52008DC0115

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 27.2.2008

COM(2008) 115 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR

O abordare europeană comună în domeniul fondurilor suverane de investiţii

I. Introducere 3

II. INVESTIŢIILE FSI: definirea şi abordarea problematicii 4

2.1. Prezentarea contextului: creşterea rapidă a influenţei fondurilor suverane în sistemul financiar internaţional 4

2.2. Aspecte legate de investiţiile fondurilor suverane 4

2.3. Dezbaterea internaţională privind fondurile suverane: demararea procesului de identificare a unor principii comune 6

III. îmbunătăţirea cadrului pentru investiţiile fondurilor suverane 7

3.1. Regulile internaţionale şi cadrul european aplicabile investiţiilor fondurilor suverane 7

3.2. Justificarea unei abordări comune 8

IV. CALEA DE URMAT: principii vizând adoptarea unei strategii comunitare în domeniul fondurilor suverane 9

4.1. Opţiuni pentru o abordare europeană comună a problematicii FSI 9

4.2. Principii vizând adoptarea unei abordări europene comune faţă de FSI în calitate de investitori 10

4.3. Consolidarea încrederii în funcţionarea fondurilor suverane: contribuţia europeană la un cod de conduită pentru ţările finanţatoare ale fondurilor suverane şi pentru fondurile suverane 11

V. Concluzii 12

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR

O abordare europeană comună în domeniul fondurilor suverane de investiţii(Text cu relevanţă pentru SEE)

I. INTRODUCERE

În general, fondurile suverane de investiţii sunt definite ca instrumente de investiţii publice, care gestionează un portofoliu diversificat de active financiare interne şi internaţionale. Fondurile suverane au fost create în anii 1950, când unele ţări, mari exportatoare de materii prime - în special ţările bogate în petrol - căutau o modalitate de investire a fondurilor rezultate din rezervele valutare. Deşi există de mai bine de cincizeci de ani, aceste fonduri s-au extins rapid în ultimul deceniu, devenind o sursă de investiţii de o importanţă fundamentală la nivel de sistem. Fondurile suverane pot oferi o sursă de investiţii şi de lichidităţi într-o perioadă de presiune intensă. Totuşi, în calitatea lor de instrumente investiţionale publice, ele pot da naştere unor întrebări referitoare la riscul ca, eventual, aceste investiţii să afecteze funcţionarea normală a economiilor de piaţă. Conform tuturor estimărilor, fondurile suverane vor continua să crească rapid ca dimensiune şi ca număr: o creştere rapidă, care amplifică deopotrivă oportunităţile pe care le oferă şi preocupările pe care le suscită.

Prin urmare, nu este surprinzător că influenţa tot mai mare a fondurilor suverane a atras atenţia în mai multe economii dezvoltate şi a declanşat o dezbatere în cadrul forurilor internaţionale. În UE, mai multe state membre reflectează la strategia pe care să o adopte în faţa acestui fenomen.

Angajamentul în favoarea deschiderii pieţelor faţă de investiţii şi a liberei circulaţii a capitalurilor a fost un principiu de lungă durată al UE şi reprezintă cheia succesului într-un sistem internaţional din ce în ce mai globalizat. În calitate sa de primă putere comercială a lumii, de cea mai importantă sursă şi, totodată, destinaţie a investiţiilor străine directe, UE este unul dintre principalii beneficiari ai unui sistem economic mondial deschis. Aceasta este hotărâtă să menţină în continuare pieţele sale deschise pentru investiţii[1].

Interesele legitime ale cetăţenilor şi ale operatorilor de pe piaţă europeană, precum şi avantajele pe care le implică problematica siguranţei chiar pentru fondurile suverane în sine, subliniază necesitatea creşterii gradului de transparenţă, previzibilitate şi coerenţă în acest domeniu. În calitatea sa de actor mondial de prim plan, UE are, deopotrivă, capacitatea şi iniţiativa de a încuraja adoptarea unui răspuns comun la provocările lansate de fondurile suverane şi de a participa pe deplin la dezbaterea care se desfăşoară în prezent în forurile economice mondiale. Această abordare comună trebuie văzută ca având un caracter complementar în raport cu prerogativele de care se bucură statele membre privind utilizarea legislaţiei lor interne, în conformitate cu tratatul.

Prezenta comunicare abordează aspectele pe care le implică fondurile suverane în calitate de categorie specială de investiţii transfrontaliere. Ea arată cum o abordare comună poate asigura echilibrul potrivit între îndepărtarea preocupărilor suscitate de fondurile suverane şi menţinerea avantajelor comune oferite de un mediu deschis pentru investitori.

