31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 145/1

(1)

Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice, care a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 94/69/CE a Consiliului (3), urmărește stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să împiedice interferențele antropice periculoase cu sistemul climatic. În vederea atingerii acestui obiectiv, creșterea globală a temperaturii medii anuale la suprafață nu ar trebui să depășească nivelurile preindustriale cu mai mult de 2 °C. Cel de al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) arată că, pentru a putea atinge acest obiectiv, emisiile de gaze cu efect de seră trebuie să își înceteze creșterea până în 2020 cel târziu. În cadrul reuniunii sale din 8-9 martie 2007, Consiliul European și-a exprimat angajamentul ferm de a reduce până în 2020 emisiile totale de gaze cu efect de seră din Comunitate cu cel puțin 20 % în raport cu nivelurile din 1990 și cu 30 %, cu condiția ca și alte țări dezvoltate să se angajeze să obțină reduceri comparabile ale emisiilor și ca țările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic să își aducă contribuția în funcție de capacitățile proprii.

(2)

În 2009, Comisia a finalizat revizuirea Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii, punând accentul pe cele mai urgente probleme pentru dezvoltarea durabilă, cum ar fi transportul, schimbările climatice, sănătatea publică și conservarea energiei.

(3)

Pentru a se obține reducerile necesare de emisii, ar trebui să fie puse în aplicare politici și măsuri la nivelul fiecărui stat membru și la nivelul Uniunii în toate sectoarele economiei din Uniune, și nu numai în sectoarele industrial și energetic. Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (4) prevede o reducere medie de 10 % față de nivelurile din 2005, în sectoarele care nu sunt incluse în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii, instituită prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (5), inclusiv în transportul rutier. Transportul rutier se situează pe locul doi în clasamentul sectoarelor cu cel mai ridicat nivel de emisii de gaze cu efect de seră din Uniune, iar emisiile pe care le generează, inclusiv cele provenind de la vehiculele utilitare ușoare, continuă să crească. Dacă emisiile generate de transportul rutier continuă să crească, acest fapt va compromite în mod semnificativ eforturile depuse de alte sectoare în combaterea schimbărilor climatice.

(4)

Obiectivele Uniunii pentru autovehiculele noi oferă producătorilor mai multă siguranță în ceea ce privește planificarea și mai multă flexibilitate în vederea îndeplinirii cerințelor de reducere a emisiilor de CO2 decât le-ar putea oferi obiectivele de reducere a emisiilor stabilite la nivel național. Este important ca la stabilirea standardelor de performanță privind emisiile să se ia în considerare implicațiile pentru piețe și pentru competitivitatea producătorilor, costurile directe și indirecte care ar trebui suportate de întreprinderi, precum și beneficiile sporite în ceea ce privește stimularea inovării și reducerea consumului de energie și a costului combustibilului.

(5)

În vederea creșterii competitivității industriei europene de automobile, ar trebui să se utilizeze mecanisme de stimulare, precum compensarea inovațiilor ecologice și acordarea de credite suplimentare.

(6)

În comunicările sale din 7 februarie 2007 intitulate „Rezultatele revizuirii Strategiei comunitare de reducere a emisiilor de CO2 generate de autoturisme și vehicule utilitare ușoare” și „Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI (CARS 21)”, Comisia a subliniat că obiectivul comunitar de a obține o medie a emisiilor de 120 g CO2/km pentru parcul de autoturisme noi nu va putea fi îndeplinit până în 2012 în absența unor măsuri suplimentare.

(7)

În cadrul acestor comunicări se propunea o abordare integrată în vederea realizării obiectivului comunitar de atingere până în 2012 a unor emisii medii de 120 g CO2/km pentru autoturismele și vehicule utilitare ușoare noi înmatriculate în Comunitate, concentrându-se pe reduceri obligatorii ale emisiilor de CO2 pentru atingerea unui obiectiv de 130 g CO2/km pentru media emisiilor flotei de autovehicule/autoturisme noi, prin îmbunătățirea tehnologiei motoarelor autovehiculelor, precum și o reducere suplimentară de 10 g CO2/km sau echivalent dacă necesitățile tehnologice o cer, prin intermediul altor îmbunătățiri de ordin tehnologic, printre care ameliorarea eficienței combustibilului pentru vehiculele utilitare ușoare.

