EUR-Lex - DD_2007_15_006_RO - EN

(2) JO L 48, 19.2.2000, p. 1.

(4) JO L 185, 30.6.1998, p. 11.

ANEXĂ

După textul referitor la Australia se adaugă următorul text:

„REPUBLICA CEHĂ:

Categorii de produse:

(a)	produsele agricole vegetale netransformate, în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91;

(b)	produsele destinate alimentației umane, compuse în special dintr-unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală, în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.

2.	Origine: produsele din categoria menționată la punctul (1) litera (a) și ingredientele produse după metodele de producție ecologică a produselor din categoria menționată la punctul (1) litera (b) au fost cultivate în Republica Cehă.

3.	Organismul de control: KEZ o.p.s.

Organisme responsabile cu emiterea certificatelor:

—	Serviciul de politică structurală și a mediului (Ministry of Agriculture)

—	KEZ o.p.s.

5.	Data limită de includere: 30.6.2003.”

Punctul 5 din textele referitoare la Argentina, Australia, Ungaria și Israel se înlocuiește cu următorul text:

„5.	Data limită de includere: 30.6.2003.”

Punctele 3 și 4 din textul referitor la Ungaria se înlocuiesc cu următorul text:

„3.	Organisme de control: Biokontroll Hungaria Közhasznú Társaság (Biokontroll Hungária Kht) și Skal.

4.	Organisme responsabile cu emiterea certificatelor: Biokontroll Hungária Közhasznú Társaság și Skal (birou în Ungaria).”

4.	La punctul 3 din textul referitor la Australia, denumirea organismului de control, „Australian Quarantine Inspection Service (AQIS)” se înlocuiește cu: „Australian Quarantine and Inspection Service (AQIS) (Department of Agriculture, Fisheries and Forestry).”

Punctul 3 din textul referitor la Israel se înlocuiește cu următorul text:

„3.	Organismul de control: Plant Protection and Inspection Services (PPIS) (Ministry of Agriculture and Rural Development).”

Punctul 3 din textul referitor la Elveția se înlocuiește cu următorul text:

„3.	Organisme de control: Institut für Marktökologie (IMO), bio.inspecta AG și Schweizerische Vereinigung für Qualitäts und Management-Systeme (SQS).”

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000R0847

L 103/5

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 847/2000 AL COMISIEI

din 27 aprilie 2000

de stabilire a dispozițiilor de aplicare a criteriilor pentru desemnarea unui produs medicamentos ca produs medicamentos orfan și a definițiilor termenilor „produs medicamentos similar” și „superioritate clinică”

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane (1), în special articolele 3 și 8,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 141/2000 face apel la Comisie să adopte dispozițiile necesare pentru punerea în aplicare a articolului 3 și să adopte definițiile de „produs medicamentos similar” și „superioritate clinică”.

(2)

Pentru punerea în aplicare a articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 141/2000, detaliile suplimentare referitoare la factorii care ar trebui avuți în vedere la stabilirea răspândirii, a rentabilității probabile a investiției și a caracterului satisfăcător al metodelor alternative de diagnosticare, prevenire și tratament ar putea fi utile pentru sponsori și Comitetul pentru produse medicamentoase orfane.

(3)	Informațiile respective ar trebui prezentate în conformitate cu orientările elaborate de Comisie în temeiul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 141/2000.

(4)	Dată fiind natura produselor medicamentoase respective și probabilitatea ca afecțiunile ce urmează a fi tratate să fie rare, nu este oportun să se stabilească cerințe exagerat de stricte pentru a se constata satisfacerea criteriilor.

(5)	Evaluarea criteriilor menționate la articolul 3 ar trebui să se facă pe baza unor informații cât se poate de obiective.

(6)	Trebuie să se țină seama de alte măsuri comunitare în domeniul bolilor rare.

(7)

Pentru a asigura respectarea cuvenită a dispozițiilor referitoare la exclusivitatea pieței prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 141/2000, este necesar să se stabilească definițiile conceptelor de „produs medicamentos similar” și „superioritate clinică”; aceste definiții ar trebui să țină cont de activitatea și experiența Comitetului pentru produse medicamentoase brevetate în evaluarea produselor medicamentoase existente și de avizele pertinente ale Comitetului științific pentru produse medicamentoase și aparate medicale.

(8)	Definițiile ar mai trebui susținute de orientările prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 141/2000.

(9)	Dispozițiile respective ar trebui actualizate în mod regulat pe baza cunoștințelor științifice, tehnice și a experienței în domeniul desemnării și reglementării produselor medicamentoase orfane.

(10)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse medicamentoase de uz uman,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Scop

Prezentul regulament stabilește factorii ce trebuie avuți în vedere la punerea în aplicare a articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 141/2000 privind produsele medicamentoase orfane, precum și definițiile de „produs medicamentos similar” și „superioritate clinică” în sensul punerii în aplicare a articolului 8 din regulamentul menționat anterior. Scopul acestuia este de a sprijini posibilii sponsori, Comitetul pentru produse medicamentoase orfane și autoritățile abilitate în interpretarea Regulamentului (CE) nr. 141/2000.

Articolul 2

Criterii pentru desemnare

Răspândirea unei afecțiuni în Comunitate

Pentru a stabili, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 141/2000, că un produs medicamentos este destinat pentru diagnosticarea, prevenirea sau tratamentul unei afecțiuni care pune în pericol viața sau ale unei afecțiuni cronice care provoacă slăbirea organismului, care nu afectează mai mult de cinci din 10 000 persoane din Comunitate, se aplică reglementarea specifică ce urmează și se solicită documentația indicată în continuare în conformitate cu orientările elaborate în temeiul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 141/2000:

(a)

documentația trebuie să cuprindă în anexe informații din surse autorizate care să demonstreze că boala sau afecțiunile pentru care ar fi administrat produsul, nu afectează mai mult de cinci din 10 000 persoane din Comunitate în momentul înaintării cererii pentru desemnare, dacă acestea sunt disponibile;

(b)	datele trebuie să includă detalii corespunzătoare privind afecțiunea prevăzută a fi tratată și o justificare a naturii sale ca fiind o afecțiune ce pune în pericol viața sau provoacă slăbirea cronică a organismului, susținute de bibliografie științifică și medicală;

(c)

documentația înaintată de către sponsor trebuie să conțină sau să facă referire la o analiză a literaturii științifice în domeniu și să ofere informații din baze de date comunitare în domeniu, dacă acestea există. Dacă nu există baze de date comunitare, se poate face referire la bazele de date din țări terțe, cu condiția efectuării unor extrapolări corespunzătoare;

(d)

dacă o boală sau o afecțiune au fost avute în vedere în cadrul altor activități comunitare privind bolile rare, se va specifica acest lucru. În cazul bolilor sau afecțiunilor incluse în proiecte susținute financiar de către Comunitate pentru a îmbunătăți informațiile referitoare la bolile rare, trebuie prezentat un extras relevant din informațiile respective, care să includă, în special, detalii cu privire la răspândirea bolii sau afecțiunii respective.

Posibilitatea de venituri din investiții

Pentru a demonstra, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 141/2000, că un produs medicamentos este prevăzut pentru diagnosticarea, prevenirea sau tratamentul unei afecțiuni ce pune în pericol viața, provoacă slăbirea gravă a organismului sau este o afecțiune cronică gravă în Comunitate și că fără stimulente nu este posibil ca din comercializarea produsului medicamentos în Comunitate să se genereze venituri suficiente care să justifice investiția necesară, se aplică următoarele reguli și se prezintă documentația corespunzătoare, în conformitate cu orientările elaborate în temeiul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 141/2000:

(a)	datele trebuie să includă detalii corespunzătoare privind afecțiunea prevăzută a fi tratată și o justificare a naturii sale ca fiind o afecțiune ce pune în pericol viața, provoacă slăbirea gravă a organismului sau este o afecțiune cronică gravă, susținute de bibliografie științifică și medicală;

(b)	documentația înaintată de sponsor trebuie să includă date privind toate costurile suportate de acesta în cursul realizării produsului medicamentos;

(c)	documentația prezentată trebuie să includă detalii referitoare la orice fonduri nerambursabile, stimulente fiscale sau alte modalități de recuperare a costurilor de care s-a beneficiat fie în Comunitate, fie în țări terțe;

(d)

în cazurile în care produsul medicamentos este deja autorizat pentru o anumită indicație sau dacă produsul medicamentos este în studiu pentru una sau mai multe alte indicații, trebuie prezentată o explicație clară și o justificare a metodei utilizate la repartizarea costurilor de realizare pe diferitele indicații;

(e)	trebuie prezentată o situație și o justificare a tuturor costurilor de realizare pe care sponsorul preconizează să le suporte după înaintarea cererii pentru desemnare;

(f)	trebuie prezentată o situație și o justificare a tuturor costurilor de producție și comercializare suportate de sponsor în trecut și pe care acesta preconizează să le suporte în primii 10 ani de autorizare a produsului;

(g)	o estimare și justificare a veniturilor preconizate din vânzările produsului medicamentos în Comunitate în primii 10 ani după autorizare;

(h)	toate datele referitoare la costuri și venituri sunt determinate în conformitate cu practicile contabile general acceptate și sunt avizate de un contabil autorizat din Comunitate;

(i)	documentația prezentată trebuie să includă informații privind răspândirea și incidența în Comunitate a afecțiunii pentru care ar fi administrat produsul medicamentos în momentul înaintării cererii de desemnare.

Existența altor metode de diagnosticare, prevenire și tratament

Se poate înainta o cerere pentru desemnarea unui produs medicamentos ca produs medicamentos orfan în conformitate cu alineatul (1) sau (2) din prezentul articol. Indiferent dacă o cerere este înaintată în conformitate cu alineatul (1) sau (2), sponsorul mai trebuie să dovedească că nu există altă metodă satisfăcătoare de diagnosticare, prevenire sau tratament al afecțiunii respective sau dacă o asemenea metodă există, că produsul medicamentos va fi de un folos semnificativ celor care suferă de această afecțiune.

Pentru a demonstra, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 141/2000, că nu există altă metodă satisfăcătoare de diagnosticare, prevenire sau tratament al afecțiunii respective sau dacă o asemenea metodă există, că produsul medicamentos va fi de un folos semnificativ celor care suferă de această afecțiune, se aplică următoarele reguli:

(a)

sunt prezentate detalii referitoare la toate metodele de diagnosticare, prevenire sau tratament al afecțiunii respective, autorizate în Comunitate, făcând referiri la literatura științifică și medicală sau la alte informații de specialitate. Acestea pot să includă produse medicamentoase, aparate medicale sau alte metode de diagnosticare, prevenire sau tratament autorizate, utilizate în Comunitate;

(b)	fie o justificare a motivului pentru care metodele menționate la litera (a) nu sunt considerate satisfăcătoare fie

(c)	o justificare a motivului pentru care se susține că produsul medicamentos pentru care se cere desemnarea va fi de un folos semnificativ celor care suferă de această afecțiune.

Dispoziții generale

(a)

Un sponsor care solicită desemnarea unui produs medicamentos ca produs medicamentos orfan depune cererea pentru desemnare în oricare etapă de realizare a produsului medicamentos înaintea solicitării autorizației de comercializare. Cu toate acestea, se poate înainta o cerere de desemnare pentru o nouă indicație terapeutică în cazul unui produs medicamentos deja autorizat. În acest caz, deținătorul autorizației de comercializare solicită o autorizație de comercializare separată care să se refere numai la indicația (indicațiile) produsului orfan.

(b)

Mai mulți sponsori pot obține desemnarea ca produs medicamentos orfan pentru același produs medicamentos prevăzut pentru prevenirea, tratamentul sau diagnosticarea aceleiași boli sau afecțiuni, cu condiția ca, în fiecare caz, să fie înaintată o cerere completă de desemnare, conform orientărilor prevăzute la articolul 5 alineatul (3).

(c)	Dacă un produs medicamentos este desemnat de către Comitetul pentru produse medicamentoase orfane, se va face trimitere la criteriile de desemnare fie de la articolul 2 alineatul (1), fie de la articolul 2 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 3

Definiții

(1) Definițiile de la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 141/2000 se aplică acelor termeni atunci când sunt utilizați în prezentul regulament:

—	„substanță” înseamnă o substanță utilizată la fabricarea unui produs medicamentos pentru uz uman conform definiției de la articolul 1 din Directiva 65/65/CEE.

(2) În sensul punerii în aplicare a articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 141/2000 privind produsele medicamentoase orfane, se aplică următoarea definiție:

—	„folos semnificativ” înseamnă un avantaj relevant din punct de vedere clinic sau o contribuție importantă la îngrijirea pacientului.

(3) În sensul punerii în aplicare a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 141/2000 privind produsele medicamentoase orfane, se aplică următoarele definiții:

(a)	„substanță activă” înseamnă o substanță cu acțiune fiziologică sau farmacologică;

(b)	„produs medicamentos similar” înseamnă un produs medicamentos care conține o substanță activă sau substanțe active similare cu substanțele conținute într-un produs orfan avizat în prezent și care este prevăzut pentru aceeași indicație terapeutică;

(c)

„substanță activă similară” înseamnă o substanță activă identică sau o substanță activă cu aceleași caracteristici structurale moleculare principale (dar nu neapărat toate caracteristicile structurale moleculare) și care acționează prin același mecanism.

