trebuie să fie ușor accesibilă, chiar și pentru ocupantul scaunului situat chiar în spatele scaunului în cauză.

Componentele din spate ale scaunelor situate în zona 1, descrisă la punctul 8.1.1 din apendicele 1, trebuie să reziste la încercarea de disipare a energiei în conformitate cu cerințele din apendicele 2 (10).

3.2.3.1. Se consideră că prezenta cerință este respectată dacă, la încercările realizate prin metoda specificată la apendicele 2, decelerarea capului fals nu depășește 80 g în mod continuu timp de peste 3 ms. În plus, nu trebuie să apară nici o muchie periculoasă în timpul încercării sau să se mențină după încercare.

3.2.3.2. Prezenta cerință de la punctul 3.2.3 nu se aplică scaunelor situate la extremitatea posterioară al vehiculului sau scaunelor amplasate spate-în-spate.

Suprafața părților din spate ale scaunelor nu trebuie să prezinte rugozități periculoase sau muchii ascuțite care pot să sporească riscul unei vătămări serioase a ocupanților (10) Se consideră că această cerință este îndeplinită, dacă suprafața părților din spate ale scaunelor supuse încercării în condițiile specificate la apendicele 1 prezintă o curbură cu razele mai mari de:

—	2,5 mm în zona 1,

—	5,0 mm în zona 2,

—	3,2 mm în zona 3.

Zonele menționate sunt descrise la punctul 8.1 din apendicele 1.

3.2.4.1. Prezenta cerință nu se aplică:

—	componentelor din diferite zone care prezintă o proeminență mai mică de 3,2 mm față de suprafața înconjurătoare, care trebuie să prezinte muchii neascuțite, sub rezerva ca înălțimea proeminenței să nu fie mai mare decât jumătate din lățimea sa;

—	scaunelor de la extremitatea posterioară a vehiculului și scaunelor spate-în-spate;

—

componentelor din spate ale scaunelor situate dedesubtul unui plan orizontal care trece prin punctul R cel mai de jos din fiecare rând de scaune. (Dacă rândurile de scaune au înălțimi diferite, începând din spate, planul se întoarce în sus sau în jos ca să formeze o treaptă verticală care să treacă prin punctul R al rândului de scaune aflate imediat în față);

—	componentele precum «plasa de sârmă flexibilă».

3.2.4.2. În zona 2, descrisă la punctul 8.1.2 din apendicele 1, suprafețele pot să prezinte raze de curbură mai mici de 5 mm, dar nu mai mici de 2,5 mm, sub rezerva ca acestea să reziste la încercarea de disipare a energiei prevăzută la apendicele 2. În plus, suprafețele respective trebuie să fie capitonate pentru a evita contactul direct al capului cu cadrul ramei scaunului.

3.2.4.3. Dacă zonele susmenționate conțin componente acoperite cu un material cu o duritate mai mică de 50 Shore, cerințele menționate mai sus, cu excepția celor referitoare la încercarea de disipare a energiei conform cerințelor din apendicele 2, se aplică doar componentelor rigide.

3.2.5. Rama scaunului sau ancorajul scaunului, sistemele de reglare și deplasare sau dispozitivele de blocare ale acestora nu trebuie să prezinte nici o deteriorare în timpul sau după încercarea prevăzută la punctele 2 și 3 din apendicele 1. Se pot accepta deformațiile permanente, inclusiv rupturile, sub rezerva ca acestea să nu sporească riscul vătămării în caz de coliziune și să reziste la solicitările specificate.

3.2.6. În timpul încercărilor prevăzute la punctul 3 din apendicele 1, nu trebuie să se producă declanșarea sistemelor de blocare.

3.2.7. După încercări, sistemele de deplasare proiectate să permită sau să faciliteze accesul ocupanților trebuie să fie în stare de funcționare; ele trebuie să permită deblocarea cel puțin o dată și deplasarea scaunului sau a componentei scaunului pentru care sunt proiectate.

3.2.8. Nu este necesar ca alte sisteme de deplasare, precum și sistemele de reglare și sistemele lor de blocare să fie în stare de funcționare.

3.2.9. Pentru scaunele prevăzute cu tetiere, dacă, după încercarea conform punctului 4.3.6, nu are loc ruperea scaunului sau a spătarului scaunului, se consideră că rezistența spătarului și a dispozitivelor de blocare a acestuia corespund cerințelor stabilite la punctul 2; în caz contrar, trebuie să se demonstreze că scaunul satisface cerințele stabilite la punctul 2.

3.2.10. Pentru scaunele (banchetele) cu mai multe locuri decât tetiere, se efectuează încercarea descrisă la punctul 2.

Cerințe speciale pentru scaunele dotate sau care pot fi dotate cu tetiere.

3.3.1. Prezența tetierei nu trebuie să reprezinte un pericol suplimentar pentru ocupanții vehiculului. În special, aceasta nu trebuie să prezinte rugozități periculoase sau muchii ascuțite care pot să crească riscul sau gravitatea vătămării ocupanților, indiferent de poziția în care se utilizează.

Este necesar ca părțile din față și din spate ale tetierelor situate în zona 1, conform definiției de la punctul 8.1.1.3 din apendicele 1, să reziste la încercarea de absorbție a energiei.

3.3.2.1. Dacă, în încercările realizate prin metoda specificată la apendicele 2, decelerarea capului fals nu depășește 80 g în mod continuu timp de peste 3 ms, se consideră că prezenta cerință este îndeplinită. În plus, nici o muchie periculoasă nu trebuie să apară în timpul încercării sau să se mențină după încercare.

3.3.3. Fețele din față și din spate ale tetierelor situate în zona 2, conform definiției de la punctul 8.1.2 din apendicele 1, sunt capitonate în așa fel încât să prevină orice contact direct al capului cu componentele structurii și îndeplinesc cerințele de la punctul 3.2.4 aplicabile componentelor din spate ale scaunelor situate în zona 2.

3.3.4. Cerințele de la punctele 3.3.2 și 3.3.3 nu se aplică fețelor din spate ale tetierelor proiectate să fie montate pe scaunele în spatele cărora nu mai există nici un scaun.

3.3.5. Tetiera se fixează pe cadrul scaunului sau a vehiculului în așa fel încât părțile rigide și periculoase să nu iasă din capitonajul tetierei sau din sistemul său de fixare pe spătar, ca urmare a presiunii exercitate de capul manechinului în timpul încercării.

3.3.6. Pentru un scaun dotat cu tetieră, se poate considera, cu acordul autorității de inspecție tehnică, că dispozițiile de la punctul 3.2.3 sunt îndeplinite, dacă scaunul respectiv dotat cu tetieră respectă dispozițiile de la punctul 3.3.2.

Înălțimea tetierelor

3.4.1. Înălțimea tetierelor se măsoară conform metodei descrise la punctul 5 din apendicele 1.

3.4.2. Pentru tetierele a căror înălțime nu este reglabilă, înălțimea nu este mai mică de 800 mm (11) pentru scaunele din față și de 750 mm (12) pentru alte locuri pe scaun.

Pentru tetierele cu înălțime reglabilă:

3.4.3.1. înălțimea nu este mai mică de 800 mm (12) pentru scaunele din față și de 750 mm (12) pentru alte locuri pe scaun; această valoare se obține într-o poziție aflată între poziția cea mai înaltă și cea mai joasă a intervalului de reglare;

3.4.3.2. nu se utilizează nici o poziție care are ca rezultat o înălțime mai mică de 750 mm (12);

3.4.3.3. pentru alte scaune decât scaunele din față, tetierele pot fi deplasate într-o poziție care are ca rezultat o înălțime mai mică de 750 mm (12), cu condiția ca ocupantul să poată constata imediat că acest loc nu este proiectat pentru utilizarea tetierei;

3.4.3.4. pentru scaunele din față, tetierele pot fi deplasate automat, atunci când scaunul nu este ocupat, într-o poziție care are ca rezultat o înălțime mai mică de 750 mm (12), cu condiția ca ele să revină automat la poziția de utilizat atunci când scaunul este ocupat.

3.4.4. Dimensiunile menționate la punctele 3.4.2 și 3.4.3.1 de mai sus se pot reduce pentru a lăsa un spațiu adecvat între tetieră și suprafața interioară a acoperișului, ferestrelor sau orice altă componentă a structurii vehiculului; totuși, acest spațiu nu poate depăși 25 mm. Pentru scaunele dotate cu sisteme de deplasare și/sau reglare, această cerință se aplică tuturor locurilor pe scaun. În plus, prin derogare de la punctul 3.4.3.2, nu există nici un loc pe scaun utilizat care să aibă ca rezultat o înălțime mai mică de 700 mm.

3.4.5. Prin derogare de la cerințele privind înălțimea menționate la punctele 3.4.2, 3.4.3.1 și 3.4.3.2, înălțimea oricărei tetiere proiectată să fie montată pe scaunele sau locurile pe scaun centrale din spate nu este mai mică de 700 mm.

Pentru scaunele care pot fi dotate cu tetieră, se verifică dispozițiile de la punctele 3.2.3 și 3.3.2.

3.5.1. În cazul tetierelor reglabile în înălțime, înălțimea porțiunii dispozitivului pe care se reazemă capul, măsurată prin metoda descrisă la punctul 5 din apendicele 1, nu este mai mică de 100 mm, în cazul tetierei cu înălțime reglabilă.

3.6. Pentru un dispozitiv la care nu se poate regla înălțimea, spațiul dintre spătar și tetieră nu poate depăși 60 mm. Dacă înălțimea tetierei se poate regla, aceasta nu poate să se afle, în poziția sa cea mai joasă, la mai mult de 25 mm față de marginea superioară a spătarului. Pentru scaunele sau locurile pe banchetă cu înălțimea reglabilă dotate cu tetiere separate, se verifică prezenta cerință pentru toate pozițiile scaunului sau ale locului de pe banchetă.

3.7. Pentru tetierele care fac parte integrantă din spătarul scaunului, zona care trebuie avută în vedere este situată:

—	deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință situată la 540 mm față de punctul R;

—

între două planuri longitudinale verticale care trec la distanța de 85 mm de fiecare parte a liniei de referință. În zona descrisă, se admit unul sau mai multe spații libere, care pot, indiferent de forma lor, să reprezinte o distanță «a» mai mare de 60 mm, măsurată conform metodei descrise la punctul 7 din apendicele 1, cu condiția ca, după încercarea suplimentară conform punctului 4.3.3.2 din apendicele 1, să fie îndeplinite cerințele de la punctul 3.10.

3.8. Pentru tetierele cu înălțimea reglabilă, se admit unul sau mai multe spații pe partea dispozitivului care servește ca tetieră, și care, indiferent de forma lor, pot să reprezinte o distanță «a» mai mare de 60 mm, măsurată conform metodei descrise la punctul 7 din apendicele 1, cu condiția ca, după încercarea suplimentară conform punctului 4.3.3.2 din apendicele 1, să fie îndeplinite cerințele de la punctul 3.10.

3.9. Tetiera trebuie să aibă o lățime care să susțină în mod corespunzător capul unei persoane care este așezată normal. Determinată conform procedurii descrise la punctul 6 din apendicele 1, lățimea tetierei trebuie să acopere o suprafață de minimum 85 de mm de fiecare parte a planului median vertical al scaunului pentru care este proiectată tetiera.

3.10. Tetiera și ancorajul sunt proiectate în așa fel încât deplasarea maximă înapoi X a capului pe care o permite tetiera și care se măsoară conform procedeului static prevăzut la punctul 4.3 din apendicele 1 să fie mai mică de 102 mm.

3.11. Tetiera și ancorajul sunt suficient de rezistente pentru a suporta fără să se rupă sarcina specificată la punctul 4.3.6 din apendicele 1. Pentru tetierele care fac parte integrantă din spătarul scaunului, cerințele prezentului punct se aplică componentelor cadrului spătarului care sunt situate deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință situată la 540 mm față de punctul R.

3.12. Dacă tetiera este reglabilă, nu este posibil ca ea să fie ridicată peste înălțimea maximă de exploatare, cu excepția cazului în care utilizatorul acționează în mod deliberat într-un mod diferit decât cel necesar pentru reglarea acesteia.

3.13. Se consideră că rezistența spătarului și a dispozitivelor de blocare a acestuia îndeplinește cerințele prevăzute la punctul 2 din apendicele 1 atunci când, după încercarea conform punctului 4.3.6 din apendicele 1, scaunul sau spătarul scaunului nu se rupe; în caz contrar, se demonstrează că scaunul poate să îndeplinească cerințele de încercare stabilite la punctul 2 din apendicele 1.

Apendicele 1

Încercări și instrucțiuni de utilizare

1. Specificații generale aplicabile tuturor încercărilor

1.1. Dacă este reglabil, spătarul scaunului se blochează într-o poziție înclinată spre spate la un unghi cât mai aproape de 25° față de linia verticală de referință a torsului manechinului prezentat în figura 1, cu excepția cazului în care există alte specificații ale producătorului.

1.2. Dacă un scaun, mecanismul său de blocare a acestuia și modul său de instalare sunt identice sau simetrice față de un alt scaun din vehicul, autoritatea de inspecție tehnică poate să efectueze încercarea doar a unuia din aceste scaune.

1.3. Pentru scaunele cu tetiere reglabile, încercările se realizează cu tetierele dispuse în poziția cea mai nefavorabilă (în general în poziția cea mai înaltă) pe care o permite sistemul său de reglare.

2. Încercarea de rezistență a spătarului scaunului și a sistemelor de reglare a acestuia

2.1. Se aplică o forță care produce un moment de 530 Nm în raport cu punctul R timp de 30 ms, în sens longitudinal și spre spate, pe marginea superioară a ramei spătarului scaunului printr-o componentă care imită spatele manechinului. Pentru un loc pe banchetă, dacă o parte sau întreaga ramă de susținere (inclusiv cea a tetierelor) este comună pentru mai multe locuri pe scaun, încercarea se realizează simultan pentru toate locurile pe scaun.

3. Încercarea de rezistență a ancorajelor de reglare, de blocare și de deplasare a scaunului

3.1. Se aplică o decelerare orizontală, longitudinală, înspre față, nu mai mică de 20 g timp de 30 ms pe întreaga carcasă sau pe o componentă reprezentativă a carcasei vehiculului, conform cerințelor de la punctul 1 din apendicele 3.

3.2. Se aplică o decelerare longitudinală, înspre spate, conform cerințelor de la punctul 3.1.

3.3. Se verifică cerințele de la punctele 3.1 și 3.2 pentru toate pozițiile scaunului. Pentru scaunele dotate cu tetieră reglabilă, încercarea se realizează cu tetierele așezate în pozițiile cele mai nefavorabile (în general în poziția cea mai înaltă) pe care le permite sistemul de reglare. În timpul încercării, scaunul se poziționează în așa fel încât nici un factor extern să nu împiedice declanșarea sistemelor de blocare.

Se consideră că aceste cerințele sunt îndeplinite, dacă se efectuează încercarea scaunului reglat în următoarele poziții:

—	reglarea longitudinală se fixează cu o crestătură sau 10 mm în spatele poziției normale de conducere celei mai avansate sau a poziției de utilizare indicate de constructor (pentru scaunele cu reglare verticală independentă, șezutul se așază în poziția sa cea mai înaltă);

—

reglarea longitudinală se fixează cu o crestătură sau 10 mm în fața poziției normale de conducere celei înapoi sau a poziției de utilizare indicate de constructor (pentru scaunele cu reglare verticală independentă, șezutul se așază în poziția sa cea mai joasă) și, dacă este cazul, conform cerințelor de la punctul 3.4.

3.4. Dacă într-o altă poziție a scaunului decât cele specificate la punctul 3.3 sistemele de blocare sunt astfel poziționate încât distribuția forțelor pe dispozitivele de blocare și pe ancoraje poate fi mai puțin favorabilă decât în oricare dintre configurațiile specificate la punctul 3.3, încercările se efectuează pentru acea poziție a scaunului, mai puțin favorabilă.

3.5. Se consideră că sunt satisfăcute condițiile de încercare de la punctul 3.1 dacă, la cererea constructorului, acestea sunt înlocuite cu o încercare de coliziune a întregului vehicul, în stare de funcționare, cu o barieră rigidă după cum este prevăzut la punctul 2 din apendicele 3 la prezenta anexă. În acest caz, scaunul se reglează la condițiile cel mai puțin favorabile de distribuție a forțelor în cadrul ancorajului, așa cum este prevăzut la punctele 1.1, 3.3 și 3.4.

4. Încercarea performanței tetierelor

4.1. Dacă tetiera este reglabilă, ea se așază în poziția cea mai nefavorabilă (în general poziția cea mai înaltă) pe care o permite sistemul ei de reglare.

4.2. Pentru un loc pe banchetă, dacă o parte sau întreaga ramă de susținere (inclusiv cea a tetierelor) este comună pentru mai multe locuri pe scaun, se realizează simultan încercarea tuturor locurilor pe scaun în cauză.

Încercarea

4.3.1. Se trasează toate liniile, inclusiv proiecțiile liniei de referință, din planul median vertical al scaunului sau al locului pe scaun în cauză (a se vedea figura 2).

4.3.2. Linia de referință deplasată se determină prin aplicarea pe porțiunea care simulează spatele manechinului, prezentată în figura 2, a unei forțe inițiale care produce un moment spre spate de 373 Nm aproape de punctul R.

Cu ajutorul capului fals de formă sferică cu diametrul de 165 mm, se aplică o forță inițială, în unghiuri drepte față de linia de referință deplasată și la o distanță de 65 mm sub marginea superioară a tetierei, forță care produce un moment de 373 Nm aproape de punctul R, linia de referință menținându-se în poziția deplasată stabilită conform cerințelor de la punctul 4.3.2.

4.3.3.1. Dacă prezența spațiilor libere împiedică aplicarea forței prevăzute la punctul 4.3.3 la 65 mm de la marginea superioară a tetierei, distanța se poate reduce, astfel încât axa forței să treacă prin linia mediană a elementului ramei cel mai apropiat de spațiul liber.

