31.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/62

(1)

Volatilitatea prețurilor la produsele alimentare a adus numeroase țări în curs de dezvoltare și populațiile acestora într-o situație dramatică. Această criză alimentară, însoțită de o criză financiară și energetică, precum și de deteriorarea mediului înconjurător, riscă să fie cauza unei sărăcii extreme în cazul a sute de milioane de persoane și necesită o mai mare solidaritate cu aceste populații. Toate datele privind perspectivele pentru piețele alimentare duc la concluzia că volatilitatea crescută a prețurilor la produsele alimentare ar putea continua în următorii ani.

(2)

În completarea instrumentelor actuale ale Uniunii Europene din cadrul politicii de dezvoltare, ar trebui creat, prin urmare, prin prezentul regulament, un mecanism de finanțare pentru o reacție rapidă la criza provocată de volatilitatea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare.

(3)

Consensul european privind dezvoltarea (2), adoptat de Consiliu și de reprezentanții guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, de Parlamentul European și de Comisie la 20 decembrie 2005, menționează faptul că CE (denumită în continuare „Comunitatea”) va continua să lucreze pentru îmbunătățirea securității alimentare la nivel internațional, regional și național, obiectiv la care ar trebui să contribuie prezentul regulament.

(4)

La 22 mai 2008, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind creșterea prețurilor la produsele alimentare în Uniunea Europeană și în țările în curs de dezvoltare, prin care îndeamnă Consiliul să asigure coerența tuturor politicilor naționale și internaționale legate de problema hranei care vizează punerea în aplicare a dreptului la hrană.

(5)

În cursul reuniunii din 20 iunie 2008, Consiliul European și-a reiterat cu fermitate angajamentul de a atinge un obiectiv comun de a situa asistența oficială pentru dezvoltare (ODA) la 0,56 % din VNB până în 2010 și la 0,7 % din VNB până în 2015, astfel cum a fost stabilit în concluziile Consiliului din 24 mai 2005, în concluziile Consiliului European din 16 și 17 iunie 2005 și în Consensul european privind dezvoltarea.

(6)

Recunoscând, în concluziile sale din 20 iunie 2008, că prețurile ridicate la produsele alimentare afectează grav situația celor mai sărace populații ale lumii și periclitează progresul către realizarea tuturor Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), Consiliul European a adoptat o Agendă a acțiunilor UE pentru ODM, care prevede că Uniunea Europeană se angajează să promoveze un parteneriat mondial pentru alimentație și agricultură, în conformitate cu Declarația Conferinței Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), și dorește să joace un rol important în acoperirea, până în 2010, a unei părți din deficitul de finanțare din domeniul agriculturii, al securității alimentare și al dezvoltării rurale.

(7)

Consiliul European a concluzionat că, în cadrul acestui demers, UE va promova o reacție internațională mai coordonată, și pe termen lung la actuală criză privind produsele alimentare, în special în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) și al instituțiilor financiare internaționale, că salută crearea, de către Secretarul General al ONU, a Grupului de acțiune la nivel înalt al ONU privind criza alimentară mondială (HLTF) și este hotărâtă să își îndeplinească pe deplin rolul în ceea ce privește punerea în aplicare a Declarației Conferinței FAO. În acest sens, HLTF a adoptat un cadru complet de acțiune (Comprehensive Framework of Action – CFA), iar organizațiile internaționale și regionale și-au lansat propriile inițiative; Consiliul European a concluzionat de asemenea că va încuraja adoptarea de măsuri ferme privind ofertele de produse agricole în țările în curs de dezvoltare, furnizând în special finanțarea necesară pentru factorii de producție agricolă și asistență în ceea ce privește utilizarea instrumentelor de gestiune a riscului bazate pe piață, și va consolida în mod semnificativ sprijinul acordat investițiilor publice și private în agricultură, și, la nivel mai general, va încuraja țările în curs de dezvoltare să elaboreze politici mai bune în domeniul agriculturii, în special pentru a susține securitatea alimentară și pentru a consolida integrarea regională, și că UE va mobiliza resurse pentru a finanța, dincolo de ajutorul alimentar, un sistem de protecție special pentru categoriile de populație sărace și vulnerabile.