II. INVESTIŢIILE FSI: definirea şi abordarea problematicii

2.1. Prezentarea contextului: creşterea rapidă a influenţei fondurilor suverane în sistemul financiar internaţional

În ultimul deceniu, fondurile suverane au cunoscut o creştere rapidă. Iniţial, acestea se limitau la un număr restrâns de ţări. Astăzi, mai multe de treizeci de state au FSI[2], dintre care 20 de noi fonduri au fost create din anul 2000 până în prezent. Faptul că economiile statelor producătoare de petrol şi ale economiile statelor asiatice au înregistrat în mod constant excedente, a permis acumularea de rezerve mult peste nivelul necesar gestionării variaţiilor cursului de schimb. O parte a acestor rezerve a fost plasată în fonduri suverane. Activele gestionate de fondurile suverane sunt estimate la 1,5-2,5 mii de miliarde USD – echivalentul a aproximativ jumătate din rezervele oficiale mondiale sau a activelor combinate ale tuturor fondurilor de investiţii speculative şi ale fondurilor de investiţii private. Astfel, fondurile suverane reprezintă o parte mică, dar importantă a capitalizării bursiere mondiale, care atinge 50 mii de miliarde de dolari. Chiar dacă estimările variază cu privire la volumul viitor al fondurilor suverane, este evident că această tendinţă de creştere se va menţine[3].

Fondurile suverane se disting faţă de celelalte instrumente investiţionale prin finanţarea publică de care beneficiază. În general, fondurile suverane sunt finanţate de rezervele valutare acumulate în ţările finanţatoare, dar sunt gestionate separat de rezervele oficiale. De obicei, fondurile suverane adoptă o strategie investiţională diversificată, acceptând un nivel mai ridicat de risc, în vederea obţinerii unor profituri mai substanţiale. Portofoliile fondurilor suverane includ o gamă mai diversificată de active financiare, inclusiv titluri de valoare cu venit fix, dar şi acţiuni, bunuri imobiliare şi investiţii alternative.

2.2. Aspecte legate de investiţiile fondurilor suverane

Investiţiile fondurilor suverane oferă oportunităţi economiilor beneficiare….

Dacă mare parte a investiţiilor efectuate de către fondurile suverane sunt direcţionate către economiile naţionale ale ţărilor finanţatoare, acestea operează, deopotrivă, şi la nivel internaţional. Astfel, ele contribuie la buna funcţionare a pieţei mondiale de capital şi asigură finanţare pentru investiţii mondiale. Perspectiva strategică, în general pe termen lung, a fondurilor suverane poate contribui, de asemenea, la întărirea stabilităţii sistemului financiar internaţional.

Situaţia financiară actuală a evidenţiat rolul pozitiv pe care îl pot avea fondurile suverane în calitate de factor de stabilitate. Dificultăţile întâmpinate pe pieţele de credit începând cu mijlocul anului 2007 au antrenat o lipsă de lichidităţi pe mai multe pieţe financiare cheie şi au sporit presiunea exercitată asupra fondurilor proprii ale instituţiilor financiare. Mai multe dintre aceste instituţii au fost recapitalizate datorită investiţiilor fondurilor suverane. Astfel, investiţiile fondurilor suverane au contribuit la consolidarea sistemului bancar mondial şi la menţinerea încrederii în sistemul financiar internaţional, în ansamblul său.

Un alt avantaj potenţial oferit de fondurile suverane, care are o relevanţă specială pentru UE, se referă la euro. Dată fiind tendinţa pe care o au de diversificare a investiţiilor, fondurile suverane ar putea susţine rolul internaţional al euro pe termen mediu. Rezervele valutare tind să fie plasate în active lichide şi sigure, exprimate într-o monedă care generează costuri de schimb valutar reduse – ceea ce poate favoriza dolarul american. Fondurile suverane au o mai mare libertate în a-şi alege investiţiile, ceea ce poate însemna o pondere mai mare a activelor în euro în cadrul acestor fonduri, decât cea constatată în prezent în cazul rezervelor. Dacă o utilizare sporită la nivel internaţional a euro ar aduce în mod cert avantaje, o orientare bruscă a fondurilor suverane către moneda europeană ar putea exercita o presiune nedorită asupra acesteia prin creşterea cursului de schimb şi, în consecinţă, ar trebui evitată.