4.3.3.2. Pentru situația descrisă la punctele 3.7 și 3.8 din anexa II, se repetă încercarea prin aplicarea unei forțe pe fiecare spațiu liber, utilizând pentru aceasta o sferă cu diametrul de 165 mm, după cum urmează:

—	forța trece prin centrul de greutate al celei mai mici dintre secțiunile spațiului liber, de-a lungul planurilor transversale paralele cu linia de referință

și

—	reproduce un moment de 373 Nm aproape de punctul R.

4.3.4. Se determină tangenta Y la capul fals de formă sferică, paralelă cu linia de referință deplasată.

4.3.5. Se măsoară distanța X prevăzută la punctul 3.10 din anexa II, dintre tangenta Y și linia de referință deplasată.

4.3.6. Pentru a verifica eficacitatea tetierei, se mărește sarcina inițială specificată la punctele 4.3.3 și 4.3.3.2 până la 890 N, cu excepția cazului în care scaunul sau spătarul scaunului s-a rupt înainte.

5. Determinarea înălțimii tetierei

5.1. Se trasează toate liniile, inclusiv proiecția liniei de referință, din planul median vertical al scaunului sau al locului pe scaun în cauză, intersecția acestui plan cu scaunul determinând conturul tetierei și al spătarului (a se vedea figura 1a).

5.2. Manechinul descris în anexa III la Directiva 77/649/CEE se așază pe scaun, într-o poziție normală.

5.3. Apoi se trasează proiecția liniei de referință a manechinului din scaunul în cauză, în planul specificat la punctul 4.3.1.

Se trasează tangenta S la marginea superioară a tetierei perpendicular pe linia de referință.

5.4. Distanța «h» de la punctul R la tangenta S reprezintă înălțimea care trebuie luată în calcul la punerea în aplicare a cerințelor de la punctul 3.4 din anexa II.

6. Determinarea lățimii tetierei (figura 1b)

6.1. Planul S1, perpendicular pe linia de referință și situat la 65 mm sub tangenta S definită la punctul 5.3, determină o secțiune în tetieră, care este definită de linia de contur C.

6.2. Lățimea tetierei care urmează să fie luată în calcul la aplicarea cerințelor de la punctul 3.9 din anexa II este distanța «L», măsurată în planul S1, dintre planurile longitudinale verticale p și p′.

6.3. Lățimea tetierei se mai determină, dacă este necesar, în planul perpendicular pe linia de referință aflată la 635 mm deasupra punctului R al scaunului, distanța respectivă fiind măsurată de-a lungul liniei de referință.

7. Determinarea distanței «a» a spațiilor tetierei (figura 3)

7.1. Distanța «a» se determină pentru fiecare spațiu liber și în raport cu partea din față a tetierei, cu ajutorul unei sfere cu diametrul de 165 mm.

7.2. Se aduce sfera în contact cu spațiul liber într-un punct al suprafeței spațiului liber care să permită pătrunderea maximă a sferei, considerând că nu se aplică nici o sarcină.

7.3. Distanța dintre cele două puncte de contact ale sferei cu spațiul liber reprezintă distanța «a» care urmează să fie luată în calcul la evaluarea dispozițiilor de la punctele 3.7 și 3.8 din anexa II.

8. Încercări pentru verificarea disipării energiei pe spătarul scaunului și pe tetieră

Suprafețele componentelor din spate ale scaunelor care trebuie verificate sunt cele situate în zonele definite în continuare care pot să vină în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm atunci când scaunul este montat pe vehicul.

Zona 1

8.1.1.1. Pentru scaunele separate fără tetiere, această zonă include partea din spate a spătarului scaunului situată între planurile verticale longitudinale situate la distanța de 100 mm de fiecare parte a planului median longitudinal al fiecărui loc lateral pe scaun lateral de producător și deasupra planului perpendicular pe linia de referință, aflat la la 100 mm sub marginea superioară a spătarului scaunului.

8.1.1.2. Pentru locurile pe banchetă fără tetiere, această zonă se întinde între planurile verticale longitudinale situate la distanța de 100 mm de fiecare parte a planului median longitudinal al fiecărui loc lateral pe scaun specificat de producător și deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință, aflat la la 100 mm sub marginea superioară a spătarului scaunului.

8.1.1.3. Pentru scaunele sau locurile pe banchetă dotate cu tetiere, această zonă se întinde între planurile verticale longitudinale, de fiecare parte, și la 70 mm de planul median longitudinal al scaunului sau al locului pe scaun în cauză și se situează deasupra planului perpendicular pe linia de referință la 635 mm de punctul (R). Pentru încercare, tetiera, dacă este reglabilă, se așază în poziția cea mai nefavorabilă (în general cea mai înaltă) pe care o permite sistemul său de reglare.

Zona 2

8.1.2.1. Pentru scaunele sau locurile pe banchetă care nu sunt dotate cu tetiere și scaunele sau locurile pe banchetă dotate cu tetiere detașabile sau separate, zona 2 se întinde deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință altul decât părțile zonei 1, la distanța de 100 mm de marginea superioară a spătarului.

8.1.2.2. Pentru scaunele sau locurile pe banchetă dotate cu tetiere încorporate, zona 2 se întinde deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință altul decât părțile zonei 1, la distanța de 440 mm de punctul R al scaunului sau al locului pe scaun în cauză.

Zona 3

8.1.3.1. Zona 3 este definită ca fiind partea din spătarul scaunului sau al locurilor pe bancheta din spate, situată deasupra planurilor orizontale definite la a treia liniuță a punctului 3.2.4.1 din prezenta anexă, fără a se lua în considerare părțile situate în zona 1 și zona 2.

9. Metode de încercare echivalente

Dacă se utilizează o altă metodă de încercare decât cele specificate la punctele 2, 3, 4 de mai sus și la apendicele 2, se dovedește echivalența acesteia.

INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE

Pentru scaunele dotate cu tetiere reglabile, producătorii oferă instrucțiuni de utilizare, de reglare, de blocare și, dacă este cazul, de îndepărtare a tetierelor.

Apendicele 2

Metodă de încercare pentru verificarea disipării energiei

1. Instalarea, aparatura de încercare, instrumente de înregistrare și modul de lucru

1.1. Instalarea

1.1.1. Scaunul, așa cum este montat pe vehicul, se fixează bine pe bancul de încercare cu ajutorul elementelor de prindere furnizate de producător, astfel încât să rămână pe loc sub efectul șocului.

1.1.2. Spătarul scaunului, dacă este reglabil, se blochează în poziția specificată la punctul 1.1 din apendicele 1.

1.1.3. Dacă scaunul este dotat cu tetieră, aceasta se montează pe spătarul scaunului așa cum trebuie să fie montată în vehicul. Dacă tetiera este separată, ea se atașează la acea componentă a cadrului vehiculului la care se atașează de obicei.

1.1.4. Dacă tetiera este reglabilă, se așază în poziția cea mai nefavorabilă pe care o permite dispozitivul de reglare.

1.2. Aparatura de încercare

1.2.1. Aparatura respectivă este constituită dintr-un pendul al cărui braț este susținut de rulmenți și a cărui masă (13) redusă în centrul său de percuție este de 6,8 kg Extremitatea inferioară a pendulului este alcătuită din capul fals rigid, cu diametrul de 165 mm, al cărui centru coincide cu centrul de percuție al pendulului.

1.2.2. Pe capul fals se montează două accelerometre și un vitezometru, toate capabile să măsoare valorile în direcția impactului.

1.3. Instrumentele de înregistrare

Instrumentele de înregistrare utilizate asigură măsurarea cu gradele de precizie următoare:

1.3.1. Accelerația

precizia: ±5 % din valoarea reală;

categoria de frecvență a canalului de date: clasa 600 corespunzătoare standardului ISO 6487 (1987);

sensibilitatea axei transversale: ≤ 5 % din cel mai de jos punct al scalei.

1.3.2. Viteza

precizia: ± 2,5 % din valoarea reală;

sensibilitatea: 0,5 km/h

1.3.3. Înregistrarea timpului

instrumentele trebuie să facă posibilă înregistrarea acțiunii pe toată durata ei și efectuarea citirilor de miimi de secundă;

inițierea impactului în momentul primului contact dintre capul fals și piesa supusă încercării se detectează pe înregistrările utilizate la analiza încercării.

1.4. Metoda de încercare

1.4.1. Încercările spătarului scaunului

Cu scaunul instalat conform indicațiilor de la punctul 1.1 din prezentul apendice, direcția impactului dinspre spate spre față este situată într-un plan longitudinal la un unghi de 45° față de verticală.

Laboratorul de încercări selectează punctele de impact din zona 1 definită la punctul 8.1.1 din apendicele 1 sau, dacă este necesar, din zona 2 definită la punctul 8.1.2 din apendicele 1, pe suprafețele cu razele de curbură mai mici de 5 mm.

1.4.2. Încercările tetierei

Tetiera se montează și se reglează conform indicațiilor de la punctul 1.1 din prezentul apendice. Laboratorul de încercări selectează punctele în care se aplică impactul în zona 1 definită la punctul 8.1.1 din apendicele 1 și, posibil, în zona 2 definită la punctul 8.1.2 din apendicele 1, pe suprafețele cu raze de curbură mai mici de 5 mm.

1.4.2.1. Pentru suprafața din spate, direcția impactului dinspre spate spre față este situată într-un plan longitudinal la un unghi de 45° față de verticală.

1.4.2.2. Pentru suprafața frontală, direcția impactului dinspre față spre spate este orizontală într-un plan longitudinal.

1.4.2.3. Zonele din față și din spate sunt definite în mod respectiv de un plan orizontal tangențial la marginea superioară a tetierei, determinat conform punctului 5 din apendicele 1.

1.4.3. Capul fals lovește piesa supusă încercării cu o viteză de 24,1 km/h; această viteză se obține fie prin simpla energie de propulsare, fie cu ajutorul unui dispozitiv suplimentar de propulsie.

2. Rezultatele

Valoarea decelerării este media citirilor de la două decelerometre.

3. Metode echivalente

(a se vedea punctul 9 din apendicele 1 la prezenta anexă).

Apendicele 3

Metoda de determinare a rezistenței ancorajelor scaunelor și a sistemelor de reglare, de blocare și de deplasare a acestora

1. Determinarea rezistenței la inerție

1.1. Scaunele ce urmează să fie încercate se montează pe șasiul vehiculului pentru care sunt proiectate. Șasiul vehiculului respectiv se ancorează strâns pe un cărucior de încercare conform punctelor următoare.

1.2. Metoda utilizată pentru ancorarea caroseriei vehiculului pe căruciorul de încercare nu conduce la consolidarea ancorajelor scaunelor.

1.3. Scaunele și componentele acestora se reglează și se blochează conform indicațiilor de la punctul 1.1 și într-una dintre pozițiile descrise la punctul 3.3 sau 3.4 din apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4. Dacă scaunele dintr-un grup nu prezintă diferențe esențiale în sensul punctului 2.2 din prezenta anexă, încercările prevăzute la punctele 3.1 și 3.2 din apendicele 1 pot fi efectuate cu un scaun reglat în poziția sa cea mai avansată și cu celălalt scaun reglat în poziția sa cea mai retrasă.

1.5. Decelerarea căruciorului se măsoară cu canalele de date cu categoria de frecvență (CFC) 60, corespunzătoare caracteristicilor standardului internațional ISO 6487 (1980).

2. Încercarea de coliziune a întregului vehicul cu o barieră rigidă

2.1. Bariera este constituită dintr-un bloc de beton armat cu lățimea de minimum 3 m, înălțimea de minimum 1,5 m și grosimea de minimum 0,6 m. Fața frontală este perpendiculară pe porțiunea finală a pistei de lansare și acoperită cu plăci de placaj având grosimea de 19 ± 1 mm. În spatele blocului de beton armat se tasează cel puțin 90 tone de pământ. Bariera din beton armat și pământ se poate înlocui cu obstacole care să aibă aceeași suprafață frontală cu condiția ca acestea să dea rezultate echivalente.

2.2. În momentul impactului, vehiculul este în cursă liberă. El ajunge la obstacolul descriind o traiectorie perpendiculară pe peretele de coliziune; dezalinierea laterală maximă admisă între linia mediană verticală a părții frontale a vehiculului și linia mediană verticală a peretelui de coliziune este de ± 30 cm; în momentul impactului, vehiculul nu mai este supus acțiunii nici unui alt dispozitiv suplimentar de direcție sau propulsie. Viteza la impact este cuprinsă între 48,3 km/h și 53,1 km/h.

2.3. Rezervorul de carburant se umple cu apă având masa egală cu până la 90 % din capacitatea unui rezervor plin, specificată de producător.

2.3.1. Toate celelalte sisteme (frâne, răcire etc.) pot să fie goale; în acest caz se compensează masa lichidelor.

Figura 1a

Figura 1b

Figura 2

Figura 3

Determinarea dimensiunii «a» a spațiilor libere ale tetierei

Notă:

Secțiunea A-A trebuie poziționată într-un punct din zona spațiului liber care să permită pătrunderea maximă a sferei, fără să exercite vreo solicitare.

Notă:

Secțiunea A-A trebuie poziționată într-un punct din zona spațiului liber care să permită pătrunderea maximă a sferei, fără să exercite vreo solicitare.

”

Se introduce o nouă anexă IV după cum urmează:

„

ANEXA III

DOMENIU DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI CERINȚE PENTRU ANUMITE VEHICULE DIN CATEGORIILE M2 ȘI M3

1. Domeniu de aplicare

1.1. Prezenta anexă se aplică scaunelor vehiculelor din categoriile M2 și M3, cu excepția vehiculelor din aceste categorii care sunt proiectate atât pentru uz urban, cât și pentru pasagerii în picioare, în ceea ce privește:

1.1.1. Fiecare scaun de pasageri, proiectat să fie instalat cu fața în direcția de mers;

1.1.2. Ancorajele scaunelor prevăzute în vehicul și destinate fixării scaunelor indicate la punctul 1.1 sau oricărui alt tip de scaun destinat să fie fixat pe ancorajele respective.

1.2. Este posibilă omologarea vehiculelor M2 conform anexei II, ca o alternativă la prezenta anexă.

1.3. Vehiculele în care unele scaune beneficiază de derogarea prevăzută la punctul 5.5.4 din anexa I la Directiva 76/115/CEE se omologhează conform prezentei anexe.

1.4. Încercările descrise în prezenta anexă se mai pot aplica și altor componente ale vehiculelor (inclusiv scaunele orientate înspre spatele vehiculului), menționate la punctul 3.1.10 din anexa I la Directiva 77/541/CEE și punctul 4.3.7 din anexa I la Directiva 76/115/CEE.

2. Definiții

În sensul prezentei anexe:

2.1. «Omologarea unui scaun» înseamnă omologarea componentelor unui tip de scaun, din punct de vedere al protecției ocupanților scaunelor orientate în direcția de mers, cu privire la rezistența lor și construcția spătarelor.

2.2. «Omologarea unui vehicul» înseamnă omologarea unui tip de vehicul din punct de vedere al rezistenței componentelor cadrului vehiculului pe care urmează să se fixeze scaunele, cât și al instalării scaunelor.

2.3. «Tipul scaunului» înseamnă scaunele care nu prezintă diferențe majore din punct de vedere al caracteristicilor următoare care pot să afecteze rezistența și agresivitatea acestora:

2.3.1. Structura, forma, dimensiunile și materialele componentelor purtătoare de sarcină;

2.3.2. Tipurile și dimensiunile sistemelor de reglare și blocare a spătarelor;

2.3.3. Dimensiunile, structura și materialele sistemelor de prindere și susținere (de exemplu, picioarele).

2.4. «Tipul vehiculului» înseamnă vehicule care nu prezintă diferențe majore din punct de al:

—	caracteristicilor constructive relevante pentru prezenta directivă; și

—	tipului sau tipurilor de scaun(e) având omologarea CE a componentelor care sunt montate pe vehicul, dacă există.

2.5. «Scaun» înseamnă un cadru cu tapițerie care poate să fie ancorat pe structura vehiculului, care oferă un loc de ședere pentru una sau mai multe persoane adulte.

2.6. «Scaun individual» înseamnă un scaun proiectat și construit pentru un pasager așezat.

2.7. «Scaun dublu» înseamnă un scaun proiectat și construit pentru doi pasageri așezați unul lângă altul; două scaune unul lângă altul și care nu sunt legate între ele sunt considerate două scaune individuale.

2.8. «Rând de scaune» înseamnă un scaun proiectat și construit pentru trei sau mai mulți pasageri așezați unul lângă altul; mai multe scaune individuale sau scaune duble dispuse unele lângă altele nu sunt considerate rând de scaune.

2.9. «Șezutul scaunului» înseamnă componenta scaunului care este dispusă aproape orizontal și proiectată să susțină un pasager așezat.

2.10. «Spătarul scaunului» înseamnă componenta scaunului care este aproape verticală, proiectată să susțină spatele, umerii și eventual capul pasagerului.

2.11. «Sistem de reglare» înseamnă un dispozitiv care permite reglarea scaunului sau a componentelor acestuia într-o poziție potrivită pentru morfologia ocupantului așezat.

2.12. «Sistem de deplasare» înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea laterală sau longitudinală a unghiului unui scaun sau al uneia dintre componentele acestuia, fără o poziție intermediară fixă a scaunului sau a uneia dintre componentele acestuia, pentru a facilita accesul pasagerilor.

2.13. «Sistem de blocare» înseamnă un dispozitiv care asigură menținerea scaunului și a componentelor acestuia în poziția de utilizare.

2.14. «Ancoraj» înseamnă o componentă a podelei sau a caroseriei vehiculului pe care se poate fixa scaunul.

2.15. «Accesorii de fixare» înseamnă bolțurile și alte componente care se utilizează pentru fixarea scaunului pe vehicul.

2.16. «Cărucior» înseamnă un echipament de încercare realizat și utilizat pentru reproducerea dinamică a accidentelor rutiere care implică coliziuni frontale.

2.17. «Scaun auxiliar» înseamnă un scaun pentru manechin montat pe cărucior în spatele scaunului care urmează să fie supus încercării. Acest scaun este reprezentativ pentru scaunul care urmează să fie utilizat în vehicul în spatele scaunului supus încercării.