(8)

Dispozițiile de punere în aplicare a obiectivului privind emisiile generate de vehiculele utilitare ușoare ar trebui să fie compatibil cu cadrul legislativ de punere în aplicare a obiectivelor privind emisiile generate de flota de autoturisme noi stabilit în Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (6).

(9)

Cadrul legislativ pentru atingerea obiectivului privind emisiile medii ale flotei de vehicule utilitare ușoare noi ar trebui să asigure obiective de reducere a emisiilor care să fie neutre din punct de vedere concurențial, echitabile din punct de vedere social și durabile și care să țină cont de diversitatea producătorilor europeni de autovehicule și să evite orice denaturare nejustificată a concurenței dintre aceștia. Cadrul legislativ ar trebui să fie compatibil cu obiectivul global de atingere a obiectivelor pe care și le-a asumat Uniunea în ceea ce privește reducerea emisiilor și ar trebui completat cu alte instrumente vizând în mai mare măsură utilizarea, cum ar fi taxe diferențiate pe autovehicule și pe energie sau măsuri de limitare a vitezei vehiculelor utilitare ușoare.

(10)

Pentru a menține diversitatea pieței vehiculelor utilitare ușoare, precum și capacitatea acesteia de a satisface diverse cerințe ale consumatorilor, obiectivele referitoare la emisiile de CO2 pentru vehiculele utilitare ușoare ar trebui definite în funcție de utilitatea vehiculului pe bază liniară. Masa reprezintă un parametru adecvat pentru descrierea acestei utilități, deoarece oferă o corelare cu emisiile actuale și, prin urmare, duce la obținerea unor obiective mai realiste și mai neutre din punct de vedere concurențial. Mai mult decât atât, datele privind masa vehiculelor sunt deja disponibile. Ar trebuie culese date privind alți parametri de utilitate, cum ar fi amprenta la sol (ecartamentul mediu înmulțit cu ampatamentul) și sarcina utilă a vehiculului, pentru a facilita evaluările pe termen mai lung ale abordării bazate pe utilitate.

(11)

Prezentul regulament promovează în mod activ ecoinovarea și ține seama de evoluțiile tehnologice viitoare care pot spori competitivitatea pe termen lung a industriei europene de autovehicule și pot crea mai multe locuri de muncă de calitate superioară. Ca modalitate de evaluare sistematică a ameliorărilor în materie de emisii facilitate de ecoinovații, Comisia ar trebui să examineze posibilitatea de a include măsuri de ecoinovare în cadrul revizuirii procedurilor de încercare în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele utilitare ușoare (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (7), luând în considerare efectele tehnice și economice ale unei astfel de includeri.

(12)

Directiva 1999/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind disponibilitatea informațiilor cu privire la consumul de carburant și emisiile de CO2 destinate consumatorilor la comercializarea autoturismelor noi (8) prevede deja ca documentația promoțională a autovehiculelor să ofere utilizatorilor finali datele oficiale privind emisiile de CO2 și consumul de carburant al vehiculului. În Recomandarea sa 2003/217/CE din 26 martie 2003 privind aplicarea la alte medii a dispozițiilor Directivei 1999/94/CE privind documentația promoțională (9), Comisia a interpretat că respectivele dispoziții se aplică și publicității. Prin urmare, domeniul de aplicare al Directivei 1999/94/CE ar trebui extins la vehiculele utilitare ușoare, astfel încât, cel târziu până în 2014, publicitatea referitoare la aceste vehicule să ofere obligatoriu utilizatorilor finali datele oficiale privind emisiile de CO2 și consumul oficial de carburant ale vehiculelor atunci când se furnizează informații legate de consumul de energie sau de preț.

(13)

Prezentul regulament urmărește să accelereze și să faciliteze, cu titlu provizoriu, introducerea pe piața Uniunii a unor vehicule care generează un nivel extrem de redus al emisiilor de CO2 în etapele inițiale ale comercializării acestora, recunoscând astfel nivelul deosebit de ridicat al costurilor în materie de cercetare, dezvoltare și producție a primelor generații de tehnologii din domeniul construcției de vehicule care generează emisii de CO2 foarte reduse și care urmează a fi introduse pe piață după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(14)

Utilizarea anumitor carburanți alternativi poate genera reduceri importante ale emisiilor de CO2 pe întreg circuitul dintre puțul de extracție și autovehicule. Prin urmare, prezentul regulament cuprinde dispoziții specifice care să vizeze promovarea dezvoltării în continuare pe piața Uniunii a anumitor vehicule pe bază de carburanți alternativi.