Dar provoacă şi îngrijorări…

În ciuda avantajelor aduse de investiţiile fondurilor suverane, anumite preocupări au fost formulate de către ţările beneficiare, inclusiv în UE. La nivel macroeconomic, creşterea influenţei fondurilor suverane evidenţiază gravitatea dezechilibrelor de conturi curente în economia mondială, care sunt provocate de manipularea ratelor de schimb de către unele state care beneficiază de excedente. Acumularea de rezerve, în vederea investirii lor de către fondurile suverane nu trebuie să devină un scop în sine. Statele care deţin fonduri suverane trebuie să demonstreze că nu frânează aprecierea monedei lor naţionale, pentru a acumula mai multe active valutare pentru fondurile lor.

O preocupare mai specială suscitată de investiţiile fondurilor suverane în acţiuni se referă la lipsa de transparenţă a funcţionării unora dintre aceste fonduri şi la posibila lor utilizare ca mijloace pentru a dobândi controlul strategic. Această preocupare le distinge faţă de alte tipuri de fonduri de investiţii. Mai precis, faptul că - oricare ar fi motivaţia lor iniţială – investiţiile fondurilor suverane în anumite sectoare pot fi utilizate în alte scopuri decât obţinerea unui profit maxim, provoacă un anumit disconfort. De exemplu, obiectivele investiţionale pot reflecta dorinţa de a obţine tehnologie şi expertiză în folosul intereselor strategice naţionale, în loc ca acestea să fie ghidate de interese comerciale normale, privind dezvoltarea unor noi produse şi pieţe. Totodată, participaţiile pot influenţa procesul decizional în întreprinderile care desfăşoară activităţi în domenii de interes strategic sau controlează canalele de distribuţie, care prezintă interes pentru ţările finanţatoare. La un nivel mai general, deciziile comerciale şi de investiţii ar putea fi influenţate pentru a servi interesul politic al ţărilor deţinătoare de fonduri suverane. Cu toate că, în majoritatea cazurilor, fondurile suverane sunt investitori de portofoliu şi au evitat să achiziţioneze acţiuni de control sau să joace un rol oficial în procesul decizional al societăţilor, au fost exprimate preocupări cu privire la posibilitatea ca fondurile suverane să încerce să achiziţioneze acţiuni de control în cadrul acestora. Anumite ţări care deţin fonduri suverane au recunoscut iau luat în calcul considerente de siguranţă naţională şi solicită un cadru investiţional clar şi fiabil, precum şi precizări privind sectoarele în care fondurile ar trebui să nu poată fi plasate..

2.3. Dezbaterea internaţională privind fondurile suverane: demararea procesului de identificare a unor principii comune

Problematica investiţiilor fondurilor suverane nu se limitează la Europa. Acestea reprezintă, prin însăşi natura lor, un subiect de interes internaţional. Rolul fondurilor suverane în sistemul financiar internaţional a fost discutat atât în ţările deţinătoare de astfel de fonduri, cât şi în ţările beneficiare.

Ţările beneficiare au subliniat că fondurile suverane ar trebui să-şi fundamenteze deciziile investiţionale exclusiv pe obiective economice şi să facă concurenţă loială investitorilor din sectorul privat. În acest scop, ţările beneficiare au solicitat fondurilor suverane o mai mare transparenţă. Aceasta implică luarea în considerare a unor aspecte precum standardele de transparenţă privind valoarea activelor gestionate, obiectivele şi strategiile de investiţii, alocarea ţintă a portofoliilor, sistemele de gestionare a riscurilor şi controalele interne. Creşterea gradului de transparenţă este importantă şi pentru a se asigura că supravegherea mondială a pieţelor financiare se aplică şi fondurilor suverane. În plus, ţările beneficiare au solicitat instituirea unor structuri adecvate de guvernanţă în cadrul fondurilor suverane, apte să garanteze o repartizare clară a drepturilor şi a obligaţiilor între guvernele finanţatoare şi gestionarii fondurilor suverane, precum şi înfiinţarea unui sistem eficient de control şi de echilibru în ceea ce priveşte deciziile privind investiţiile. În schimb, ţările beneficiare au admis că orice constrângeri impuse investiţiilor fondurilor suverane ar trebui să se bazeze pe o evaluare obiectivă a situaţiei, într-un cadru stabil de reguli şi proceduri.

Unele state beneficiare au examinat deja sau şi-au anunţat intenţia de a examina investiţiile fondurilor suverane pentru a-şi proteja interesele naţionale legitime. SUA şi-au revizuit legislaţia cu privire la verificarea anumitor tranzacţii care implică un control guvernamental extern şi au consecinţe asupra securităţii naţionale. SUA au subliniat responsabilităţile care revin deopotrivă ţărilor finanţatoare şi ţărilor beneficiare şi au evidenţiat principiile pe care se aşteaptă ca investitorii să le urmeze. În octombrie 2007, miniştrii de finanţe ai G7 au invitat organizaţiile multilaterale importante, precum FMI şi OCDE, să lanseze un proces de reflecţie privind rolul FSI şi mecanismele capabile să răspundă la provocările pe care acestea le lansează.