2.18. «Plan de referință» înseamnă planul care trece prin punctele de contact ale călcâielor manechinului, utilizat pentru determinarea punctului H și a unghiului real al torsului pentru poziția așezat în autovehicul.

2.19. «Înălțime de referință» înseamnă înălțimea marginii superioare a scaunului deasupra planului de referință.

2.20. «Manechin», un manechin care corespunde specificațiilor pentru Hybrid II sau III (14).

2.21. «Zonă de referință» înseamnă spațiul dintre două planuri longitudinale verticale, la distanță de 400 mm unul față de celălalt și simetrice față de punctul H și care sunt definite prin rotirea aparatului descris în anexa II la Directiva 74/60/CEE, din poziția verticală în cea orizontală. Aparatul se poziționează conform specificațiilor din anexa menționată și se fixează la lungimea maximă de 840 mm.

2.22. «Centură în trei puncte» în sensul prezentei directive include și centurile cu mai mult de trei puncte de prindere.

2.23. «Intervalul dintre scaune» reprezintă distanța pe orizontală dintre scaunele succesive, măsurată de la suprafața anterioară a spătarului unui scaun până la suprafața posterioară a spătarului scaunului din față, la înălțimea de 620 mm deasupra podelei.

3. Cerințe pentru scaune

3.1. Fiecare tip de scaun este supus cerințelor de încercare specificate fie la apendicele 1 (încercarea dinamică), fie la apendicele 5 și 6 (încercarea statică) la cererea producătorului.

3.2. Încercările la care a fost supus tipul de scaun în cauză se înregistrează în addendum la certificatul de omologare (apendicele 4 la anexa I).

3.3. Fiecare sistem de reglare și deplasare prevăzut conține un sistem de blocare, care funcționează automat.

3.4. Nu este necesar ca sistemele de reglare și de blocare să fie în perfectă stare de funcționare după încercare.

3.5. Se montează o tetieră pe fiecare scaun frontal lateral în fiecare vehicul din categoria M2 cu o greutate maximă mai mică de 3 500 kg; tetierele montate în aceste vehicule corespund cerințelor prezentei anexe sau ale Directivei 78/932/CEE.

4. Cerințe pentru ancorajele scaunelor unui tip de vehicul

4.1. Ancorajele pentru scaunele din vehicul rezistă:

4.1.1. fie la încercarea descrisă la apendicele 2,

4.1.2. fie la încercările descrise la apendicele 1, dacă scaunul este montat pe partea structurii vehiculului care este supusă încercării. Scaunul nu trebuie omologat dacă îndeplinește cerințele punctului 3.2.1 din apendicele menționat anterior.

4.2. Este admisă deformarea permanentă, inclusiv ruperea unui ancoraj sau a zonei înconjurătoare, cu condiția ca forța prevăzută să fi fost menținută pe întreaga perioadă de timp prevăzută.

4.3. Dacă într-un vehicul există mai multe tipuri de ancoraje, fiecare variantă este supusă încercării în vederea omologării vehiculului.

4.4. Se poate face o singură încercare pentru omologarea simultană a unui scaun și a unui vehicul.

4.5. Pentru vehiculele din categoria M3, se consideră că ancorajele scaunelor corespund cerințelor de la punctele 4.1 și 4.2, dacă ancorajele centurilor de siguranță ale locurilor corespunzătoare sunt montate direct pe scaunele care urmează să fie instalate și aceste ancoraje ale centurilor corespund cerințelor Directivei 76/115/CEE, dacă este cazul cu derogarea prevăzută la punctul 5.5.4 din anexa I la directiva susmenționată.

5. Cerințele pentru instalarea scaunelor într-un tip de vehicul

5.1. Toate scaunele instalate cu fața în direcția de mers se omologhează conform cerințelor de la punctul 3 din prezenta anexă și respectă următoarele condiții:

5.1.1. înălțimea de referință a scaunului este de minimum 1 m și

5.1.2. punctul H al scaunului situat chiar în spate se află cu cel mult 72 mm mai sus decât punctul H al scaunului în cauză sau, dacă scaunul din spate este mai înalt cu mai mult de 72 mm, atunci scaunul se supune încercării și se omologhează pentru instalarea în această poziție.

5.2. Dacă omologarea se face conform apendicelui 1, se aplică încercările 1 și 2, cu următoarele excepții:

5.2.1. Încercarea 1 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranță (de exemplu nu există un scaun cu fața în direcția de mers chiar în spatele scaunului supus încercării).

5.2.2. Încercarea 2 nu se aplică

5.2.2.1. dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centură de siguranță; sau

5.2.2.2. dacă scaunul din spate este dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care corespund pe deplin Directivei 76/115/CEE (fără derogare) sau

5.2.2.3. dacă scaunul corespunde cerințelor de la apendicele 6 din prezenta anexă.

5.3. Dacă omologarea se face conform apendicelor 5 și 6, se aplică toate încercările cu excepția următoarelor:

5.3.1. Încercarea prevăzută la apendicele 5 nu se aplică dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager fără centură de siguranță (adică nu există un scaun orientat în direcția de mers chiar în spatele scaunului supus încercării).

5.3.2. Încercarea prevăzută la apendicele 6 nu se aplică

5.3.2.1. dacă nu există posibilitatea ca partea din spate a scaunului să fie lovită de un pasager cu centură de siguranță; sau

5.3.2.2. dacă scaunul din spate este dotat cu o centură în trei puncte, cu ancoraje care corespund pe deplin Directivei 76/115/CEE (fără derogare).

Apendicele 1

Metode de încercare a scaunelor conform punctului 3 și/sau a ancorajelor conform punctului 4.1.2

1. Cerințe

1.1. Încercările urmăresc să determine:

1.1.1. Dacă ocupantul (ocupanții) scaunului este (sunt) corect ținut (ținuți) pe loc de scaunul(ele) din fața sa (lor) și/sau prin utilizarea unei centuri de siguranță.

1.1.1.1. Se consideră că cerința menționată este satisfăcută, dacă deplasarea înainte a oricărei părți a trunchiului și a capului manechinului nu trece dincolo de planul vertical transversal situat la 1,6 m față de punctul (R) al scaunului auxiliar;

1.1.2. Dacă ocupantul (ocupanții) nu este (sunt) grav vătămat (vătămați).

1.1.2.1. Se consideră că prezenta cerință este satisfăcută dacă sunt îndeplinite următoarele criterii de acceptabilitate biomecanică pentru manechinul utilizat, determinate în conformitate cu apendicele 4, și anume:

1.1.2.1.1. criteriul de acceptabilitate pentru cap (HAC) este mai mic de 500;

1.1.2.1.2. criteriul de acceptabilitate pentru torace (ThAC) este mai mic de 30 g, cu excepția intervalelor de timp care totalizează mai puțin de 3 ms (g = 9,81 m/s2);

1.1.2.1.3. criteriul de acceptabilitate pentru femur (FAC) este mai mic de 10 kN și valoarea de 8 kN nu este depășită pe intervale de timp care totalizează mai mult de 20 ms.

1.1.3. Dacă scaunul și ancorajele scaunului sunt suficient de rezistente. Se consideră că prezenta cerință este satisfăcută, dacă:

1.1.3.1. nici o componentă a scaunului, a dispozitivelor de ancorare sau a accesoriilor nu se desprinde complet în timpul încercării;

1.1.3.2. scaunul rămâne bine ancorat, chiar dacă unul sau mai multe dintre dispozitivele de ancorare se desprind parțial și toate sistemele de blocare rămân blocate pe toată durata încercării;

1.1.3.3. după încercare, nici o componentă a structurii scaunului sau accesoriilor nu prezintă fracturi sau muchii sau colțuri ascuțite care pot să provoace vătămări ale corpului.

1.2. Toate piesele care constituie o parte a spătarului scaunului sau accesoriile acestuia sunt de așa natură încât nu pot să provoace vătămări ale pasagerului în timpul impactului. Se consideră că prezenta cerință este îndeplinită, dacă orice componentă care poate veni în contact cu o sferă având diametrul de 165 mm prezintă o rază de curbură de cel puțin 5 mm.

1.2.1. Dacă orice componentă a pieselor sau accesoriilor susmenționate este realizată dintr-un material cu o duritate mai mică de 50 A Shore pe un suport rigid, cerințele stabilite la punctul 3.3 se aplică doar suportului rigid.

1.2.2. Componentele spătarului scaunului, precum dispozitivele de reglare pentru scaun și accesoriile, nu se supun nici unei cerințe de la punctul 3.3 dacă, în poziția de repaus, sunt situate sub un plan orizontal situat la 400 mm deasupra planului de referință, chiar dacă ocupantul ar putea să vină în contact cu acestea.

2. Pregătirea scaunului care urmează să fie supus încercării

2.1. Scaunul care urmează să fie supus încercărilor se montează:

2.1.1. fie pe o platformă de încercare reprezentativă pentru șasiul vehiculului,

2.1.2. fie pe o platformă rigidă de încercare.

2.2. Ancorajul de pe platforma de încercare prevăzut pentru scaunul(ele) de încercat este identic cu sau are aceleași caracteristici ca acela utilizat în vehiculul(ele) pentru care scaunul este proiectat.

2.3. Scaunul care urmează să fie încercat este complet, cu întreaga tapițerie și accesorii. Dacă scaunul este prevăzut cu masă, aceasta trebuie să fie pliată.

2.4. Dacă scaunul este reglabil pe laterală, este poziționat la extinderea maximă.

2.5. Dacă spătarul scaunului este reglabil, el se reglează astfel încât înclinarea rezultată a torsului manechinului utilizat pentru determinarea punctului H și înclinarea reală a torsului în pozițiile pe scaun din autovehicul să fie cât mai aproape de cele recomandate de constructor pentru utilizarea în condiții normale sau, în absența unor recomandări speciale ale producătorului, cât mai aproape de 25° spre spate, față de verticală.

2.6. Dacă pe spătarul scaunului este montată o tetieră cu înălțimea reglabilă, aceasta este așezată în cea mai joasă poziție.

2.7. Centurile de siguranță de un tip omologat, care sunt în conformitate cu Directiva 77/541/CEE și sunt montate pe ancoraje instalate conform Directivei 76/115/CEE se montează atât la scaunul auxiliar, cât și la scaunul care urmează să fie încercat.

3. Încercări dinamice

3.0. Încercarea 1

3.1. Platforma de încercare se montează pe un cărucior.

3.2. Scaunul auxiliar

Scaunul auxiliar poate să fie de același tip ca scaunul care este încercat și se amplasează în paralel și direct în spatele scaunului care este încercat, cele două scaune având aceeași înălțime, aceeași reglare și la un interval de 750 mm.

3.2.1. Dacă se utilizează un scaun auxiliar de un tip diferit, acest lucru se menționează în addendum la certificatul de omologare (apendicele 4 la anexa 1).

3.3. Manechinul

Se instalează un manechin în spatele fiecărui loc pe scaun care urmează să fie încercat, după cum urmează:

3.3.1. Manechinul se așază pe scaunul auxiliar fără centură de siguranță, astfel încât planul său de simetrie să corespundă planului de simetrie a locului pe scaun în cauză.

3.3.2. Mâinile manechinului se sprijină pe coapse, cu coatele atingând spătarul; picioarele sunt întinse la maximum și, dacă este posibil, sunt dispuse în paralel; călcâiele ating podeaua.

3.3.3. Fiecare manechin necesar se instalează pe un scaun conform procedurii următoare:

3.3.3.1. manechinul se așază pe un scaun cât mai aproape de poziția dorită;

3.3.3.2. se plasează o placă rigidă cu suprafața de 76 mm × 76 mm cât se poate de jos în fața torsului manechinului;

3.3.3.3. placa se presează orizontal pe torsul manechinului cu o forță cuprinsă între 25 și 35 daN:

3.3.3.3.1. torsul se trage înainte de umeri până la poziția verticală, apoi se lasă înapoi pe spătarul scaunului. Această operație se efectuează de două ori;

3.3.3.3.2. fără ca torsul să se miște, se plasează capul într-o astfel de poziție încât platforma care susține instrumentele de măsură aflate în cap să fie orizontală și ca planul median în formă de săgeată al capului să fie paralel cu cel al vehiculului.

3.3.3.4. placa se scoate cu grijă,

3.3.3.5. manechinul este deplasat înainte pe scaun și se repetă procedura de instalare descrisă mai sus,

3.3.3.6. dacă este necesar, se corectează poziția membrelor inferioare,

3.3.3.7. instrumentele de măsură instalate nu afectează în nici un fel deplasarea manechinului în timpul impactului,

3.3.3.8. temperatura sistemului de instrumente de măsură se stabilizează înaintea încercării și se menține cât se poate de mult între 19 și 26 °C.

3.4. Simularea impactului

3.4.1. Viteza de impact a căruciorului este între 30 și 32 km/h.

3.4.2. Decelerarea căruciorului în timpul încercării dinamice la șoc este în conformitate cu dispozițiile din figura 1 de mai jos. Cu excepția intervalelor totalizând mai puțin de 3 ms, variația în timp a decelerării căruciorului se situează între curbele limită prezentate în figura 1.

3.4.3. În plus, decelerarea medie este cuprinsă între 6,5 și 8,5 g.

3.5. Încercarea 2

3.5.1. Se repetă încercarea 1 cu un manechin așezat în scaunul auxiliar; manechinul poartă centura de siguranță reglată în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Numărul punctelor de prindere a centurii pentru încercarea 2 sunt menționate în addendum la certificatul de omologare pentru scaun (apendicele 4 la anexa I).

3.5.2. Scaunul auxiliar este fie de același tip cu scaunul supus încercării, fie de un alt tip, detalii care sunt menționate în addendum la certificatul de omologare (apendicele 4 din anexa I).

3.5.3. Încercarea 2 se mai poate aplica și altor componente ale vehiculului decât scaunul, conform punctului 3.1.10 din Directiva 77/541/CEE și punctului 4.3.7 din Directiva 76/115/CEE.

3.5.4. Dacă încercarea 2 se efectuează cu manechinul purtând o centură cu trei puncte de prindere și criteriile de vătămare nu sunt depășite, se consideră că scaunul auxiliar a îndeplinit cerințele referitoare la forțele de încercare statică și deplasarea dispozitivului de ancorare superior în timpul încercării specificate în Directiva 76/115/CEE cu privire la această instalare.

Figura 1

Apendicele 2

Metodă de încercare a ancorajelor unui vehicul menționată la punctul 4.1.1

1. Aparatura de încercare

1.1. O structură rigidă suficient de reprezentativă pentru scaunul proiectat să fie utilizat în vehicul se fixează cu ajutorul mijloacelor de prindere (bolțuri, șuruburi etc.) furnizate de producător.

1.2. Dacă mai multe tipuri de scaun care diferă între ele în privința distanței dintre partea din față și din spate a picioarelor acestora pot fi montate pe același ancoraj, încercarea se realizează cu distanța dintre picioare cea mai scurtă. Această distanță este menționată în certificatul de omologare.

2. Metodă de încercare:

2.1. Se aplică o forță F:

2.1.1. la înălțimea de 750 mm deasupra planului de referință și pe linia verticală care conține centrul geometric al suprafeței mărginite de poligonul ale cărui vârfuri sunt diferitele de puncte de ancorare sau, dacă este cazul, de dispozitivele de ancorare extreme ale scaunului, cu ajutorul structurii rigide definite la punctul 1.1,

2.1.2. în direcție orizontală și îndreptată spre fața vehiculului,

2.1.3. cu o întârziere cât se poate de scurtă și o durată de cel puțin 0,2 s.

2.2. Forța F se determină fie

2.2.1. cu ajutorul formulei: F = (5 000 ± 50) × i

unde: F este dată în N și i reprezintă numărul de locuri pe scaun ale scaunului pentru care urmează să fie omologate dispozitivele de ancorare supuse încercării; fie, la cererea producătorului,

2.2.2. în conformitate cu sarcinile reprezentative măsurate în timpul încercărilor dinamice, conform descrierii din apendicele 1.

Apendicele 3

Măsurătorile de efectuat

1. Toate măsurătorile necesare se realizează cu ajutorul sistemelor de măsură conform specificațiilor din Standardul Internațional ISO 6487 intitulat «Metodă de măsurare pentru încercările la impact: Instrumente» publicat în 1987.

2. Încercarea dinamică

2.1. Măsurătorile care urmează să se efectueze pe cărucior

Se măsoară caracteristicile decelerării căruciorului, pornind de la accelerațiile măsurate pe cadrul rigid al căruciorului, cu sistemele de măsurare având CFC de 60.

2.2. Măsurătorile care urmează să se efectueze pe manechin

Citirile instrumentelor de măsură se înregistrează prin canalele independente de date ale următorului CFC:

2.2.1. Măsurătorile din capul manechinului

Accelerarea triaxială rezultantă față de centrul de greutate (γr) (15) se măsoară cu CFC de 600.

2.2.2. Măsurătorile din toracele manechinului

Accelerația rezultantă la centrul de greutate se măsoară cu CFC de 180.

2.2.3. Măsurătorile din femurul manechinului

Forța de compresie axială se măsoară cu CFC de 600.

Apendicele 4

Determinarea criteriilor de acceptabilitate

1. Criteriul de acceptabilitate pentru cap (HAC)

1.1. Acest criteriu de acceptabilitate (HAC) se calculează pe baza accelerației triaxiale rezultante măsurate conform apendicelui 3, punctul 2.1.1 cu ajutorul următoarei expresii matematice:

Formula

unde t1 și t2 sunt orice valoare de timp în timpul încercării, HAC fiind valoarea maximă pentru un interval t1-t2. Valorile pentru t1 și t2 se exprimă în secunde.

2. Criteriul de acceptabilitate pentru torace (ThAC)

2.1. Acest criteriu se determină pe baza valorii absolute a accelerației rezultante, care se exprimă în g și se măsoară conform apendicelui 3, punctul 2.2.2 și a perioadei de accelerație, exprimate în ms.

3. Criteriul de acceptabilitate pentru femur (FAC)

Acest criteriu se determină pe baza forței de comprimare exprimate în kN, transmisă axial pe fiecare femur al manechinului și se măsoară conform apendicelui 3, punctul 2.2.3 și a duratei forței de comprimare, exprimate în ms.