Aceasta include:

1.	izomeri, amestec de izomeri, complexe, esteri, săruri și derivați non-covalenți ai substanței active originale sau o substanță activă care diferă de substanța activă originală doar prin modificări minore ale structurii moleculare, de exemplu, un analog structural sau

aceeași macromoleculă sau una care diferă de macromolecula inițială doar prin modificări ale structurii moleculare, cum ar fi:

2.1.

substanțe proteinice la care:

—	diferența se datorează infidelității transcrierii sau translației;

—	diferența de structură dintre acestea se datorează unor fenomene post-translaționale (de exemplu, modele diferite de glicosilare) sau structurilor terțiare diferite;

—	diferența de succesiune a aminoacizilor nu este mare. Prin urmare, două substanțe proteinice înrudite farmacologic din aceeași grupă [de exemplu, doi compuși biologici având aceeași sub-tulpină cu denumire internațională nebrevetată (INN)] ar putea fi considerate în mod normal similare;

—	anticorpii monoclonali se leagă la același epitop țintă. Aceștia ar putea fi considerați în mod normal similari;

2.2.	polizaharide având unități zaharidice repetabile identice, chiar dacă numărul de unități variază și chiar dacă există modificări după polimerizare (inclusiv formarea de legături duble conjugate);

2.3.

polinucleotide (inclusiv substanțele de transmitere a genelor și substanțele antisens), alcătuite din două sau mai multe nucleotide distincte la care:

—

diferența de succesiune a nucleotidelor din bazele purină și pirimidină sau derivații acestora nu este mare. Prin urmare, în cazul substanțelor antisens, dacă adăugarea sau scoaterea nucleotidei (nucleotidelor) nu afectează semnificativ cinetica hibridizării la țintă, acestea ar putea fi considerate în mod normal similare. În cazul substanțelor de transmitere a genelor, substanțele ar putea fi considerate în mod normal similare, cu excepția cazului în care diferențele de succesiune ar fi importante;

—	diferența de structură dintre acestea este legată de modificările la catena principală de zaharoză (riboză sau dezoxiriboză) sau de înlocuirea catenei principale cu analogi sintetici;

—	diferența constă în sistemul vector sau de transfer;

2.4.	substanțe parțial determinabile complexe strâns înrudite (de exemplu, două vaccinuri înrudite sau două produse de terapie celulară înrudite);

3.	aceeași substanță activă radiofarmaceutică sau una care diferă de original prin nuclidul radioactiv, ligand, locul de marcare sau mecanismul de cuplare moleculă-nuclid radioactiv care leagă molecula de nuclidul radioactiv, cu condiția ca aceasta să acționeze prin același mecanism;

(d)

„clinic superior” înseamnă că s-a demonstrat că un produs medicamentos oferă un avantaj important terapeutic sau de diagnostic, în plus față de acela oferit de un produs medicamentos orfan autorizat într-unul sau mai multe din următoarele moduri:

eficacitate mai mare decât un produs medicamentos orfan autorizat (determinată prin efectul asupra unui obiectiv semnificativ din punct de vedere clinic prin testări clinice corespunzătoare și bine controlate). În general, aceasta ar reprezenta același tip de probe care sunt necesare pentru a susține eficacitatea comparativă în cazul a două produse medicamentoase diferite. Sunt necesare, în general, testări clinice comparative directe, totuși se pot utiliza comparațiile bazate pe alte obiective, inclusiv obiective substitut. În oricare din cazuri, trebuie justificată abordarea metodologică

2.	siguranță mai mare pentru o parte substanțială a populației (populațiilor) țintă. În unele cazuri vor fi necesare testări clinice comparative directe sau

3.	în cazuri excepționale, în care produsul nu prezintă nici siguranță mai mare, nici eficacitate mai mare, o demonstrație că produsul medicamentos aduce, în alt fel, o contribuție importantă la diagnosticare sau la îngrijirea pacientului.

Articolul 4

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare adoptării de către Comisie și se aplică din aceeași zi.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 27 aprilie 2000.

Pentru Comisie

Erkki LIIKANEN

Membru al Comisiei

(1) JO L 18, 22.1.2000, p. 1.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000L0013

L 109/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2000/13/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 20 martie 2000

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (3) a fost modificată în mai multe rânduri și în mod substanțial (4). În scopul clarificării și raționalității, este necesară codificarea directivei respective.

(2)	Diferențele între actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre referitoare la etichetarea produselor alimentare pot împiedica libera circulație a acestor produse și pot crea condiții de concurență inegale.

(3)	Este în consecință necesar să se apropie aceste legislații pentru a contribui la funcționarea pieței interne.

(4)	Obiectul prezentei directive trebuie să fie adoptarea normelor comunitare, cu caracter general și orizontal, aplicabile tuturor produselor alimentare introduse pe piață.

(5)	Dimpotrivă, normele cu caracter special și vertical, care privesc numai anumite produse alimentare determinate, trebuie să fie stabilite în cadrul dispozițiilor care se referă la aceste produse.

(6)	Orice reglementare cu privire la etichetarea produselor alimentare trebuie să se întemeieze, înainte de orice, pe imperativul informării și protecției consumatorului.

(7)	Acest imperativ implică posibilitatea ca statele membre să poată impune, respectând normele tratatului, cerințe lingvistice.

(8)	O etichetare detaliată privind natura exactă și caracteristicile produselor, care permite consumatorului să aleagă în cunoștință de cauză, este cea mai adecvată în măsura în care acesta creează cele mai puține obstacole în calea libertății schimburilor.

(9)	Este așadar necesar să se stabilească lista mențiunilor care trebuie să figureze în principiu pe etichetele tuturor produselor alimentare.

(10)

Cu toate acestea, caracterul orizontal al prezentei directive nu a permis, într-o primă etapă, să se includă printre mențiunile obligatorii toate cele care trebuie să se adauge listei aplicabile în principiu totalității produselor alimentare, dar trebuie, într-o etapă ulterioară, să se adopte dispozițiile comunitare care tind să completeze normele existente.

(11)

În plus, dacă, în absența normelor comunitare cu caracter special, statele membre trebuie să aibă capacitatea de a prevedea anumite dispoziții de drept intern care se adaugă dispozițiilor generale ale prezentei directive, este important, cu toate acestea, ca aceste dispoziții să se supună unei proceduri comunitare.

(12)	Această procedură comunitară trebuie să ia forma unei decizii comunitare atunci când un stat membru dorește să adopte o nouă legislație.

(13)	În afară de aceasta, trebuie să se prevadă posibilitatea, pentru legislatorul comunitar și în cazuri excepționale, de a se face o derogare de la anumite obligații stabilite în general.

(14)

Normele de etichetare trebuie, de asemenea, să conțină interdicția de a induce cumpărătorul în eroare sau de a atribui produselor alimentare virtuți medicinale. Pentru a fi eficientă, această interdicție trebuie să fie extinsă asupra prezentării produselor alimentare și asupra publicității făcute în privința lor.

(15)

În scopul facilitării schimburilor între statele membre, se poate prevedea ca, în etapa anterioară vânzării către consumatorul final, singurele informații despre elementele esențiale să figureze pe ambalajul exterior și ca anumite mențiuni obligatorii care trebuie să însoțească un produs alimentar preambalat să nu figureze decât pe documentele comerciale care se referă la acesta.

(16)	Statele membre trebuie să aibă capacitatea, în funcție de condițiile locale și de împrejurările practice, de a stabili norme de etichetare a produselor alimentare vândute în vrac. Informarea consumatorului trebuie cu toate acestea să rămână asigurată în acest caz.

(17)	În scopul simplificării și accelerării procedurii, trebuie să se încredințeze Comisiei adoptarea măsurilor de aplicare cu caracter tehnic.

(18)	Este cazul să se stabilească măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (5).

(19)	Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere a directivelor indicate în anexa IV, partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Prezenta directivă privește etichetarea produselor alimentare destinate a fi livrate ca atare consumatorului final, precum și anumite aspecte referitoare la prezentarea lor și la publicitatea făcută în jurul lor.

(2) Prezenta directivă se aplică, de asemenea, produselor alimentare destinate a fi livrate restaurantelor, spitalelor, cantinelor și altor colectivități similare, denumite în continuare „colectivități”.

(3) În sensul prezentei directive,:

(a)	„etichetare” înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile de fabrică sau de comerț, imaginile sau semnele care se referă la un produs alimentar și care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă care însoțesc sau se referă la acest produs alimentar;

(b)

„produs alimentar preambalat” înseamnă unitate de vânzare destinată a fi prezentată ca atare consumatorului final și colectivităților, constituită dintr-un produs alimentar și din ambalajul în care a fost introdus înaintea prezentării sale pentru vânzare, pe care acest ambalaj îl acoperă în întregime sau parțial, dar în asemenea mod, încât conținutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie deschis sau să suporte o modificare.

Articolul 2

(1) Etichetarea și normele în conformitate cu care se realizează nu trebuie:

(a)

să fie de natură a induce cumpărătorul în eroare, în special:

(i)	asupra caracteristicilor produsului alimentar și în special asupra naturii, identității, calităților, compoziției, cantității, durabilității, originii sau provenienței, modului de fabricare sau de obținere;

(ii)	atribuind produsului alimentar efecte sau proprietăți pe care nu le are;

(iii)

sugerând că produsul alimentar posedă caracteristici speciale, în timp ce toate produsele alimentare similare posedă aceleași caracteristici;

(b)	sub rezerva dispozițiilor comunitare aplicabile apelor minerale naturale și produselor alimentare destinate unei alimentații speciale, să se atribuie unui produs alimentar proprietăți de prevenire, de tratament și de vindecare a unei boli umane sau să se evoce astfel de proprietăți.

(2) Consiliul, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 95 din tratat, stabilește o listă ne-exhaustivă a afirmațiilor în sensul alineatului (1) a căror utilizare trebuie, în orice caz, să fie interzisă sau restrânsă.

(3) Interdicțiile sau restricțiile prevăzute la alineatele (1) și (2) se aplică, de asemenea:

(a)	prezentării produselor alimentare, în special a formei sau aspectului dat acestora sau ambalajului lor, materialului de ambalaj utilizat, modului în care ele sunt prezentate, precum și mediului în care ele sunt expuse;

(b)	publicității.

Articolul 3

(1) Etichetarea produselor alimentare conține, în condițiile și sub rezerva derogărilor prevăzute la articolele 4-17, numai următoarele mențiuni obligatorii:

1.	denumirea vânzării;

2.	lista ingredientelor;

3.	cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingrediente în conformitate cu dispozițiile articolului 7;

4.	pentru produsele alimentare preambalate, cantitatea netă;

5.	data valabilității minime sau, în cazul produselor alimentare foarte perisabile din punct de vedere microbiologic, data limită a consumării;

6.	condițiile speciale de conservare și de utilizare;

denumirea sau firma și adresa fabricantului sau a celui care ambalează produsul sau a unui vânzător stabilit în interiorul Comunității.

Cu toate acestea, statele membre sunt autorizate, în ceea ce privește untul produs pe teritoriul lor, să nu ceară decât indicarea fabricantului, a celui care ambalează produsul sau a vânzătorului.

Fără a aduce atingere informației prevăzute la articolul 24, statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre orice măsură luată în temeiul celui de-al doilea paragraf.

8.	locul de origine sau de proveniență în cazurile în care omiterea acestei mențiuni ar putea induce consumatorul în eroare cu privire la originea sau proveniența reală a produsului alimentar;

9.	modul de folosire, în cazul în care omiterea sa nu ar permite o folosire potrivită a produsului alimentar;

10.	pentru băuturile care conțin mai mult de 1,2 % de alcool în volum, mențiunea titlului alcoolmetric pe unitatea de volum.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot să mențină dispozițiile de drept intern care impun indicarea unității de fabricație sau de ambalare în ceea ce privește producția lor națională.

(3) Dispozițiile prezentului articol nu aduce atingere dispozițiilor mai precise sau mai extinse în materie de metrologie.

Articolul 4

(1) Dispozițiile comunitare aplicabile anumitor produse alimentare determinate și nu produselor alimentare în general pot deroga, în mod excepțional și fără a împiedica informarea cumpărătorului, de la obligațiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) punctele 2 și 5.

(2) Dispozițiile comunitare aplicabile anumitor produse alimentare determinate și nu produselor alimentare în general pot să prevadă alte mențiuni obligatorii în plus față de cele enumerate la articolul 3.

În absența lor, statele membre pot prevedea asemenea mențiuni în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.

(3) Dispozițiile comunitare menționate la alineatele (1) și (2) se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

Articolul 5

(1) Denumirea de comercializare a unui produs alimentar este denumirea prevăzută pentru acest produs în dispozițiile comunitare care i se aplică.

