28.6.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 187/1

(1)

Protecția victimelor infracționalității reprezintă o prioritate deosebită pentru Uniunea Europeană și pentru statele membre ale acesteia. În Uniunea Europeană, Carta drepturilor fundamentale („carta”) și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („convenția”), la care toate statele membre sunt părți, solicită statelor să protejeze în mod activ victimele infracționalității.

(2)

Uniunea Europeană a creat cu succes un spațiu de liberă circulație și ședere, în care cetățenii pot profita de posibilitățile din ce în ce mai numeroase de a călători, a studia și a munci în alte țări decât în țara de reședință. Cu toate acestea, eliminarea frontierelor interne și exercitarea din ce în ce mai frecventă a dreptului la liberă circulație și ședere au drept consecință inevitabilă faptul că un număr din ce în ce mai mare de persoane devin victime ale unei infracțiuni și sunt implicate în proceduri penale într-un alt stat membru decât cel de reședință.

(3)

În consecință, sunt necesare măsuri specifice pentru stabilirea unui standard minim comun pentru protecția victimelor infracționalității și a drepturilor acestora în cadrul procedurilor penale pe întregul teritoriu al Uniunii. Astfel de acțiuni, care pot include legislație, precum și alte măsuri, vor determina creșterea încrederii cetățenilor în faptul că Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia le vor proteja și le vor garanta drepturile.

(4)

În Programul de la Stockholm – o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor (1), Consiliul European a evidențiat importanța de a acorda sprijin deosebit și protecție juridică persoanelor care sunt cele mai vulnerabile sau care se află în situații de expunere deosebită, precum persoanele supuse unor violențe repetate în relațiile apropiate, victimele violenței bazate pe gen sau persoanele care sunt victimele altor tipuri de infracțiuni într-un stat membru, altul decât statul de cetățenie sau de reședință. În conformitate cu Concluziile Consiliului privind o strategie menită să asigure respectarea drepturilor persoanelor care sunt victime ale infracționalității și să îmbunătățească sprijinul acordat acestora (2), Consiliul European a solicitat adoptarea unei abordări integrate și coordonate privind victimele. Ca măsură ulterioară Programului de la Stockholm, Comisia Europeană a propus un pachet de măsuri privind victimele criminalității care include o directivă privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (3), precum și un regulament privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă (4).

(5)

Ținând seama de progresele considerabile realizate în conformitate cu foaia de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (5), Consiliul consideră că ar trebui adoptată o abordare similară în materie de protecție a victimelor infracționalității.

(6)

Măsurile din acest domeniu sunt considerate în mod specific drept parte a procesului de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce ca principiu fundamental în crearea unui spațiu adevărat de libertate, securitate și justiție: într-adevăr, articolul 82 alineatul (2) litera (c) din TFUE prevede că Uniunea poate, prin intermediul directivelor, stabili norme minime privind drepturile victimelor criminalității în cazul în care este necesar pentru a facilita recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, precum și cooperarea polițienească și judiciară în materie penală cu dimensiune transfrontalieră.

(7)

Problema rolului victimelor în cadrul procedurilor penale a fost deja abordată la nivelul Uniunii prin Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale. Cu toate acestea, au trecut mai mult de zece ani de la aprobarea respectivului instrument, iar progresele realizate în crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, precum și chestiunile nesoluționate privind implementarea din domeniul drepturilor victimelor, necesită revizuirea și îmbunătățirea conținutului deciziei-cadru de către Uniune, în conformitate și cu constatările Comisiei privind implementarea și aplicarea instrumentului (6).

(8)

Mecanismele existente pentru a asigura faptul că victimele infracționalității pot primi o despăgubire echitabilă și corespunzătoare prejudiciilor suferire, precum cea menționată de Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității, ar trebui să fie revizuite și, dacă este necesar, îmbunătățite, pentru a le crește operabilitatea și contribuția acestora la completarea instrumentelor pentru protecția victimelor.

(9)

În plus, ar trebui creat un mecanism pentru garantarea recunoașterii reciproce între statele membre a hotărârilor privind măsurile de protecție, în conformitate cu propunerea Comisiei de regulament a Parlamentului European și a Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă. Acest mecanism ar trebui să îl completeze pe cel prevăzut de Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul european de protecție, referitoare la recunoașterea reciprocă a măsurilor adoptate în materie penală, aflată în dezbatere în prezent. Dispozițiile prevăzute în ambele propuneri nu ar trebui să stabilească obligații de modificare a sistemelor naționale privind măsurile de protecție, ci ar trebui să lase statelor membre competența de a decide în temeiul cărui sistem acestea pot emite sau executa măsurile de protecție.

(10)

Ținând seama de importanța și de complexitatea acestor chestiuni, pare oportun ca acestea să fie abordate progresiv, asigurându-se în același timp o consecvență globală. Abordând acțiunile viitoare pe rând, în funcție de domenii, se poate acorda o atenție deosebită fiecărei măsuri individuale, astfel încât să se permită identificarea și abordarea problemelor într-un mod prin care se va acorda o valoare adăugată fiecărei măsuri.

(11)

Ar trebui acordată o atenție specială procesului de punere în aplicare a instrumentelor legislative în acest domeniu. Măsurile de natură practică și cele mai bune practici ar putea fi reunite într-un instrument juridic fără caracter obligatoriu, cum ar fi o recomandare, pentru a sprijini și inspira statele membre în procesul de punere în aplicare.

(12)

În abordarea măsurilor necesare pentru sporirea protecției victimelor, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de principii cum ar fi cele incluse în Recomandarea Rec(2006) 8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind asistența acordată victimelor infracționalității. Uniunea ar trebui să țină seama în special de standardele prevăzute în Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 7 aprilie 2011.

(13)

Lista de măsuri anexată la prezentul document ar trebui să fie considerată indicativă, abordând numai un prim grup de măsuri care trebuie abordate cu prioritate. În viitor, dacă se consideră necesar, pot fi propuse măsuri ulterioare, atât legislative, cât și fără caracter legislativ, și în conformitate cu procesul în desfășurare de aprobare și punere în aplicare a actelor juridice prevăzute în această foaie de parcurs,

1.

Ar trebui luate măsuri la nivelul Uniunii Europene pentru a consolida drepturile și protecția victimelor infracționalității, mai ales în cadrul procedurilor penale. Astfel de măsuri pot include atât legislație, cât și alte măsuri.

2.

Consiliul salută propunerea Comisiei Europene privind un pachet de măsuri referitoare la victimele infracționalității și invită Comisia să transmită propuneri privind măsurile prevăzute în foaia de parcurs.

3.

Consiliul aprobă „Foaia de parcurs pentru consolidarea drepturilor și protecției victimelor, în special în cadrul procedurilor penale” (denumită în continuare „foaia de parcurs”), astfel cum figurează în anexa la prezenta rezoluție, ca bază pentru acțiunea viitoare. Măsurile cuprinse în foaia de parcurs, care ar putea fi completate de alte măsuri, ar trebui să aibă prioritate.

4.

Consiliul va examina toate propunerile prezentate în contextul foii de parcurs și intenționează să le analizeze în regim prioritar.

5.

Consiliul va acționa în cooperare deplină cu Parlamentul European, în conformitate cu normele aplicabile.