2.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 26/6

(1)

Creșterea transparenței dreptului Uniunii este un element esențial al strategiei pentru o mai bună legiferare, implementată de instituțiile Uniunii. În acest context, este oportună abrogarea actelor care nu mai urmăresc niciun scop.

(2)

O serie de acte adoptate în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală care fac parte din acquis-ul Schengen nu mai sunt relevante, din cauza caracterului lor temporar sau deoarece conținutul lor a fost preluat de acte ulterioare.

(3)

Decizia SCH/Com-ex (93) 14 a Comitetului executiv (2) a vizat îmbunătățirea practicii cooperării judiciare pentru combaterea traficului de droguri numai pentru cazurile în care un stat membru refuză cooperarea. Decizia respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Convenției cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene instituită prin Actul 2000/C-197/01 al Consiliului (3), care prevede o cooperare mai extinsă între statele membre în domeniul asistenței reciproce cu privire la toate infracțiunile, deci și la traficul ilicit de droguri.

(4)

Declarația SCH/Com-ex (97) decl. 13 rev. 2 a Comitetului executiv (4) a abordat situațiile de răpire a minorilor și de sustragere ilegală a unui minor de către unul dintre părinți de la persoana căreia i s-a acordat dreptul de custodie. Declarația respectivă a devenit caducă după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și a Deciziei de punere în aplicare 2013/115/UE a Comisiei (6), care prevăd norme noi privind verificarea minorilor care trec frontiera externă și privind activitățile aferente ale birourilor SIRENE.

(5)

Decizia SCH/Com-ex (98) 52 a Comitetului executiv (7) a adoptat Manualul Schengen privind cooperarea transfrontalieră a organelor de poliție în scopul sprijinirii statelor membre în desfășurarea operațiunilor transfrontaliere. Decizia respectivă a devenit caducă după ce conținutul manualului a fost inclus în catalogul actualizat de recomandări pentru aplicarea corectă a acquis-ului Schengen și cele mai bune practici în cooperarea polițienească, manualul privind operațiunile transfrontaliere și compendiul privind ofițerii de legătură ai autorităților de aplicare a legii.

(6)

Decizia SCH/Com-ex (99) 11 rev. 2 a Comitetului executiv (8) a adoptat un acord de cooperare în cadrul procedurilor referitoare la infracțiunile rutiere. Acordul respectiv a fost încheiat între anumite state membre și, de asemenea, cu două state terțe (Islanda și Norvegia). Prin urmare, acordul nu face parte din acquis-ul Schengen. În plus, acesta nu a intrat niciodată în vigoare și niciun stat membru nu a făcut o declarație în temeiul articolului 20 alineatul (3) din respectivul acord privind aplicarea acordului între statele membre care l-au ratificat. Prin urmare, respectiva decizie nu are nicio relevanță și ar trebui să fie abrogată.

(7)

Decizia 2008/173/CE a Consiliului (9) a definit în detaliu domeniul de aplicare, organizarea, coordonarea și procedurile de validare pentru anumite teste menite să evalueze dacă Sistemul de Informații Schengen II (SIS II) respectă cerințele tehnice și funcționale definite în instrumentele juridice privind SIS II. Decizia respectivă și-a pierdut efectele juridice în momentul în care SIS II a devenit operațional la 9 aprilie 2013.

(8)

Din motive de securitate juridică și de claritate, respectivele decizii și declarații caduce ar trebui abrogate.

(9)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume abrogarea unei serii de acte caduce ale Uniunii din domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală care fac parte din acquis-ul Schengen, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE). În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului în cauză.

(10)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul UE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu i se aplică. Având în vedere că prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.

(11)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda participă în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul UE și la TFUE, și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului (10).

(12)

În urma notificării efectuate de Regatul Unit la 24 iulie 2013, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) primul paragraf prima teză din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, deciziile și declarațiile caduce menționate mai sus au încetat să se aplice Regatului Unit începând cu 1 decembrie 2014, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) primul paragraf a doua teză din protocolul respectiv. Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu i se aplică.

(13)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (11), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (12).

(14)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (14).

(15)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (15), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului (16),

—

Decizia SCH/Com-ex (93) 14 (combaterea traficului de droguri);

—

Declarația SCH/Com-ex (97) decl. 13 rev. 2 (răpirea minorilor);

—

Decizia SCH/Com-ex (98) 52 (manualul organelor de poliție);

—

Decizia SCH/Com-ex (99) 11 rev. 2 (infracțiunile rutiere); și

—

Decizia 2008/173/JAI (testele SIS II).