(a)

În absența dispozițiilor comunitare, denumirea de vânzare este denumirea prevăzută de actele cu putere de lege sau actele administrative aplicabile în statul membru în care are loc vânzarea către consumatorul final sau către colectivități.

În lipsă, denumirea de comercializare este constituită din denumirea consacrată de utilizările în statul membru în care are loc vânzarea către consumatorul final sau colectivități ori dintr-o descriere a produsului alimentar și, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de precisă pentru a permite cumpărătorului să-i cunoască natura reală și să-l distingă de produsele cu care acesta ar putea fi confundat.

(b)

Utilizarea în statul membru de comercializare a denumirii de comercializare sub care produsul este legal fabricat și comercializat în statul membru de producție este, de asemenea, admisă.

Cu toate acestea, atunci când aplicarea celorlalte dispoziții ale prezentei directive, în special cele prevăzute la articolul 3, nu este de natură să permită consumatorilor din statul membru de comercializare să cunoască natura reală a produsului și să îl distingă de produsele cu care ar putea fi confundat, denumirea de vânzare este însoțită de alte informații descriptive care trebuie să figureze în apropierea acesteia.

(c)

În cazuri excepționale, denumirea de vânzare a statului membru de producție nu se utilizează în statul membru de comercializare atunci când produsul pe care ea îl desemnează se îndepărtează în asemenea măsură, din punct de vedere al compoziției sau al fabricării sale, de produsul cunoscut sub această denumire, încât dispozițiile de la litera (b) nu sunt suficiente să asigure, în statele membre în care se comercializează, o informare corectă a consumatorului.

(2) O marcă de fabricație sau de comerț sau o denumire de fantezie nu se pot substitui denumirii de comercializare.

(3) Denumirea de comercializare cuprinde sau este însoțită de o indicare a stării fizice în care se găsește produsul alimentar sau a tratamentului specific pe care l-a suferit (de exemplu: praf, liofilizat, congelat, concentrat, afumat), în cazul când omiterea acestei indicații poate crea o confuzie în mintea cumpărătorului.

Orice produs alimentar care a fost tratat cu radiații ionizante trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni:

—

în limba spaniolă:

—	„irradiado” sau „tratado con radiación ionizante”;

—

în limba daneză:

—	„bestrålet/ …” sau „strålekonserveret” sau „behandlet med ioniserende stråling” sau „konserveret med ioniserende stråling”;

—

în limba germană:

—	„bestrahlt” sau „mit ionisierenden Strahlen behandelt”;

—

în limba greacă:

—	„επεξεργασμένο με ιονίζουσα ακτινοβολία” sau „ακτιυοβολημένο”;

—

în limba engleză:

—	„irradiated” sau „treated with ionising radiation”;

—

în limba franceză

—	„traité par rayonnements ionisants” sau „traité par ionisation”;

—

în limba italiană:

—	„irradiato” sau „trattato con radiazioni ionizzanti”;

—

în limba olandeză:

—	„doorstraald” sau „door bestraling behandeld” sau „met ioniserende stralen behandeld”;

—

în limba portugheză: ă

—	„irradiado” sau „tratado por irradiaçãο” sau „tratado por radiaçãο ionizante”;

—

în limba finlandeză:

—	„säteilytetty” sau „käsitelty ionisoivalla sätellyilä”;

—

în limba suedeză:

—	„bestrålad” sau „behandlad med joniserande strålning”.

Articolul 6

(1) Lista ingredientelor este menționată în conformitate cu prezentul articol și cu anexele I, II și III.

(2) Indicarea ingredientelor nu este solicitată în cazul:

(a)

—	fructelor și legumelor proaspete, inclusiv cartofii, care nu au fost curățate, tăiate sau nu au făcut obiectul altui tratament similar;

—	apelor gazoase, în a căror denumire apare această ultimă caracteristică;

—	oțeturilor de fermentație, dacă aceastea provin exclusiv dintr-un singur produs de bază și dacă nici un alt ingredient nu a fost adăugat;

(b)

—	brânzeturilor;

—

untului;

—	laptelui și smântânii fermentate,

dacă nu au fost adăugate nici un alt fel de ingrediente, cu excepția produselor lactate, a enzimelor și a culturilor de microorganisme necesare fabricării sau a sării necesare fabricării brânzeturilor, altele decât cele proaspete sau topite;

(c)

produselor care conțin numai un singur ingredient:

—	cu condiția ca denumirea de comercializare să fie identică cu numele ingredientului sau

—	cu condiția ca denumirea de vânzare să permită stabilirea naturii ingredientului fără riscul de a fi confundat.

(3) În ceea ce privește băuturile cu mai mult de 1,2 % alcool în volum, Consiliul, la propunerea Comisiei, stabilește, până la 22 decembrie 1982, normele de etichetare a ingredientelor.

(4)

(a)

„Ingredient” înseamnă orice substanță, inclusiv aditivii, utilizată în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și prezentă încă în produsul finit, eventual sub o formă modificată.

(b)

Atunci când ingredientul dintr-un produs alimentar a fost el însuși elaborat plecând de la mai multe ingrediente, acestea din urmă sunt considerate ingrediente ale acestui produs.

(c)

Nu sunt, cu toate acestea, considerate ingrediente:

(i)	componenții unui ingredient care, în cursul procesului de fabricare, ar fost temporar extrași pentru fi reîncorporați apoi într-o cantitate care nu depășește conținutul inițial;

(ii)

aditivii:

—	a căror prezență într-un produs alimentar este datorată exclusiv faptului că erau conținuți întrunul sau mai multe ingrediente ale acestui produs și sub rezerva că nu mai îndeplinesc nici o funcție tehnologică în produsul finit;

—	că sunt utilizați ca auxiliari tehnologici;

(iii)

substanțele utilizate în dozele strict necesare ca solvenți sau suporturi pentru aditivi și arome;

(d)

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2), se poate decide în anumite cazuri dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la litera (c) punctele (ii) și (iii).

(5) Lista ingredientelor este constituită de enumerarea tuturor ingredientelor din produsul alimentar, în ordinea descrescătoare a ponderii lor în momentul utilizării lor. Aceasta este precedată de o mențiune corespunzătoare care conține cuvântul „ingrediente”.

Cu toate acestea:

—

apa adăugată și ingredientele volatile sunt indicate în listă în funcție de ponderea lor în produsul finit; cantitatea de apă adăugată ca ingredient într-un produs alimentar este determinată scăzând din cantitatea totală a produsului finit cantitatea totală a celorlalte ingrediente utilizate. Această cantitate poate să nu fie luată în considerare dacă, în greutate, ea nu depășește 5 % din produsul finit;

—	ingredientele utilizate sub o formă concentrată sau deshidratată și reconstituite în timpul fabricației pot fi indicate în listă în funcție de ponderea lor înaintea concentrării sau deshidratării;

—

atunci când este vorba de alimente concentrate sau deshidratate la care trebuie să se adauge apă, enumerarea poate să se facă în funcție de ordinea proporțiilor în produsul reconstituit, cu condiția ca lista ingredientelor să fie însoțită de o mențiune, cum ar fi „ingrediente ale produsului reconstituit” sau „ingrediente ale produsului gata de consum”;

—	în cazul amestecurilor de fructe sau de legume, în care nici unul nu predomină ca greutate în mod semnificativ, aceste ingrediente pot fi enumerate după o ordine diferită sub rezerva ca lista acestor ingrediente să fie însoțită de o mențiune, cum ar fi „în proporție variabilă”;

—	în cazul amestecului de mirodenii sau de plante aromatice, în care nici una nu predomină ca greutate în mod semnificativ, aceste ingrediente pot fi enumerate într-o ordine diferită sub rezerva ca lista acestor ingrediente să fie însoțită de o mențiune, cum ar fi „în proporție variabilă”.

(6) Ingredientele sunt desemnate prin denumirea lor specifică, după caz, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 5.

Cu toate acestea:

—

ingredientele care aparțin uneia dintre categoriile enumerate în anexa I și care sunt componentele unui alt produs alimentar pot fi desemnate numai prin denumirea acestei categorii.

Pot fi adoptate modificări ale listei de categorii care figurează în anexa I, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

Cu toate acestea, indicația „amidon” care figurează în anexa I trebuie întotdeauna să fie completată prin indicarea originii sale vegetale specifice, atunci când acest ingredient poate să conțină gluten;

—

ingredientele care aparțin uneia dintre categoriile enumerate în anexa II sunt obligatoriu indicate prin denumirea acestei categorii, urmată de denumirea lor specifică sau de numărul lor CE; în cazul unui ingredient care aparține mai multor categorii, este indicată cea care corespunde funcției sale principale în cazul produsului alimentar respectiv.

Modificările care trebuie aduse respectivei anexe în funcție de evoluția cunoștințelor științifice și tehnice sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

Cu toate acestea, indicația „amidon modificat” care figurează în anexa II trebuie întotdeauna să fie completată cu indicarea originii sale vegetale specifice, atunci când acest ingredient poate să conțină gluten;

—	aromele sunt desemnate conform anexei III;

—	dispozițiile comunitare speciale care reglementează menționarea tratamentului cu radiații ionizante a unui ingredient vor fi adoptate ulterior în conformitate cu articolul 95 din tratat.

(7) Dispozițiile comunitare și, în absența lor, dispozițiile de drept intern pot prevedea pentru anumite produse alimentare că menționarea unuia sau a mai multor ingrediente determinate trebuie să însoțească denumirea de comercializare.

Procedura prevăzută la articolul 19 se aplică eventualelor dispoziții de drept intern.

Dispozițiile comunitare menționate în prezentul alineat sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

(8) În cazul menționat la alineatul (4) litera (b), un ingredient compus poate să figureze în lista ingredientelor sub denumirea sa, în măsura în care aceasta este prevăzută de reglementare sau este consacrată prin folosire, în funcție de ponderea sa globală, cu condiția să fie urmat imediat de enumerarea propriilor sale ingrediente.

Această enumerare nu este, cu toate acestea, obligatorie:

(a)	atunci când ingredientul compus reprezintă mai puțin de 25 % din produsul finit; cu toate acestea, această dispoziție nu se aplică aditivilor, sub rezerva alineatului (4) litera (c);

(b)	atunci când ingredientul compus este un produs pentru care lista ingredientelor nu este impusă de reglementarea comunitară.

(9) Prin derogare de la alineatul (5), menționarea apei nu este cerută:

(a)	atunci când se utilizează apă în procesul de fabricație numai pentru a permite reconstituirea în starea de origine a unui ingredient utilizat sub formă concentrată sau deshidratată;

(b)	în cazul lichidului de acoperire care, în mod normal, nu se consumă.

Articolul 7

(1) Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente care a fost utilizată în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar este menționată în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(2) Mențiunea prevăzută de prezentul articol este obligatorie:

(a)	atunci când ingredientul sau categoria de ingrediente despre care este vorba figurează în denumirea de comercializare sau sunt în general asociate cu denumirea de comercializare de către consumator sau

(b)	atunci când ingredientul sau categoria de ingredientele despre care este vorba sunt puse în evidență în etichetarea prin cuvinte, imagini sau o reprezentare grafică sau

(c)	atunci când ingredientul sau categoria de ingrediente despre care este vorba sunt esențiale pentru a caracteriza un produs alimentar și a-l distinge de produsele cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului său sau

(d)	în cazurile determinate după procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

(3) Alineatul (2) nu se aplică:

(a)

unui ingredient sau unei categorii de ingrediente:

—	a căror greutate netă scursă este indicată în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) sau

—	a căror cantitate trebuie să figureze deja pe etichetă în conformitate cu dispozițiile comunitare sau

—	care sunt utilizate în doză slabă în scopul aromatizării sau

—

care, deși figurează în denumirea de comercializare, nu pot să influențeze alegerea consumatorului din statul membru de comercializare din momentul în care variația de cantitate nu este esențială pentru a caracteriza produsul alimentar sau de natură să îl distingă de alte produse similare. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2), se decide, în caz de dubiu, dacă condițiile prevăzute la prezenta liniuță sunt îndeplinite;

(b)	atunci când dispozițiile comunitare speciale stabilesc în mod precis cantitatea de ingredient sau categoria de ingrediente fără a prevedea indicarea lor pe etichetă;

(c)	în cazurile vizate la articolul 6 alineatul (5) a patra și a cincea liniuță;

(d)	în cazurile stabilite după procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

(4) Cantitatea menționată, exprimată în procente, corespunde cantității de ingredient sau de ingrediente în momentul utilizării lor. Cu toate acestea, dispozițiile comunitare pot prevedea derogări de la acest principiu pentru anumite produse alimentare. Aceste dispoziții sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

(5) Mențiunea prevăzută la alineatul (1) figurează fie în denumirea de vânzare a produsului alimentar, fie foarte aproape de această denumire, fie pe lista de ingrediente în raport cu ingredientul sau categoria de ingrediente de care este vorba.

(6) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere normelor comunitare cu privire la etichetarea nutrițională a produselor alimentare.