În prezent, FMI elaborează un cod de conduită pentru fondurile suverane, în cooperare cu ţările care deţin astfel de fonduri. Acest cod ar putea viza structura de guvernanţă/instituţională, gestionarea riscurilor, transparenţa/comunicarea informaţiilor şi responsabilitatea. Unele ţări care deţin fonduri suverane sunt sensibile la preocupările exprimate şi au susţinut ideea elaborării unui cod de conduită sau ale celor mai bune practici. O masă rotundă organizată de FMI, în noiembrie 2007, a reunit gestionarii de active şi de rezerve publice şi a abordat, în principal, aspecte legate de transparenţa fondurilor suverane. În acest cadru, se evaluează practicile existente la nivelul fondurilor suverane şi, ulterior, se va redacta un document privind cele mai bune practici. Şi în cadrul OCDE, ţările beneficiare cooperează pentru identificarea celor mai bune practici privind cadrul investiţional pentru fondurile suverane, pe baza principiilor de nediscriminare, transparenţă, previzibilitate şi responsabilitate.

III. ÎMBUNăTăţIREA CADRULUI PENTRU INVESTIţIILE FONDURILOR SUVERANE

3.1. Regulile internaţionale şi cadrul european aplicabile investiţiilor fondurilor suverane

Recenta preocupare pentru îmbunătăţirea guvernanţei fondurilor suverane nu înseamnă însă că, în prezent, aceste fonduri operează într-un vid juridic. În Europa, la nivelul UE şi al statelor membre, există un sistem cuprinzător de reglementare a stabilirii şi operaţiunilor investitorilor străini, care se aplică fondurilor suverane exact în acelaşi mod ca oricărui alt investitor străin. Din momentul investirii în active europene, fondurile suverane trebuie să respecte legislaţia economică şi socială a UE şi a statelor membre, la fel ca oricare alţi investitori.

Cadrul juridic internaţional nu este încă pe deplin dezvoltat, dar un ansamblu de reguli ale OMC şi OCDE, precum şi acordurile bilaterale şi sectoriale stabilesc un număr de obligaţii internaţionale care fixează cadrul în care UE poate să acţioneze.

CE şi statele sale membre sunt supuse acestor obligaţii atunci când au în vedere adoptarea de măsuri privind investiţiile fondurilor suverane, exact ca în cazul măsurilor referitoare la oricare alte investiţii. Totodată, atât acordurile bilaterale din cadrul OMC, cât şi acordurile bilaterale cu CE prevăd excepţii din motive de ordine şi siguranţă publică, care permit adoptarea de măsuri bazate pe motive reale de securitate naţională.

În ceea ce priveşte cadrul juridic al UE, investiţiile efectuate de fondurile suverane în UE se supun aceloraşi reguli şi controale aplicabile oricărei alte forme de investiţii, externe sau interne, respectându-se principiile liberei circulaţii a capitalurilor între statele membre, precum şi între statele membre şi ţările terţe, prevăzute la articolul 56 din Tratatul CE.

Libera circulaţie a capitalurilor nu este absolută. Ca principiu fundamental al Tratatului CE, aceasta poate fi reglementată, în două privinţe, la nivel comunitar, în temeiul articolului 57 alineatul (2): în primul rând, Comunitatea poate adopta, cu majoritate calificată, măsuri privind libera circulaţie a capitalurilor din ţări terţe, atunci când acestea implică investiţii directe. În al doilea rând, nu este exclus ca la nivel comunitar să se poată introduce – prin decizie unanimă – măsuri care restricţionează investiţiile directe.

Regulamentul privind concentrările economice permite statelor membre să adopte măsurile necesare în vederea protejării intereselor lor legitime, altele decât cele concurenţiale. Măsurile respective trebuie să fie necesare, nediscriminatorii şi proporţionale, precum şi compatibile cu alte dispoziţii ale legislaţiei comunitare. Siguranţa publică, pluralismul mijloacelor de comunicare în masă şi normele prudenţiale sunt considerate interese legitime, în timp ce alte interese pot fi considerate legitime, de la caz la caz, prin înaintarea unei notificări către Comisie.