Apendicele 5

Cerințele încercării statice și metode de încercare

1. Cerințe

1.1. Cerințele pentru scaunele încercate conform prezentului apendice sunt de a determina:

1.1.1. Dacă ocupanții scaunului sunt reținuți în mod corect de scaunele din fața lor;

1.1.2. Dacă ocupanții scaunului nu sunt vătămați grav și

1.1.3. Dacă scaunul și dispozitivele de prindere ale scaunului sunt suficient de rezistente.

1.2. Se consideră că cerințele de la punctul 1.1.1 sunt îndeplinite dacă deplasarea maximă a punctului central de aplicare a fiecărei forțe specificate la punctul 2.2.1 măsurată în planul orizontal și în planul median longitudinal al locului pe scaun relevant nu depășește 400 mm.

1.3. Se consideră că cerințele de la punctul 1.1.2 sunt îndeplinite, dacă există următoarele caracteristici:

1.3.1. Deplasarea maximă a punctului central de aplicare a fiecăreia dintre forțele specificate la punctul 2.2.1, măsurată conform descrierii de la punctul 1.2, nu este mai mică de 100 mm.

1.3.2. Deplasarea maximă a punctului central de aplicare a fiecăreia dintre forțele specificate la punctul 2.2.2, măsurată conform descrierii de la punctul 1.2, nu este mai mică de 50 mm.

1.3.3. Toate piesele care formează o parte a spătarului scaunului sau accesoriile acestuia sunt concepute astfel încât să nu poată provoca unui pasager vătămări corporale în timpul impactului. Se consideră că prezenta cerință este îndeplinită, dacă oricare dintre componentele care pot veni în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm prezintă o rază de curbură de cel puțin 5 mm.

1.3.4. Dacă oricare dintre piesele sau accesoriile susmenționate este realizată dintr-un material cu duritatea mai mică de 50 A Shore pe un suport rigid, cerințele stabilite la punctul 1.3.3 se aplică doar suportului rigid.

1.3.5. Componentele spătarului scaunului, ca de exemplu dispozitivele de reglare a scaunului și accesoriile, nu sunt supuse nici uneia dintre cerințele de la punctul 1.3.3, dacă în poziția de repaus sunt situate sub un plan orizontal situat la 400 mm deasupra planului de referință, chiar dacă ocupantul ar putea să vină în contact cu ele.

1.4. Se consideră că cerințele de la punctul 1.1.3 sunt îndeplinite dacă:

1.4.1. Nici o componentă a scaunului, a pieselor sau a accesoriilor sale nu se desprinde complet în timpul încercării;

1.4.2. Scaunul rămâne bine ancorat, chiar dacă unul sau mai multe dintre dispozitivele de ancorare se desprind parțial și toate sistemele de blocare rămân blocate pe toată durata încercării;

1.4.3. După încercare, nici o componentă structurală a scaunului sau accesoriile nu prezintă nici o fractură sau muchii sau colțuri ascuțite care pot să provoace vătămări corporale.

2. Încercări statice

2.1. Aparatura de încercare

2.1.1. Aceasta constă din suprafețe cilindrice cu raza de curbură egală cu 83 (±3 mm) și lățimea:

2.1.1.1. cel puțin egală cu lățimea spătarului scaunului pentru fiecare loc pe scaun care urmează să fie încercat pentru partea superioară,

2.1.1.2. egală cu 320 (– 0 + 10 mm) pentru partea inferioară, după cum se prezintă în figura 1 din prezentul apendice.

2.1.2. Suprafața care se sprijină pe componentele scaunului este realizată dintr-un material a cărui duritate nu este mai mică de 80 A Shore.

2.1.3. Fiecare suprafață cilindrică este dotată cu cel puțin un traductor de forță capabil să măsoare forțele aplicate în direcția specificată la punctul 2.2.1.1.

2.2. Mod de lucru

2.2.1. Se aplică o forță de

Formula

cu ajutorul unui dispozitiv, în conformitate cu punctul 2.1, pe partea din spate a scaunului care corespunde fiecărui loc pe scaun al scaunului respectiv.

2.2.1.1. Direcția de aplicare a forței este situată în planul median vertical al locului pe scaun în cauză; ea este orizontală și în sensul dinspre spatele spre fața scaunului.

2.2.1.2. Direcția este situată la înălțimea H1, care este între 0,70 m și 0,80 m și deasupra planului de referință. Producătorul stabilește înălțimea exactă.

2.2.2. Se aplică o forță de încercare egală cu

Formula

în mod simultan pe partea din spate a scaunului corespunzătoare fiecărui loc pe scaun, în același plan vertical și în aceeași direcție la înălțimea H2, care este cuprinsă între 0,45 și 0,55 m deasupra planului de referință, cu ajutorul unui dispozitiv în conformitate cu punctul 2.1. Producătorul stabilește înălțimea exactă.

2.2.3. Capetele false se mențin cât se poate de mult în contact cu partea din spate a scaunului în timpul aplicării forțelor specificate la punctele 2.2.1 și 2.2.2. Ele se pot roti în plan orizontal.

2.2.4. Dacă un scaun conține mai mult de un loc, forțele corespunzătoare fiecărui loc pe scaun se aplică simultan și există tot atâtea manechine superioare și inferioare câte locuri pe scaun.

2.2.5. Poziția inițială a fiecărui loc pe scaun a fiecăruia dintre manechine se determină prin aducerea în contact a dispozitivelor de încercare cu scaunul, folosind o forță egală de cel puțin 20 N.

2.2.6. Forțele indicate la punctele 2.2.1 și 2.2.2 se aplică cât se poate de repede și se mențin împreună la valoarea specificată, indiferent de deformare, timp de cel puțin 0,2 secunde.

2.2.7. Dacă încercarea s-a realizat cu una sau mai multe forțe, dar nu cu toate forțele mai mari decât cele specificate la punctele 2.2.1 și 2.2.2 și dacă scaunul corespunde cerințelor, se consideră că încercarea este concludentă.

Figura 1

Apendicele 6

Caracteristicile privind absorbția de energie ale părții din spate a spătarelor scaunelor pentru vehiculele din categoriile M2 și M3

1. Elementele părții din spate a spătarelor situate în zona de referință, definită la punctul 2.2.1 din prezenta anexă, se verifică la cererea producătorului conform tuturor cerințelor privind absorbția energiei stabilite în anexa III la Directiva 74/60/CEE. În acest scop, toate accesoriile montate sunt supuse încercării în toate pozițiile de utilizare, cu excepția meselor care se consideră în poziție pliată.

2. Prezenta încercare se menționează în addendum la certificatul de omologare a scaunului (apendicele 4 la anexa I). Se anexează desenul reprezentând zona părții din spate a spătarului scaunului care a fost verificată prin încercarea de disipare a energiei.

3. Prezenta încercare poate fi aplicată și altor componente ale vehiculului decât scaunul (punctul 3.5.3 din apendicele 1).

”

„ANEXA IV

SPECIFICAȚII GENERALE PENTRU VEHICULELE CARE NU SUNT INCLUSE ÎN DOMENIUL DE APLICARE AL ANEXELOR II ȘI III

1. Generalități

1.1. Cerințele stabilite în prezenta anexă se aplică vehiculelor din categoria N1, N2 sau N3 și celor din categoriile M2 și M3 care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al anexei III.

2. Specificații generale

2.1. Scaunele și banchetele trebuie să fie bine fixate la vehicul.

2.2. Scaunele și banchetele culisante trebuie să fie prevăzute cu sisteme de blocare automată în toate pozițiile prevăzute.

2.3. Spătarele reglabile ale scaunelor trebuie să fie prevăzute cu sisteme de blocare în toate pozițiile prevăzute.

2.4. Toate scaunele care se pot înclina înainte sau au spătare rabatabile ar trebui să se blocheze automat în poziție normală.

2.5. Se montează o tetieră pe fiecare scaun frontal lateral în fiecare vehicul din categoria M2 cu o greutate maximă care nu depășește 3 500 kg, precum și în fiecare din categoria N1; tetierele montate în aceste vehicule respectă cerințele din anexa II sau din Directiva 78/932/CEE.”

(1) Numerele punctelor și notele de subsol utilizate în prezenta fișă informativă corespund celor stabilite în anexa I la Directiva 70/156/CEE. Sunt omise punctele nerelevante în sensul prezentei directive.

(2) A se șterge, după caz.

(3) Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin caractere care nu sunt relevante pentru descrierea tipului de vehicul, componentă sau unitate tehnică independentă specificat(ă) în prezentul certificat de omologare, aceste caractere se reprezintă în documentație cu ajutorul simbolului «?» (de exemplu, ABC??123??).

(4) Conform definiției din anexa II A la Directiva 70/156/CEE.

(5) A se șterge, după caz.

(6) A se șterge, după caz.

(7) Dacă mijloacele de identificare a tipului conțin caractere care nu sunt relevante pentru descrierea tipului de vehicul, componentă sau unitate tehnică independentă specificate în prezentul certificat de omologare, aceste caractere se reprezintă în fișă cu ajutorul simbolului «?» (de exemplu ABC??123??).

(8) Conform definiției din anexa II A la Directiva 70/156/CEE.

(9) A se șterge, după caz.

(10) Se consideră că vehiculele din categoria M1 respectă dispozițiile de la punctele 3.2.3 și 3.2.4 din prezenta anexă, sub rezerva respectării dispozițiilor Directivei 74/60/CEE.

(11) Până la 1.10.1999 pentru tipurile noi de vehicule și 1.10.2001 pentru toate vehiculele, se aplică valoarea de 750 mm.

(12) Până la 1.10.1999 pentru tipurile noi de vehicule și 1.10.2001 pentru toate vehiculele, se aplică valoarea de 700 mm.

(13) Relația dintre masa redusă «mr» a pendulului și masa totală «m» a pendulului la o distanță «a» între centrul de percuție și axa de rotație și la o distanță «l» între centrul de greutate și axa de rotație este dată de formula: mr = m · l/a.

(14) Specificațiile tehnice și desenele de detaliu ale Hybrid II și III, care corespund principalelor dimensiuni a jumătate dintre persoanele de sex masculin din Statele Unite ale Americii, iar specificațiile referitoare la ajustarea acestuia pentru prezenta încercare sunt depuse la Secretarul General al Națiunilor Unite și se pot consulta la cerere la secretariatul Comisiei Economice pentru Europa, Palatul Națiunilor, Geneva, Elveția.

(15) Exprimat în g (= 9,81 m/sec2), a cărui valoare scalară se calculează cu următoarea formulă:

γr 2 = γl 2 + γν 2 + γt 2

unde:

γν= valoarea accelerației transversale instantanee.

γl= valoarea accelerației longitudinale instantanee

γν= valoarea accelerației transversale instantanee.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

222

31996L0038

L 187/95

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/38/CE A COMISIEI

din 17 iunie 1996

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 76/115/CEE a Consiliului privind ancorajele centurilor de siguranță ale autovehiculelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/115/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ancorajele centurilor de siguranță ale autovehiculelor (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/629/CEE a Comisiei (4) și, în special, articolul 3 al celei dintâi,

întrucât Directiva 76/115/CEE face parte din directivele speciale privind procedura de omologare CEE de tip, care a fost stabilită prin Directiva 70/156/CEE; întrucât, în consecință, prezentei directive i se aplică dispozițiile prevăzute în Directiva 70/156/CEE privind sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale vehiculelor;

întrucât în special articolul 3 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE prevăd ca fiecare directivă specială să fie însoțită de o fișă de informații care să includă articolele relevante din anexa I la directiva respectivă, precum și de un certificat de omologare elaborat conform cu anexa VI la aceasta, în scopul informatizării omologării respective;

întrucât este posibilă îmbunătățirea protecției pasagerilor împotriva catapultării în caz de accident, prin impunerea unui număr minim de centuri subabdominale de tip 1 cu retractoare pentru toate locurile din față și din spate ale autovehiculelor din categoriile M2 și M3 (cu excepția vehiculelor concepute atât pentru uz urban, cât și pentru pasageri în picioare), în conformitate cu Directiva 90/628/CEE a Comisiei (5);

întrucât intrarea în vigoare a unei modificări la Directiva 77/541/CEE a Consiliului (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/628/CEE privind impunerea acestor centuri de siguranță la vehiculele din categoriile M2 și M3, depinde de adaptarea la progresul tehnic a Directivei 74/408/CEE a Consiliului (7) privind rezistența scaunelor, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 81/577/CEE, (8) și de prezenta directivă privind ancorajele centurilor de siguranță;

întrucât se face trimitere la Directiva 74/60/CEE a Consiliului (9) referitoare la amenajarea interiorului autovehiculelor, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 78/632/CEE a Comisiei (10);

întrucât dispozițiile prezentei directive sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic, instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 76/115/CEE se modifică după cum urmează:

1.	Articolul 1 se modifică după cum urmează: „Prezenta directivă se aplică ancorajelor centurilor de siguranță ale autovehiculelor destinate ocupanților adulți ai scaunelor din față sau din spate.”

2.	La articolul 2, cuvintele „anexa I” se înlocuiesc cu „anexa II A”.

3.	La articolele 3 și 4 din Directiva 76/115/CEE, cuvintele „anexele I, III și IV” se înlocuiesc cu „anexele”.

4.	Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Începând cu 1 ianuarie 1997, din motive legate de ancorajele centurilor de siguranță, statele membre:

—	nu pot să refuze acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale pentru tipul de autovehicul;

—	nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor,

dacă ancorajele acestui tip de vehicul sau ale acestor vehicule sunt conforme cu cerințele Directivei 76/115/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

(2) Începând cu 1 octombrie 1999 pentru vehiculele din categoria M2, cu o greutate maximă nu mai mare de 3 500 kg și, pentru toate celelalte vehicule, începând cu 1 octombrie 1997, statele membre:

—	nu mai acordă omologarea CE de tip;

—	pot refuza acordarea omologării naționale

pentru un tip de vehicul, din cauze legate de ancorajele centurilor de siguranță, dacă nu sunt respectate cerințele Directivei 76/115/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

(3) Începând cu 1 octombrie 2001, pentru vehiculele din categoria M2, cu o greutate maximă nu mai mare de 3 500 kg, și, pentru toate celelalte vehicule din categoria M, începând cu 1 octombrie 1999, statele membre:

—	consideră că certificatele de conformitate care însoțesc vehiculele noi, în conformitate cu dispozițiile Directivei 70/156/CEE, nu mai sunt valabile în sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva respectivă;

—	pot să refuze înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a vehiculelor noi care nu sunt însoțite de un certificat de conformitate, conform Directivei 70/156/CEE,

din cauze imputabile ancorajelor centurilor de siguranță, dacă nu sunt respectate cerințele Directivei 76/115/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

Articolul 3

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1996. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 1996.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(2) JO L 266, 8.11.1995, p. 1.

(3) JO L 24, 30.1.1976, p. 6.

(4) JO L 341, 6.12.1990, p. 14.

(5) JO L 341, 6.12.1990, p. 1.

(6) JO L 220, 29.8.1997, p. 95.

(7) JO L 221, 12.8.1974, p. 1.

(8) JO L 209, 29.7.1981, p. 34.

(9) JO L 38, 11.2.1974, p. 2.

(10) JO L 206, 29.7.1978, p. 26.

ANEXĂ

1. Se introduce o listă de anexe, după cum urmează:

„LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Definiții, cererea de omologare CEE de tip, acordarea omologării CEE de tip, specificații, încercări, conformitatea producției, instrucțiuni:

ANEXA II:

Amplasarea unor ancoraje eficiente ale centurilor de siguranță.

ANEXA III:

Dispozitivul de tractare.”

Anexa I se modifică după cum urmează:

—

După punctul 1.14 se adaugă un punct nou, după cum urmează:

„1.15.

«Zona de referință» înseamnă spațiul dintre două planuri longitudinale, situate la 400 mm distanță între ele și simetrice față de punctul (H) și definite de rotația aparatului sferic descris în anexa II la Directiva 74/60/CEE, din plan vertical în plan orizontal. Aparatul trebuie să fie poziționat conform cu anexa respectivă și reglat la o lungime nu mai mare de 840 mm.”

—

Punctul 2.1 se modifică după cum urmează:

„2.1.

Cererea de omologare în ceea ce privește ancorajele centurilor de siguranță, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de vehicul, se prezintă de către constructorul autovehiculului.”

—

Punctul 2.2 modifică după cum urmează:

„2.2.

În apendicele 3 se prezintă un model de fișă de informații.”

—	Punctele 2.2.1 până la 2.2.5 inclusiv se elimină.

—

Punctul 3 se modifică după cum urmează:

„3. Acordarea omologării CE de tip

3.1.	Dacă sunt satisfăcute cerințele relevante, se acordă omologarea CE de tip conform articolului 4 alineatul (3) și, dacă este cazul, articolului 4 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE.

3.2.	În apendicele 4 este prezentat un model de certificat de omologare CEE de tip.

3.3.	Fiecărui tip de vehicul omologat i se atribuie un număr de omologare în conformitate cu anexa II la Directiva 70/156/CEE. Același stat membru nu poate atribui același număr altui tip de vehicul.”

—	La punctul 4.1, cuvintele „anexa I” se înlocuiesc cu „anexa II”.

—

Punctul 4.3.1 modifică după cum urmează:

„4.3.1.

Orice vehicul din categoriile M și N (cu excepția acelor vehicule din categoriile M2 și M3 destinate atât utilizării în mediu urban, cât și pentru pasageri în picioare) trebuie să fie echipat cu ancoraje ale centurilor de siguranță care să satisfacă cerințele prezentei directive.”

—

Punctul 4.3.2 modifică după cum urmează:

„4.3.2.

Numărul minim de ancoraje ale centurilor de siguranță pentru fiecare loc în față și în spate este prevăzut în apendicele 1.”

—	La punctul 4.3.5, simbolul „” se înlocuiește cu simbolul „” (numai în versiunea în limba germană).

—

Se adaugă un nou punct 4.3.7, formulat după cum urmează:

„4.3.7.