Articolul 8

(1) Cantitatea netă de produse alimentare preambalate este exprimată:

—	în unități de volum pentru produsele lichide;

—	în unități de masă pentru celelalte produse,

utilizând, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul ori kilogramul sau gramul.

Dispozițiile comunitare și, în absența lor, dispozițiile de drept intern aplicabile anumitor produse alimentare determinate pot deroga de la această normă.

Procedura prevăzută la articolul 19 se aplică eventualelor dispoziții de drept intern.

(2)

(a)	Atunci când indicarea unui anumit tip de cantitate (de exemplu cantitate nominală, cantitate minimală, cantitate medie) este prevăzută de dispozițiile comunitare și, în absența acestora, de dispozițiile de drept intern, această cantitate este cantitatea netă în sensul prezentei directive. Fără a aduce atingere informației prevăzute la articolul 24, statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre orice măsură adoptată în temeiul prezentului punct.
(b)	Dispozițiile comunitare și, în absența lor, dispozițiile de drept intern pot, pentru anumite produse alimentare determinate care sunt clasificate în categorii pe cantitate, să prevadă alte indicații de cantitate. Procedura prevăzută la articolul 19 se aplică eventualelor dispoziții de drept intern.
(c)	Atunci când un preambalaj este constituit din două sau mai multe preambalaje individuale care conțin aceeași cantitate din același produs, indicarea cantității nete este dată menționând cantitatea netă conținută în fiecare ambalaj individual și numărul lor total. Aceste mențiuni nu sunt, cu toate acestea, obligatorii atunci când numărul total al ambalajelor individuale poate să fie ușor de văzut și de calculat din exterior și atunci când cel puțin o indicație a cantității nete din fiecare ambalaj individual poate să fie clar văzută din exterior.
(d)	Atunci când un preambalaj este constituit din două sau mai multe ambalaje individuale care nu sunt considerate unități de vânzare, indicarea cantității nete este dată menționând cantitatea netă totală și numărul total de ambalaje individuale. Dispozițiile comunitare și, în absența lor, dispozițiile de drept intern pot să nu prevadă, pentru anumite produse alimentare, indicarea numărului total de ambalaje individuale. Fără a aduce atingere informației prevăzute la articolul 24, statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre orice măsură adoptată în temeiul prezentului punct.

(3) În cazul produselor alimentare vândute în mod normal la bucată, statele membre pot să nu facă obligatorie menționarea cantității nete, sub rezerva ca numărul de bucăți să poată fi ușor de văzut și de calculat din exterior sau, în lipsă, ca el să fie identificat pe etichetă.

Fără a aduce atingere informației prevăzute la articolul 24, statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre orice măsură adoptată în temeiul prezentului alineat.

(4) Atunci când un produs alimentar solid este prezentat într-un lichid de acoperire, greutatea netă scursă a acestui produs alimentar este, de asemenea, indicată pe etichetă.

În sensul prezentului alineat, prin „lichide de acoperire” se înțeleg produsele menționate în continuare, eventual în amestecuri între ele și, de asemenea, atunci când ele se prezintă în stare congelată sau înghețată, cu condiția ca lichidul să nu fie decât accesoriu în raport cu elementele esențiale ale acestui preparat și să nu influențeze, în consecință, decisiv cumpărarea: apă, soluții apoase de săruri, saramuri, soluții apoase de acizi alimentari, oțet, soluții apoase de zaharuri, soluții apoase de alte substanțe sau materii edulcorante, sucuri de fructe sau de legume în cazul fructelor sau legumelor.

Această enumerare poate fi completată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

Metode de control al greutății nete scurse sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

(5) Indicarea cantității nete nu este obligatorie pentru produsele alimentare:

(a)	care sunt supuse unor pierderi considerabile din volumul sau din masa lor și care sunt vândute la bucată sau cântărite în fața cumpărătorului;

(b)	a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau de 5 mililitri; această dispoziție nu se aplică, cu toate acestea, în cazul mirodeniilor și plantelor aromatice.

Dispozițiile comunitare și, în absența lor, dispozițiile de drept intern aplicabile anumitor produse alimentare pot, în mod excepțional și fără a împiedica informarea cumpărătorului, să prevadă praguri mai mari de 5 grame sau de 5 mililitri.

Fără a aduce atingere informației prevăzute la articolul 24, statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre orice măsură adoptată în temeiul prezentului alineat.

(6) Dispozițiile comunitare prevăzute la alineatul (1) paragraful al doilea, la alineatul (2) literele (b) și (d) și la alineatul (5) paragraful al doilea, sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

Articolul 9

(1) Data de valabilitate minimă a unui produs alimentar este data până la care acest produs alimentar își păstrează proprietățile specifice în condiții de conservare corespunzătoare.

Aceasta este menționată în conformitate cu alineatele (2)-(5).

(2) Data este precedată de mențiunea:

—	„a se consuma de preferință înainte de …”, atunci când data conține indicarea zilei;

—	„a se consuma înainte de sfârșitul …”, în celelalte cazuri.

(3) Mențiunile prevăzute la alineatul (2) sunt însoțite:

—	de data însăși sau

—	de indicarea locului în care ea figurează pe etichetă.

În caz de nevoie, aceste mențiuni sunt completate cu indicații privind condițiile de conservare a căror respectare asigură valabilitatea indicată.

(4) Data se compune din indicarea, clar și în ordine, a zilei, lunii și anului.

Cu toate acestea, pentru produsele alimentare:

—	a căror valabilitate este mai mică de trei luni, indicarea zilei și a lunii este suficientă;

—	a căror valabilitate este mai mare de trei luni, dar nu depășește optsprezece luni, indicarea lunii și a anului este suficientă;

—	a căror valabilitate este mai mare de optsprezece luni, indicarea anului este suficientă.

Modalitățile de indicare a datei pot fi precizate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

(5) Sub rezerva dispozițiilor comunitare care impun alte indicații de dată, menționarea datei de valabilitate nu este cerută în cazul:

—	fructelor și legumelor proaspete, inclusiv cartofii, care nu au fost curățate, tăiate sau nu au făcut obiectul altor tratamente similare. Această derogare nu se aplică semințelor încolțite și altor produse similare, cum ar fi răsadurile de leguminoase;

—	vinurilor, vinurilor licoroase, vinurilor spumoase, vinurilor aromatizate și produselor similare obținute din alte fructe decât strugurii, precum și băuturilor care corespund codurilor NC 2206 00 91, 2206 00 93 și 2206 00 99 și sunt fabricate din struguri sau din must de struguri;

—	băuturilor care conțin 10 % sau mai mult alcool în volum;

—	băuturilor răcoritoare nealcoolice, sucurilor din fructe, nectarurilor din fructe și băuturilor alcoolice în recipiente individuale mai mari de cinci litri, destinate a fi livrate colectivităților;

—	produselor de panificație și de patiserie care, prin natura lor, sunt consumate în mod normal într-un răstimp de douăzeci și patru de ore după fabricare;

—	oțeturilor;

—	sării de bucătărie;

—	zaharurilor în stare solidă;

—	produselor de cofetărie care constau aproape exclusiv din zaharuri aromatizate și/sau colorate;

—	gumelor de mestecat și produselor similare de mestecat;

—	dozelor individuale de glazuri alimentare.

Articolul 10

(1) În cazul produselor alimentare foarte perisabile din punct de vedere microbiologic și care, datorită acestui fapt, pot prezenta, după o scurtă perioadă, un pericol imediat pentru sănătatea umană, data de valabilitate minimă se înlocuiește cu data limită de consum.

(2) Data trebuie să fie precedată de termenii:

—	în limba spaniolă: „fecha de caducidad”;

—	în limba daneză: „sidste anvendelsesdato”;

—	în limba germană: „verbrauchen bis”;

—	în limba greacă: „ανάλωση μέχρι”;

—	în limba engleză: „use by”;

—	în limba franceză: „à consommer jusqu'au”;

—	în limba italiană: „da consumare entro”;

—	în limba olandeză: „te gebruiken tot”;

—	în limba portugheză: „a consumir até”;

—	în limba finlandeză: „viimeinen käyttöajankohta”;

—	în limba suedeză: „sista förbrukningsdag”.

Acești termeni trebuie să fie urmați:

—	fie de data însăși,

—	fie de o referință la locul în care data este indicată pe etichetă.

Aceste informații sunt urmate de o descriere a condițiilor de conservare care trebuie respectate.

(3) Data se compune din indicarea clar și în ordine a zilei, lunii și eventual a anului.

(4) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2), se poate decide în anumite cazuri dacă cerințele prevăzute la alineatul (1) sunt îndeplinite.

Articolul 11

(1) Modul de folosire a unui produs alimentar trebuie să fie indicat astfel încât să permită o utilizare corespunzătoare a acestui produs.

(2) Dispozițiile comunitare și, în absența lor, dispozițiile de drept intern pot stabili, pentru anumite produse alimentare, norme în conformitate cu care trebuie să fie indicat modul de folosire.

Procedura prevăzută la articolul 19 se aplică eventualelor dispoziții de drept intern.

Dispozițiile comunitare prevăzute de prezentul alineat sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

Articolul 12

Normele privind menționarea titlului alcoolmetric al volumului sunt stabilite, în ceea ce privește produsele corespunzătoare pozițiilor 22.04 și 22.05 din tariful vamal comun, de dispozițiile comunitare speciale aplicabile acestor produse.

Pentru celelalte băuturi care conțin mai mult de 1,2 % în volum, acestea sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

Articolul 13

(1)

(a)

Atunci când produsele alimentare sunt preambalate, mențiunile prevăzute la articolul 3 și articolul 4 alineatul (2) figurează pe preambalaj sau pe o etichetă atașată acestuia.

(b)

Prin derogare de la litera (a) și fără să aducă atingere dispozițiilor comunitare cu privire la cantitățile nominale, atunci când produsele alimentare preambalate sunt:

—	destinate consumatorului final, dar comercializate într-o etapă anterioară vânzării către acesta și atunci când această etapă nu este vânzarea către o colectivitate;

—	destinate a fi livrate colectivităților pentru a fi preparate, prelucrate, fracționate sau debitate,

mențiunile prevăzute la articolele 3 și 4 alineatul (2), pot figura doar pe documentele comerciale care se referă la acestea, atunci când este sigur că aceste documente, care cuprind toate mențiunile de etichetare, fie însoțesc produsele alimentare la care se referă, fie au fost trimise înaintea livrării sau în același timp cu aceasta;

(c)

În cazurile vizate la litera (b), mențiunile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) punctele 1, 5 și 7, precum și, dacă este cazul, și cele prevăzute la articolul 10 figurează, de asemenea, pe ambalajul exterior în care produsele alimentare sunt prezentate în momentul comercializării.

(2) Mențiunile prevăzute la articolul 3 și articolul 4 alineatul (2) sunt ușor de înțeles și plasate într-un loc accesibil astfel încât să fie ușor vizibile, lizibile și să nu poată fi șterse.

Acestea nu trebuie în nici un caz să fie disimulate, ascunse sau separate de alte indicații sau imagini.

(3) Mențiunile enumerate la articolul 3 alineatul (1) punctele 1, 4, 5 și 10 figurează în același câmp vizual.

Această obligație poate fi extinsă la mențiunile prevăzute la articolul 4 alineatul (2).

(4) În cazul buteliilor de sticlă destinate reutilizării, care au un marcaj de neșters și care, datorită acestui fapt, nu poartă nici etichetă, nici inel, nici manșetă, precum și al ambalajelor sau recipientelor a căror cea mai mare față are o suprafață mai mică de 10 cm2, numai mențiunile enumerate la articolul 3 alineatul (1) punctele 1, 4 și 5 trebuie să fie indicate.

Alineatul (3) nu se aplică în acest caz.

(5) Irlanda, Țările de Jos și Regatul Unit pot prevedea derogări de la articolul 3 alineatul (1) și de la alineatul (3) din prezentul articol pentru lapte și produsele lactate care sunt ambalate în butelii din sticlă destinate reutilizării.

Acestea comunică Comisiei orice măsură adoptată în temeiul primului paragraf.

Articolul 14

Pentru produsele alimentare prezentate ne-preambalate la vânzare către consumatorul final și către colectivități sau pentru produsele alimentare ambalate pe locurile de vânzare la cererea cumpărătorului sau preambalate în vederea vânzării lor imediate, statele membre stabilesc normele de aplicare în conformitate cu care mențiunile prevăzute la articolul 3 și articolul 4 alineatul (2) sunt indicate.

Ele pot să nu facă obligatorii aceste mențiuni sau unele dintre ele, cu condiția să se asigure informarea cumpărătorului.

Articolul 15

Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor legislațiilor interne care, în absența dispozițiilor comunitare, reglementează în mod mai puțin riguros etichetarea anumitor produse alimentare prezentate în ambalaje de fantezie, cum ar fi figurinele sau articolele „suveniruri”.