(15)

Până cel târziu la 1 ianuarie 2012, pentru a îmbunătăți metodele de culegere a datelor referitoare la consumul de combustibil și pentru măsurarea acestuia, Comisia ar trebui să analizeze dacă nu ar trebui modificată legislația în domeniu pentru a introduce o obligație pentru producătorii care solicită omologarea de tip pentru vehiculele de categorie N1 astfel cum este definită în anexa II la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (10) pentru a echipa fiecare vehicul cu un contor al consumului de combustibil.

(16)

Pentru a asigura consecvența cu Regulamentul (CE) nr. 443/2009 și a evita abuzurile, obiectivul ar trebui să se aplice vehiculelor utilitare ușoare noi care sunt înmatriculate pentru prima dată în Uniune și nu au fost înmatriculate anterior în afara Uniunii decât pe o perioadă limitată.

(17)

Directiva 2007/46/CE instituie un cadru armonizat care cuprinde dispozițiile administrative și cerințele tehnice generale pentru omologarea tuturor vehiculelor noi care intră sub incidența sa. Entitatea responsabilă cu asigurarea respectării prezentului regulament ar trebui să fie aceeași cu entitatea responsabilă pentru toate aspectele procesului de omologare de tip în conformitate cu Directiva 2007/46/CE și pentru asigurarea conformității producției.

(18)

Producătorilor ar trebui să li se lase libertatea de a decide asupra modului în care își pot îndeplini obiectivele prevăzute de prezentul regulament și ar trebui să li se permită să respecte mai degrabă o medie a emisiilor pentru parcul propriu de vehicule noi, decât să respecte obiective de emisii de CO2 pentru fiecare vehicul în parte. Prin urmare, producătorilor ar trebui să li se solicite să asigure că media emisiilor specifice pentru toate vehiculele utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune de care sunt responsabili nu depășește media obiectivelor privind emisiile pentru respectivele vehicule. Această cerință ar trebui introdusă progresiv în perioada cuprinsă între 2014 și 2017, cu scopul de a-i facilita tranziția. Aceste repere corespund termenelor și duratei perioadei de introducere progresivă stabilite în Regulamentul (CE) nr. 443/2009.

(19)

Pentru a se asigura că obiectivele reflectă particularitățile producătorilor de nișă și cu volum mic de producție și sunt compatibile cu potențialul de reducere al fiecărui producător, pentru acești producători ar trebui să se stabilească obiective alternative de reducere a emisiilor, care să țină seama de potențialul tehnologic al vehiculelor unui anumit producător în ceea ce privește reducerea emisiilor specifice de CO2 generate, precum și de caracteristicile segmentelor de piață în cauză. Această derogare ar trebui să fie inclusă în revizuirea obiectivelor privind emisiile specifice din anexa I, care ar trebui finalizată până cel târziu la începutul anului 2013.

(20)

Strategia Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 provenite de la autoturisme și vehicule utilitare ușoare a stabilit o abordare integrată în vederea atingerii obiectivului Uniunii de 120 g CO2/km până în 2012, prezentând în același timp o viziune pe termen mai lung cu privire la reducerile suplimentare ale emisiilor. Regulamentul (CE) nr. 443/2009 concretizează această viziune pe termen mai lung prin stabilirea unui obiectiv de 95 g CO2/km pentru emisiile medii ale unui parc de autovehicule noi. Pentru a asigura alinierea la această abordare și pentru a oferi industriei de profil siguranță din perspectiva planificării, ar trebui stabilit un obiectiv pe termen lung pentru emisiile specifice de CO2 generate de vehiculele utilitare ușoare în 2020.

(21)

Pentru a oferi producătorilor flexibilitate în scopul îndeplinirii obiectivelor privind emisiile care le revin în temeiul prezentului regulament, aceștia pot să se grupeze în mod deschis, transparent și nediscriminatoriu. Atunci când s-a format o grupare, obiectivele separate ale producătorilor ar trebui înlocuite cu un obiectiv comun al grupării, care ar trebui atins în mod colectiv de către membrii grupării.

(22)

Emisiile specifice de CO2 ale vehiculelor completate ar trebui alocate producătorului vehiculului de bază.