În ceea ce priveşte legislaţia naţională , statele membre dispun de instrumente interne care ar putea fi utilizate pentru a controla şi a impune anumite condiţii investiţiilor fondurilor suverane sau oricăror alţi investitori; statele membre pot, de asemenea, să adopte măsuri noi, în măsură să răspundă unor eventuale necesităţi specifice, atât timp cât aceste măsuri sunt compatibile cu tratatul, proporţionale şi nediscriminatorii şi nu contravin obligaţiilor internaţionale.

Curtea Europeană de Justiţie a formulat recomandări privind modalitatea în care statele membre pot adopta aceste măsuri naţionale în deplină compatibilitate cu dispoziţiile tratatului, subliniind că motivele strict economice nu pot justifica niciodată obstacole interzise prin tratat[4]. De asemenea, Curtea a formulat criterii pentru evaluarea proporţionalităţii sistemelor de autorizare: acestea trebuie să aibă drept obiectiv protejarea interesului general legitim şi să prevadă termene stricte pentru exercitarea dreptului de veto; activele sau deciziile vizate privind gestionarea trebuie să fie menţionate în mod explicit, iar criteriile stabile şi obiective ale sistemului să facă obiectul unui control jurisdicţional eficace[5].

În ultimul rând, există posibilitatea de supraveghere şi control, în mod permanent, a comportamentului fondurilor suverane în calitate de investitori, prin intermediul cadrului de reglementare, care oferă un instrument eficace pentru protejarea intereselor publice, indiferent cine deţine activele. Acesta este, în special, cazul industriilor de reţea.

3.2. Justificarea unei abordări comune

În consecinţă, UE dispune de instrumente pentru soluţionarea problemelor care pot rezulta din operaţiunile fondurilor suverane. De asemenea, statele membre dispun de competenţele necesare, în temeiul tratatului, pentru abordarea aspectelor legate de ordinea şi siguranţa publică. În plus, până în prezent fondurile suverane s-au comportat ca investitori fiabili, iar activităţile lor nu au creat probleme în funcţionarea pieţei interne. Cu toate acestea, experienţa recentă arată că lipsa de transparenţă a unor fonduri suverane riscă să provoace reacţii defensive. Într-adevăr, în ultimele luni, mai multe state membre s-au aflat sub presiunea de a-şi actualiza legislaţia naţională şi de a examina posibilitatea de a aplica unele excepţii cu privire la transpunerea principiilor liberei circulaţii a capitalurilor şi a libertăţii de stabilire. Această presiune nu poate decât să sporească odată cu viitoarea creştere prognozată a fondurilor suverane, ca dimensiune şi importanţă. În consecinţă, creşterea gradului de transparenţă, previzibilitate şi responsabilitate a operaţiunilor fondurilor suverane este justificată. Prin îndepărtarea preocupărilor inutile se facilitează menţinerea unui mediu investiţional deschis, care permite UE şi statelor sale membre să profite în continuare de beneficiile investiţiilor fondurilor suverane.

Sunt trei motive pentru o abordare europeană comună în domeniul fondurilor suverane:

- În primul rând, întrucât fondurile suverane reprezintă o miză globală, soluţiile multilaterale sunt mai avantajoase decât răspunsurile naţionale individuale. O abordare internaţională poate aduce un anumit grad de siguranţă şi poate permite fondurilor suverane să adopte decizii investiţionale în contextul unei abordări comune. Iniţiativele care se derulează în prezent la nivel multilateral vor promova o viziune comună asupra provocărilor lansate de fondurile suverane şi a eventualelor mecanisme de abordare a acestora. O abordare europeană comună ar permite UE să exercite o influenţa europeană maximă în aceste discuţii internaţionale. Acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte dialogul cu ţările terţe, inclusiv cu acelea care deţin şi/sau care în operează fondurile suverane.

- În al doilea rând, necesitatea imperioasă de menţinere a unei pieţe interne funcţionale, bazate pe reguli deschise şi nediscriminatorii justifică adoptarea unei abordări comune. O serie de răspunsuri necoordonate ar avea un efect de fragmentare a pieţei interne şi ar prejudicia economia europeană în întregul său. Într-o piaţă unică integrată, avantajele măsurilor individuale pot fi iluzorii. Diversitatea interpretărilor şi abordărilor riscă să creeze noi căi de eludare a regulilor şi de direcţionare a investiţiilor în afara Europei – un efect de descurajare, care ar putea să se propage de la fondurile suverane către alţi investitori potenţiali. Asemenea riscuri ar fi reale dacă statele membre ar acţiona pe cont propriu, în mod necoordonat, şi ar dezvolta mecanisme anevoioase şi constrângătoare de control sau condiţionare a investiţiilor. Aplicarea dispoziţiilor tratatului împiedică o asemenea evoluţie.