(8)

Nevoile financiare și materiale în vederea abordării integrale a consecințelor și a cauzelor creșterii prețurilor la produsele alimentare sunt foarte importante. Întreaga comunitate internațională ar trebui să reacționeze în această situație, iar Comunitatea a făcut eforturi în ceea ce privește propria contribuție. Consiliul European din 20 iunie 2008 a salutat intenția Comisiei de a înainta o propunere pentru un nou fond de sprijinire a agriculturii în țările în curs de dezvoltare în cadrul perspectivelor financiare actuale.

(9)

Strategia de răspuns a Comunității ar trebui să vizeze în special încurajarea unui răspuns pozitiv în ceea ce privește producția pe termen scurt și mediu în sectorul agricol din țările în curs de dezvoltare, precum și reducerea semnificativă a efectelor negative ale volatilității prețurilor la produsele alimentare asupra categoriilor celor mai sărace din aceste țări. Un răspuns din partea ofertei este și în interesul Comunității, întrucât aceasta ar atenua presiunea exercitată în prezent asupra prețurilor agricole.

(10)

Comunitatea dispune de mai multe instrumente de ajutor pentru dezvoltarea pe termen lung, în special Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (3), Fondul European de Dezvoltare, care oferă asistență oficială pentru dezvoltarea țărilor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și țărilor și teritoriilor de peste mări (TTPM) (denumit în continuare „FED”), care au fost recent programate în funcție de prioritățile de dezvoltare pe termen mediu și lung din țările eligibile. O reprogramare la scară largă a acestor instrumente pentru a răspunde unei crize pe termen scurt ar pune în pericol echilibrul și coerența strategiilor de cooperare din aceste țări. Comunitatea dispune și de Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (4), care permite acordarea unui ajutor de urgență, și de Regulamentul (CE) nr. 1717/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 de instituire a unui instrument de stabilitate (5).

(11)

Totuși, aceste instrumente au fost deja mobilizate sau reprogramate în 2008, în măsura posibilului, pentru a face față volatilității prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare. Într-o măsură foarte mică, același lucru ar putea fi făcut în 2009; totuși, acest lucru nu ar fi nici pe departe suficient pentru a răspunde nevoilor.

(12)

Prin urmare, este necesară adoptarea unui mecanism de finanțare specific, complementar instrumentelor externe de finanțare, adoptarea de măsuri urgente și suplimentare care să poată remedia rapid consecințele situației curente de volatilitate a prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare.

(13)

Asistența acordată în temeiul prezentului regulament ar trebui gestionată astfel încât să crească oferta de produse alimentare către populațiile locale.

(14)

Măsurile adoptate în cadrul acestui mecanism de finanțare ar trebui să ajute țările în curs de dezvoltare să își dinamizeze productivitatea agricolă în cursul următoarelor campanii, să reacționeze rapid la propriile nevoi imediate și la cele ale populațiilor lor și să ia primele măsuri necesare pentru a preveni, pe cât posibil, noi situații de insecuritate alimentară, contribuind, în același timp, la atenuarea efectelor volatilității prețurilor la produsele alimentare pe plan mondial, acest lucru fiind în favoarea persoanelor celor mai sărace, a micilor exploatații agricole, precum și a consumatorilor și agricultorilor europeni.

(15)

Însăși natura măsurilor prevăzute în conformitate cu prezentul regulament necesită stabilirea unor proceduri de decizie eficiente, flexibile, transparente și rapide în vederea finanțării acestora, precum și o strânsă colaborare între toate instituțiile implicate.

(16)

Trebuie asigurate coerența și continuitatea între măsurile pe termen scurt destinate să ofere ajutor populațiilor celor mai direct și mai grav afectate de creșterea și/sau volatilitatea prețurilor la produsele alimentare și măsurile structurale destinate prevenirii repetării crizei alimentare actuale.

(17)

Este necesară asigurarea protecției intereselor financiare ale Comunității în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (6), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (7) și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (8).

(18)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea acțiunii necesare, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(19)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (9).