Pentru fiecare scaun din apendicele 1, marcat cu simbolul

, sunt prevăzute trei ancoraje, cu excepția cazurilor când este îndeplinită una din următoarele condiții:

—	există un scaun sau alte părți ale vehiculului conform punctului 3.5 din apendicele 1 din anexa III la Directiva 74/408/CEE, care sunt amplasate direct în față sau

—	nici o parte a vehiculului nu se află în zona de referință sau, dacă vehiculul este în mișcare, nu se poate afla în zona de referință sau

—	părți ale vehiculului aflate în interiorul zonei de referință menționate respectă cerințele de absorbție a energiei prevăzute în apendicele 6 din anexa III la Directiva 74/408/CEE, situație în care pot fi prevăzute două ancoraje.”

—	Punctul 4.3.7 inițial se renumerotează și devine 4.3.8.

—	Primul paragraf de la punctul 4.3.8 modifică după cum urmează: „Pentru strapontinele sau locurile destinate utilizării doar atunci când vehiculul staționează, precum și pentru toate locurile … nu sunt necesare ancoraje ale centurilor de siguranță.”

—

După punctul 4.3.8 se adaugă două articole noi:

„4.3.9.

În cazul punții superioare a unui vehicul etajat, cerințele pentru scaunul central din față se aplică și scaunelor din față laterale.

4.3.10.

În cazul scaunelor care pot fi rotite sau poziționate în alte orientări, destinate utilizării atunci când vehiculul staționează, cerințele de la punctul 4.3.1 se aplică doar acelor orientări concepute pentru o utilizare normală, atunci când vehiculul circulă pe o cale rutieră, în conformitate cu prezenta directivă. Fișa de informații trebuie să conțină o notă în acest sens.”

—	Articolul 4.4.3.4 se modifică adaugându-se la sfârșit următorul text: „În cazul scaunelor, altele decât cele din față, ale vehiculelor din categoriile M2 și M3, unghiurile α1 și α2 trebuie să varieze între 45 și 90 grade pentru toate pozițiile de utilizare normale.”

—

Se adaugă un nou punct 5.1.1.2, formulat după cum urmează:

„5.1.1.2.

Încercările pot fi restricționate la ancorajele pentru un singur scaun sau un singur grup de scaune, cu condiția ca:

—	ancorajele respective să aibă aceleași caracteristici constructive ca și ancorajele pentru alte scaune sau grupuri de scaune;

—	dacă aceste ancoraje sunt montate total sau parțial pe scaun sau grupul de scaune, caracteristicile constructive ale scaunului sau grupului de scaune să fie aceleași ca și cele pentru celelalte scaune sau grupuri de scaune.”

—	Punctele 5.1.1.2 și 5.1.1.3 inițiale se renumerotează și devin 5.1.1.3, respectiv 5.1.1.4.

—

Punctul 5.3.1 se modifică după cum urmează:

„5.3.1.

Toate ancorajele centurilor de siguranță pentru același grup de scaune sunt încercate simultan. Cu toate acestea, dacă există riscul ca încărcarea nesimetrică a scaunelor și/sau a ancorajelor să provoace defecțiuni, se poate efectua o încercare suplimentară cu încărcare nesimetrică.”

—

Punctul 5.3.2 se modifică după cum urmează:

„5.3.2.

Forța de tracțiune se aplică într-o direcție corespunzătoare poziției scaunului, la un unghi de 10° ± 5° deasupra orizontalei, într-un plan paralel cu planul longitudinal median al vehiculului.”

—	La punctele 5.3.4, 5.4.1.2, 5.4.1.3, 5.4.2.1, 5.4.2.2, 5.4.3 și 5.4.5.2 cuvintele „anexa IV” se înlocuiesc cu „anexa III”.

—

Punctul 5.4.4.2 se modifică după cum urmează:

5.4.4.2. Sarcinile indicate la punctele 5.4.1, 5.4.2 și 5.4.3 se suplimentează cu o forță egală cu de 20 de ori greutatea scaunului complet.

În cazul vehiculelor din categoriile M2 și N2, această forță trebuie să fie egală cu de 10 ori greutatea scaunului complet; pentru vehiculele din categoriile M3 și N3, ea trebuie să fie egală cu de 6,6 ori greutatea scaunului complet.”

—

După punctul 5.4.5.2 se adaugă un punct nou, formulat după cum urmează:

„5.4.6. Încercarea scaunelor orientate posterior:

5.4.6.1.

Ancorajele sunt încercate în funcție de forțele stabilite la punctul 5.4.1, 5.4.2 sau 5.4.3, după caz. În fiecare situație, sarcina de încercare trebuie să corespundă cu sarcina stabilită pentru vehiculele din categoriile M3 sau N3.

5.4.6.2.

Sarcina de încercare este dirijată frontal în raport cu poziția scaunului în cauză, corespunzător cu procedura menționată la punctul 5.3.”

—

După punctul 5.5.3 se adaugă un punct nou, formulat după cum urmează:

„5.5.4.

Prin derogare, ancorajele superioare montate pe unul sau mai multe scaune ale vehiculelor din categoriile M2 de peste 3,5 tone și M3, care îndeplinesc cerințele din anexa III la Directiva 74/408/CEE, nu trebuie să respecte cerințele de la punctul 5.5.1 privind conformitatea cu punctul 4.4.4.6. Detaliile privind scaunul (scaunele) respective se menționează în addendumul la certificatul de omologare la care se face trimitere în apendicele 4.”

—

Punctul 6.1 se modifică după cum urmează:

„6.1.

Ca regulă generală, măsurile adoptate în scopul asigurării conformității producției trebuie să fie conforme cu dispozițiile stabilite în articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.”

—

Punctul 7 se renumerotează și devine 8 și se adaugă un nou punct 7, formulat după cum urmează:

„7. Modificări ale tipului și omologărilor

7.1.	În conformitate cu prezenta directivă, modificările tipului se fac prin aplicarea dispozițiilor articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.”

—

La anexa I se adaugă apendicele noi 1 și 2, formulate după cum urmează:

„

Apendicele 1

Numărul minim de ancoraje

Categoria vehiculului	Scaune orientate frontal				Orientate posterior
	Lateral		Centru
	Față	Altele	Față	Altele
M1	3	3 sau 2	3 sau 2	2	2
M2 ≤ 3,5 T	3	3	3	3	2
M3 & M2 > 3,5 T	3	3 sau 2	3 sau 2	3 sau 2	2
N1, N2 & N3	3	2 sau 0	3 sau 2	2 sau 0	–

Semnificația simbolurilor:

2	:	două ancoraje inferioare care permit montarea unei centuri de siguranță de tip B sau dacă se respectă prevederile anexei XV la Directiva 77/541/CEE, de tip Br, Br3, Br4m sau Br4Nm.
3	:	două ancoraje inferioare și un ancoraj superior care permit montarea unei centuri de siguranță în trei puncte de tip A sau, dacă se respectă prevederile anexei XV la Directiva 77/541/CEE, de tip Ar, Ar4m sau Ar4Nm.
	:	se referă la punctul 4.3.3 (două ancoraje autorizate, dacă scaunul se află în interiorul unui coridor).
	:	se referă la punctul 4.3.4 (două ancoraje autorizate, dacă parbrizul se află în afara zonei de referință).
	:	se referă la punctele 4.3.5 și 4.3.6 (două ancoraje necesare, în poziții de ședere expuse).
	:	se referă la punctul 4.3.7 (două ancoraje autorizate, dacă nu există nimic în zona de referință).
	:	se referă la punctul 4.3.10 (dispoziție specială privind etajul superior al unui vehicul).

Apendicele 2

Amplasarea ancorajelor inferioare – exclusiv cerințe unghiulare

Scaun		M1	Altul decât M1
Față	partea cu cataramă de închidere (α2)	45°-80°	30°-80°
	alta decât partea cu cataramă de fixare (α1)	30°-80°	30°-80°
	unghi constant	50°-70°	50°-70°
	banchetă – partea cu cataramă de fixare (α2)	45°-80°	20°-80°
	banchetă – altele decât partea cu cataramă de fixare (α1)	30°-80°	20°-80°
	scaun reglabil, cu unghiul spătarului < 20°	45°-80° (α2) 45°-80° (α1)	20°-80°
Spate		30°-80°	20°-80° Ψ
Strapontină	Nu este necesar un ancoraj al centurii de siguranță. Dacă se montează un ancoraj: a se vedea cerințele unghiulare pentru partea frontală și cea posterioară.

”

Se adaugă două apendice noi, formulate după cum urmează:

„

Apendicele 3

Apendice 4

”

3.	Anexa II se elimină.

4.	Anexa III se renumerotează și devine „anexa II”, cu titlul: „Amplasarea unor ancoraje eficiente pentru centurile de siguranță”.

5.	Anexa IV se renumerotează și devine „anexa III”.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

233

31996L0041

L 198/36

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA A NOUĂSPREZECEA 96/41/CE A COMISIEI

din 25 iunie 1996

de adaptare la progresul tehnic a anexelor II, III, VI și VII la Directiva 76/768/CEE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1), modificată ultima dată de Directiva 95/34CE a Comisiei (2), în special articolul 8 alineatul (2),

după consultarea Comitetului științific pentru cosmetologie,

întrucât datele științifice disponibile arată că acidul urocanic interferează cu procesul de imunizare în prezența radiației ultraviolete și, prin urmare, utilizarea acestuia ar trebui interzisă;

întrucât hidroxidul de calciu în combinație cu o sare de guanidină și hidroxid de litiu folosit la întinderea părului poate avea efecte nedorite dacă intră în contact cu ochii; întrucât, prin urmare, utilizarea acestora trebuie să fie supusă unor restricții și condiții;

întrucât, pe baza celor mai recente cercetări științifice și tehnice, clorfenezina, hidroximetilglicinatul de sodiu și clorura de argint depusă pe dioxid de titan pot fi utilizate drept conservanți în produsele cosmetice;

întrucât, pe baza celor mai recente cercetări științifice și tehnice, polimerul N-{-(2 și 4)-[(2-oxoborn-3-iliden) metil] benzil} acrilamidei poate fi folosit ca filtru UV în produse cosmetice;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului din sectorul produselor cosmetice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 76/768/CEE se modifică în conformitate cu anexa, după cum urmează.

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, începând cu 1 iulie 1997, pentru substanțele stabilite în anexă, nici producătorii, nici importatorii stabiliți pe teritoriul Comunității nu introduc pe piață produse care nu îndeplinesc cerințele prezentei directive.

(2) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că produsele menționate la alineatul (1) care conțin substanțele stabilite în anexă nu pot fi vândute sau puse la dispoziția consumatorului final după 30 iunie 1998.

Articolul 3

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 1997. Acestea informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 iunie 1996.

Pentru Comisie

Emma BONINO

Membru al Comisiei

(1) JO L 262, 27.9.1976, p. 169.

(2) JO L 167, 18.7.1995, p. 19.

ANEXĂ

Anexele la Directiva 76/768/CEE se modifică după cum urmează:

1.	în anexa II se adaugă următorul număr curent 418: 418. acid 3-Imidazol-4-acrilic și esterul său etilic (acid urocanic)”;

numărul curent 15 din anexa III se înlocuiește cu următoarele numere curente:

(A)

(B)

(C)

(D)

(E)

(F)

„15a

Hidroxid de sodiu sau de potasiu

(a) Solvent pentru cuticulele unghiilor

(a) 5 % din greutate (1)

(a) Conține alcali. Evitați contactul cu ochii. Poate provoca orbire. Nu lăsați la îndemâna copiilor

(b) Produs pentru întinderea părului

(b)

1. Uz general

1. 2 % din greutate (1)

1. Conține alcali. Evitați contactul cu ochii. Poate cauza orbire. Nu lăsați la îndemâna copiilor.

2. Uz profesional

2. 4,5 % din greutate (1)

2. Numai pentru uz profesional. Evitați contactul cu ochii. Poate cauza orbire

c) Până la pH 12,7

c) Nu lăsați la îndemâna copiilor. Evitați contactul cu ochii.

-	depilatoare

(d) Alte utilizări ca regulator de pH

d) Până la pH 11

15b

Hidroxid de litiu

(a) Produse pentru întinderea părului

1. Uz general

1. 2 % din greutate (1)

1. Conține alcali. Evitați contactul cu ochii. Poate cauza orbire. Nu lăsați la îndemâna copiilor

2. Uz profesional

2. 4,5 % din greutate (1)

2. Numai pentru uz profesional. Evitați contactul cu ochii. Poate cauza orbire

(b) Alte utilizări

15c

Hidroxid de calciu

(a) Produse pentru întinderea părului conținând doi componenți: hidroxid de calciu și o sare de guanidină

7 % din greutate hidroxid de calciu

Conține alcali. Evitați contactul cu ochii. Poate cauza orbire. Nu lăsați la îndemâna copiilor

(b) Alte utilizări

în anexa VI:

(a)

partea întâi:

Se adaugă următoarele numere curente:

(A)	(B)	(C)	(D)	(E)
„50	3-(p-clorofenoxi)-propan-1,2 diol (clorfenezin)	0,3 %
51	Hidroximetilaminoacetat de sodiu (Hidroximetilglicinat de sodiu)	0,5 %
52	Clorură de argint depusă pe dioxid de titan	0,004 % calculat ca AgCl	20 % AgCl (G/G) pe TiO2. Interzis în produsele pentru copiii sub trei ani, în produsele pentru igiena cavității bucale și în produsele cu aplicare în jurul ochilor și pe buze.”

(b)	partea a doua: Numerele curente 2 și 30 se elimină. La numerele curente 16, 21 și 29, „30.6.1996” se înlocuiește cu „30.6.1997”.

în anexa VII:

(a)

partea întâi:

Se adaugă următorul număr curent:

(A)	(B)	(C)	(D)	(E)
„11	Polimer de N-{(2 și 4)-[(2-oxobor-3-iliden) metil] benzil} acrilamidă	6 %”

(b)	partea a doua: Numerele curente 33 și 34 se elimină. La numerele curente 2, 5, 6, 12, 13, 17, 25, 26, 29 și 32, „30.6.1996” se înlocuiește cu „30.6.1997”.

(1) Cantitatea de hidroxid de sodiu, de potasiu sau de litiu este exprimată ca greutate de hidroxid de sodiu. În cazul amestecurilor, suma nu trebuie să depășească limitele date în coloana (d).”

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

237

31996L0044

L 210/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/44/CE A COMISIEI

din 1 iulie 1996

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 70/220/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/12/CE (2) și, în special, articolul 5 al celei dintâi,

întrucât Directiva 70/220/CEE a Consiliului este una dintre directivele speciale ale procedurii de omologare CEE de tip care au fost stabilite prin Directiva 70/156/CEE a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/54/CE (4); întrucât, în consecință, prevederile Directivei 70/156/CEE privind sistemele, componentele și unitățile tehnice separate ale autovehiculelor se aplică prezentei directive;

întrucât Directiva 70/220/CEE stabilește specificațiile privind măsurarea emisiilor la autovehiculele care intră în domeniul său de aplicare; întrucât, în temeiul experienței dobândite și a perfecționării tehnicii de laborator, este necesară adaptarea în consecință a acestor specificații;

întrucât este la fel de necesar să se alinieze condițiile de încercare din Directiva 70/220/CEE cu cele din Directiva 80/1268/CEE a Consiliului privind apropiere a legislațiilor statelor membre privind emisiile de dioxid de carbon și consumul de carburant al autovehiculelor (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/116/CE a Comisiei (6) și, în special, în măsura în care este prevăzută relația dintre masa de referință a autovehiculului și inerția echivalentă care trebuie folosită;

întrucât prezenta directivă aliniază dispozițiile Directivei 70/220/CEE privind folosirea inerției echivalente cu dispozițiile Directivei 80/1268/CEE și formulările din fișa de informații și din certificatul de omologare de tip din Directiva 70/220/CEE cu cele din Directiva 70/156/CEE;

întrucât aceste modificări privesc numai dispozițiile administrative și tehnicile de măsurare a emisiilor prevăzute de directivă; întrucât nu este necesar, prin urmare, să se anuleze omologările existente în temeiul directivei și nici să se împiedice înmatricularea, vânzarea și introducerea în circulație a unor autovehicule noi reglementate de astfel de omologări;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele la Directiva 70/220/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

De la 1 ianuarie 1997, statele membre nu mai pot acorda:

—	omologări CEE de tip în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE sau

—	omologări naționale de tip decât dacă sunt invocate dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE;

din motive legate de poluarea aerului prin emisii, pentru un nou tip de autovehicul, dacă nu sunt conforme cu dispozițiile Directivei 70/220/CEE.

Prezenta directivă nu anulează nici o omologare de tip acordată anterior în conformitate cu Directiva 70/220/CEE, nici nu împiedică extinderea unor astfel de omologări în temeiul directivei conform căreia au fost acordate inițial.

Articolul 3

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 1 iulie 1996.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 76, 6.4.1970, p. 1.

(2) JO L 100, 19.4.1994, p. 42.

(3) JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(4) JO L 266, 8.11.1995, p. 1.

(5) JO L 375, 31.12.1980, p. 36.

(6) JO L 329, 30.12.1993, p. 39.

