20.4.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/28

—

Anularea hotărârii atacate în măsura în care reduce la 106 200 000 de euro cuantumul amenzii aplicate prin decizie societăților ENI și Versalis;

—

respingerea în tot a acțiunii formulate în primă instanță;

—

obligarea reclamanților din primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două grade de jurisdicție.

(i)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a reținut încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare al ENI, aplicând o majorare în temeiul unei încălcări repetate, la amenda aplicată în solidar societăților ENI și Versalis pentru două încălcări săvârșite în trecut de societăți controlate în proporție de 100 % sau aproape 100 % de ENI, deși cele două decizii prin care s-au constatat astfel de încălcări nu fuseseră adresate ENI (care nu primise, așadar, o comunicare privind obiecțiunile pentru încălcările menționate). În special, Tribunalul ar fi ignorat faptul că, în legătură cu constatarea încălcării repetate, dreptul la apărare este garantat dacă, în momentul în care Comisia își anunță intenția de a imputa încălcarea repetată, aceasta dă părților posibilitatea de a demonstra că nu sunt îndeplinite condițiile corespunzătoare. Tribunalul a omis, în plus, să aprecieze că, stabilind încălcarea repetată pentru o încălcare succesivă a normelor de concurență, Comisia nu sancționează retroactiv prima încălcare, ci deduce pur și simplu consecințele din faptul că aceeași întreprindere (entitate economică) a săvârșit o nouă încălcare.

(ii)

Tribunalul a depășit limitele competenței sale și a încălcat principiul disponibilității, articolul 21 din Statutul Curții, precum și articolul 44 alineatul (1) și articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, pronunțându-se asupra unei probleme de drept (referitoare la o pretinsă încălcare a principiului egalității de tratament la calcularea amenzii) care nu fusese ridicată de reclamanți în cererea introductivă.

(iii)

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept cu ocazia interpretării și aplicării principiului egalității de tratament în raport cu „coeficientul de multiplicare” în scop de descurajare și nu a motivat corespunzător acest aspect. În special, Tribunalul a ignorat marja de discreție a Comisiei în cadrul stabilirii amenzilor în lumina circumstanțelor relevante, obligând-o să recurgă la un calcul pur matematic pentru a fixa coeficientul de multiplicare care trebuia aplicat ENI și Versalis. În plus, Tribunalul a solicitat eronat Comisiei să asigure o proporționalitate directă între procentajul de majorare a amenzii în scop de descurajare și cifra de afaceri a întreprinderilor, iar nu între coeficienții de multiplicare sau amenzile rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare (amenzile multiplicate) și cifra de afaceri globală a întreprinderilor.