Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 62021TN0183

Cauza T-183/21: Acțiune introdusă la 7 aprilie 2021 – QP și alții/Consiliul și alții

JO C 217, 7.6.2021, p. 51–53 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

7.6.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/51

Acțiune introdusă la 7 aprilie 2021 – QP și alții/Consiliul și alții

(Cauza T-183/21)

(2021/C 217/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: QP și alți 15 reclamanți (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Pârâți: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și EULEX Kosovo

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

cu titlu principal:

—

în ceea ce privește raportul de muncă:

—

pentru toți reclamanții:

—

recalificarea raportului contractual al reclamanților în contract de muncă pe durată nedeterminată;

—

obligarea pârâților la despăgubirea reclamanților ca urmare a neafilierii la un sistem național de securitate socială, care urmează să fie stabilită pe baza legislației aplicabile;

—

obligarea pârâților la plata către reclamanți a dobânzilor aferente acestor sume;

—

stabilirea unui termen pentru părți pentru a evalua despăgubirea menționată care trebuie determinată pe baza legislației aplicabile în materie, potrivit principiilor enunțate de Tribunal în decizia care urmează să fie pronunțată;

—

pentru reclamanții al căror raport contractual a încetat prin decizia unilaterală a pârâților:

—

obligarea pârâților la plata unei indemnizații compensatorii de preaviz:

—

pentru reclamantul QP: 42 092,50 euro;

—

pentru reclamantul QT: 69 880,54 euro;

—

pentru reclamantul QU: 53 749,17 euro;

—

pentru reclamantul QV: 57 159,69 euro;

—

pentru reclamantul QY: 63 298,15 euro;

—

pentru reclamantul RB: 55 303,02 euro;

—

pentru reclamantul RD: 55 373,64 euro;

—

pentru reclamantul RF: 40 201,21 euro;

—

obligarea pârâților la plata către fiecare dintre reclamanți a unei indemnizații pentru concediere nelegală evaluată ex aequo et bono la 12 500 de euro pe an de vechime;

—

obligarea pârâților la plata către fiecare dintre reclamanții QP, QR, QS, QT, QU, QV, QW, QY, QZ, QZ, RA, RB, RC, RD și RE a diferenței de remunerație neplătite de la data reîncadrării salariale efectuate la 1 septembrie 2012;

—

obligarea pârâților la plata către reclamanți a dobânzilor aferente acestor sume;

—

în ceea ce privește celelalte drepturi:

—

constatarea faptului că reclamanții ar fi trebuit să fie recrutați ca agenți temporari ai unuia dintre primii trei pârâți și declararea faptului că primii trei pârâți au tratat reclamanții în mod nelegal și discriminatoriu, fără o justificare obiectivă, în ceea ce privește remunerarea acestora, drepturile lor la pensie și avantajele aferente, precum și în ceea ce privește garantarea unui post de muncă ulterior;

—

obligarea primilor trei pârâți la despăgubirea fiecăruia dintre reclamanți pentru prejudiciul suferit ca urmare a neaplicării remunerațiilor, a drepturilor la pensie, a indemnizațiilor și a avantajelor care decurg din aplicarea Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, cauzat de diferența de tratament nelegală;

—

obligarea pârâților la plata către reclamanți a dobânzilor aferente acestor sume;

—

stabilirea unui termen pentru părți pentru a evalua indemnizația menționată, ținând seama de gradul și de treapta în care reclamanții ar fi trebuit să fie angajați, de evoluția medie a remunerației, de evoluția carierelor lor, respectiv, de alocațiile pe care ar fi trebuit astfel să le perceapă în temeiul acestor contracte de agent temporar și compararea rezultatelor obținute cu remunerația percepută efectiv de reclamanți;

cu titlu subsidiar:

—

obligarea primilor trei pârâți la despăgubirea reclamanților în temeiul răspunderii lor extracontractuale pentru nerespectarea drepturilor fundamentale ale acestora, evaluată ex aequo et bono la 20 000 de euro pe an de vechime;

—

obligarea pârâților la plata către reclamanți a dobânzilor aferente acestor sume;

—

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamanții invocă șapte motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe abuzul de drept în utilizarea succesivă a unor contracte pe durată determinată și pe încălcarea principiului proporționalității. Reclamanții invocă aplicarea dreptului material aplicabil contractelor lor și solicită recalificarea contractelor lor de muncă în cadrul instituțiilor în contracte de muncă pe durată nedeterminată, precum și plata retroactivă a drepturilor lor sociale și, pentru unii dintre aceștia, plata unei indemnizații compensatorii de preaviz.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și al nediscriminării. În opinia reclamanților, cadrul juridic pe care pârâții l-au instituit cu privire la încheierea de contracte individuale de muncă internaționale este, pe de o parte, discriminatoriu în raport cu condițiile de angajare a celorlalți agenți ai Uniunii, pe de altă parte, neclar și, în sfârșit, contrar normelor de ordine publică europeană, inclusiv valorilor și principiilor consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe insecuritatea juridică și pe încălcarea dreptului la bună administrare.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului consultării reprezentanților personalului.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea Codului european al bunei conduite administrative.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la libera circulație a lucrătorilor.
Top