16.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 79/30

—

Anularea scrisorii Comisiei din 21 decembrie 2012 în cazul COMP/39.396 — Carbură de calciu, în măsura în care prin aceasta:

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri.

1.

Prin intermediul primului motiv se susține că Comisia nu avea o bază legală pentru a aplica dobânzi în ceea ce privește perioada vizată de ordonanța privind măsurile provizorii din 20 octombrie 2009, adoptată fără citarea Comisiei, întrucât prin aceasta s-a suspendat executarea articolului 2 din Decizia C(2009) 5791 în măsura în care privea reclamanta. În aceste condiții, amenda nu a devenit „exigibilă” în sensul articolului 79 litera (c) din normele de aplicare (1). Potrivit principiului accessorium sequitur principale, dobânzile aferente amenzii curg doar de la data la care amenda este exigibilă.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv se susține că, în ceea ce privește perioada vizată de ordonanța privind măsurile provizorii, aplicarea unei rate a dobânzii moratorii de 4,5 % încalcă încrederea legitimă a reclamantei, întrucât prin ordonanța privind măsurile provizorii din 2 martie 2011 s-a suspendat obligația acesteia de a constitui o garanție bancară pentru a evita recuperarea imediată a amenzii care i-a fost aplicată conform articolului 2 din Decizia C(2009) 5791. Aceasta a făcut ca reclamanta să fie în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă ar fi constituit garanția bancară. În consecință, reclamanta a fost îndreptățită să se întemeieze pe încrederea legitimă, creată prin scrisoarea Comisiei din 24 iulie 2009 de notificare a Deciziei C(2009) 5791, că rata dobânzii aferente amenzii care va fi plătită va fi cea prevăzută la articolul 86 alineatul (5) din normele de aplicare.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv se susține că aplicarea unei rate a dobânzii moratorii de 4,5 % pentru perioadele vizate de ordonanțele privind măsurile provizorii lipsește de efect util aceste ordonanțe, întrucât rațiunea pentru care s-au prevăzut două rate ale dobânzii la articolul 86 alineatul (2) litera (b) și la articolul 86 alineatul (5) din normele de aplicare este aceea de a stimula întreprinderile să constituie o garanție bancară și, invers, de a le penaliza pe acelea care refuză să plătească amenda la scadență sau să constituie o garanție bancară corespunzătoare. Reclamanta nu ar trebui penalizată prin aplicarea unei rate a dobânzii cu caracter punitiv pentru motivul că nu a constituit garanția bancară în condițiile în care Tribunalul (i) a suspendat executarea amenzii și (ii) a constatat că era obiectiv imposibil pentru reclamantă să constituie o garanție bancară.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv se susține că aplicarea unei rate a dobânzii moratorii de 4,5 % pentru perioadele vizate de ordonanțele privind măsurile provizorii încalcă principiul proporționalității. Ar fi disproporționată penalizarea reclamantei prin aplicarea ratei dobânzii prevăzute la articolul 86 alineatul (2) litera (b) din normele de aplicare în condițiile în care (i) amenda nu este executorie, iar (ii) instanța UE a stabilit că reclamanta nu poate să plătească amenda, și nici să constituie o garanție bancară corespunzătoare.