1)

Articolul 1 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE (1), astfel cum au fost analizate prin cauza C-186/16, Andriciuc și alții, trebuie interpretate în sensul că instanța națională este obligată, în cazul unei clauze de risc valutar care reia o dispoziție națională, să analizeze cu prioritate incidența interdicției prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din directivă sau să analizeze respectarea de către profesionist a obligației de informare care intră în obiectul de reglementare al articolului 4 alineatul (2) din directivă, fără o analiză prealabilă a dispozițiilor articolului 1 alineatul (2) din directivă?

2)

Articolul 1 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretate în sensul că, în situația nerespectării obligației de informare a consumatorului, prealabilă încheierii contractului de credit, profesionistul se poate prevala de dispozițiile articolului 1 alineatul (2) din directivă, astfel încât clauza contractuală de risc valutar care reia o dispoziție legală națională să fie exclusă de la analiza caracterului abuziv?