15.2.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 43/34

1.1

CESE salută „Agenda UE pentru drepturile copilului” (numită în continuare „comunicarea”), publicată de Comisie la 15 februarie 2011, și își exprimă speranța că ea va constitui un punct de plecare în procesul de punere pe deplin în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile copilului și o integrare a problematicii drepturilor copilului în toate domeniile de acțiune. Comunicarea a fost publicată după patru ani de pregătire, fiind precedată de Comunicarea Comisiei intitulată „Către o strategie a UE privind drepturile copilului”, din iulie 2006, în legătură cu care CESE a elaborat un aviz (1).

1.2

Copiii reprezintă acel grup din populația UE a cărui bunăstare socială și personală prezintă o importanță fundamentală, sub aspectul situației generale, a calității vieții și a investiției în viitor. O copilărie petrecută în condiții foarte bune, care este susținută de drepturi va asigura dezvoltarea socio-economică, permițând UE să își îndeplinească obiectivele din fiecare domeniu. Trebuie subliniat faptul că ideea de a-i privi pe copii ca fiind o „investiție în viitor” trebuie însoțită permanent de conceptul unei copilării fericite, deoarece atât pentru copii, cât și pentru societate, prezentul este la fel de important ca și viitorul.

1.3

Comitetul ia notă de faptul că articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană a introdus protecția drepturilor copilului printre obiectivele Uniunii Europene și că această protecție este consacrată de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, obligatorie din punct de vedere juridic. Carta se aplică în cazul oricărei acțiuni a instituțiilor și organismelor UE, precum și statelor membre atunci când aplică legislația europeană. Prin urmare, orice nouă propunere legislativă europeană este analizată sub aspectul impactului său asupra drepturilor fundamentale, inclusiv asupra drepturilor copilului.

1.4

CESE ia notă de obiectivele modeste și limitate stabilite în comunicare. Uniunea Europeană nu a ratificat Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului, spre deosebire de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (2). UE ar trebui să găsească o modalitate de a adera în mod unilateral la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului (3). Statele membre trebuie să prezinte rapoarte bienale cuprinzătoare, cu ajutorul cărora să se monitorizeze situația copiilor și care să aibă în vedere nu numai starea economică a acestora, ci și alți factori care contribuie la bunăstarea lor, pe baza culegerii de date, a cercetării și analizelor sistematice. Acest lucru ar facilita crearea unei baze de date a UE și a unui instrument de evaluare, care să completeze informația disponibilă existentă.

1.5

Comitetul consideră că ar trebui să se recurgă mai frecvent la datele și informațiile prezente de exemplu în rapoartele elaborate de guverne și de organizațiile societății civile și adresate Comitetului ONU pentru drepturile copilului, acestea permițând comparații între statele membre în termeni de acțiuni de protecție și aplicare a drepturilor copilului; în același timp, diverse organizații internaționale, precum Eurostat, OCDE, Banca Mondială etc., ar trebui încurajate să colecteze date privind drepturile copilului și să facă apel la indicatori relevanți, prin culegeri de date și analize sistematice. CESE recomandă UE să coopereze îndeaproape cu Consiliul Europei, în vederea creării de sinergii între programele lor (4).

1.6

CESE își exprimă preocuparea pentru faptul că din comunicare lipsește o strategie eficientă de implementare sau de asigurare a aplicării ei, deși indicatorii furnizați de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și lista amplă de instrumente de evaluare elaborată în vederea implementării Convenției Națiunilor Unite privind drepturile copilului ar putea fi utilizate cu destul succes în acest caz; în cele din urmă, existența unei astfel de strategii de implementare ar oferi garanția că strategia pentru drepturile copilului va aplicată și respectată.

1.7

Este nevoie de o participare corespunzătoare a copiilor la pregătirea deciziilor care îi privesc și la evaluarea programelor; ar fi de asemenea utile aprecierea gradului lor de satisfacție și analizarea opiniilor lor. CESE salută eforturile CE de a implica copiii și de a sprijini participarea lor la toate inițiativele care îi privesc. Este de asemenea esențială luarea în considerare a opiniilor organizațiilor profesionale și ale celor care lucrează cu copiii.

