Acțiune introdusă la 30 noiembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-535/07)

(2008/C 51/55)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: domnul R. Sauer și doamna D. Recchia, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 79/409/CEE a Consiliului (directiva privind conservarea păsărilor) obligă statele membre să clasifice în special cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, drept arii de protecție specială (APS) pentru conservarea speciilor cuprinse în anexa I la directivă, precum și să ia măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I. Unei APS ar trebui să i se acorde o protecție juridică adecvată care să asigure printre altele supraviețuirea și înmulțirea speciilor cuprinse în anexa I la directivă precum și înmulțirea, schimbarea penelor și hibernarea speciilor migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I. Întrucât conform articolului 7 din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (directiva „habitate”) obligațiile care decurg printre altele din articolul 6 alineatul (2) din aceeași directivă înlocuiesc obligațiile rezultând din articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva privind conservarea păsărilor în ceea ce privește ariile de protecție specială, protecția juridică a acestor arii ar trebui să garanteze în plus și evitarea deteriorării habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, pentru care ar fi fost desemnate respectivele arii, precum și evitarea perturbării semnificative a acestor specii.

Republica Austria ar fi încălcat obligațiile care îi revin potrivit acestor dispoziții de drept comunitar, prin faptul că nu ar fi desemnat aria „Hansag” în calitate de APS, respectiv a nu ar fi delimitat aria „Niedere Tauern” conform cerințelor din Directiva privind conservarea păsărilor și, în sfârșit, nu ar fi acordat unei părți din ariile de protecție specială deja desemnate protecția juridică corespunzătoare cerințelor din dispozițiile menționate mai sus.

Cu toate că Republica Austria ar fi recunoscut necesitatea desemnării ariei „Hansag” în calitate de APS și ar fi confirmat în mod repetat intenția de a realiza această desemnare, aceasta nu ar fi îndeplinit obligația de desemnare până la expirarea termenului prevăzut în avizul motivat.

Delimitarea neconformă cerințelor Directivei privind conservarea păsărilor a ariei „Niedere Tauern” privește, pe de o parte, luarea în considerare insuficientă a habitatelor necesare pentru prundărașul de munte (Charadrius morinellus) și, pe de altă parte, cuprinderea insuficientă a habitatelor constatate pentru anumite specii de păsări de pădure, respectiv pentru speciile ciocănitoare sură (Picus Canus) și ieruncă (Bonasa bonasia). Este adevărat că statele membre au dispus de o anumită marjă de apreciere în privința alegerii și delimitării APS, dar această marjă ar fi totuși limitată de faptul că desemnarea acestor arii este supusă respectării criteriilor ornitologice stabilite în directivă. În special, un stat membru nu ar fi îndreptățit să ia în considerare, la alegerea și delimitarea unei arii, cerințele economice prevăzute la articolul 2 din directiva privind conservarea păsărilor, respectiv la articolul 6 alineatul (4) din directiva „habitate”.

În ceea ce privește protecția juridică a ariilor de protecție specială deja desemnate în Austria, ar trebui luate „măsuri speciale de protecție” pentru fauna ornitologică regăsită într-o arie care îndeplinește criteriile unei desemnări ca APS și ar fi de asemenea necesară stabilirea exactă a măsurilor de protecție necesare și adaptarea acestora în funcție de caracteristicile specifice și de condițiile de mediu ale APS. Scopurile de conservare specifice cuprinse în instrumentele de protecție juridică în înțelesul articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva privind conservarea păsărilor, respectiv scopurile de conservare specifice în înțelesul articolului 6 alineatul (2) din directiva „habitate” pentru speciile avute în vedere de la caz la caz, împreună cu măsurile și regulile concrete (obligații și interdicții) necesare pentru arie ar trebui de asemenea să aibă caracter obligatoriu și să se beneficieze de o publicitate suficientă. După examinarea reglementărilor existente în fiecare din landurile federale s-ar putea constata că protecția juridică prevăzută în aceste reglementări nu ar corespunde cerințelor menționate mai sus și prin urmare nu ar putea fi considerată drept suficientă conform dispozițiilor din directiva privind conservarea păsărilor și a celor din directiva „habitate”.

(1)  JO L 103, p. 1, Ediție specială 15/vol. 1, p. 77.

(2)  JO L 206, p. 7, Ediție specială 15/vol. 2, p. 109.