- În cele din urmă, unul din principalele obiective ale politicii comerciale a UE este deschiderea pieţelor ţărilor terţe către investitorii comunitari, pe baza aceloraşi principii care se aplică pieţei interne. Aceste eforturi ar fi mai dificile dacă UE ar fi percepută ca impunând bariere pe teritoriul său.

IV. CALEA DE URMAT: PRINCIPII VIZÂND ADOPTAREA UNEI STRATEGII COMUNITARE ÎN DOMENIUL FONDURILOR SUVERANE

4.1. Opţiuni pentru o abordare europeană comună a problematicii FSI

Abordarea UE are drept obiectiv menţinerea unui cadru juridic clar, predictibil şi fiabil, care favorizează pieţele deschise de capital şi investiţiile în întreaga lume. UE şi statele sale membre pot şi trebui să fie în măsură să protejeze obiectivele strategice legitime fără a cădea în capcana protecţionismului. Totodată, UE trebuie să menţină echilibrul între măsurile adoptate faţă de investiţiile ţărilor terţe şi acţiunile întreprinse în contextul pieţei interne, cu privire la investiţiile UE.

În dezbaterea publică pe acest subiect s-au formulat diferite propuneri privind posibile căi de urmat în formularea unui răspuns european în domeniul fondurilor suverane. Printre acestea s-au numărat înfiinţarea unui comitet UE pentru investiţiile străine, care să reflecte dispoziţiile adoptate în SUA în acest sens, stabilirea unui mecanism de selecţionare la nivel comunitar sau a unui sistem de emitere de „acţiuni de aur” pentru investiţiile străine necomunitare. Toate aceste propuneri riscă să transmită un semnal înşelător - că UE revine asupra angajamentului său în favoarea unui regim deschis de investiţii. De asemenea, aceste propuneri ar fi difícil de armonizat cu dreptul comunitar şi cu obligaţiile internaţionale.

În schimb, Comisia consideră că promovarea unui efort de cooperare între ţările beneficiare, FSI şi ţările finanţatoare ale acestor fonduri în vederea stabilirii unui set de principii care să asigure transparenţa, previzibilitatea şi responsabilitatea investiţiilor fondurilor suverane reprezintă abordarea corectă în domeniu. Este esenţial ca toţi actorii importanţi să se implice în mod activ în crearea unui cadru echilibrat şi stabil, aplicabil pentru investiţiile fondurilor suverane şi să şi-l poată asuma pe deplin.

Această abordare comportă două aspecte. CE se aşteaptă ca fondurile suverane să se conformeze, din proprie iniţiativă, anumitor standarde privind transparenţa şi guvernanţa – pentru a asigura o claritate suficientă, în măsură să îndepărteze preocupărilor publice. În această privinţă, eforturile deja întreprinse de către FMI, de stabilire a unui cod de conduită pentru fondurile suverane, şi de către OCDE, de identificare a celor mai bune practici pentru investiţiile FSI în ţările beneficiare, trebuie să fie pe deplin susţinute. UE ar trebui să reprezinte motorul principal în stimularea cooperării internaţionale în acest domeniu. Totodată, respectarea acestor standarde de către fondurile suverane va contribui la garantarea, pentru statele investitoare, a unui cadru investiţional clar, previzibil şi stabil în UE şi în statele sale membre, precum şi în alte ţări beneficiare.

În consecinţă, Comisia propune o abordare comună, care ar reprezenta contribuţia UE la eforturile făcute la nivel internaţional în vederea instituirii unui cadru care să amelioreze transparenţa, previzibilitatea şi responsabilitatea fondurilor suverane.

4.2. Principii vizând adoptarea unei abordări europene comune faţă de FSI în calitate de investitori

Abordarea comună UE faţă de FSI în calitate de investitori trebuie să se bazeze pe următoarele principii:

- Angajament în favoarea unui mediu investiţional deschis : în conformitate cu Strategia de la Lisabona pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă, UE trebuie să îşi reafirme angajamentul de a-şi deschide pieţele faţă de capitalurile străine şi de a promova de un climat investiţional favorabil investitorilor. Orice acţiune protecţionistă sau orice acţiune percepută astfel riscă să determine ţările terţe să procedeze în mod similar şi să declanşeze o spirală protecţionistă negativă. Bunăstarea UE este dată de deschiderea sa faţă de restul lumii – şi din investiţiile sale în străinătate – şi, prin urmare, ea ar fi printre primii afectaţi de o tendinţă protecţionistă. În acelaşi timp, UE ar trebui să se străduiască să deschidă ţările deţinătoare de fonduri suverane către investitorii comunitari şi să le asigure acestora un tratament corect şi echitabil, mai ales în cadrul negocierilor privind un acord de liber schimb.