(20)

Diferitele instrumente de dezvoltare și prezentul mecanism de finanțare sunt aplicate astfel încât să permită continuitatea cooperării, în special în ceea ce privește tranziția de la ajutor de urgență la ajutor pe termen mediu și lung. Prezentul regulament ar trebui să corespundă unei strategii pe termen lung privind contribuția la securitatea alimentară în țările în curs de dezvoltare, bazată pe propriile nevoi și planuri ale acestora.

(21)

Pentru a asigura eficiența măsurilor prevăzute de prezentul regulament și având în vedere caracterul urgent al acestora, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare publicării acestuia,

(a)

încurajarea unei reacții pozitive, sub forma unei creșteri a ofertei, din partea sectorului agricol din țările și regiunile vizate;

(b)

susținerea activităților destinate reacției rapide și directe în vederea atenuării efectelor negative ale volatilității prețurilor la produsele alimentare asupra populațiilor locale, în conformitate cu obiectivele globale privind securitatea alimentară, inclusiv cu standardele ONU privind cerințele nutriționale;

(c)

consolidarea capacităților de producție și a gestionării sectorului agricol în vederea promovării durabilității intervențiilor.

(a)

măsuri în vederea îmbunătățirii accesului la factorii de producție agricolă și serviciile agricole, inclusiv la îngrășăminte și semințe, acordându-se o atenție deosebită facilităților și disponibilității locale;

(b)

măsuri de tip „plasă de siguranță” care vizează menținerea sau îmbunătățirea capacității de producție agricole și abordarea nevoilor de bază legate de hrană ale populațiilor celor mai vulnerabile, printre care și copiii;

(c)

alte măsuri la scară mică, destinate să sporească producția în funcție de nevoile țării: microcredite, investiții, echipamente, infrastructură și stocare; precum și formare profesională și sprijin pentru grupurile profesionale din sectorul agricol.

(a)

țările și regiunile partenere și instituțiile acestora;

(b)

organismele descentralizate din țările partenere, precum municipalitățile, provinciile, județele și regiunile;

(c)

organismele mixte instituite între țările și regiunile partenere și Comunitate;

(d)

organizațiile internaționale, inclusiv organizațiile regionale, organismele, serviciile sau misiunile ONU, instituțiile financiare și băncile de dezvoltare internaționale și regionale;

(e)

instituțiile și organele Comunității, dar numai în scopul punerii în aplicare a măsurilor de sprijin prevăzute la articolul 3 alineatul (4);

(f)

agențiile UE;

(g)

entitățile și organismele următoare ale statelor membre, țărilor și regiunilor partenere sau ale oricărui alt stat terț care respectă normele privind accesul la ajutorul extern al Comunității prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1905/2006, în măsura în care acestea contribuie la atingerea obiectivelor prezentului regulament:

(a)

proiecte și programe;

(b)

sprijin bugetar, în special sprijin bugetar sectorial, dacă gestionarea cheltuielilor publice de către statul partener este suficient de transparentă, fiabilă și eficace și dacă sunt întrunite condițiile în vederea acordării sprijinului bugetar prevăzute de instrumentele de finanțare relevante din punct de vedere geografic;

(c)

contribuții aduse organizațiilor internaționale sau regionale și fondurilor internaționale gestionate de astfel de organizații;

(d)

contribuții la fonduri naționale stabilite de țări și regiuni partenere pentru atragerea cofinanțării din partea mai multor donatori sau contribuții la fonduri înființate de unul sau mai mulți donatori pentru aplicarea în comun a proiectelor;

(e)

operațiuni de cofinanțare cu alte organisme eligibile pentru finanțare, astfel cum se prevede la articolul 4.

(f)

resursele financiare puse la dispoziția Băncii Europene de Investiții (BEI) sau a altor actori financiari intermediari, pe baza programelor Comisiei, în scopul acordării de împrumuturi (în special pentru a sprijini investițiile în sectorul privat și dezvoltarea acestuia), capital de risc (sub forma unor împrumuturi subordonate sau condiționate) sau alte participații minoritare la capitalul întreprinderilor, precum și contribuțiile destinate fondurilor de garantare în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006, în măsura în care riscurile financiare pe care și le asumă Comunitatea se limitează la aceste fonduri.