EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62009TN0505
Case T-505/09: Action brought on 16 December 2009 — Carlyle v OHIM — Mascha & Regner Consulting (CAFE CARLYLE)
Cauza T-505/09: Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (CAFE CARLYLE)
Cauza T-505/09: Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (CAFE CARLYLE)
JO C 51, 27.2.2010, p. 36–37
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
27.2.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 51/36 |
Acțiune introdusă la 16 decembrie 2009 — Carlyle/OAPI — Mascha & Regner Consulting (CAFE CARLYLE)
(Cauza T-505/09)
2010/C 51/70
Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza
Părțile
Reclamantă: The Carlyle, LLC (St. Louis, Statele Unite) (reprezentanți: E. Cornu, E. De Gryse și D. Moreau, avocați)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mascha & Regner Consulting KEG (Viena, Austria)
Concluziile reclamantei
— |
anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 octombrie 2009 în cauza R 239/2009-4; și |
— |
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul cererii de decădere: marca verbală „CAFE CARLYLE”, pentru servicii din clasa 42.
Titularul mărcii comunitare: reclamanta.
Partea care solicită decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.
Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de decădere.
Decizia camerei de recurs: declară decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare în cauză.
Motivele invocate: încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a utilizat o interpretare prea restrictivă a noțiunii „utilizare serioasă”. Mai mult, camera de recurs a omis: (i) să ia în considerare în mod adecvat elementele de probă privind utilizarea prezentate de reclamantă diviziei de anulare; (ii) să aprecieze în mod corect domeniul de aplicare al respectivelor elemente de probă; și (iii) să efectueze o analiză globală a acestora.