(23)

Pentru a asigura faptul că valorile emisiilor de CO2 și eficiența combustibilului vehiculelor complete sunt reprezentative, Comisia ar trebui să propună o procedură specifică și să ia în calcul, atunci când este cazul, posibilitatea revizuirii legislației referitoare la omologarea de tip.

(24)

Este necesar un mecanism solid de evaluare a conformității, pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor din prezentul regulament.

(25)

Emisiile specifice de CO2, generate de vehiculele utilitare ușoare noi, sunt măsurate de o manieră armonizată la nivelul Uniunii în conformitate cu metodologia stabilită de Regulamentul (CE) nr. 715/2007. Pentru a reduce la minimum costurile administrative ale acestui sistem, conformitatea ar trebui măsurată pe baza datelor privind înmatriculările de vehicule noi în Uniune, culese de statele membre și raportate Comisiei. Pentru a asigura coerența datelor utilizate la evaluarea conformității, normele privind culegerea și raportarea acestor date ar trebui armonizate în măsura posibilului.

(26)

Directiva 2007/46/CE prevede obligația producătorilor de a emite un certificat de conformitate care să însoțească fiecare vehicul utilitar ușor nou și obligația pentru statele membre de a nu permite înmatricularea și punerea în circulație a unui vehicul utilitar ușor nou decât dacă acesta este însoțit de un certificat de conformitate valabil. Datele culese de statele membre ar trebui să corespundă cu certificatul de conformitate emis de producătorul vehiculului utilitar ușor și ar trebui să se bazeze numai pe acest document. Pentru datele referitoare la certificatul de conformitate ar trebui să existe o bază de date standardizată la nivelul Uniunii. Aceasta ar trebui utilizată ca referință unică pentru a permite statelor membre să își păstreze cu mai multă ușurință datele referitoare la înmatriculare atunci când un vehicul este înmatriculat pentru prima dată.

(27)

Respectarea de către producători a obiectivelor din prezentul regulament ar trebui evaluată la nivelul Uniunii. Producătorii a căror medie a emisiilor specifice de CO2 depășește nivelul permis în temeiul prezentului regulament ar trebui să plătească o primă pentru emisiile suplimentare, aplicată pentru fiecare an calendaristic, începând de la 1 ianuarie 2014. Această primă ar trebui să fie ajustată în funcție de măsura în care producătorii nu își respectă obiectivele. Pentru a se asigura consecvența, mecanismul privind aceste prime ar trebui să fie similar celui stabilit în Regulamentul (CE) nr. 443/2009. Sumele obținute din plata primelor pentru emisiile suplimentare ar trebui considerate ca venituri la bugetul general al Uniunii Europene.

(28)

Având în vedere scopul și procedurile instituite prin prezentul regulament, orice măsură națională pe care statele membre ar putea-o menține sau introduce în conformitate cu articolul 193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) nu ar trebui să impună sancțiuni suplimentare sau mai stricte producătorilor care nu îndeplinesc obiectivele ce le revin în temeiul prezentului regulament.

(29)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării depline a normelor Uniunii în materie de concurență.

(30)

Ar trebui luate în considerare noi modalități de atingere a obiectivului pe termen lung, în special panta curbei, parametrul de utilitate și schema de percepere a primelor pentru emisiile suplimentare.

(31)

Viteza vehiculelor terestre are o puternică influență asupra consumului de combustibil și a emisiilor de CO2 ale acestora. În plus, în absența unei limite de viteză pentru vehiculele utilitare ușoare, este posibil să existe un element de concurență în privința vitezei maxime, care ar putea duce la apariția de grupuri propulsoare supradimensionate și la pierderi de eficiență asociate la o viteză mai redusă. Prin urmare, este oportun să se studieze fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare a Directivei 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule din cadrul Comunității (11), în scopul includerii vehiculelor utilitare ușoare care fac obiectul prezentului regulament.

(32)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special pentru adoptarea unor norme detaliate pentru monitorizarea și raportarea emisiilor medii, și anume pentru colectarea, înregistrarea, prezentarea, transmiterea, calcularea și comunicarea de date privind emisiile medii, pentru aplicarea cerințelor prevăzute în anexa II, precum și pentru adoptarea unor mecanisme detaliate pentru colectarea primelor pentru emisii suplimentare și a unor dispoziții detaliate privind procedura de aprobare a tehnologiilor inovatoare, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (12).