Articolul 16

(1) Statele membre veghează la interzicerea pe teritoriul lor a comerțului cu produsele alimentare pentru care mențiunile prevăzute la articolul 3 și articolul 4 alineatul (2) nu figurează într-o limbă înțeleasă ușor de consumator, cu excepția cazului în care informarea consumatorului este efectiv asigurată prin alte măsuri, care sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2), pentru una sau mai multe mențiuni de etichetare.

(2) Statul membru în care produsul este comercializat poate, respectând normele tratatului, să impună pe teritoriul său ca aceste mențiuni de etichetare să figureze cel puțin într-una sau mai multe limbi dintre limbile oficiale ale Comunității.

(3) Alineatele (1) și (2) nu se opun ca aceste mențiuni de etichetare să figureze în mai multe limbi.

Articolul 17

Statele membre se abțin să stabilească cerințe mai detaliate decât cele prevăzute deja la articolele 3 - 13, în ceea ce privește modalitățile în conformitate cu care mențiunile prevăzute la articolul 3 și articolul 4 alineatul (2) trebuie să fie indicate.

Articolul 18

(1) Statele membre nu pot interzice comerțul cu produsele alimentare conforme normelor prezentei directive prin aplicarea dispozițiilor de drept intern nearmonizate care reglementează etichetarea și prezentarea anumitor produse alimentare sau a produselor alimentare în general.

(2) Alineatul (1) nu se aplică dispozițiilor de drept intern nearmonizate justificate de motive:

—	de protecție a sănătății publice;

—	de reprimare a fraudelor, cu condiția ca aceste dispoziții să nu fie de natură să împiedice aplicarea definițiilor și normelor stabilite de prezenta directivă;

—	de protecție a proprietății industriale și comerciale, a indicațiilor de proveniență, a denumirilor de origine și de reprimare a concurenței neloiale.

Articolul 19

În cazul în care se face referință la prezentul articol, se aplică următoare procedură dacă un stat membru consideră necesar să adopte o nouă legislație.

Acesta comunică Comisiei și altor state membre măsurile avute în vedere precizând motivele care le justifică. Comisia consultă statele membre în cadrul Comitetului permanent pentru produse alimentare instituit prin Decizia 64/414/CEE a Consiliului (6), atunci când ea consideră utilă această consultare sau atunci când un stat membru solicită acest lucru.

Statul membru poate lua măsurile respective numai după trei luni de la această comunicare și cu condiția să nu fi primit un aviz contrar din partea Comisiei.

În acest ultim caz și înainte de sfârșitul termenului menționat anterior, Comisia angajează procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2) pentru a se decide dacă măsurile respective pot fi puse în aplicare, dacă este cazul, cu ajutorul modificărilor corespunzătoare.

Articolul 20

(1) Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru produse alimentare, denumit în continuare „comitet”.

(2) În cazul în care se face referire la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 21

Atunci când măsurile tranzitorii se dovedesc necesare pentru a facilita aplicarea prezentei directive, acestea sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

Articolul 22

Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor comunitare deja adoptate la 22 decembrie 1978 și referitoare la etichetarea și prezentarea anumitor produse alimentare.

Orice modificare necesară pentru armonizarea prezentelor dispoziții cu normele stabilite de prezenta directivă este decisă în conformitate cu procedura aplicabilă fiecărei dispoziții în cauză.

Articolul 23

Prezenta directivă nu se aplică produselor destinate a fi exportate în afara Comunității.

Articolul 24

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 25

Prezenta directivă se aplică, de asemenea, departamentelor franceze de peste mări.

Articolul 26

(1) Directiva 79/112/CEE, astfel cum a fost modificată prin directivele care figurează în anexa IV partea A, se abrogă, fără să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere care figurează în anexa IV partea B.

(2) Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și trebuie interpretate conform tabelului de corespondență care figurează în anexa V.

Articolul 27

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 28

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 martie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

J. GAMA

(1) JO C 258, 10.9.1999, p. 12.

(2) Avizul Parlamentului European, 18.1.2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 13 martie 2000.

(3) JO L 33, 8.2.1979, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 43, 14.2.1997, p. 21).

(4) A se vedea anexa IV, partea B.

(5) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(6) JO L 291, 29.11.1969, p. 9.

ANEXA I

CATEGORIILE DE INGREDIENTE PENTRU CARE INDICAREA CATEGORIEI O POATE ÎNLOCUI PE CEA A NUMELUI SPECIFIC

Definiție

Desemnare

Uleiuri rafinate, altele decât uleiul de măsline

„Ulei”, completată:

—	fie prin calificativul, după caz, „vegetal” sau „animal”,

—	fie prin indicarea originii specifice vegetale sau animale.

Calificativul „hidrogenat” trebuie să însoțească mențiunea unui ulei hidrogenat.

Grăsimi rafinate

„Grăsime” sau „materie grasă”, completată:

—	fie prin calificativul, după caz, „vegetală” sau „animală”,

—	fie prin indicarea originii specifice vegetale sau animale.

Calificativul „hidrogenată” trebuie să însoțească mențiunea unei grăsimi hidrogenate.

Amestecuri de făină provenind din două sau mai multe specii de cereale

„Făină”, urmată de enumerarea speciilor de cereale din care provine în ordinea descrescătoare a ponderii

Amidon și fecule native și amidoane modificate pe cale fizică sau enzimatică

„Amidon(oane)/Fecule”

Orice specie de pește atunci când peștele constituie un ingredient al altui produs alimentar și sub rezerva că denumirea și prezentarea acestui produs nu se referă la o specie anume de pește

„Pește(i)”

Orice tip de brânză atunci când brânza sau amestecul de brânzeturi constituie un ingredient al altui produs alimentar și sub rezerva că denumirea și prezentarea acestui produs nu se referă la un tip anume de brânză

„Brânză(eturi)”

Orice mirodenie care nu depășește 2 % din greutatea produsului

„Mirodenii” sau „amestec de mirodenii”

Orice plante sau părți de plante aromatice care nu depășesc 2 % din greutatea produsului

„Plantă(e) aromatică(e)” sau „amestec(uri) de plante aromatice”

Orice preparate de gume utilizate în fabricarea gumei de bază pentru gumele de mestecat

„Gumă bază”

Pesmet de orice origine

„Pesmet”

Orice categorie de zaharoze

„Zahăr”

Dextroză anhidră sau monohidrată

„Dextroză”

Sirop de glucoză și sirop de glucoză deshidratat

„Sirop de glucoză”

Toate proteinele din lapte (cazeine, cazeinate și proteine din zer și din lactoseruri) și amestecurile lor

„Proteine din lapte”

Unt de cacao de presiune, de evacuare sau rafinat

„Unt de cacao”

Toate fructele zaharisite care nu depășesc 10 % din greutatea produsului

„Fructe zaharisite”

Orice amestec de legume care nu depășește 10 % din greutatea produsului

„Legume”

Toate tipurile de vinuri precum celor definite de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (1)

„Vin”

(1) JO L 179, 14.7.1999, p. 1.

ANEXA II

CATEGORII DE INGREDIENTE CARE SUNT OBLIGATORIU DESEMNATE SUB NUMELE CATEGORIEI LOR, URMAT DE NUMELE LOR SPECIFIC SAU DE NUMĂRUL CE

Colorant

Conservant

Antioxidant

Emulsifiant

Agent de îngroșare

Gelatinizant

Stabilizator

Exhaustor de gust

Acidifiant

Corector de aciditate

Antiaglomerant

Amidon modificat (1)

Îndulcitor

Pudră de dospit

Antispumant

Agent de glazare

Săruri de topire (2)

Agent de tratare a făinii

Întăritor

Umezitor

Agent de încărcare

Gaz propulsor

(1) Indicarea denumirii specifice sau a numărului CE nu este solicitată.

(2) Numai în cazul brânzeturilor topite și al produselor pe bază de brânză topită.

ANEXA III

DENUMIREA AROMELOR ÎN LISTA DE INGREDIENTE

(1)	Aromele sunt desemnate fie sub numele de „aromă(e)”, fie sub o denumire mai specifică sau o descriere a aromei.

(2)

Termenul „natural” sau orice expresie care are o semnificație sensibil echivalentă nu poate fi utilizată decât pentru aromele a căror parte aromatizantă conține exclusiv substanțe aromatizante astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 88/388/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 privind armonizarea legislațiilor statelor membre în domeniul aromelor destinate a fi folosite în produsele alimentare și al materiilor de bază pentru producerea lor (1) și/sau al preparatelor aromatizante, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din directiva menționată.

(3)

Dacă denumirea aromei conține o trimitere la natura sau la originea vegetală sau animală a substanțelor utilizate, termenul „natural” sau orice altă expresie care are o semnificație sensibil echivalentă nu poate fi utilizată decât dacă partea aromatizantă a fost izolată prin procedee fizice corespunzătoare sau prin procedee enzimatice sau microbiologice ori prin procedee tradiționale de preparare a produselor alimentare numai sau aproape numai plecând de la produsul alimentar sau de la sursa de arome respectivă.

(1) JO L 184, 15.7.1988, p. 61. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/71/CEE a Comisiei (JO L 42, 15.2.1991, p. 25).

ANEXA IV

PARTEA A

DIRECTIVĂ ABROGATĂ CU MODIFICĂRILE SALE SUCCESIVE

(menționate la articolul 26)

Directiva 79/112/CEE a Consiliului (JO L 33, 8.2.1979, p. 1)

Directiva 85/7/CEE a Consiliului (JO L 2, 3.1.1985, p. 22), numai articolul 1 punctul 9

Directiva 86/197/CEE a Consiliului (JO L 144, 29.5.1986, p. 38)

Directiva 89/395/CEE a Consiliului (JO L 186, 30.6.1989, p. 17)

Directiva 91/72/CEE a Comisiei (JO L 42, 15.2.1991, p. 27)

Directiva 93/102/CE a Comisiei (JO L 291, 25.11.1993, p. 14)

Directiva 95/42/CE a Comisiei (JO L 182, 2.8.1995, p. 20)

Directiva 97/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 43, 14.2.1997, p. 21)

PARTEA B

LISTA TERMENELOR DE TRANSPUNERE ÎN DREPTUL INTERN

(menționate la articolul 26)

Directiva	Data limită de transpunere	Admiterea comerțului cu produse conforme cu prezenta directivă	Interdicția comerțului cu produse care nu sunt conforme cu prezenta directivă
79/112/CEE		22 decembrie 1980	22 decembrie 1982
85/7/CEE
86/197/CEE		1 mai 1988	1 mai 1989
89/395/CEE		20 decembrie 1990	20 iunie 1992
91/72/CEE		30 iunie 1992	1 ianuarie 1994
93/102/CE	30 decembrie 1994	1 ianuarie 1995	30 iunie 1996
95/42/CE
97/4/CE		14 august 1998	14 februarie 2000

ANEXA V

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 79/112/CEE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3 alineatul (1) punctul 1	Articolul 3 alineatul (1) punctul 1
Articolul 3 alineatul (1) punctul 2	Articolul 3 alineatul (1) punctul 2
Articolul 3 alineatul (1) punctul 2a	Articolul 3 alineatul (1) punctul 3
Articolul 3 alineatul (1) punctul 3	Articolul 3 alineatul (1) punctul 4
Articolul 3 alineatul (1) punctul 4	Articolul 3 alineatul (1) punctul 5
Articolul 3 alineatul (1) punctul 5	Articolul 3 alineatul (1) punctul 6
Articolul 3 alineatul (1) punctul 6	Articolul 3 alineatul (1) punctul 7
Articolul 3 alineatul (1) punctul 7	Articolul 3 alineatul (1) punctul 8
Articolul 3 alineatul (1) punctul 8	Articolul 3 alineatul (1) punctul 9
Articolul 3 alineatul (1) punctul 9	Articolul 3 alineatul (1) punctul 10
Articolul 3 alineatele (2) și (3)	Articolul 3 alineatele (2) și (3)
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 5
Articolul 6 alineatele (1), (2) și (3)	Articolul 6 alineatele (1), (2) și (3)
Articolul 6 alineatul (4) literele (a) și (b)	Articolul 6 alineatul (4) literele (a) și (b)
Articolul 6 alineatul (4) litera (c) punctul (i)	Articolul 6 alineatul (4) litera (c) punctul (i)
Articolul 6 alineatul (4) litera (c) punctul (ii) prima liniuță	Articolul 6 alineatul (4) litera (c) punctul (ii)
Articolul 6 alineatul (4) litera (c) punctul (ii) a doua liniuță	Articolul 6 alineatul (4) litera (c) punctul (iii)
Articolul 6 alineatul (4) litera (d)	Articolul 6 alineatul (4) litera (d)
Articolul 6 alineatul (5) litera (a)	Articolul 6 alineatul (5)
Articolul 6 alineatul (5) litera (b)	Articolul 6 alineatul (6)
Articolul 6 alineatul (6)	Articolul 6 alineatul (7)
Articolul 6 alineatul (7) primul paragraf	Articolul 6 alineatul (8) primul paragraf
Articolul 6 alineatul (7) paragraful al doilea, prima și a doua liniuță	Articolul 6 alineatul (8) paragraful al doilea literele (a) și (b)
Articolul 6 alineatul (8)	Articolul 6 alineatul (9)
Articolul 7	Articolul 7
Articolul 8 alineatele (1) – (5)	Articolul 8 alineatele (1) – (5)
Articolul 8 alineatul (6)	-
Articolul 8 alineatul (7)	Articolul 8 alineatul (6)
Articolul 9 alineatele (1) – (4)	Articolul 9 alineatele (1) – (4)
Articolul 9 alineatul (5)	-
Articolul 9 alineatul (6)	Articolul 9 alineatul (5)
Articolul 9a	Articolul 10
Articolul 10	Articolul 11
Articolul 10a	Articolul 12
Articolul 11 alineatele (1) și (2)	Articolul 13 alineatele (1) și (2)
Articolul 11 alineatul (3) litera (a)	Articolul 13 alineatul (3)
Articolul 11 alineatul (3) litera (b)	-
Articolul 11 alineatul (4)	Articolul 13 alineatul (4)
Articolul 11 alineatul (5)	-
Articolul 11 alineatul (6)	Articolul 13 alineatul (5) primul paragraf
Articolul 11 alineatul (7)	Articolul 13 alineatul (5) paragraful al doilea
Articolele 12 și 13	Articolul 14 și 15
Articolul 13a	Articolul 16
Articolul 14 și 15	Articolul 17 și 18
Articolul 16 punctul 1	-
Articolul 16 punctul 2	Articolul 19
Articolul 17 primul paragraf	Articolul 20 alineatul (1)
Articolul 17 paragraful al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea	Articolul 20 alineatul (2)
Articolul 18	-
Articolele 19, 20 și 21	Articolele 21, 22 și 23
Articolul 22 alineatele (1), (2) și (3)	-
Articolul 22 alineatul (4)	Articolul 24
Articolul 23	-
Articolul 24	Articolul 25
Articolul 25	-
Articolul 26	-
-	Articolul 26
-	Articolul 27
-	Articolul 28
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
Anexa III	Anexa III
-	Anexa IV
-	Anexa V