1.8

CESE recomandă ca programele instituite în vederea asigurării respectării și protejării drepturilor copilului să se afle în sinergie și să interacționeze cu alte programe UE (privind educația, tineretul, integrarea romilor, combaterea sărăciei, justiția în interesul copilului, solidaritatea dintre generații, relațiile externe); aceste programe ar trebui de asemenea să pună un accent special pe chestiunile privind drepturile și bunăstarea socială și personală a copiilor. Comitetul consideră și că este important să se garanteze drepturile copilului printr-o abordare integrată, în condițiile unei strânse cooperări și coordonări între diversele direcții generale ale Comisiei.

1.9

CESE recomandă ca implementarea Strategiei Europa 2020 să fie evaluată și prin prisma drepturilor și bunăstării personale a copilului, într-un mod coerent cu obiectivele strategiei și care să permită evaluarea separată a acestor obiective din perspectiva unei planificări pe termen lung (având în vedere investiția în viitor pe care o reprezintă copiii).

1.10

CESE recomandă UE să acorde o atenție deosebită protejării și asigurării respectării drepturilor grupurilor de copii deosebit de vulnerabili (cei care trăiesc în sărăcie, departe de familie, cei instituționalizați, cei amenințați de violență sau exploatare sau care suferă de pe urma lor, cei cu handicap, cei care aparțin anumitor minorități etnice sau proveniți din familii de migranți, copiii neînsoțiți, cei refugiați, cei care au fugit de acasă și cei lăsați acasă de părinții migranți), atât la nivel național, cât și european. Protecția drepturilor copilului și dreptul la integritate corporală și la demnitate umană determină CESE să condamne orice formă de violență împotriva copiilor, inclusiv așa-numita violență în familie cu scop de „disciplinare”; așadar, CESE îndeamnă toate statele membre să declare ilegală pedeapsa corporală aplicată copiilor și își reiterează apelul la instituirea funcției de reprezentant special în materie.

1.11

Comitetul consideră deosebit de importantă diseminarea problematicii drepturilor copilului și inițierea în aceasta, precum și furnizarea mijloacelor de protejare și de asigurare a respectării acestor drepturi. Pe lângă furnizarea de informații de calitate ridicată cetățenilor, ar trebui să se acorde o atenție specială informării factorilor de decizie, practicienilor din domeniul dreptului și din alte domenii, precum și specialiștilor și oamenilor politici de la nivel național și european; un alt aspect de urmărit ar fi pregătirea celor care lucrează cu copiii și familiile lor, precum și a părinților și copiilor înșiși, și aceasta nu numai pentru a garanta o conștientizare a drepturilor copilului, dar și înțelegerea necesității de a face din copii niște deținători de drepturi ale omului – nu doar „mini-adulți” cu „mini-drepturi” –, care să beneficieze însă de o protecție sporită, în virtutea vulnerabilității, vârstei și situației lor. Statele membre trebuie să sprijine familiile pe toate căile posibile, acest lucru fiind de maximă importanță pentru copii.

1.12

Deși recunoaște că drepturile copilului trebuie privite în ansamblu, în toată complexitatea lor, și nu separat, Comitetul recomandă să se acorde o atenție deosebită anumitor chestiuni, cum ar fi accesul la îngrijire de calitate și gratuită pre și post natală pentru mame, văzută ca aspect al sănătății publice și a copilului, precum și chestiunilor abordate în comunicare, precum instituirea unei justiții în interesul copilului, inclusiv al delicvenților juvenili (5).

1.13

Pentru a institui o justiție care să nu aibă efecte negative asupra copiilor, CESE solicită adoptarea de măsuri în vederea audierii protejate a acestora, atât în cazul în care sunt victimele unor abuzuri sexuale, cât și atunci când sunt implicați în procedura de divorț a părinților. Depunerea mărturiei nu trebuie să expună copilul unor traume suplimentare, trebuind să se desfășoare cu sprijinul unor experți special pregătiți și, dacă este posibil, în locuri „neutre”, nu la tribunal.

1.14

Sărăcia, privațiunile, discriminarea și excluziunea care afectează copiii sunt unele dintre cele mai serioase obstacole în calea respectării drepturilor copilului. Așadar, CESE reia recomandarea formulată în avizele sale anterioare, de a acorda o atenție specială, în aceste privințe, implementării, monitorizării și evaluării programelor care se află în strânsă legătură cu obiectivele Strategiei Europa 2020 privind reducerea sărăciei și toate tipurile de educație. În acest scop, trebuie să se pună la dispoziție resurse adecvate, urmând a se acorda întotdeauna prioritate politicilor și acțiunilor în folosul copiilor.