ANEXĂ

MODIFICĂRI ALE ANEXELOR DIRECTIVEI 70/220/CEE

1. Se introduce o listă de anexe între articole și anexa I, după cum urmează:

„

„LISTA ANEXELOR

ANEXA I:

Domeniul de aplicare, definiții, cerere de omologare CEE de tip, acordarea de omologări CEE de tip, cerințe și încercări, modificări ale tipului de motor, conformitatea producției, dispoziții tranzitorii

ANEXA II:

Fișă de informații

Apendice: Informații privind condițiile de încercare

ANEXA III:

Încercarea de tip I (verificarea emisiilor medii ale țevii de eșapament după o pornire la rece)

Apendicele 1: Ciclul de funcționare folosit pentru încercarea de tip I

Apendicele 2: Dinamometrul de șasiu

Apendicele 3: Metodă de măsurare pe un simulator de drum cu dinamometrul de șasiu

Apendicele 4: Verificări ale inerțiilor, altele decât cele mecanice

Apendicele 5: Descrieri ale sistemelor de prelevare de probe la ieșirea din țeavă a emisiilor de gaze

Apendicele 6: Metode de calibrare a echipamentului

Apendicele 7: Verificarea întregului sistem

Apendicele 8: Calculația emisiei de poluanți

ANEXA IV:

Încercarea de tip II (testarea emisiei de monoxid de carbon la turația de ralanti)

ANEXA V:

Încercarea de tip III (verificarea emisiilor de gaze de la carterul motorului)

ANEXA VI:

Încercarea de tip IV (determinarea emisiilor de vapori la autovehiculele cu motoare cu aprindere prin scânteie)

Apendice: Calibrarea echipamentului pentru testarea emisiilor de vapori

ANEXA VII:

Încercarea de tip V (încercarea în timp pentru a verifica durabilitatea dispozitivelor antipoluare)

ANEXA VIII:

Specificații și carburanți de referință

ANEXA IX:

Certificat de omologare CEE de tip

Apendice: Addendum”

”

Anexa I:

2. Titlul anexei I se înlocuiește cu următorul text:

3. Punctul 1: Prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta directivă se aplică:

—	emisiilor de gaze de evacuare la ieșirea din țeavă, emisiilor de vapori, emisiilor de gaze de la carterul motorului și durabilității dispozitivelor antipoluare pentru toate tipurile de motor echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie și

—	emisiilor de gaze de evacuare la ieșirea din țeavă și durabilității dispozitivelor antipoluare pentru autovehiculele din categoriile M1 și N1 1 echipate cu motoare cu aprindere prin comprimare;

reglementate de articolul 1 din Directiva 70/220/CEE în versiunea Directivei 83/351/CEE a Consiliului (1), cu excepția acelor autovehicule din categoria N1 pentru care omologările de tip au fost aprobate în temeiul Directivei 88/77/CEE a Consiliului (2).

4. Nota de subsol 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1	După cum este prevăzut în anexa II A la Directiva 70/156/CEE.”

5. Punctul 3.2 se înlocuiește cu următorul text:

3.2. Un model al fișei de informații este prezentat în anexa II.”

6. Punctul 3.2.1 se elimină.

7. Punctul 3.2.2 se elimină.

8. Punctul 3.2.3 devine punctul 3.2.1 și va avea următorul cuprins:

3.2.1. Acolo unde este cazul, se depun și copii ale altor omologări de tip cu date relevante pentru a permite extinderea omologărilor de tip și pentru stabilirea factorilor de deteriorare.”

9. După punctul 4.2 se adaugă un nou punct 4.3 care va avea următorul cuprins:

4.3. Un număr de omologare de tip în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE se acordă pentru fiecare tip de autovehicul omologat. Același stat membru nu acordă același număr pentru un alt tip de autovehicul.”

10. Figura I.5.2:

„masa” se înlocuiește cu „masa maximă”.

11. Punctul 5.3.1.4:

—	Prima teză se înlocuiește cu următorul text: „Sub rezerva cerințelor de la 5.3.1.5, încercarea trebuie repetată de trei ori.”

—	Punctul 5.3.1.4.1: Nota de subsol 1 se elimină.

—	Punctul 5.3.1.4.2 se elimină.

—	Figura I.5.3 se înlocuiește cu următoarea nouă figură: Figura I.5.3 Schema sistemului de omologare de tip, încercare de tip I (a se vedea punctul 5.3.1)

12. Punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„6. Modificări ale tipului și modificări ale omologărilor

În cazul modificărilor tipului deja omologat în conformitate cu prezenta directivă, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE și, dacă este cazul, următoarele dispoziții speciale:”

13. Punctul 6.1.1.1 se înlocuiește cu următorul text:

6.1.1.1. Omologarea de tip acordată unui tip de autovehicul poate fi extinsă numai pentru tipurile de autovehicul cu o masă de referință necesitând folosirea următoarelor două inerții echivalente mai înalte sau orice inerție echivalentă mai scăzută.”

14. Punctul 6.1.2.3: Sfârșitul primei teze se înlocuiește cu următorul text:

„…sub rezerva aprobării serviciului tehnic.”

15. Punctul 6.3.1.1: Se adaugă următoarea liniuță:

„—	centrul de calibrare a cilindrului la dimensiunile centrului.”

16. Punctul 6.3.1.2:

—	În versiunea portugheză „conversor catalitico” se înlocuiește cu „catalisador”.

—

A treia liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—	forma și dimensiunile convertorului catalitic (volumul blocului ± 10 %)”.

—	La a zecea liniuță și după „orificiul de admisie al convertorului catalitic” se adaugă următoarea teză: „Această variație de temperatură se verifică în condiții stabile la o viteză de 120 km/h și de reglaj de sarcină de încercare de tip I”.

17. Punctul 6.3.1.3 se înlocuiește cu următorul text:

6.3.1.3. Categorii de inerție: cele două categorii de inerție imediat superioare și orice categorie de inerție inferioară.”

18. Punctul 7.1.1 se înlocuiește cu următorul text:

7.1.1. Dacă trebuie efectuată o încercare de tip I și omologarea de tip a autovehiculului are una sau mai multe extinderi, încercările se efectuează fie pentru autovehicul descris în pachetul inițial de informații, fie pentru autovehicul descris în pachetul de informații referitor la extinderea respectivă.”

Anexa II

19. Anexa II se înlocuiește cu o nouă anexă II, după cum urmează:

„

ANEXA II

FIȘĂ DE INFORMAȚII nr. …

în temeiul anexei I la Directiva 70/156/CCE (3) privind omologarea de tip a autovehiculelor cu privire la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenind de la autovehicule (Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva…/…/CE)

Următoarele informații trebuie transmise, după caz, în trei exemplare și trebuie să conțină un cuprins. Orice desen trebuie transmis la scara corespunzătoare și cu suficiente detalii, în format A4 sau într-un dosar format A4. Dacă există fotografii, acestea trebuie să fie suficient de detaliate.

Dacă sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate posedă elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

Apendice

INFORMAȚII PRIVIND CONDIȚIILE DE ÎNCERCARE

”

Anexa III

20. Punctul 4.1.4.2: Sfârșitul celei de-a doua teze se înlocuiește cu următorul text:

„… trebuie să fie de 5 % la 120, 100, 80, 60 și 40 și 10 % la 20 km/h.”

21. Punctul 4.1.5.2: Sfârșitul primei teze se înlocuiește cu următorul text:

„… viteze de 120, 100, 80, 60, 40 și 20 km/h.”

22. Punctul 4.2.3:

—	Prima teză se elimină.

—	Figura III. 4.2.3 se elimină.

23. Punctul 4.2.7: Partea de frază de după virgulă se înlocuiește cu următorul text:

„… tuburile de legătură trebuie să fie conectate cât se poate de aproape de autovehicul cu condiția să nu afecteze funcționarea autovehiculului.”

24. Punctul 4.3.1.2:

—

A doua teză va avea următorul cuprins:

„Eroarea de măsurare nu trebuie să depășească ± 2 % (eroarea internă a analizatorului) indiferent de valoarea reală pentru gazele de calibrare. Pentru concentrații de mai puțin de 100 ppm, eroarea de măsurare nu trebuie să depășească ± 2 ppm. Probele de aer ambiental trebuie să fie măsurate cu același analizor pe scara corespunzătoare.”

—	A treia și a patra teză se elimină.

—	Ultima teză va avea următorul cuprins: „Balanța microgram folosită pentru determinarea greutății filtrelor trebuie să aibă o acuratețe de 5 µg și să se poată citi la 1 µg.”

25. Punctul 4.3.2: A treia teză de la al treilea punct va avea următorul cuprins:

„Probele pentru testul debitului de gaze pentru particule trebuie să fie astfel prelevate în traseul de diluare încât un eșantion reprezentativ de flux de gaz să poată fi luat din amestecul omogen de aer/gaz de evacuare și temperatura amestecului aer/gaz de evacuare de 325 grade Kelvin (52 °C) să nu fie depășită imediat înaintea filtrului de particule.”

26. Punctul 5.1:

—

Tabelul se înlocuiește cu următorul:

„Masa de referință a autovehiculului RW (kg)	Inerția echivalentă I (kg)
RW ≤ 480	455
480 < RW ≤ 540	510
540 < RW ≤ 595	570
595 < RW ≤ 650	625
650 < RW ≤ 710	680
710 < RW ≤ 765	740
765 < RW ≤ 850	800
850 < RW ≤ 965	910
965 < RW ≤ 1 080	1 020
1 080 < RW ≤ 1 190	1 130
1 190 < RW ≤ 1 305	1 250
1 305 < RW ≤ 1 420	1 360
1 420 < RW ≤ 1 530	1 470
1 530 < RW ≤ 1 640	1 590
1 640 < RW ≤ 1 760	1 700
1 760 < RW ≤ 1 870	1 810
1 870 < RW ≤ 1 980	1 930
1 980 < RW ≤ 2 100	2 040
2 100 < RW ≤ 2 210	2 150
2 210 < RW ≤ 2 380	2 270
2 380 < RW ≤ 2 610	2 270
2 610 < RW	2 270”

—	După tabel se adaugă următoarea teză: „Dacă inerția echivalentă corespunzătoare nu este afișată pe dinamometru, se utilizează valoarea mai mare cea mai apropiată de masa autovehiculului de referință.”

27. Punctul 5.3.1: După primul punct se adaugă următorul punct:

„La cererea constructorului, autovehiculele cu aprindere cu scânteie pot fi precondiționate cu o parte I și două părți II cicluri conducătoare.”

28. Punctul 6.1.3 va avea următorul cuprins:

6.1.3. La sfârșitul primelor 40 de secunde ale perioadei de mers în gol un curent de aer cu viteză variabilă va fi proiectat către autovehicul. Viteza suflului va fi astfel încât, între limitele de 10 km/h până la cel puțin 50 km/h, viteza liniară a aerului la ieșirea din suflantă să fie între ± 5 km/h din viteza corespunzătoare de rulare. Suflanta finală selectată trebuie să aibă următoarele caracteristici:

—	Suprafața: cel puțin 0,2 m2;

—	Înălțimea celui de mai de jos colț deasupra pământului: aproximativ 20 cm;

—	Distanța față de partea din față a autovehiculului: aproximativ 30 cm.

Ca o alternativă viteza suflantei trebuie să fie de cel puțin 6 m/s (21,6 km/h). La cererea constructorului, pentru autovehicule speciale (de exemplu furgonete sau mașini de teren) înălțimea ventilatorului poate fi modificată.”

29. Punctul 6.1.4 va avea următorul cuprins:

6.1.4. În timpul încercării, viteza se înregistrează contra timp sau de către sistemul de înregistrare a datelor, astfel încât corectitudinea ciclurilor efectuate să poată fi evaluată.”

30. Punctul 6.3.1:

—	Se adaugă următorul text: „Vezi tabelele III.1.2 și III.1.3 din apendice.”

—	Secțiunile 6.3.1.1 – 6.3.1.6 se elimină.

Apendicele 2

31. Punctul 1.1:

„100 km/h” se înlocuiește cu „120 km/h”.

32. Punctul 1.2.2 va avea următorul cuprins:

1.2.2. Încărcătura absorbită de frâne și efectele de fricțiune asupra dinamometrului șasiului la viteze de la 0 la 120 km/h sunt după cum urmează:

F = (a + b x V2) ± 0,1 x F80 (fără a fi negativă),

unde:

F= sarcina totală absorbită de dinamometrul șasiului (N)

a= valoarea echivalentă rezistenței la rulare (N)

b= valoarea echivalentă coeficientului de rezistență a aerului [N/(km/h)2]

V= viteza

F80= sarcina la viteza de 80 km/h (N)”

33. Punctul 2.1: Primele două teze se înlocuiesc cu următoarele:

„Prezentul apendice descrie metodele folosite pentru a determina sarcina absorbită de frâna electromagnetică.

Sarcina absorbită include sarcina absorbită din cauza fricțiunii și cea absorbită de dispozitivul de absorbție a puterii.”

34. Punctul 2.2: Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Calibrând indicatorul de sarcină la 80 km/h ca funcție a sarcinii absorbite.”

35. Figura III.2.2.2 se înlocuiește cu figura următoare:

"Figura III.2.2.2.

Diagramă de ilustrare a sarcinii dinamice a șasiului

36. Punctul 2.2.5 se înlocuiește cu următorul text:

2.2.5. Vezi sarcina indicată Fi (N)”

37. Punctul 2.2.10:

„Puterea de drum” se înlocuiește cu „sarcina”.

38. Punctul 2.2.11 se înlocuiește cu următorul text:

2.2.11. Sarcina absorbită se calculează folosind formula:

Formula

unde:

F= sarcina absorbită în N

Mi= inerția echivalentă în kilograme (excluzând efectele inerțiale ale frecării libere a rolei din spate)

ΔV= devierea de viteză în m/s (10 km/h = 2,775 m/s)

t= timpul necesar rolei pentru a trece de la 85 la 75 km/h.”

39. Punctul 2.2.12:

—	Punctul 2.2.12 se înlocuiește cu următorul text: 2.2.12. Figura III.2.2.12 arată sarcina indicată la 80 km/oră în termenii sarcinii absorbite la 80 km/oră.”

—	Figura III.2.2.12 se înlocuiește cu următoarea: "Figura III.2.2.12 Sarcina indicată la 80 km/oră în condițiile sarcinii absorbite la 80 km/oră

40. Punctul 2.3:

Titlul se înlocuiește cu următorul:

„Calibrarea indicatorului de sarcină ca o funcție a sarcinii absorbite pentru celelalte viteze.”

41. Punctul 2.4:

„puterea” se înlocuiește cu „sarcina”.

42. Punctul 2.4.2:

„puterea (Pi)” se înlocuiește cu „sarcina”.

43. Punctul 2.4.3 se înlocuiește cu următorul text:

2.4.3. A se nota sarcina absorbită la 120, 100, 80, 60, 40 și 20 km/oră.”

44. Punctul 2.4.4 se înlocuiește cu următorul text:

2.4.4. A se desena curba F(V) …”

45. Punctul 2.4.5:

„puterea Pi” se înlocuiește cu „sarcina F”.

46. Punctul 3.1 se înlocuiește cu următorul text:

3.1. Metode de reglare

Reglajul dinamometrului poate fi efectuat la o viteză constantă de 80 km/oră în conformitate cu dispozițiile apendicelui 3.”

47. Punctul 3.2 se înlocuiește cu următorul text:

Metodă alternativă

Cu acordul constructorului poate fi folosită următoarea metodă:

3.2.1. Frâna se reglează astfel încât să absoarbă sarcina exercitată de roțile motoare la o viteză constantă de 80 km/oră conform următorului tabel:

Masa de referință a autovehiculelor	Inerția echivalentă	Puterea și sarcina absorbite de dinamometru la 80 km/oră		Coeficienți
RW (kg)	kg	kW	N	a	b
RW (kg)	kg	kW	N	N	N/(km/h)2
RW ≤ 480	455	3,8	171	3,8	0,0261
480 < RW ≤ 540	510	4,1	185	4,2	0,0282
540 < RW ≤ 595	570	4,3	194	4,4	0,0296
595 < RW ≤ 650	625	4,5	203	4,6	0,0309
650 < RW ≤ 710	680	4,7	212	4,8	0,0323
710 < RW ≤ 765	740	4,9	221	5,0	0,0337
765 < RW ≤ 850	800	5,1	230	5,2	0,0351
850 < RW ≤ 965	910	5,6	252	5,7	0,0385
965 < RW ≤ 1 080	1 020	6,0	270	6,1	0,0412
1 080 < RW ≤ 1 190	1 130	6,3	284	6,4	0,0433
1 190 < RW ≤ 1 305	1 250	6,7	302	6,8	0,0460
1 305 < RW ≤ 1 420	1 360	7,0	315	7,1	0,0481
1 420 < RW ≤ 1 530	1 470	7,3	329	7,4	0,0502
1 530 < RW ≤ 1 640	1 590	7,5	338	7,6	0,0515
1 640 < RW ≤ 1 760	1 700	7,8	351	7,9	0,0536
1 760 < RW ≤ 1 870	1 810	8,1	365	8,2	0,0557
1 870 < RW ≤ 1 980	1 930	8,4	378	8,5	0,0577
1 980 < RW ≤ 2 100	2 040	8,6	387	8,7	0,0591
2 100 < RW ≤ 2 210	2 150	8,8	396	8,9	0,0605
2 210 < RW ≤ 2 380	2 270	9,0	405	9,1	0,0619
2 380 < RW ≤ 2 610	2 270	9,4	423	9,5	0,0646
2 610 < RW	2 270	9,8	441	9,9	0,0674

3.2.2. În cazul autovehiculelor, altele decât autoturisme, cu o masă de referință mai mare de 1 700 kg sau al autovehiculelor cu tracțiune integrală, valorile de putere date în tabelul din 3.2.1 se multiplică cu un factor de 1,3.”

48. Secțiunile 3.3, 3.3.1 și 3.3.2 se elimină.

Apendicele 3

49. Punctul 4.1:

—

Punctul 4.1 va avea următorul cuprins:

Selecția autovehiculelor de încercare

Dacă nu toate variantele unui tip de autovehicule (4) sunt evaluate, se vor folosi următoarele criterii pentru selecția autovehiculului de încercare.

4.1.1. Caroserie

Dacă există tipuri diferite de caroserii, este ales cel mai slab valoric din punct de vedere aerodinamic. Constructorul furnizează datele necesare selecției.

4.1.2. Pneuri

Se alege pneul cel mai mare. Dacă există mai mult de trei dimensiuni de pneuri, se alege cea mai mare minus 1.

4.1.3. Masa de încercare

Masa de încercare este masa de referință a autovehiculului cu cel mai ridicat grad de inerție.

4.1.4. Motorul

Autovehiculul de încercare trebuie să aibă cel mai puternic (cele mai puternice) schimbător (schimbătoare) de căldură.