- Susţinerea eforturilor multilaterale :

- UE ar trebui să impulsioneze în mod activ eforturile organizaţiilor internaţionale, în special FMI şi OCDE.

- UE este favorabilă purtării unui dialog deschis cu ţările care deţin FSI şi recunoaşte avantajele unei abordări globale în vederea elaborării unui cadrul comun pentru investiţiile fondurilor suverane.

- Utilizarea instrumentelor existente : UE şi statele sale membre dispun deja de instrumente specifice care le permit să formuleze răspunsuri adecvate la riscurile sau provocările pe care le implică investiţiile transfrontaliere, mai ales investiţiile fondurilor suverane, din motive de ordine şi siguranţă publică.

- Respectarea obligaţiilor care decurg din Tratatul CE şi a angajamentelor internaţionale : UE şi statele sale membre vor continua să acţioneze în deplină conformitate cu principiile prevăzute de Tratatul de instituire a CE şi în deplină conformitate cu obligaţiile internaţionale ale UE.

- Proporţionalitate şi transparenţă : măsurile legate de investiţii adoptate din motive de interes public nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului justificat, în conformitate cu principiul proporţionalităţii, iar cadrul legal trebuie să fie previzibil şi transparent.

Aceste principii fundamentale ar trebui să definească abordarea europeană comună, care ar trebui să fie propusă ca punct de plecare pentru un acord între ţările beneficiare privind abordarea investiţiilor fondurilor suverane. Transpusă la nivel internaţional, această abordare comună ar trebui să se sprijine pe principiile menţionate anterior, de deschidere faţă de investiţiile transfrontaliere, de favorizare a soluţiilor multilaterale, de respectare a obligaţiilor internaţionale existente, de proporţionalitate şi de previzibilitate a regulilor.

4.3. Consolidarea încrederii în funcţionarea fondurilor suverane: contribuţia europeană la un cod de conduită pentru ţările finanţatoare ale fondurilor suverane şi pentru fondurile suverane

Există două soluţii pentru a răspunde în mod eficient preocupărilor cu privire la nesiguranţa şi lipsa de previzibilitate a fondurilor suverane, care trebuie să se afle în centrul contribuţiei europene la activitatea internaţională de stabilire a unui cadru comun pentru investiţiile fondurilor suverane. Prima soluţie constă în obţinerea unei mai mari clarităţi şi unei mai bune cunoaşteri a guvernanţei fondurilor suverane. A doua soluţie este creşterea gradului de transparenţă a activităţilor şi investiţiilor acestora. Ţările finanţatoare şi fondurile suverane trebuie să aibă în vedere aceste două elemente.

(a) Guvernanţa

Claritatea referitoare la o posibilă implicare politică în funcţionarea unui fond suveran reprezintă o condiţie prealabilă pentru îndepărtarea preocupărilor cu privire la existenţa unor considerente de ordin politic sau a altor considerente necomerciale în funcţionarea unui fond. Liniile directoare privind gestionarea rezervelor valutare externe [6], elaborate de FMI în 2001, stabilesc principii importante, care ar putea fi extinse la FSI. De asemenea, Liniile directoare privind guvernanţa corporatistă a întreprinderilor de stat [7], elaborate de OCDE, prezintă principiile relevante pentru FSI care efectuează investiţii transfrontaliere.

Principiile bunei guvernanţe includ:

- atribuirea clară şi separarea responsabilităţilor în structura de guvernanţă internă a unui FSI;

- dezvoltarea şi publicarea unei strategii investiţionale care să definească obiectivele generale ale investiţiilor FSI;

- existenţa unei autonomii operaţionale care să permită îndeplinirea obiectivelor stabilite;

- comunicarea principiilor generale care reglementează relaţiile dintre fondurile suverane şi autoritatea guvernamentală;

- comunicarea principiilor generale de guvernanţă internă care oferă garanţii de integritate;

- dezvoltarea şi publicarea de strategii privind gestionarea riscurilor.

(b) Transparență

Transparenţa exercită un efect disciplinar asupra gestionării activelor suverane, deoarece părţile interesate relevante pot, într-o anumită măsură, să supravegheze activităţile investitorilor şi să verifice dacă fondurile se îndepărtează de la obiectivele lor declarate. Astfel, transparenţa promovează responsabilitatea. În cazul fondurilor suverane, transparenţa contribuie nu numai la încurajarea disciplinei pieţei, ci şi la reducerea motivaţiei guvernelor de a interveni. În consecinţă, transparenţa este un element esenţial în asigurarea încrederii care stă la baza unui mediu investiţional deschis.

