—

anularea deciziei Comisiei din 14 iunie 2018 adoptată în procedura inițiată ca urmare a plângerii pentru abuz de poziție dominantă introduse împotriva grupului Velux la Comisie la 12 iulie 2012 de Fakro sp. z o. o. (nr. AT.40026 Velux);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe nemotivarea deciziei atacate, care a condus la stabilirea de către Comisie a lipsei interesului Uniunii Europene de a continua examinarea cazului.

Reclamanta consideră că Comisia nu a adoptat o poziție definitivă nici cu privire la condițiile prealabile care trebuie îndeplinite pentru a se putea constata un abuz de poziție dominantă, nici cu privire la cele șapte categorii de fapte invocate. În examinarea motivului referitor la recurgerea de către întreprinderea aflată în poziție dominantă la prețuri de ruinare, Comisia și-a întemeiat, fără rezerve, decizia pe argumentele acestei întreprinderi, ignorând argumentele reclamantei și fără a proceda la o analiză, cel puțin simplificată, a problemei. Reclamanta apreciază că introducerea de către întreprinderea aflată în poziție dominantă a unei „fighter brand” avea ca unic obiectiv să împiedice accesul sau dezvoltarea concurenților pe piață; rabaturile la investiții practicate de această întreprindere au un caracter selectiv, exclusiv și discriminatoriu, cu încălcarea articolului 102 TFUE. Reclamanta consideră că probele stabilesc în mod clar că întreprinderea aflată în poziție dominantă a încheiat contracte de exclusivitate, cu încălcarea articolului 102 TFUE, și că o procedură de investigație nu ar necesita consacrarea unor resurse importante în acest sens, ci numai verificarea datelor și a probelor pe care le-a prezentat.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, în raport cu o eroare vădită de apreciere cu privire la lipsa interesului Uniunii Europene de a continua examinarea cazului.

Au trecut mai mult de 71 de luni între depunerea plângerii și decizia de respingere. Lentoarea acțiunii Comisiei nu este justificată de nicio împrejurare deosebită. Comisia are o cunoaștere aprofundată a pieței europene a ferestrelor pentru acoperișuri. Lentoarea acțiunii Comisiei este de natură să o împiedice pe reclamantă să își valorifice drepturile în fața autorităților naționale de protecție a concurenței ca urmare a termenului de prescriere a acțiunilor prevăzut în dreptul național.

3.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 (1), întrucât Comisia i-a refuzat reclamantei accesul la dosar, ceea ce a privat-o pe aceasta de dreptul său efectiv la apărare.

Conform dispozițiilor în vigoare, atunci când Comisia informează un reclamant cu privire la intenția sa de a respinge o plângere, acesta are un drept de acces la documentele pe care se bazează aprecierea provizorie a Comisiei. În prezenta cauză, Comisia a refuzat să îi acorde reclamantei un asemenea acces. În plus, Comisia a săvârșit o eroare de drept în raport cu principiile care trebuie luate în considerare în aprecierea interesului Uniunii Europene, omițând să analizeze în mod fiabil natura și efectele actelor reproșate întreprinderii aflate în poziție dominantă.