1.15

Având în vedere criza economică, constrângerile financiare și resursele limitate, CESE recomandă acordarea unei atenții speciale necesității de a nu agrava problemele existente și de a nu lăsa ca activitățile curente de protejare și consolidare a drepturilor copilului să fie afectate de măsurile de reducere a costurilor.

2.1

Toate statele membre UE au ratificat Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului (6) (denumită în continuare „CNUDC”), iar în majoritatea acestor țări ea a devenit parte integrantă a legislației naționale, aplicarea sa fiind, prin urmare, obligatorie. CNUCD este convenția privind drepturile omului care este ratificată de cele mai multe state de pe glob; în ultimele două decenii ea a modificat fundamental principiile și practicile referitoare la poziția, drepturile și rolul copiilor.

2.2

Comisia a stabilit că problematica legată de copii este una dintre principalele sale priorități pentru perioada 2005-2009, iar în iulie 2006 a publicat o comunicare distinctă, intitulată „Către o strategie a UE privind drepturile copilului” (7), care preconiza elaborarea unei strategii ample în domeniul drepturilor copilului, odată cu integrarea aspectelor legate de protejarea și asigurarea respectării drepturilor copilului în toate domeniile politice interne și externe ale UE și sprijinirea activității statelor membre în acest sector.

2.3

CESE a solicitat o strategie europeană amplă, complexă și globală, care să garanteze efectiv și pe deplin respectarea drepturilor copilului (în conformitate cu CNUDC), atât în cadrul politicilor interne și externe ale UE, cât și în contextul activităților statelor membre de implementare a strategiei privind drepturile copilului (8).

2.4

În avizul publicat de CESE în 2006 se susținea că abordarea problematicii drepturilor copilului în cadrul politicilor UE trebuie să se bazeze pe CNUDC și pe cele două protocoale adiționale ale sale, precum și pe obiectivele relevante de dezvoltare ale mileniului (9) și Convenția europeană a drepturilor omului. CESE a elaborat recent mai multe avize care tratează diferite aspecte ale drepturilor copilului (10).

2.5

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (al cărei articol 24 consacră principiul protejării și promovării drepturilor copilului) a devenit un document obligatoriu din punct de vedere juridic, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009. Pentru prima dată în istoria UE, articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană se referă explicit la protejarea drepturilor copilului (11). „Protejarea și promovarea drepturilor copilului este unul dintre obiectivele Uniunii Europene. Toate politicile și acțiunile care au un impact asupra copiilor trebuie concepute, aplicate și monitorizate ținând seama în primul rând de interesul copilului” (12).

2.6

În programele privind drepturile copiilor ale UE, ale Consiliului Europei și ale ONU au fost identificate următoarele teme comune: sărăcia și excluziunea socială, violența căreia îi cad pradă copiii, mai ales grupurile vulnerabile de copii, precum și nevoia implicării active, consultării și luării în considerare a opiniilor copiilor în chestiuni relevante pentru aceștia. O altă temă comună a UE și a Consiliului Europei este justiția în interesul copilului și politicile în domeniul familiei.

2.7

În avizul său din iunie 2011 (13), Comitetul Regiunilor a subliniat faptul că drepturile copilului trebuie aplicate în mod orizontal și transversal; aceasta presupune o abordare multidimensională, bazată pe integrarea problematicii drepturilor copilului în toate politicile europene și naționale relevante.

2.8

Comisia a instituit un Forum european pentru drepturile copiilor, destinat organizațiilor societății civile; acesta s-a reunit de cinci ori, exprimându-și opinia în privința strategiei în curs de elaborare. În plus, au fost desfășurate două anchete, privind nivelul de conștientizare de către copii a drepturilor lor și opiniile lor asupra chestiunii; concluziile anchetelor au servit la pregătirea programului (14). Comunicarea menționează și drepturile copilului, așa cum au fost formulate de Consiliul Europei, insistând în special asupra violenței împotriva copiilor, eforturilor de asigurare a unei justiții în interesul copilului, precum și pe recomandările și convențiile relevante.

2.9

Grupul de acțiune pentru drepturile copilului (Child Rights Action Group – CRAG) (15) este o entitate importantă, care reunește organizații ale societății civile. CRAG reprezintă un grup informal de ONG-uri, al căror obiectiv este să coopereze sub aspectul monitorizării și implementării Comunicării Comisiei Europene intitulată „Către o strategie a UE privind drepturile copilului”.

2.10

În primăvara anului 2011 a fost creată o alianță neoficială de partide din Parlamentul European, care și-a fixat ca prioritate o abordare coordonată și coerentă a chestiunilor legate de copii, în special a celor privind drepturile copilului (16).