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000R1073

L 119/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1073/2000 AL COMISIEI

din 19 mai 2000

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)

Este necesară extinderea, la anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, a utilizării posibile a microorganismelor pentru activarea compostului, în scopul de a reglementa și utilizarea organismelor care pot să amelioreze starea generală a solului și disponibilitatea elementelor nutritive în sol sau în culturi. Este de asemenea necesar să se excludă de la asemenea utilizări orice microorganism modificat genetic și să se alinieze dispozițiile referitoare la utilizarea îngrășămintelor de origine animală la dispozițiile corespunzătoare din secțiunea B punctul 7 a acestei anexe.

(2)	În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, anumite state membre au prezentat informații pentru includerea anumitor produse în anexa II sau pentru modificarea anumitor dispoziții ale acestei anexe.

(3)

Modificările anexei II se referă la produse care erau, în mod curent, utilizate înaintea adoptării Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, în conformitate cu codurile de practică a agriculturii ecologice aplicate pe teritoriul Comunității și sunt, așadar, conforme cu dispozițiile articolului 7 alineatul (1a) din prezentul regulament. Modificările privind unele din aceste produse sunt urgente, ținând seama de apropiata campanie agricolă.

(4)

A rezultat că glicerolul, dioxidul de siliciu și izopropanolul sunt esențiale pentru prepararea anumitor produse alimentare. Aceste produse pot fi, așadar, înscrise în anexa VI, ținând seama de cerințele articolului 2 din Regulamentul (CEE) nr. 207/93 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 345/97 (4) care stabilește conținutul anexei VI la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.

(5)	Este necesar să se precizeze, în „principiile generale” din anexa VI, că afumarea este acceptată în prepararea produselor alimentare provenite din producția ecologică.

(6)	Este necesar, în ceea ce privește organismele modificate genetic și produsele derivate din acestea, ca dispozițiile anexei VI să devină conforme cu interzicerea general-acceptată în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1804/1999 al Consiliului (5).

(7)	Trebuie să se introducă, pentru anumite produse, modificări tehnice sau de redactare minore. Este necesar, de asemenea, să se introducă anumite modificări de redactare pentru a ține seama de modificările Regulamentului (CE) nr. 1804/1999.

(8)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului menționat la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele I, II și VI la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 sunt modificate în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Acesta se aplică de îndată. Cu toate acestea, dispozițiile anexei I, secțiunea intitulată „A. VEGETALE ȘI PRODUSE VEGETALE” punctele 2.1 și 2.2 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 se aplică începând cu 24 august 2000.

Produsul „negru animal”, care figurează în secțiunea A din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2092/91, înaintea datei de intrare în vigoare a prezentului regulament, poate fi utilizat în continuare în condițiile anterior aplicabile, până la epuizarea stocurilor existente, dar până la 30 septembrie 2000.

Produsul „carbonați de calciu” care figurează la anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, supus unor condiții mai stricte decât cele aplicabile înaintea datei de intrare în vigoare a prezentului regulament, poate să fie utilizat în continuare în condițiile anterior aplicabile, până la epuizarea stocurilor existente, dar până la 30 septembrie 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 mai 2000.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(2) JO L 48, 19.2.2000, p. 1.

(3) JO L 25, 2.2.1993, p. 5.

(4) JO L 58, 27.2.1997, p. 8.

(5) JO L 222, 24.8.1999, p. 1.

ANEXĂ

La anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, punctul 2 al părții intitulate „A. VEGETALE ȘI PRODUSE VEGETALE” se înlocuiește cu următorul text:

„2.1.

Fertilitatea și activitatea biologică a solului trebuie să fie menținute sau sporite, în primul rând prin:

(a)	cultura de leguminoase, de îngrășământ verde sau de plante cu rădăcină adâncă în cadrul unui program de rotație plurianual corespunzător;

(b)	încorporarea îngrășămintelor de origine animală care provin din producția animală ecologică, în conformitate cu dispozițiile și cu respectarea restricțiilor prevăzute la secțiunea B punctul 7.1 din prezenta anexă;

(c)	încorporarea altor materii organice, compostate sau nu, a căror producție este asigurată de exploatațiile care respectă dispozițiile prezentului regulament.

2.2.

Alte aporturi complementare de îngrășăminte organice sau minerale menționate de anexa II pot să intervină în mod excepțional, în măsura în care:

—	o nutriție adecvată a vegetalelor în rotație sau condiționarea solului nu sunt posibile numai prin mijloacele indicate la primul paragraf literele (a), (b) și (c);

—

în ceea ce privește produsele din anexa II privind dejecțiile și/sau excrementele animalelor: aceste produse nu pot fi utilizate decât în măsura în care, în combinație cu îngrășămintelor de origine animală menționați la punctul 2 alineatul (1) litera (b), restricțiile stabilite la secțiunea B punctul 7.1 din prezenta anexă sunt respectate.

2.3.

Pentru activarea compostului pot fi utilizate preparate adecvate, pe bază de vegetale sau de microorganisme nemodificate genetic în sensul articolului 4 punctul 12. Preparatele numite «biodinamice» pe bază de praf de piatră, de gunoi de grajd sau de vegetale pot fi, de asemenea, utilizate în scopul prevăzut de prezentul punct și la punctul 2.1.

2.4.

Preparate corespunzătoare din microorganisme nemodificate genetic în sensul articolului 4 punctul 12 și autorizate în agricultura generală în statul membru respectiv pot fi utilizate pentru a ameliora starea generală a solului sau disponibilitatea elementelor nutritive în sol sau în culturi atunci când necesitatea unei asemenea utilizări a fost recunoscută de organismul de control sau de autoritatea de control.”

II.

Anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 se modifică după cum urmează:

Secțiunea intitulată „A. ÎNGRĂȘĂMINTE ȘI AMELIORATORI DE SOL” se modifică după cum urmează:

(a)

Alineatul introductiv, între titlu și tabel, se înlocuiește după cum urmează:

„Condiții generale aplicabile tuturor produselor:

—	a nu se utiliza decât cu respectarea dispozițiilor anexei I;

—	a nu se utiliza decât cu respectarea dispozițiilor legale privind introducerea pe piață și utilizarea produselor respective, aplicabile agriculturii generale în statul membru în care produsul este utilizat.”

(b)	În tabel, în ceea ce privește „produsele sau subprodusele de origine animală menționate mai jos”, produsul „negru animal” se elimină.

(c)

În tabel, dispozițiile cu privire la includerea „sulfatului de potasiu conținând sare de magneziu” se înlocuiesc cu:

Denumire

Descriere, cerințe privind compoziția, condiții de utilizare

„Sulfat de potasiu care poate să conțină sare de magneziu

Produs obținut din sare brută de potasiu printr-un procedeu de extracție fizică și putând să conțină, de asemenea, săruri de magneziu

Necesitate recunoscută de organismul de control sau de autoritatea de control”

La secțiunea intitulată „B. PESTICIDE”, tabelele de sub „1. Produse fitosanitare” se modifică după cum urmează:

(a)

Tabelul intitulat „I. Substanțe de origine animală sau vegetală”, dispozițiile cu privire la includerea „azadiractinei extrasă din Azadirachta indica (neem)” se înlocuiește cu:

Denumire

Descriere, cerințe privind compoziția, condiții de utilizare

„Azadiractina extrasă din Azadirachta indica (neem sau margusa)

Insecticide

Necesitate recunoscută de organismul de control sau de autoritatea de control”

(b)

În tabelul intitulat „III. Substanțe de utilizat numai în capcane sau dozatoare”, dispozițiile cu privire la includerea de „feromoni” se înlocuiesc cu:

Denumire

Descriere, cerințe în materie de compoziție, condiții de folosire

„Feromoni

Momeală, perturbator al comportamentului sexual

Numai pentru capcane și dozatoare”

(c)

În tabelul „IV. Alte substanțe utilizate în mod tradițional în agricultura ecologică”, dispozițiile cu privire la includerea „soluției sulfo-calcice (polisulfurii de calciu)” se înlocuiesc cu:

Denumire

Descriere, cerințe în materie de compoziție, condiții de folosire

„Soluție sulfo-calcică

Fungicide, insecticide, acaricide

Necesitate recunoscută de organismul de control sau de autoritatea de control”

III.

Anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 se modifică după cum urmează:

Prima teză din alineatul (3) din secțiunea intitulată „Principii generale” se înlocuiește cu următorul text:

„Referirea la un ingredient din secțiunile A și C sau la un auxiliar tehnologic din secțiunea B nu exclude obligația de a respecta, în momentul aplicării unui procedeu de tratament, ca afumatul, și a utilizării unui ingredient sau unui auxiliar tehnologic, legislația comunitară aplicabilă în speță și/sau legislația internă compatibilă cu tratatul sau, dacă nu, principiile unei bune practici în materie de fabricație a produselor alimentare.”

Secțiunea A se modifică după cum urmează:

(a)	Titlul se înlocuiește cu: „SECȚIUNEA A - INGREDIENTE DE ORIGINE NEAGRICOLĂ [PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (3) LITERA (c) ȘI LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (5a) LITERA (d) DIN REGULAMENTUL (CEE) nr. 2092/91]”

(b)

În tabel, dispozițiile privind includerea „E 170 Carbonați de calciu” se înlocuiesc cu:

„Denumire	Condiții specifice
E 170 Carbonați de calciu	Toate funcțiunile autorizate, cu excepția colorării”

(c)

În tabel, produsul următor și condițiile speciale aferente se introduc după „E 416 Guma karaya”:

„Denumire	Condiții specifice
E 422 Glicerol	[…] Extracte vegetale”

(d)

În tabel, dispozițiile privind includerea lui „E 516 Sulfat de calciu” se înlocuiesc cu:

Denumire	Condiții specifice
„E 516 Sulfat de calciu	Suport”

(e)

În tabel, produsul următor și condițiile speciale aferente se introduc după „E 524 Hidroxid de sodiu”:

Denumire	Condiții specifice
„E 551 Dioxid de siliciu	Antiaglomerant pentru verdeață și mirodenii”

(f)	La subsecțiunea A.4 „Preparate pe bază de microorganisme” punctul (ii) se elimină.

Secțiunea B se modifică cum urmează:

(a)

Titlul se înlocuiește cu:

„AUXILIARE TEHNOLOGICE ȘI ALTE PRODUSE CARE POT FI UTILIZATE PENTRU TRANSFORMAREA INGREDIENTELOR DE ORIGINE AGRICOLĂ PROVENITE DIN PRODUCȚIA ECOLOGICĂ, STABILITE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (3) LITERA (d) ȘI LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (5a) LITERA (e) DIN REGULAMENTUL (CEE) nr. 2092/91”

(b)

În tabel, produsul următor și condițiile aferente se introduc după „acid sulfuric”:

Denumire

Condiții specifice

„Izopropanol (propanol-2)

Proces de cristalizare în prepararea zahărului

Cu respectarea dispozițiilor Directivei 88/344/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/60/CEE

Pentru o perioadă […] care expiră la 31.12.2006”

(c)

Textul de la sfârșitul părții intitulate „Preparate din microorganisme și enzime” se înlocuiește cu următorul text:

„Preparate din microorganisme și enzime:

Orice preparat pe bază de microorganisme și preparate enzimatice, utilizate în mod normal ca auxiliare tehnologice în transformarea produselor alimentare, cu excepția microorganismelor modificate genetic în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 90/220/CEE și cu excepția enzimelor derivate din organisme modificate genetic în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 90/220/CEE.”