(33)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru modificarea cerințelor de monitorizare și de raportare prevăzute în anexa II, în lumina experienței acumulate privind aplicarea prezentului regulament, pentru ajustarea valorii M0, menționată în anexa I, la masa medie a vehiculelor utilitare ușoare noi pentru cei trei ani calendaristici precedenți, pentru instituirea de norme privind interpretarea criteriilor de eligibilitate pentru derogări, privind conținutul cererilor de derogare și privind conținutul și evaluarea programelor pentru reducerea emisiilor specifice de CO2, precum și pentru adaptarea formulelor prevăzute în anexa I pentru a reflecta orice schimbări în procedura de încercare reglementară pentru măsurarea emisiilor specifice de CO2. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(34)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv stabilirea de cerințe de performanță privind emisiile de CO2 generate de vehiculele utilitare ușoare noi, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

(a)

„media emisiilor specifice de CO2” înseamnă, în legătură cu un producător, media emisiilor specifice de CO2 ale tuturor vehiculelor utilitare ușoare noi pe care le produce acesta;

(b)

„certificat de conformitate” înseamnă certificatul menționat la articolul 18 din Directiva 2007/46/CE;

(c)

„vehicul completat” înseamnă un vehicul pentru care se acordă omologarea de tip în urma finalizării unui proces de omologare de tip în mai multe etape, în conformitate cu Directiva 2007/46/CE;

(d)

„vehicul complet” înseamnă orice vehicul care nu trebuie să fie completat pentru a satisface cerințele tehnice aplicabile cuprinse în Directiva 2007/46/CE;

(e)

„vehicul de bază” înseamnă orice vehicul utilizat în etapa inițială a unui proces de omologare de tip în mai multe etape;

(f)

„producător” înseamnă persoana sau organismul responsabil față de autoritatea de omologare pentru toate aspectele procesului de omologare CE de tip în conformitate cu Directiva 2007/46/CE și pentru asigurarea conformității producției;

(g)

„masă” înseamnă masa vehiculului carosat în ordine de mers, indicată în certificatul de conformitate și definită în secțiunea 2.6 din anexa I la Directiva 2007/46/CE;

(h)

„emisii specifice de CO2” înseamnă emisiile de CO2 ale unui vehicul utilitar ușor, măsurate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 și specificate ca emisii masice de CO2 (combinate) în certificatul de conformitate al vehiculului complet sau completat;

(i)

„obiectiv privind emisiile specifice” înseamnă, în legătură cu un producător, media emisiilor specifice indicative de CO2, determinată în conformitate cu anexa I, în ceea ce privește fiecare vehicul utilitar ușor nou pe care îl produce acesta sau, în cazul în care producătorului i se acordă o derogare în conformitate cu articolul 11, obiectivul de emisii specifice stabilit în temeiul respectivei derogări;

(j)

„amprenta la sol” înseamnă ecartamentul mediu înmulțit cu ampatamentul, astfel cum sunt indicate în certificatul de conformitate și definite în secțiunile 2.1 și 2.3 din anexa I la Directiva 2007/46/CE;

(k)

„sarcina utilă a vehiculului” înseamnă diferența dintre masa maximă tehnic admisibilă în temeiul anexei II la Directiva 2007/46/CE și masa vehiculului.

(a)

întreprinderi în care producătorul deține, direct sau indirect:

(b)

întreprinderi care dețin asupra producătorului, direct sau indirect, drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a);

(c)

întreprinderi în cadrul cărora o întreprindere menționată la litera (b) deține, direct sau indirect, drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a);

(d)

întreprinderi în cadrul cărora producătorul deține în comun, împreună cu una sau mai multe dintre întreprinderile menționate la litera (a), (b) sau (c), drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a) sau în cadrul cărora două sau mai multe dintre întreprinderile menționate la litera (a), (b) sau (c) dețin în comun drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a);

(e)

întreprinderi în cadrul cărora drepturile sau prerogativele enumerate la litera (a) sunt deținute în comun de producător sau de una sau mai multe dintre întreprinderile asociate ale acestuia menționate la literele (a)-(d) și unul sau mai mulți terți.

—

70 % în 2014;

—

75 % în 2015;

—

80 % în 2016;

—

100 % începând din 2017.

—

3,5 vehicule utilitare ușoare în 2014;

—

3,5 vehicule utilitare ușoare în 2015;

—

2,5 vehicule utilitare ușoare în 2016;

—

1,5 vehicule utilitare ușoare în 2017;

—

1 vehicul utilitar ușor, începând din 2018.

