22.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 22/49

—

anularea în parte a deciziei atacate, în măsura în care califică, la articolul 3, „contribuțiil[e] C2 acordate de STIF în cadrul CT2” ca fiind o „[s]chem[ă] de ajutor pusă în aplicare în mod ilegal”, dar compatibilă cu piața internă;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE prin decizia atacată în speță, mai precis prin Decizia (UE) 2017/1470 a Comisiei Europene din 2 februarie 2017 privind schemele de ajutor SA.26763 2014/C (ex 2012/NN) puse în aplicare de Franța în favoarea întreprinderilor de transport cu autobuzul în regiunea Île-de-France (JO 2017, L 209, p. 24). Comisia ar fi săvârșit o asemenea încălcare întrucât a calificat contribuția C2 din cadrul CT2 drept ajutor de stat, considerând că măsura conferea un avantaj economic beneficiarilor săi.

Reclamantul consideră în plus că, în analiza sa, Comisia a săvârșit mai multe erori de drept și de apreciere atunci când a concluzionat că al patrulea criteriu din jurisprudența Altmark nu era îndeplinit în speță.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nemotivarea deciziei atacate în ceea ce privește nerespectarea celui de al patrulea criteriu din jurisprudența Altmark și existența unui avantaj economic.