4.	La secțiunea C, sub-secțiunea C.2.2, dispoziția cu privire la includerea „zahărului din sfeclă” se înlocuiește cu: „Zahăr din sfeclă, numai până la 1.4.2003”.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000R1208

L 138/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1208/2000 AL COMISIEI

din 8 iunie 2000

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1420/1999 al Consiliului de stabilire a normelor și procedurilor comune aplicabile transporturilor de anumite tipuri de deșeuri din Comunitatea Europeană către Bulgaria și Nigeria și a Regulamentului (CE) nr. 1547/1999 privind procedurile de control aplicabile transporturilor de anumite tipuri de deșeuri către Bulgaria și Nigeria

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia 1999/816/CE Comisiei (2), în special articolul 17 alineatul (3),

întrucât:

(1)	La 29 noiembrie 1999, Nigeria a solicitat în mod oficial autorizația de a importa anumite deșeuri enumerate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 în conformitate cu procedura de control aplicabilă deșeurilor enumerate în anexa IV la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 (adică procedura „roșie”).

(2)

La 9 decembrie 1999, Bulgaria a solicitat în mod oficial autorizația de a importa anumite deșeuri enumerate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 în conformitate cu procedura de control aplicabilă deșeurilor enumerate în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 259/93 (adică procedura „portocalie”).

(3)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 și cu articolul 3 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 1420/1999 din 29 aprilie 1999 de stabilire a normelor și procedurilor comune aplicabile transporturilor de anumite tipuri de deșeuri către anumite țări nemembre ale OCDE (3), comitetul instituit în conformitate cu articolul 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (5), a fost notificat la 30 noiembrie 1999, respectiv la 15 decembrie 1999, cu privire la cererile oficiale ale Nigeriei și Bulgariei.

(4)

Pentru a lua în considerare noua situație a Nigeriei, este necesar să se modifice concomitent Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 și Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, conform Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, transporturilor de anumite tipuri de deșeuri către anumite țări care nu intră sub incidența Deciziei OCDE C(92) 39 final (6), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 354/2000 (7).

(5)	Pentru a lua în considerare noua situație a Bulgariei, este necesar să se modifice concomitent Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 și Regulamentul (CE) nr. 1547/1999,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 se modifică după cum urmează:

(1)

În secțiunea GH („Deșeuri de material plastic solid”) din textul referitor la Bulgaria, se inserează următorul text:

„GH 014

ex 3915 90

—

Polimeri sau copolimeri: de exemplu:

—	polipropilenă

—	tereftalat de polietilenă

—	copolimer de acrilonitril

—	copolimer de butadienă

—	copolimeri de stiren

—

poliamide

—	tereftalați de polibutilenă

—	policarbonați

—	sulfuri de polifenilen

—	polimeri acrilici

—	parafine (C10-C13) (8)

—	poliuretan (fără conținut de clorofluorocarburi)

—	polisiloxalani (siliconi)

—	polimetilmetacrilat

—	alcool polivinilic

—	butiral de polivinil

—	acetat polivinilic

—	polimeri de etilenă fluorurați (teflon, PTFE)

(2)

Textul referitor la Nigeria se modifică după cum urmează:

„Toate tipurile, mai puțin:

În secțiunea GA («Deșeuri de metale și aliaje metalice, în formă metalică, nedispersabilă»)

Următoarele deșeuri și resturi de metale neferoase și aliaje ale acestora:

GA 120	7404 00	Deșeuri și resturi de cupru
GA 130	7503 00	Deșeuri și resturi de nichel
GA 140	7602 00	Deșeuri și resturi de aluminiu
GA 150	7802 00	Deșeuri și resturi de plumb
GA 160	7902 00	Deșeuri și resturi de zinc
GA 170	8002 00	Deșeuri și resturi de staniu
GA 180	8101 91	Deșeuri și resturi de tungsten
GA 190	ex 8102 91	Deșeuri și resturi de molibden
GA 200	ex 8103 10	Deșeuri și resturi de tantal
GA 210	8104 20	Deșeuri și resturi de magneziu (mai puțin cele menționate la AA 190)
GA 220	ex 8105 10	Deșeuri și resturi de cobalt
GA 230	ex 8106 00	Deșeuri și resturi de bismut
GA 240	ex 8107 10	Deșeuri și resturi de cadmiu
GA 250	ex 8108 10	Deșeuri și resturi de titan
GA 260	ex 8109 10	Deșeuri și resturi de zirconiu
GA 270	ex 8110 00	Deșeuri și resturi de antimoniu
GA 280	ex 8111 00	Deșeuri și resturi de mangan
GA 290	ex 8112 11	Deșeuri și resturi de beriliu
GA 300	ex 8112 20	Deșeuri și resturi de crom
GA 310	ex 8112 30	Deșeuri și resturi de germaniu
GA 320	ex 8112 40	Deșeuri și resturi de vanadiu
GA 320	ex 8112 91	Deșeuri și resturi de:
GA 330		— hafniu
GA 340		— indiu
GA 350		— niobiu
GA 360		— reniu
GA 370		— galiu
GA 400	ex 2804 90	Deșeuri și resturi de seleniu
GA 410	ex 2804 50	Deșeuri și resturi de telur
GA 420	ex 2805 30	Deșeuri și resturi de pământuri rare

2.	toate tipurile din secțiunea GH («Deșeuri de material plastic solid»)

3.	toate tipurile din secțiunea GI («Deșeuri de hârtie, carton asfaltat și produse din hârtie»)

4.	toate tipurile din secțiunea GJ («Deșeuri textile»).”

Articolul 2

Anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 se modifică după cum urmează:

În secțiunea GH („Deșeuri de material plastic solid”) din textul referitor la Bulgaria, se inserează următorul text:

„GH 014

ex 3915 90

—

Polimeri sau copolimeri: de exemplu:

—	polipropilenă

—	tereftalat de polietilenă

—	copolimer de acrilonitril

—	copolimer de butadienă

—	copolimer de stiren

—

poliamide

—	tereftalați de polibutilenă

—	policarbonați

—	sulfuri de polifenilen

—	polimeri acrilici

—	parafine (C10-C13) (9)

—	poliuretani (fără conținut de clorofluorocarburi)

—	polisiloxalani (siliconi)

—	polimetilmetacrilat

—	alcool polivinilic

—	butiral de polivinil

—	acetat polivinilic

—	polimeri de etilenă fluorurați (teflon, PTFE)

Anexa B se modifică, iar textul referitor la Nigeria se modifică după cum urmează:

„1.

În secțiunea GA («Deșeuri de metale și aliaje metalice, în forma metalică, nedispersabilă»):

Următoarele deșeuri și resturi de metale neferoase și aliaje ale acestora:

GA 120	7404 00	Deșeuri și resturi de cupru
GA 130	7503 00	Deșeuri și resturi de nichel
GA 140	7602 00	Deșeuri și resturi de aluminiu
GA 150	7802 00	Deșeuri și resturi de plumb
GA 160	7902 00	Deșeuri și resturi de zinc
GA 170	8002 00	Deșeuri și resturi de staniu
GA 180	ex 8101 91	Deșeuri și resturi de tungsten
GA 190	ex 8102 91	Deșeuri și resturi de molibden
GA 200	ex 8103 10	Deșeuri și resturi de tantal
GA 210	8104 20	Deșeuri și resturi de magneziu (mai puțin cele menționate la AA 190)
GA 220	ex 8105 10	Deșeuri și resturi de cobalt
GA 230	ex 8106 00	Deșeuri și resturi de bismut
GA 240	ex 8107 10	Deșeuri și resturi de cadmiu
GA 250	ex 8108 10	Deșeuri și resturi de titan
GA 260	ex 8109 10	Deșeuri și resturi de zirconiu
GA 270	ex 8110 00	Deșeuri și resturi de antimoniu
GA 280	ex 8111 00	Deșeuri și resturi de mangan
GA 290	ex 8112 11	Deșeuri și resturi de beriliu
GA 300	ex 8112 20	Deșeuri și resturi de crom
GA 310	ex 8112 30	Deșeuri și resturi de germaniu
GA 320	ex 8112 40	Deșeuri și resturi de vanadiu
GA 320	ex 8112 91	Deșeuri și resturi de:
GA 330		— hafniu
GA 340		— indiu
GA 350		— niobiu
GA 360		— reniu
GA 370		— galiu
GA 400	ex 2804 90	Deșeuri și resturi de seleniu
GA 410	ex 2804 50	Deșeuri și resturi de telur
GA 420	ex 2805 30	Deșeuri și resturi de pământuri rare

2.	Toate tipurile din secțiunea GH («Deșeuri de material plastic solid»).

3.	Toate tipurile din secțiunea GI («Deșeuri de hârtie, carton asfaltat și produse din hârtie»).

4.	Toate tipurile din secțiunea GJ («Deșeuri textile»).”

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 iunie 2000.

Pentru Comisie

Pascal LAMY

Membru al Comisiei

(1) JO L 30, 6.2.1993, p. 1.

(2) JO L 316, 10.12.1999, p. 45.

(3) JO L 166, 1.7.1999, p. 6.

(4) JO L 194, 25.7.1975, p. 39.

(5) JO L 135, 6.6.1996, p. 32.

(6) JO L 185, 17.7.1999, p. 1.

(7) JO L 45, 17.2.2000, p. 21.

(8) Acestea nu pot fi polimerizate și sunt utilizate ca plastifianți.”

(9) Acestea nu pot fi polimerizate și sunt utilizați ca plastifianți.”

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000R1437

L 161/62

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1437/2000 AL COMISIEI

din 30 iunie 2000

de modificare a anexei VI partea C la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 25 iunie 1991 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1073/2000 al Comisiei (2), în special articolul 5 alineatul (8) și articolul 13,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 207/93 al Comisiei din 29 ianuarie 1993 care stabilește conținutul anexei VI la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare și care stabilește normele de aplicare a dispozițiilor articolului 5 alineatul (4) din acest regulament (3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 345/97 (4), în special articolul 3 alineatul (5),

întrucât:

(1)

Articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 prevede că ingrediente de origine agricolă nu pot fi admise în anexa VI partea C decât în cazul în care s-a dovedit că aceste ingrediente sunt de origine agricolă și nu sunt produse în cantitate suficientă în Comunitate, în conformitate cu normele enunțate la articolul 6 sau nu pot fi importate din țări terțe, în conformitate cu normele definite la articolul 11.

(2)

Anumite state membre au notificat celorlalte state membre, precum și Comisiei, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 207/93, autorizațiile acordate pentru utilizarea unor ingrediente de origine agricolă care nu sunt în prezent înscrise în anexa VI partea C la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91. Dar s-a dovedit că nucșoara, anumite specii de piper și amestecurile lor, șofrănelul, amestecuri de anumite produse vegetale comestibile având proprietăți colorante sau aromatizante, coriandrul și kirsch-ul nu pot fi în prezent furnizate prin producție ecologică. De aceea, aceste produse trebuie înscrise în anexa VI partea C la regulamentul menționat.

(3)	Aceste măsuri trebuie adoptate de urgență deoarece, pentru anumite produse, posibilitatea de prorogare a autorizațiilor la scară națională, menționată la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 207/93, a expirat.

(4)	Din motive de claritate, trebuie restabilit ansamblul textului din anexa VI partea C.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului menționat la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Partea C din anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 se înlocuiește cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 iunie 2000.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(2) JO L 119, 20.5.2000, p. 27.

(3) JO L 25, 2.2.1993, p. 5.

(4) JO L 58, 27.2.1997, p. 38.

ANEXĂ

„C. INGREDIENTE DE ORIGINE AGRICOLĂ CARE NU AU FOST PRODUSE DUPĂ CRITERII BIOLOGICE, PREVĂZUTE ÎN ARTICOLUL 5 ALINEATUL (4) DIN REGULAMENTUL (CEE) nr. 2092/91

C.1. Produse vegetale neprelucrate și produsele lor derivate obținute după procedeele menționate în definiția 2 litera (a), care figurează în introducerea prezentei anexe:

C.1.1. Fructe, nuci și semințe comestibile:

Acerole	Malpighia punicifolia
Ghindă	Quercus spp.
Nucă de acaju	Anacardium occidentale
Nucă de cola	Cola acuminata
Schinduf	Trigonella foenum-graecum
Agrișe	Ribes uva-crispa
Fructul pasiunii	Passiflora edulis
Papaia	Carica papaya
Pin dulce	Pinus pinea
Zmeură (uscată)	Rubus idaeus
Coacăze roșii (uscate)	Ribes rubrum

C.1.2. Mirodenii și ierburi comestibile:

Ardei de Jamaica	Pimenta dioica
Cardamon	Fructus cardamomi (minoris) (malabariensis) Elettaria cardamomum
Scorțișoară	Cinnamomum zeylanicum
Cuișoare	Syzygium aromaticum
Ghimbir	Zingiber officinale
Nucșoară	Myristica fragrans, numai până la 31 decembrie 2000
Piper verde	Piper nigrum, numai până la 31 decembrie 2000
Piper de America	Schinus molle L.
Semințe de hrean	Armoracia rusticana
Galanga mică	Alpinia officinarum
Șofrănel	Cartamus tinctorius
Năsturel	Nasturtium officinale

C.1.3. Diverse:

Alge, inclusiv algele marine, a căror utilizare este autorizată în metodele clasice de elaborare a produselor alimentare.