3.1

CESE salută primul raport al Comisiei Europene privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE (17), publicat la 31 martie 2011, care analizează cele șase titluri ale Cartei (demnitate, libertăți, egalitate, solidaritate, drepturile cetățenilor și justiție) și dedică, în cadrul titlului „Egalitate”, un articol special drepturilor copilului. Carta drepturilor fundamentale angajează ferm UE în sensul consolidării drepturilor copilului, garantând acestuia dreptul la viață, la protecție, la dezvoltare și la implicare activă.

3.2

CESE constată cu satisfacție că, în urma unor ample consultări cu specialiștii și cu organizațiile societății civile, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a elaborat indicatori pentru evaluarea gradului de respectare a drepturilor copilului (18) și a elaborat un studiu care conține informații privind bunăstarea copiilor care trăiesc în UE. Studiul conține însă doar date privind condițiile și starea materială, nu și indicatori compoziți de măsurare a calității vieții copiilor și a modului și măsurii în care aceștia sunt protejați (19).

3.3

Comitetul subliniază că numai un parteneriat transversal poate reuși să asigure protejarea și respectarea efectivă a drepturilor copilului; într-un astfel de parteneriat, statele membre, diversele niveluri de guvernare, ONG-urile naționale și internaționale, împreună cu organizații ale societății civile, forumuri de reprezentare a diferitelor interese, precum organizațiile ce reprezintă copiii, și partenerii sociali, cum sunt angajatorii, sindicatele și întreprinderile, conlucrează pentru atingerea anumitor obiective.

3.4

Deși comunicarea menționează chestiunea sărăciei în rândul copiilor și cea a diverselor grupuri de copii deosebit de vulnerabili, ea nu se concentrează pe aceste aspecte, în ciuda importanței considerabile a acestora pentru bunăstarea actuală a copiilor și viitoarea lor trecere cu succes către vârsta adultă și integrare, ținând seama mai ales de contextul binecunoscutelor probleme demografice cu care se confruntă Europa. În acest sens, o atenție specială ar trebui acordată și prevenirii oricărei forme de discriminare de gen în ceea ce privește copiii.

3.5

Criza economică reprezintă un factor de risc pentru bunăstarea copiilor și îi afectează sub diverse forme, mai ales pe cei care trăiesc în condiții dificile: în majoritatea cazurilor, serviciile și profesioniștii care se ocupă de aceștia se confruntă ei înșiși cu greutăți, iar din ce în ce mai multe servicii de bază fie lipsesc, fie sunt disponibile doar într-o măsură foarte limitată.

3.6

În relațiile sale internaționale, UE acordă o mare importanță aspectelor specifice care prezintă relevanță din punctul de vedere al protejării și asigurării respectării drepturilor copilului; printre acestea se numără tutela transfrontalieră, copiii dispăruți, migranți, neînsoțiți, migranți ilegali reținuți, exploatați, precum și copiii victime ale abuzului sau turismului sexual (20). Cu toate acestea, UE nu se ocupă de problema din ce în ce mai serioasă a copiilor abandonați în țările de origine de către părinții migranți. Pentru acești copii, lipsa de supraveghere pe perioada în care părinții lucrează într-un stat membru UE constituie o problemă serioasă, care apare atunci când părinții nu își pot lua cu ei copiii, din cauza lipsei condițiilor adecvate; în acest caz, chiar dacă de activitatea părinților este nevoie într-o altă țară, în care aceștia plătesc taxe și contribuții, copiii lor nu beneficiază de drepturi și sunt expuși unor riscuri serioase.

3.7

CESE consideră că este deosebit de important faptul că a fost formulată o primă recomandare privind legătura dintre drepturile copilului și sectorul întreprinderilor (21), atunci când UNICEF, inițiativa Global Compact a ONU și organizația „Salvați Copiii” au lansat un proces de elaborare a unor principii și orientări care să ajute întreprinderile să protejeze și să sprijine drepturile copilului. Pe lângă faptul că acest proces oferă prilejul unor acțiuni utile, el atrage atenția asupra posibilelor efecte negative, în special în ceea ce privește publicitatea (în cazul în care aceasta incită la consumul de produse nocive pentru sănătatea fizică și mentală sau la comportamente violente, riscante ori erotico-pornografice), modelele de consum, inclusiv sănătatea și alimentația, turismul, munca prestată de copii și discriminarea. Toate sectoarele au un rol esențial de jucat în acest domeniu și, de aceea, trebuie să colaboreze strâns cu organizațiile guvernamentale, neguvernamentale, ale societății civile, cu organizațiile patronale și sindicale, în vederea îndeplinirii acestor obiective, atât în Uniunea Europeană, cât și în statele membre.