4.1.5. Transmisia

Se va efectua câte o încercare pentru fiecare tip din următoarele transmisii:

—	tracțiune pe roțile din față

—	tracțiune pe roțile din spate

—	tracțiune permanentă 4 × 4

—	tracțiune temporară 4 × 4

—	cutie de viteză automată

—	cutie de viteză manuală

—	Punctele 4.1, 4.2 și 4.3 devin punctele 4.2, 4.3 și 4.4.

50. Se adaugă punctul 5.1.1.2.8 după cum urmează:

5.1.1.2.8. Puterea (P) determinată pe pistă se corectează în condițiile de mediu de referință după cum urmează:

Pcorectată = K × Pmăsurată

Formula ,

unde:

RR= rezistența de rulare la viteza V

RAERO= frânarea aerodinamică la viteza V

RT= rezistența totală = RR + RAERO

KR= factorul de corecție al temperaturii la rezistența de rulare, considerat ca fiind egal cu: 3,6 × 10 –3/°C

t= temperatura ambiantă la încercarea de drum în °C

t0= temperatura ambiantă de referință = 20 °C

ρ= densitatea aerului în condiții de încercare

ρ0= densitatea aerului în condiții de referință (20 °C, 100 kPa)

Proporțiile Ra/RT și Raero/RT se specifică de către constructori pe baza datelor disponibile în mod normal în companie.

Dacă aceste valori nu sunt disponibile, fiind supuse acordului dintre constructor și serviciul tehnic, cifrele pentru raportul rezistență de rulare/rezistența totală sunt date de următoarea formulă:

Formula

unde:

M= masa autovehiculului în kg

și pentru fiecare viteză coeficienții a și b sunt specificați în următorul tabel:

V (km/oră)	a	b
20	7,24 × 10-5	0,82
30	1,25 × 10-4	0,67
40	1,59 × 10-4	0,54
50	1,86 × 10-4	0,42
90	1,71 × 10-4	0,21
120	1,57 × 10-4	0,14”

51. Punctul 5.1.2.2.6 se înlocuiește cu următorul text:

5.1.2.2.6. Se ajustează frâna pentru a reproduce puterea corectată (secțiunea 5.1.1.2.8) și a lua în considerare diferența dintre masa autovehiculului (M) pe pistă și masa inerțială echivalentă de încercare (I) care trebuie folosită. Aceasta poate fi obținută prin calcularea timpului mediu corectat de coborâre între V2 și V1 și prin reproducerea în aceleași timp pe dinamometru a următoarei relații:

Formula

K = specificat la punctul 5.1.1.2.8”

52. Se adaugă un nou punct 5.1.2.2.7:

5.1.2.2.7. Puterea P, care va fi absorbită de stand, trebuie să fie determinată pentru a permite ca aceeași putere (punctul 5.1.1.2.8) să fie reprodusă pentru același autovehicul, în zile diferite.”

53. Punctul 5.2.1.2.2 se înlocuiește cu următorul text:

5.2.1.2.2. Se înregistrează cuplul C(t) și viteza pentru o perioadă de cel puțin 20 s. Acuratețea sistemului de înregistrare a datelor trebuie să fie de cel puțin ± 1 Nm pentru cuplul de forțe și ± 0,2 km/h pentru viteză.”

54. Punctul 5.2.1.2.5 se înlocuiește cu următorul text:

5.2.1.2.5. Încercarea se efectuează de trei ori în fiecare direcție. Se determină cuplul mediu din șase măsurători pentru viteza de referință. Dacă viteza medie deviază cu mai mult de 1 km/oră de la viteza de referință, se utilizează o linie regresivă a cuplului motor mediu.”

55. Se adaugă un nou punct 5.2.1.2.7:

5.2.1.2.7. Cuplul mediu CT determinat pe pistă se corectează în condiții de mediu de referință după cum urmează:

CTcorectată = K · CTmăsurată,

unde K este specificat la punctul 5.1.1.2.8 din prezentul apendice.”

56. Punctul 5.2.2.2.3 se înlocuiește cu următorul text:

5.2.2.2.3. Se reglează unitatea de absorbție a puterii pentru a reproduce cuplul total corectat de pistă de la 5.2.1.2.7.”

57. Se adaugă un nou punct 5.2.2.2.4:

5.2.2.2.4. Se procedează cu aceleași operații ca la punctul 5.1.2.2.7 pentru același scop.”

58. Punctul 5.3 se elimină.

59. Punctul 5.4 se elimină.

Apendicele 4

60. Punctul 1:

Se adaugă următoarea teză:

„Constructorul dinamometrului furnizează o metodă pentru verificarea specificațiilor conform secțiunii 3.”

61. Punctul 5 se elimină.

Apendicele 5

62. În versiunea portugheză, titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Descriçăo dos sistemas de recolha dos gases de escape.”

63. Punctul 3.3, inclusiv figura III.5.3.3, se elimină.

Apendicele 8

64. Punctul 1.5.1.1:

Ultimul rând se înlocuiește cu următorul text:

„Pd = 2,81 kPa al H2O la 23 °C.”

65. Punctul 1.5.2.1 se înlocuiește cu următorul text:

1.5.2.1. Factorul de corecție a umidității (KH) [vezi formula (6)]

Formula Formula

H = 10,5092

Formula Formula

kH = 0,9934”

66. Punctul 1.5.2.3:

Ultimele două rânduri se înlocuiesc cu după cum urmează:

Formula Formula

Anexa V

67. Punctul 3.2:

În cel de-al doilea tabel „încercarea de tip I” se înlocuiește cu „încercarea de tip I la 50 km/oră”.

Anexa VI

68. Punctul 5.1.5:

Prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Rezervorul de carburant este umplut cu carburantul de încercare specificat la o temperatură de sub 287 K (14 °C) la 40 % ± 2 % din capacitatea sa normală.”

69. Se adaugă un nou punct 7.3.6:

7.3.6. La cererea constructorului, capacitatea de funcționare pentru ventilare poate fi demonstrată printr-o procedură alternativă echivalentă. Aceasta va fi demonstrată de către constructor serviciilor tehnice în timpul procedurii de omologare de tip.”

70. Se adaugă un nou punct 7.4.4.3:

7.4.4.3. La cererea constructorului, poate fi folosită o procedură alternativă de verificare evacuării, dacă procedura este prezentată și acceptată de serviciile tehnice în timpul procedurii de omologare de tip.”

Anexa IX

71. Anexa IX se înlocuiește cu următoarea anexă nouă:

„

ANEXA IX

MODEL

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CEE DE TIP

Apendice

Addendum la certificatul de omologare CEE de tip nr. ….

privind omologarea de tip a unui autovehicul în temeiul Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva…/…/CE

”

(1) JO L 197, 20.7.1983, p. 1.

(2) JO L 36, 9.2.1988, p. 33.”

(3) Numerele punctelor și notelor de subsol folosite în prezenta fișă de informații corespund celor stabilite în anexa I la Directiva 70/156/CEE. Punctele fără relevanță pentru prezenta directivă se omit.

(4) În conformitate cu Directiva 70/156/CEE.”

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

258

31996L0045

L 213/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA A ȘAPTEA 96/45/CE A COMISIEI

din 2 iulie 1996

privind metodele de analiză necesare pentru controlul compoziției produselor cosmetice

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1), modificată ultima dată de Directiva 95/34/CE a Comisiei (2), în special articolul 8 alineatul (1),

întrucât Directiva 76/768/CEE prevede testarea oficială a produselor cosmetice cu scopul constatării îndeplinirii condițiilor stabilite de dispozițiile Comunității privind compoziția produselor cosmetice;

întrucât toate metodele de analiză necesare trebuie să fie stabilite cât mai repede posibil; întrucât anumite metode au fost deja adoptate de Directiva 80/1335/CEE a Comisiei (3), modificată de Directiva 87/143/EEC (4), de Directiva 82/434/CEE a Comisiei (5), modificată de Directiva 90/207/CEE (6), și de Directivele 83/514/CEE (7), 85/490/CEE (8), 93/73/CEE (9) și 95/32/CE (10) ale Comisiei;

întrucât identificarea și determinarea 2-fenoxietanolului, 1-fenoxipropandiolului, 4-hidroxibenzoatului de metil, etil, propil, butil și benzil în produsele cosmetice constituie o a șaptea etapă;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului privind adaptarea Directivei 76/768/CEE la progresul tehnic,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura ca în timpul testării oficiale a produselor cosmetice identificarea și determinarea 2-fenoxietanolului, 1-fenoxipropandiolului, 4-hidroxibenzoatului de metil, etil, propil, butil și benzil să fie efectuate în conformitate cu metodele descrise în anexă.

Articolul 2

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 septembrie 1997. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 2 iulie 1996.

Pentru Comisie

Emma BONINO

Membru al Comisiei

(1) JO L 262, 27.9.1976, p. 169.

(2) JO L 167, 18.7.1995, p. 19.

(3) JO L 383, 31.12.1980, p. 27.

(4) JO L 57, 27.2.1987, p. 56.

(5) JO L 185, 30.6.1982, p. 1.

(6) JO L 108, 28.4.1990, p. 92.

(7) JO L 291, 24.10.1983, p. 9.

(8) JO L 295, 7.11.1985, p. 30.

(9) JO L 231, 14.9.1993, p. 34.

(10) JO L 178, 28.7.1995, p. 20.

ANEXĂ

IDENTIFICAREA ȘI DETERMINAREA 2- FENOXIETANOLULUI, 1-FENOXIPROPANDIOLULUI, 4-HIDROXIBENZOATULUI DE METIL, ETIL, PROPIL, BUTIL ȘI BENZIL ÎN PRODUSELE COSMETICE

A. IDENTIFICARE

1. Obiectul și domeniul de aplicare

Prezenta metodă specifică un procedeu TLC care, în combinație cu metoda de determinare descrisă în secțiunea B, permite identificarea 2-fenoxietanolului, 1-fenoxipropandiolului, 4-hidroxibenzoatului de metil, 4-hidroxibenzoatului de etil, 4-hidroxibenzoatului de propil, 4-hidroxibenzoatului de butil și 4-hidroxibenzoatului de benzil în produsele cosmetice.

2. Principiu

Conservanții sunt extrași din probele cosmetice acidificate cu acetonă. După filtrare, soluția de acetonă este amestecată cu apă și, într-un mediu alcalin, acizii grași sunt precipitați sub forma sărurilor lor de calciu. Amestecul alcalin acetonă/apă este extras cu dietileter pentru a îndepărta substanțele lipofilice. După acidificare, conservanții sunt extrași cu dietileter. O porțiune din extractul dietileteric este picurată pe o placă pentru cromatografie în strat subțire acoperită cu silicagel. După developarea plăcii, cromatograma obținută este observată în lumină UV și vizualizată prin utilizarea reactivului Millon.

3. Reactivi

3.1. Generalități

Toți reactivii utilizați trebuie să fie de puritate analitică. Apa este apă distilată sau apă de cel puțin aceeași puritate.

3.2. Acetonă

3.3. Dietileter

3.4. n-pentan

3.5. Metanol

3.6. Acid acetic glacial

3.7. Soluție de acid clorhidric, c(HCl) = 4 mol/l

3.8. Soluție de hidroxid de potasiu, c(KOH) = 4 mol/l

3.9. Clorură de calciu dihidratată (CaCl2·2H2O)

3.10. Reactiv de detectare: reactiv Millon

Reactivul Millon [azotat de mercur (II)] este o soluție gata preparată, disponibilă în comerț (Fluka 69820).

3.11. 2-fenoxietanol

3.12. 1-fenoxipropandiol

3.13. 4-hidroxibenzoat de metil (metilparaben)

3.14. 4-hidroxibenzoat de etil (etilparaben)

3.15. 4-hidroxibenzoat de n-propil (propilparaben)

3.16. 4-hidroxibenzoat de n-butil (butilparaben)

3.17. 4-hidroxibenzoat de benzil (benzilparaben)

3.18. Soluții de referință

Se prepară soluții 0,1 % (m/v) în metanol din fiecare din substanțele de referință 3.11, 3.12, 3.13, 3.14, 3.15, 3.16 și 3.17.

3.19. Solvent de developare

Se amestecă 88 volume de n-pentan (3.4) cu 12 volume de acid acetic glacial (3.6).

4. Aparatură

Echipament obișnuit de laborator și:

4.1. Baie de apă, capabilă de menținerea unei temperaturi de 60 °C

4.2. Tanc de developare (necăptușit cu hârtie de filtru)

4.3. Sursă de lumină UV, 254 nm

4.4. Plăci pentru cromatografie în strat subțire, 20 cm × 20 cm, preacoperite cu 0,25 mm silicagel 60F254, cu zonă concentratoare (Merck nr. 11798, Darmstadt sau echivalent)

4.5. Cuptor capabil de menținerea unei temperaturi până la 105 °C

4.6. Uscător pentru păr cu aer fierbinte

4.7. Rolă pentru vopsirea lânii, lungime aproximativ 10 cm, diametru exterior aproximativ 3,5 cm. Grosimea stratului de lână va fi de 2 până la 3 mm. Dacă este necesar, lâna se ajustează.

A se vedea nota de la punctul 5.2.

4.8. Epubete de sticlă de 50 ml cu dop filetat

4.9. Plită cu încălzire electrică, cu termostat pentru controlul temperaturii. Reglarea temperaturii: aproximativ 80 °C. Plita se acoperă cu o placă de aluminiu de 20 cm × 20 cm și grosime de aproximativ 6 mm, pentru a obține o distribuție uniformă a temperaturii.

5. Procedură

5.1. Pregătirea probei

Într-o eprubetă de sticlă de 50 ml cu dop filetat (4.8) se cântărește aproximativ 1 g de probă. Se adaugă patru picături de soluție de acid clorhidric (3.7) și 40 ml de acetonă.

Pentru produsele cosmetice puternic bazice, cum ar fi săpunul de toaletă, se adaugă 20 de picături de soluție de acid clorhidric. Se închide eprubeta, se încălzește ușor amestecul până la aproximativ 60 °C pentru a facilita extragerea conservanților în faza de acetonă și se agită puternic timp de un minut.

Se măsoară pH-ul soluției cu hârtie indicatoare de pH și se reglează pH-ul soluției ≤ 3 cu soluție de acid clorhidric. Se agită din nou puternic timp de un minut.

Se răcește soluția la temperatura camerei și se filtrează prin hârtie de filtru într-un pahar conic. Se transferă 20 ml din filtrat într-un pahar conic de 200 ml, se adaugă 60 ml apă și se amestecă. Se reglează pH-ul amestecului la aproximativ 10 cu hidroxid de potasiu (3.8), folosind hârtie indicatoare de pH.

Se adaugă 1 g clorură de calciu dihidratată (3.9) și se agită puternic. Se filtrează soluția prin hârtie de filtru într-o pâlnie de separare de 250 ml conținând 75 ml dietileter și se agită puternic timp de un minut. Se lasă fazele să se separe și se colectează stratul apos într-un pahar conic de 200 ml. Se reglează pH-ul soluției la aproximativ 2 cu soluție de acid clorhidric, folosind hârtie indicatoare de pH. Ulterior se adaugă 10 ml dietileter și se agită puternic timp de un minut. Se lasă ca fazele să se separe și se transferă aproximativ 2 ml din stratul dietileteric într-o fiolă de probă de 5 ml.

5.2. Cromotografie în strat subțire (TLC)

Se pune o placă pentru TLC (4.4) pe placa de aluminiu încălzită (4.9). Se pun 10 μl din fiecare dintre soluțiile de referință (3.18) și 100 μl de soluție de probă (5.1) pe linia de start a zonei concentratoare a plăcii pentru TLC.

Dacă se dorește, se poate folosi un curent de aer care facilitează evaporarea solventului. Se îndepărtează placa pentru TLC de pe plită și se lasă să se răcească la temperatura camerei. Se transferă 100 ml solvent de developare (3.19) într-un tanc de developare (4.2).

Se pune imediat placa pentru TLC în camera nesaturată și se developează la temperatura camerei până când frontul de solvent avansează aproximativ 15 cm față de linia de pornire. Se îndepărtează placa din tancul de developare și se usucă într-un curent de aer fierbinte cu ajutorul unui uscător pentru păr cu aer fierbinte.

Se examinează placa în lumină UV (4.3) și se marchează poziția petelor. Se încălzește placa timp de 30 de minute într-un cuptor (4.5) la 100 °C pentru a îndepărta excesul de acid acetic. Se vizualizează conservanții din cromatogramă cu ajutorul reactivului Millon (3.10), prin înmuierea în reactiv a rolelor pentru vopsire (4.7) și rularea peste placa pentru TLC până la udare uniformă.

Notă: Ca alternativă, petele pot fi vizualizate în lumină UV prin aplicarea cu grijă a unei picături din reactivul Millon pe fiecare pată marcată.

Esterii acidului 4-hidroxibenzoic apar ca pete roșii, 2-fenoxietanolul și 1-fenoxipropandiolul ca pete galbene. De remarcat că acidul 4-hidroxibenzoic însuși, care poate fi prezent în probe drept conservant sau drept produs de descompunere al derivaților hidroxiparabenzoatici, apare, de asemenea, ca o pată roșie. A se vedea punctele 7.3 și 7.4.

6. Identificare

Se calculează valoarea Rf pentru fiecare pată. Se compară petele obținute pentru soluția de probă cu acelea ale soluțiilor de referință, din punct de vedere al valorilor Rf, al comportamentului în radiație ultravioletă și al culorii după vizualizare. Se trag concluzii preliminare asupra identității conservanților.

Dacă apar ca prezenți derivați hidroxiparabenzoatici, trebuie realizată procedura prin HPLC descrisă în secțiunea B. Se combină rezultatele obținute prin TLC și prin cromatografiei de lichid de înaltă performanță (HPLC) pentru a confirma prezența a 2-fenoxietanolului, 1-fenoxipropandiolului și a derivaților hidroxiparabenzoatici.

7. Observații

7.1. Din cauza toxicității reactivului Millon, acesta se aplică cel mai bine printr-unul dintre procedeele descrise. Nu este recomandată pulverizarea.