(a)

producătorii care vor fi incluși în grupare;

(b)

producătorul numit ca administrator al grupării, care va reprezenta punctul de contact al acesteia și va fi responsabil cu plata primelor pentru emisiile suplimentare impuse grupării în conformitate cu articolul 9;

(c)

dovezi că administratorul grupării va fi capabil să îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul literei (b).

(a)

media emisiilor specifice de CO2;

(b)

obiectivul privind emisiile specifice;

(c)

numărul total al vehiculelor înmatriculate.

(a)

media emisiilor specifice de CO2 în anul calendaristic precedent;

(b)

obiectivul privind emisiile specifice din anul calendaristic precedent;

(c)

diferența dintre media emisiilor specifice de CO2 ale acestuia în anul calendaristic precedent și obiectivul său privind emisiile specifice din anul respectiv.

(a)

între 2014 și 2018:

(b)

începând din 2019:

(emisii suplimentare × 95 EUR) × numărul de vehicule utilitare ușoare noi.

—

„emisii suplimentare” înseamnă numărul pozitiv de grame pe kilometru cu care media emisiilor specifice de CO2 a unui producător – ținând seama de reducerile emisiilor de CO2 obținute mulțumită tehnologiilor inovatoare aprobate în conformitate cu articolul 12 – a depășit obiectivul acestuia privind emisiile specifice în anul calendaristic sau într-o parte a anului calendaristic în care se aplică obligația prevăzută la articolul 4, rotunjit la cea mai apropiată a treia zecimală; și

—

„numărul de vehicule utilitare ușoare noi” înseamnă numărul de vehicule utilitare ușoare noi al căror producător este și care au fost înmatriculate în perioada respectivă, în conformitate cu criteriile de introducere treptată prevăzute la articolul 4.

(a)

obiectivul său privind emisiile specifice pentru anul calendaristic precedent;

(b)

media emisiilor specifice de CO2 în anul calendaristic precedent;

(c)

diferența dintre media emisiilor specifice de CO2 în anul calendaristic precedent și obiectivul privind emisiile specifice pentru anul respectiv;

(d)

media emisiilor specifice de CO2 pentru toate vehiculele utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune în anul calendaristic precedent; și

(e)

masa medie pentru toate vehiculele utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune în anul calendaristic precedent.

(a)

nu face parte dintr-un grup de producători asociați; sau

(b)

face parte dintr-un grup de producători asociați care este responsabil, în total, pentru mai puțin de 22 000 de vehicule utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune pe an calendaristic; sau

(c)

face parte dintr-un grup de producători asociați, dar operează cu ajutorul propriilor instalații de producție și al propriului centru de proiectare.

(a)

denumirea producătorului și persoana de contact;

(b)

dovezi că producătorul este eligibil pentru o derogare în temeiul alineatului (1);

(c)

informații privind vehiculele utilitare ușoare pe care le produce, inclusiv masa și emisiile specifice de CO2 ale acestora; și

(d)

un obiectiv de emisii specifice corespunzător potențialului său de reducere, inclusiv potențialului economic și tehnologic de reducere a emisiilor specifice de CO2 și ținând seama de caracteristicile pieței căreia îi este destinat tipul de vehicul utilitar ușor produs.

(a)

furnizorul sau producătorul trebuie să poarte răspunderea pentru reducerea emisiilor de CO2 ca urmare a utilizării tehnologiilor inovatoare;

(b)

tehnologiile inovatoare trebuie să aducă o contribuție verificată la reducerea emisiilor de CO2;

(c)

tehnologiile inovatoare trebuie să nu intre sub incidența ciclului de încercare standard pentru măsurarea emisiilor de CO2 sau sub incidența dispozițiilor obligatorii care decurg din măsurile complementare suplimentare destinate să realizeze reducerea de 10 g CO2/km menționată la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 443/2009 sau să nu aibă caracter obligatoriu în temeiul altor dispoziții ale legislației Uniunii.

—

modalităților de realizare în mod rentabil, până în anul 2020, a obiectivului de 147 g CO2/km, sub rezerva confirmării fezabilității acestuia pe baza rezultatelor actualizate ale evaluării de impact; și

—

aspectelor legate de punerea în aplicare a obiectivului respectiv, inclusiv plata primei pentru emisiile suplimentare.