Întrucât fondurile suverane sunt gestionate în mod independent de rezervele valutare, acestea nu sunt incluse în mecanisme de transparenţă de tipul celor pe care FMI le aplică rezervelor valutare (Standardul special FMI de difuzare a datelor, SDDS) Ar trebui avută în vedere aplicarea unor standarde standardelor specifice de transparenţă şi în cazul fondurilor suverane. Actualele linii directoare ale FMI şi OCDE conţin deja asemenea standarde şi unele fonduri suverane, precum cele din Norvegia şi Singapore, respectă principii care ar putea fi considerate ca referinţă în domeniu. Cu toate acestea, nu trebuie să existe aşteptarea ca fondurile suverane să aplice practici în materie de transparenţă care să fie mai stricte decât cele dezvoltate de FMI şi OCDE şi care se aplică deja investitorilor publici similari.

Practicile care ar putea fi avute în vedere în materie de transparenţă ar include:

- publicarea anuală a poziţiilor investiţionale şi a alocării activelor, în special a investiţiilor care presupun participaţii majoritare;

- exercitarea drepturilor de proprietate;

- utilizarea de împrumuturi şi comunicarea compoziţiei valutare;

- importanţa şi provenienţa resurselor unui organism;

- comunicarea reglementării din ţara de origine şi a regulilor de supraveghere aplicabile fondurilor suverane.

V. CONCLUZII

Consiliul European de primăvară oferă statelor membre ocazia să adopte o strategie coerentă cu privire la investiţiile fondurilor suverane, ca răspuns la preocupările existente. O asemenea abordare coordonată nu afectează prerogativele şi competenţele existente la nivel naţional de protejare a obiectivelor şi intereselor legitime de interes public. Ea are drept obiectiv să formuleze aşteptări comune privind creşterea gradului de transparenţă, previzibilitate şi responsabilitate a operaţiunilor fondurilor suverane şi să sporească contribuţia europeană la procesul internaţional de identificare a unor soluţii la aceste provocări.

În conformitate cu principiile înscrise în tratat şi în conformitate cu strategia revizuită de la Lisabona, Europa trebuie să rămână loială angajamentului său deschidere către investiţiile de capital, care reprezintă o sursă esenţială de vitalitate pentru economiile europene într-o lume globalizată. În acelaşi timp, opţiunea pentru deschidere trebuie să fie susţinută de angajarea fondurilor suverane într-un efort comun de optimizare a standardelor lor de guvernanţă şi a calităţii informaţiilor furnizate pieţelor. Acest lucru nu este exclusiv în interesul UE, ci serveşte şi interesul comun al ţărilor beneficiare, precum şi al ţărilor finanţatoare.

Abordarea comună a UE se doreşte o contribuţie la eforturile FMI de a elabora un cod de conduită pentru FSI şi pentru ţările care le deţin, şi la activitatea OCDE de definire a principiilor aplicate de ţările beneficiare cu privire la investiţiile fondurilor suverane. Aceasta ar trebui să contribuie la obţinerea unui acord, de preferat până la sfârşitul anului 2008, privind un set de linii directoare, în măsură să asigure stabilirea încrederii necesare în funcţionarea echitabilă şi transparentă a fondurilor suverane.

[1] Această poziţie este dezvoltată în detaliu în comunicările „O Europă competitivă într-o economie globalizată” - COM(2006) 567, 4.10.2006 şi „Interesul european: o strategie de succes în epoca globalizării” - COM(2007) 581, 3.10.2007.

[2] Cele mai importante fonduri sunt finanţate de Emiratele Arabe Unite (două fonduri), Norvegia, Arabia Saudită, Kuweit, China şi Singapore (două fonduri).

[3] Unele previziuni prevăd o creştere de 400% în următorul deceniu, astfel încât activele fondurilor suverane ar putea ajunge la 12 mii de miliarde USD până în 2015.

[4] În plus, în conformitate cu articolul 58 alineatul (3) TCE, măsurile adoptate de statele membre nu trebuie să reprezinte un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie mascată a liberei circulaţii a capitalurilor, conform articolului 56 din Tratatul CE.

[5] A se vedea, de exemplu, hotărârea din 4 iunie 2002, cauza C-503/99, Comisia Europeană/Belgia, punctele 48-52.

[6] http://www.imf.org/external/np/mae/ferm/eng/index.htm

[7] http://www.oecd.org/dataoecd/46/51/34803211.pdf