7.2. Alți compuși conținând grupări hidroxil pot de asemenea colora reactivul Millon. Un tabel conținând culori și valori ale Rf obținute pentru un număr de conservanți folosind această procedură prin TLC poate fi găsit în: N. de Kruijf, M.A.H. Rijk, L.A. Pranato-Soetardhi și A. Schouten (1987): Determination of preservatives in cosmetic products I: Thin-layer chromatographic procedure for the identification of preservatives in cosmetic products (J. Chromatography 410, 395-411).

7.3. Valorile Rf enumerate în următorul tabel servesc ca indicație a valorilor care ar putea fi obținute.

Compus	hRf	Culoare
acid 4-hidroxibenzoic	11	roșu
metilparaben	12	roșu
etilparaben	17	roșu
propilparaben	21	roșu
butilparaben	26	roșu
benzilparaben	16	roșu
2-fenoxietanol	29	galben
1-fenoxipropandiol	50	galben

7.4. Nu se obține nici o separare pentru acidul 4-hidroxibenzoic și metilparaben sau pentru benzilparaben și etilparaben. Identificarea acestor compuși trebuie confirmată prin aplicarea procedurii prin HPLC descrise în secțiunea B și compararea timpilor de retenție obținuți pentru probă cu cei ai standardelor.

B. DETERMINARE

1. Obiectul și domeniul de aplicare

Prezenta metodă specifică un procedeu pentru determinarea 2-fenoxietanolului, 1-fenoxipropandiolului, 4-hidroxibenzoatului de metil, 4-hidroxibenzoatului de etil, 4-hidroxibenzoatului de propil, 4-hidroxibenzoatului de butil și 4-hidroxibenzoatului de benzil în produsele cosmetice.

2. Definiție

Cantitățile de conservanți determinate prin această metodă sunt exprimate ca procente masice.

3. Principiu

Proba este acidificată prin adăugare de acid sulfuric și apoi suspendată într-un amestec de etanol și apă. După încălzirea ușoară a amestecului pentru topirea fazei grase în vederea susținerii extracției cantitative, amestecul este filtrat.

Conservanții din filtrat sunt determinați prin HPLC cu fază inversă utilizând 4-hidroxibenzoat de izopropil ca standard intern.

4. Reactivi

4.1. Generalități

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică și adecvați pentru HPLC, atunci când este cazul. Apa este apă distilată sau apă de puritate cel puțin echivalentă.

4.2. Etanol absolut

4.3. 2-fenoxietanol

4.4. 1-fenoxipropandiol

4.5. 4-hidroxibenzoat de metil (metilparaben)

4.6. 4-hidroxibenzoat de etil (etilparaben)

4.7. 4-hidroxibenzoat de n-propil (propilparaben)

4.8. 4-hidroxibenzoat de izopropil (izopropilparaben)

4.9. 4-hidroxibenzoat de n-butil (butilparaben)

4.10. 4-hidroxibenzoat de benzil (benzilparaben)

4.11. Tetrahidrofuran

4.12. Metanol

4.13. Acetonitril

4.14. Soluție de acid sulfuric c(H2SO4) = 2 mol/l

4.15. Amestec etanol/apă

Se amestecă nouă volume de etanol (4.2) și un volum de apă.

4.16. Soluție de standard intern

Se cântăresc cu precizie 0,25 g izopropilparaben (4.8), se transferă într-un balon cotat de 500 ml, se dizolvă și se aduce la semn cu amestec etanol/apă (4.15).

4.17. Faza mobilă: amestec tetrahidrofuran/apă/metanol/acetonitril

Se amestecă 5 volume de tetrahidrofuran, 60 volume de apă, 10 volume de metanol și 25 volume de acetonitril.

4.18. Soluție stoc de conservant

Într-un balon cotat de 100 ml se cântăresc cu precizie 0,2 g 2-fenoxietanol, 0,2 g 1-fenoxipropandiol, 0,05 g metilparaben, 0,05 g etilparaben, 0,05 g propilparaben, 0,05 g butilparaben și 0,025 g benzilparaben, se dizolvă și se aduce la semn cu amestec de etanol/apă.

Păstrată în frigider, soluția este stabilă timp de o săptămână.

4.19. Soluții standard de conservant

Din soluția stoc (4.18) se transferă în baloane cotate de 50 ml, 20,00 ml, 10,00 ml, 5,00 ml, 2,00 ml și, respectiv, 1,00 ml. În fiecare balon se adaugă 10,00 ml soluție standard intern (4.16) și 1,0 ml soluție de acid sulfuric (4.14) și se aduce la semn cu amestec etanol/apă. Aceste soluții trebuie să fie proaspăt preparate.

5. Aparatură

Echipament de laborator obișnuit și:

5.1. Baie de apă, capabilă de menținerea temperaturii la 60 °C ± 1 °C

5.2. Cromatograf de lichid de înaltă performanță cu detector UV, lungime de undă 280 nm

5.3. Coloană analitică:

Oțel inoxidabil, 25 cm × 4,6 mm diametru interior (sau 12,5 cm × 4,6 mm diametru interior), umplută cu Nucleosil 5C18 sau echivalent (a se vedea punctul 10.1).

5.4. Eprubete de sticlă de 100 ml cu dop filetat.

5.5. Granule pentru omogenizarea fierberii, carborundum, dimensiuni 2-4 mm sau echivalent.

6. Procedură

6.1. Prepararea probei

6.1.1. Pregătirea probei fără adaos de standard intern

Într-o eprubetă de sticlă de 100 ml cu dop filetat se cântărește aproximativ 1,0 g de probă. Se pun cu pipeta în eprubetă 1,0 ml soluție de acid sulfuric (4.14) și 50,0 ml amestec etanol/apă (4.15). Se adaugă 1 g de granule pentru omogenizarea fierberii (5.5), se închide eprubeta și se agită puternic până la obținerea unei suspensii omogene. Se agită timp de cel puțin un minut. Se introduce eprubeta pentru cinci minute într-o baie de apă (5.1) menținută la 60 °C ± 1 °C pentru a facilita extracția conservanților în faza de etanol.

Eprubeta se răcește imediat într-un curent de apă rece și se depozitează extractul în frigider pentru o oră. Se filtrează extractul folosind hârtie de filtru. Se transferă aproximativ 2 ml de filtrat într-o fiolă de probă de 5 ml. Se depozitează extractele în frigider și se realizează determinarea HPLC într-un interval de 24 de ore.

6.1.2. Pregătirea probei cu adaos de standard intern

Într-o eprubetă de sticlă de 100 ml cu dop filetat se cântărește cu precizie de trei zecimale 1,0 g ± 0,1 g de probă.

Se pipetează în eprubetă 1,0 ml soluție de acid sulfuric și 40,0 ml amestec etanol/apă. Se adaugă aproximativ 1 g de granule pentru omogenizarea fierberii (5.5) și exact 10,00 ml soluție de standard intern. Se închide eprubeta și se agită puternic până la obținerea unei suspensii omogene. Se agită timp de cel puțin un minut. Se introduce eprubeta pentru cinci minute într-o baie de apă menținută la 60 °C ± 1 °C pentru a facilita extracția conservanților în faza de etanol.

Se răcește imediat tubul într-un curent de apă rece și se depozitează extractul în frigider pentru o oră. Se filtrează extractul folosind hârtie de filtru.

Se transferă aproximativ 2 ml de filtrat într-o fiolă de probă de 5 ml (soluție de analizat). Se depozitează în frigider și se realizează determinarea HPLC într-un interval de 24 de ore.

6.2. Cromatografie de lichid de înaltă performanță (HPLC)

6.2.1. Condiții pentru cromatografie

—	Faza mobilă: amestec tetrahidrofuran/apă/metanol/acetonitril (4.17)

—	Debit: 1,5 ml/minut

—	Lungime de undă a detecției: 280 nm

6.2.2. Etalonare

Se injectează 10 μl din fiecare dintre soluțiile standard de conservant (4.19). Din cromatogramele obținute se determină rapoartele dintre înălțimile vârfurilor pentru soluțiile standard de conservant și înălțimea vârfului pentru standardul intern. Se tratează o curbă pentru fiecare conservant, punând în relație aceste rapoarte cu concentrațiile soluțiilor standard.

6.2.3. Determinare

Se injectează 10 μl soluție de probă fără standard intern (6.1.1) în cromatograf și se înregistrează cromatograma.

Se injectează 10 μl din una dintre soluțiile standard de conservant (4.19) și se înregistrează cromatograma. Se compară cromatogramele obținute.

Dacă în cromatograma extractului probă (6.1.1) nu este prezent nici un vârf având aproximativ același timp de retenție ca cel corespunzător izopropilparabenului (standardul intern recomandat), se continuă prin injectarea a 10 μl soluție de probă cu standard intern (6.1.2). Se înregistrează cromatograma și se măsoară înălțimile vârfurilor.

Dacă se observă un vârf ce interferează în cromatograma soluției probă având aproximativ același timp de retenție ca cel corespunzător izopropilparabenului, trebuie selectat alt standard intern.

Dacă unul dintre conservanții examinați este absent în cromatograma probei, acest conservant poate fi utilizat ca standard intern alternativ.

Se calculează rapoartele dintre înălțimile vârfurilor pentru conservanții investigați și înălțimea vârfului standardului intern.

Se verifică dacă pentru soluțiile standard folosite în procedura de etalonare se obține un răspuns liniar.

Se verifică dacă următoarele cerințe sunt îndeplinite de cromatogramele obținute pentru o soluție standard și soluția de probă:

—

Separarea vârfurilor celei mai prost separate perechi trebuie să fie de cel puțin 0,90 (Pentru definiția vârfului de separare, a se vedea figura 1).

Dacă nu se realizează separarea cerută, fie trebuie folosită o coloană mai eficientă, fie trebuie ajustată compoziția fazei mobile până la îndeplinirea cerinței.

—

Factorul de asimetrie al tuturor vârfurilor obținute, As, trebuie să fie cuprins într-un interval de la 0,9 până la 1,5. (Pentru definiția factorului de asimetrie As, a se vedea figura 2). pentru a înregistra cromatograma pentru determinarea factorului de asimetrie se recomandă o viteză a graficului de cel puțin 2 cm/minut.

—	Trebuie să se obțină o linie de bază continuă.

7. Calcul

Pentru a calcula concentrațiile conservanților în soluția de probă se folosesc curba de etalonare (6.2.2) și rapoartele dintre înălțimile vârfurilor corespunzătoare conservanților investigați și înălțimea vârfului corespunzător standardului intern. Se calculează conținutul, wi, de 2-fenoxietanol, 1-fenoxipropandiol, 4-hidroxibenzoat de metil, 4-hidroxibenzoat de etil, 4-hidroxibenzoat de propil, 4-hidroxibenzoat de butil și 4-hidroxibenzoat de benzil ca procent masic (% m/m), folosind formula următoare:

Formula

în care:

bi= concentrația (μg/ml) conservantului „i” în soluția analizată, citită de pe curba de etalonare și

a= masa (g) porțiunii analizate.

8. Repetabilitate (1)

A se vedea observațiile de la punctul 10.5.

9. Reproductibilitate (1)

A se vedea observațiile de la punctul 10.5.

10. Observații

10.1. Faza staționară

Comportarea de retenție a substanțelor dizolvate în determinările HPLC este puternic dependentă de tipul, calitatea și istoria fazei staționare. Dacă o coloană poate fi folosită pentru separarea conservanților examinați se poate concluziona din rezultatele obținute pentru soluțiile standard (a se vedea observațiile de la punctul 6.2.3). În plus față de materialul propus pentru umplutura coloanei, s-a descoperit că sunt adecvate și Hypersil ODS și Zorbax ODS.

Alternativ, compoziția fazei mobile recomandate poate fi optimizată în vederea obținerii separării cerute.

10.2. Lungimea de undă a detecției

Un test de robustețe pe metoda descrisă a arătat că o ușoară schimbare în lungimea de undă a detecției poate avea un efect major asupra rezultatelor determinării.

De aceea, acest parametru trebuie controlat cu atenție pe durata analizelor.

10.3. Interferențe

În condițiile descrise pentru prezenta metodă, mulți alți compuși, cum ar fi conservanții și aditivii cosmetici, sunt de asemenea eluați. Timpii de retenție ai unui mare număr de conservanți menționați în anexa VI la Directiva Consiliului privind produsele cosmetice sunt enumerați în: N. de Kruijf, M.A.H. Rijk, L.A. Pranato-Soetardhi și A. Schouten, (1989): Determination of preservatives in cosmetic products II. High-performance liquid chromatographic identification (J. Chromatography 469, 317-398).

10.4. Pentru a proteja coloana analitică, se poate folosi o coloană de siguranță adecvată.

10.5. Metoda a fost cercetată într-un test în colaborare la care au participat nouă laboratoare. Au fost analizate trei probe. Următorul tabel conține, pentru fiecare dintre cele trei probe, media în % m/m (m), repetabilitățile (r) și reproductibilitățile (R) descoperite pentru substanțele analizate pe care acestea le conțin:

Probă		2-fenoxi-etanol	1-fenoxi-propandiol	Metilparaben	Etilparaben	Propilparaben	Butilparaben	Benzilparaben
Cremă cu vitamine	m	1,124		0,250	0,0628	0,031	0,0906
	r	0,016		0,018	0,0035	0,0028	0,0044
	R	0,176		0,030	0,0068	0,0111	0,0034
Cremă antirid	m	1,196		0,266	0,076
	r	0,040		0,003	0,002
	R	0,147		0,022	0,004
Cremă de masaj	m		0,806			0,180	0,148	0,152
	r		0,067			0,034	0,013	0,015
	R		0,112			0,078	0,012	0,016

(1) ISO 5725.

13/Volumul 17

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

266

31996L0055

L 231/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/55/CE A COMISIEI

din 4 septembrie 1996

de efectuare a celei de-a doua adaptări la progresul tehnic a anexei I la Directiva 76/769/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase (solvenți clorurați)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europee,

având în vedere Directiva 76/769/CEE a Consiliului (1) din 27 iulie 1976 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate periculoase, astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 94/60/CE (2) și, în special, articolul 2a al celei dintâi, introdus prin Directiva 89/678/CEE a Consiliului (3),

întrucât anumiți solvenți clorurați prezintă riscuri pentru sănătate și mediu și nu ar trebui utilizați în substanțele și preparatele destinate vânzării către publicul larg;

întrucât Directiva 94/60/CE a Parlamentului European și Consiliului pentru efectuarea celei de-a a paisprezecea modificări a Directivei 76/769/CEE precizează faptul că opt solvenți clorurați nu pot fi utilizați în substanțe și preparate introduse pe piață la dispoziția publicului larg;

întrucât până în prezent s-a determinat că acești solvenți clorurați mai pot prezenta riscuri pentru sănătate și mediu și dacă sunt folosiți în locul solvenților utilizați în mod curent în aplicațiile difuze, precum curățarea suprafețelor și a materialelor textile;

întrucât trebuie, de asemenea, interzisă utilizarea celor opt solvenți clorurați în substanțe sau preparate introduse pe piață în vederea acestor operații difuze;

întrucât restricțiile de utilizare a solvenților clorurați stabilite de prezenta directivă iau în considerare nivelul actual al cunoștințelor și tehnicilor privind alternative mai sigure în acest sens;

întrucât prezenta directivă se bazează pe o analiză preliminară a riscurilor prezentate de solvenții clorurați și a avantajelor și dezavantajelor acestor restricții; întrucât se desfășoară, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (4) și cu Regulamentul (CE) nr. 1488/94 al Comisiei (5), o evaluare generală a riscurilor prezentate de cloroform la care sunt expuși oamenii și mediul;

întrucât prezenta directivă nu aduce atingere legislației comunitare prin care se stabilesc cerințele minime de protecție a lucrătorilor prevăzute de Directiva 89/391/CEE a Consiliului (6) și de directivele speciale întemeiate pe aceasta și, în special, de Directiva 90/394/CEE a Consiliului (7);

întrucât măsurile dispuse în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului cu substanțe și preparate periculoase,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 76/769/CEE se adaptează la progresul tehnic în conformitate cu textul prevăzut în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 1997, dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Ele aplică aceste dispoziții începând de la 30 iunie 1998.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 septembrie 1996.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei

(1) JO L 262, 27.9.1976, p. 201.

(2) JO L 365, 31.12.1994, p. 1.

(3) JO L 398, 30.12.1989, p. 24.

(4) JO L 84, 5.4.1993, p. 1.

(5) JO L 161, 29.6.1994, p. 3.

(6) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(7) JO L 196, 26.7.1990, p.1.

ANEXĂ

În anexa I la Directiva 76/769/CEE, punctele 33-40 (inclusiv) se înlocuiesc cu următoarele puncte:

„Desemnarea substanțelor, a grupurilor de substanțe sau a preparatelor

Condiții privind restricțiile

33.	Cloroform CAS 67-66-3

34.	Tetraclorură de carbon CAS 56-23-5

35.	1,1,2 Tricloroetan CAS 79-00-5

36.	1,1,2,2 Tetracloroetan CAS 79-34-5

37.	1,1,1,2 Tetracloroetan CAS 630-20-6

38.	Pentacloroetan CAS 76-01-7

39.	1,1 Dicloroetan CAS 75-35-4

40	1,1,1 Tricloroetan CAS 71-55-6

Nu pot fi utilizate în concentrații egale sau mai mari de 0,1 % din greutatea substanțelor sau preparatelor plasate pe piață în vederea vânzării către marele public și/sau în aplicații difuze, precum curățarea suprafețelor și a materialelor textile.

Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziții comunitare privind clasificarea, ambalarea și etichetarea acestor substanțe periculoase și preparate, ambalajul acestor substanțe și preparate ce au concentrații de 0,1 % sau superioare este marcat în mod lizibil, de neșters, după cum urmează:

«A se utiliza doar în instalațiile industriale».

Prin derogare, această dispoziție nu se aplică:

(a)	produselor medicamentoase sau veterinare definite în Directiva 65/65/CEE (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/39/CEE (2);

(b)	produselor cosmetice definite în Directiva 76/768/CEE (3), astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 93/35/CEE (4).

(1) JO 22, 9.2.1965, p. 369/65.

(2) JO L 214, 24.8.1993, p. 22.

(3) JO L 262, 27.9.1976, p. 169.

(4) JO L 151, 23.6.1993, p. 32.”

Top