3.8

CESE consideră că, deși majoritatea programelor care îi privesc pe copii sunt de competența statelor membre, există din ce în ce mai multe recomandări și activități ale UE în diverse sectoare (vârsta preșcolară, formarea profesională, abandonul școlar timpuriu, copiii dispăruți). Acestea influențează politicile naționale, dar amploarea acestei influențe asupra punerii în aplicare la nivel național este adesea greu de determinat.

3.9

În diverse programe europene (de exemplu, programe privitoare la tineret, educație, învățarea pe tot parcursul vieții, integrarea romilor, combaterea sărăciei, solidaritatea dintre generații, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, relațiile externe etc.), posibilitățile de protejare și asigurare a respectării drepturilor copilului ar trebui considerate o prioritate, iar accentul ar trebui pus pe diferitele categorii de copii deosebit de vulnerabili, printre care copiii lăsați acasă de părinții care lucrează în străinătate.

3.10

Într-un aviz precedent (22), CESE a îndemnat Comisia să instituie funcția de reprezentant special privind violența împotriva copiilor, pentru a apăra drepturile copiilor, și a făcut apel la statele membre să interzică orice formă de violență împotriva copiilor. Prin urmare, CESE regretă absența unei poziții a Comisiei împotriva pedepsei corporale aplicate copiilor, care încalcă dreptul acestora de a nu fi bătuți. Copiii care suferă astfel de pedepse se deprind să fie ei înșiși violenți. Protecția drepturilor copilului și dreptul la integritate corporală și la demnitate umană determină CESE să condamne orice formă de violență împotriva copiilor, inclusiv așa-numita violență în familie cu scop de „disciplinare”; așadar, CESE îndeamnă toate statele membre să declare ilegală pedeapsa corporală aplicată copiilor și își reiterează apelul la instituirea funcției de reprezentant special în materie și la adoptarea de către Comisia Europeană și statele membre de măsuri în vederea eradicării pe întreg teritoriul UE a pedepsei corporale aplicate copiilor.

3.11

Comitetul este de acord că a-i asculta pe copii, a-i consulta și a-i implica în toate problemele care îi interesează asigură respectarea depturilor lor și îi pregătește pentru cetățenia activă. Pentru ca acest lucru să devină realitate, este important, de asemenea, să se asigure accesul la variante ușor de consultat ale documentelor și să se creeze și să se actualizeze broșuri și site-uri web la fel de accesibile, ori secțiuni specifice în cadrul acestora, așa cum a prevăzut DG Justiție (23).

3.12

Pentru a institui o justiție care să respecte copiii și să nu le provoace traume psihologice, în toate sistemele juridice din Uniune trebuie adoptate măsurile următoare:

3.13

Pentru a spori eficiența informărilor privind drepturile copilului, rolul pozitiv al media, inclusiv al mijloacelor de comunicare sociale, este esențial, întrucât aceasta contribuie la transmiterea mesajelor către părinți, la profesioniștii din domeniu și la copiii înșiși.

3.14

CESE susține utilizarea metodei deschise de coordonare, precum și a altor eventuale mecanisme, ca abordare care și-a demonstrat valoarea sub aspectul garantării faptului că cooperarea dintre statele membre, identificarea și folosirea celor mai bune practici contribuie la protejarea și asigurarea respectării drepturilor copilului, cu integrarea problematicilor privitoare la copii în celelalte politici.

3.15

În calitate de reprezentant de marcă al societății civile, CESE înțelege să își aducă contribuția prin monitorizarea sistematică a rezultatelor și prin diseminarea acestora, precum și prin consolidarea drepturilor copilului, prin intermediul activității membrilor săi.

3.16

În vederea unei aplicări mai eficiente a legislației, CESE consideră oportun și necesar să stabilească o cooperare și o consultare mai strânse decât până acum între diversele organisme ale ONU, cu Comitetul pentru drepturile copilului, cu Consiliul Europei și cu organizațiile internaționale ale copiilor și cu cele care îi reprezintă pe copii, deoarece obiectivele și activitățile acestor organizații privesc asigurarea respectării pe scară largă a drepturilor copilului în ansamblul lor.