C.2. Produse vegetale transformate după procedeele menționate la definiția 2 punctul (b), care figurează în introducerea la prezenta anexă:

C.2.1. Grăsimi și uleiuri, rafinate sau nerafinate, care nu au fost modificate chimic, provenind din vegetale, altele decât vegetalele următoare:

Arbore de cacao	Theobroma cacao
Cocotier	Cocos nucifera
Măslin	Olea europaea
Floarea-soarelui	Helianthus annuus

C.2.2. Zaharuri, amidoni și alte produse care provin din cereale și tuberculi:

Zahăr din sfeclă, numai până la 1 aprilie 2003

Fructoză

Foițe din pastă de orez

Foițe de azimă

Amidon din orez sau de porumb ceros, nemodificat chimic

C.2.3. Diverse:

Curry compus din:
— Coriandru	Coriandrum sativum.
— Muștar	Sinapis alba
— Mărar	Foeniculum vulgare
— Ghimbir	Zingiber officinale
— Coriandru	Coriandrum sativum, numai până la 31 decembrie 2000
— Proteină din mazăre	Pisum spp.

Rom: obținut exclusiv din suc de trestie-de-zahăr

Kirsch preparat pe bază de fructe și arome menționate la punctul A.2. din prezenta anexă

Amestecuri de produse vegetale a căror utilizare este autorizată în metodele clasice de elaborare a produselor alimentare și care conferă proprietăți colorante sau aromatizante articolelor de cofetărie, numai pentru prepararea de «Gummi bärchen» (gume acidulate) și numai până la 30 septembrie 2000

Amestecuri din următoarele piperuri: Piper nigrum, Schinus molle L. și Schinus terebinthifolium, numai până la 31 decembrie 2000

C.3. Produse animaliere:

Organisme acvatice care nu provin din acvacultură și care sunt autorizate în metodele clasice de elaborare a produselor alimentare

Zară praf

Gelatină

Miere

Lactoză

Lactoserum praf «herasuola».”

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000R1552

L 176/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1552/2000 AL COMISIEI

din 14 iulie 2000

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1547/1999 privind procedurile de control care trebuie aplicate transporturilor de anumite tipuri de deșeuri către Estonia, Hong Kong, Ungaria, Indonezia, Lituania, San Marino și Thailanda

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia 1999/816/CE a Comisiei (2), în special articolul 17 alineatul (3),

întrucât:

(1)

În ianuarie, Comisia Europeană a adresat o „notă verbală” tuturor țărilor nemembre ale OCDE [precum și Ungariei și Poloniei, care nu aplică deocamdată Decizia OCDE C(92) 39 final]. Scopul acestei „note verbale” era triplu: (i) informarea acestor țări cu privire la noile regulamente comunitare; (ii) solicitarea confirmării pozițiilor respective menționate în anexele la cele două regulamente; (iii) obținerea unui răspuns din partea acelor țări care nu l-au oferit în 1994.

(2)

Dintre țările care au oferit răspuns, următoarele au notificat Comisiei că sunt acceptate importurile de anumite deșeuri enumerate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 259/93, fie fără nici o procedură de control, fie sunt supuse controlului în conformitate cu procedura de control care se aplică anexei III sau IV la regulamentul menționat:

1.	Estonia (răspuns din 10 februarie 2000);

2.	Hong Kong (răspuns din 25 februarie 2000);

3.	Ungaria (răspuns din 9 februarie 2000);

4.	Indonezia (răspuns din 15 februarie 2000 și detalii suplimentare oferite la 14 aprilie 2000);

5.	Lituania (răspuns din 15 februarie 2000);

6.	San Marino (răspuns din 14 februarie 2000);

7.	Thailanda (răspuns din 17 februarie 2000).

(3)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, comitetul instituit în temeiul articolului 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (4), a fost notificat la 26 aprilie 2000 cu privire la cererea oficială prezentată de aceste țări.

(4)

Pentru a lua în considerare noua situație a acestor țări, este necesar să se modifice Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 al Comisiei din 12 iulie 1999 de stabilire a procedurilor de control care trebuie aplicate, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului, transporturilor de anumite tipuri de deșeuri către anumite țări care nu intră sub incidența Deciziei OCDE C(92) 39 final (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1208/2000 al Comisiei (6),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 se modifică după cum urmează:

1.	În textul referitor la UNGARIA, mențiunea „mai puțin cele enumerate în anexa B” se elimină.

2.	Textul referitor la INDONEZIA se elimină în totalitate.

Între textele referitoare la JAMAICA și MACAO, se inserează următorul text:

„LITUANIA

1. Toate tipurile din secțiunea GB («Deșeuri conținând metale și provenind din topirea, fuziunea și afinarea metalelor»).

2. Toate tipurile din secțiunea GC («Alte deșeuri conținând metale»).

3. Toate tipurile din secțiunea GD («Deșeuri din operațiuni miniere: aceste deșeuri trebuie să fie nedispersabile»).

4. Toate tipurile din secțiunea GF («Deșeuri ceramice nedispersabile»).

5. Toate tipurile din secțiunea GG («Alte deșeuri conținând în principal constituenți anorganici care pot conține ei înșiși metale și materii organice»).

6. În secțiunea GH («Deșeuri de material plastic solid»):

Deșeuri, talaș și resturi de materiale plastice din:

GH 012

ex 3915 20

— polimeri de stiren

GH 013

ex 3915 30

— polimeri de clorură de vinil

GH 014

ex 3915 90

—

copolimer de acrilonitril

—	copolimer de butadienă

—	copolimer de stiren

—

poliamide

—	tereftalați de polibutilenă

—	policarbonați

—	sulfuri de polifenilen

—	polimeri acrilici

—	parafine (C10-C13) (7)

—	poliuretan (fără conținut de clorofluorocarburi)

—	polisiloxalani (siliconi)

—	polimetilmetacrilat

—	alcool polivinilic

—	butiral de polivinil

—	acetat polivinilic

—	polimeri de etilenă fluorurați (teflon, PTFE)

GH 015

ex 3915 90

—

Rășini sau produși de condensare, de exemplu:

—	rășini ureice de formaldehidă

—	rășini fenolice de formaldehidă

—	rășini melaminice de formaldehidă

—	rășini epoxidice

—	rășini alchidice

—	poliamide.

7. În secțiunea GI («Deșeuri de hârtie, carton și produse din hârtie»):

GI 014

4707 90

Altele, inclusiv, dar nu numai:

1.	cartoane laminate

2.	deșeuri și resturi nesortate.

8. Toate tipurile din secțiunea GJ («Deșeuri textile»).

9. Toate tipurile din secțiunea GK («Deșeuri de cauciuc»).

10. Toate tipurile din secțiunea GM («Deșeuri provenite din industriile agroalimentare»).

11. Toate tipurile din secțiunea GN («Deșeuri provenite din operațiuni de tăbăcire, de prelucrare a blănurilor și din utilizarea pieilor»).

12. Toate tipurile din secțiunea GO («Alte deșeuri conținând în principal constituenți organici care pot conține ei înșiși metale și materii anorganice»).”

Între textele referitoare la POLONIA și SINGAPORE, se inserează următorul text:

„SAN MARINO

1. În secțiunea GC («Alte deșeuri conținând metale»):

GC 030	ex 8908 00	Nave și alte structuri plutitoare destinate dezmembrării, golite în mod corespunzător de toată încărcătura și de alte materiale utilizate pentru exploatarea lor și care ar fi putut fi clasificate drept substanțe sau deșeuri periculoase
GC 040		Autovehicule avariate, golite de lichide.

2. În secțiunea GG («Alte deșeuri conținând în principal constituenți anorganici care pot conține ei înșiși metale și materii organice»):

GG 030	ex 2621	Cenușă grea și zgură de la centrale electrice pe cărbune
GG 040	ex 2621	Cenușă zburătoare de la centrale electrice pe cărbune.

3. În secțiunea GK («Deșeuri de cauciuc»):

GK 020

4012 20

Anvelope pneumatice uzate.

4. În secțiunea GO («Alte deșeuri conținând în principal constituenți organici care pot conține ei înșiși metale și materii anorganice»):

GO 030

Miceliu de ciupercă dezactivat, provenit din producția de penicilină pentru a fi utilizat ca hrană pentru animale.”

Textul referitor la THAILANDA se modifică după cum urmează:

În secțiunea GA, următoarele tipuri de deșeuri se elimină:

GA 150	7802 00	Deșeuri și resturi de plumb
GA 240	ex 8107 10	Deșeuri și resturi de cadmiu
GA 300	ex 8112 20	Deșeuri și resturi de crom

În secțiunea GG, următoarele tipuri de deșeuri se elimină:

GG 040

ex 2621

Cenușă zburătoare de la centrale electrice pe cărbune

3.	Secțiunea GH („Deșeuri de material plastic solid”) se elimină.

Articolul 2

Anexa B la Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 se modifică după cum urmează:

1.	Textul referitor la ESTONIA se elimină în totalitate.

2.	Textul referitor la UNGARIA se elimină în totalitate.

Între textele referitoare la GUINEEA-BISSAU și INDIA, se inserează următorul text:

„HONG KONG

1. În secțiunea GA («Deșeuri de metale și aliaje metalice, în formă metalică, nedispersabilă1»):

GA 200

ex 8103 10

Deșeuri și resturi de tantal.

2. În secțiunea GC («Alte deșeuri conținând metale»):

GC 060

Catalizatori uzați conținând metale și care au în componență oricare din:

—	metale din grupa platinei: ruteniu, rodiu, paladiu, osmiu, iridiu, platină;

—	lantanide (metale din pământuri rare): lantan, praseodim, samariu, gadoliniu, disprosiu, erbiu, yterbiu, ceriu, neodim, europiu, terbiu, holmiu, tuliu, lutețiu.

Următoarele deșeuri de metale și aliaje metalice, în formă metalică, dispersabilă:

GC 090		molibden
GC 100		tungsten
GC 110		tantal
GC 120		titan
GC 130		niobiu
GC 140		reniu
GC 150		aur
GC 160		platină (termenul «platină» include platina, iridiul, osmiul, paladiul, rodiul și ruteniul)
GC 170		alte metale prețioase, de exemplu, argint
NB: mercurul este exclus în mod explicit, în calitate de contaminant al acestor metale și al aliajelor sau amalgamelor lor.

3. În secțiunea GG («Alte deșeuri conținând în principal constituenți anorganici care pot conține ei înșiși metale și materii organice»):

GG 160

Materiale bituminoase (deșeuri de asfalt) provenite din construcția și întreținerea drumurilor, fără gudron.

4. În secțiunea GJ («Deșeuri textile»):

GJ 140

ex 6310

Deșeuri de îmbrăcăminte de pardoseală textilă, covoare.

5. În secțiunea GM («Deșeuri provenite din industriile agroalimentare»):

GM 140

ex 1500

Deșeuri de grăsimi și de uleiuri alimentare de origine animală sau vegetală (de exemplu, uleiurile pentru prăjit).”

4.	În textul referitor la INDONEZIA, mențiunea „mai puțin cele enumerate în anexa A sau în anexa D” se înlocuiește cu mențiunea „mai puțin cele enumerate în anexa D”.

Textul referitor la LITUANIA se modifică după cum urmează:

Următoarele secțiuni se elimină:

GC („Alte deșeuri conținând metale”)

GD („Deșeuri din operațiuni miniere: aceste deșeuri trebuie să fie nedispersabile”)

GG („Alte deșeuri conținând în principal constituenți anorganici care pot conține ei înșiși metale și materii organice”)

GK („Deșeuri de cauciuc”)

GO („Alte deșeuri conținând în principal constituenți organici care pot conține ei înșiși metale și materii anorganice”).

Secțiunea GH („Deșeuri de material plastic solid”) se înlocuiește cu următorul text:

2. Toate tipurile din secțiunea GH («Deșeuri de material plastic solid»), cu excepția deșeurilor de material plastic solid enumerate în anexa A și:

GH 011

ex 3915 10

Polimeri de etilenă.”

Între textele referitoare la SLOVACIA și TOGO, se inserează următorul text:

„THAILANDA

1. În secțiunea GA («Deșeuri de metale și aliaje metalice, în formă metalică, nedispersabilă1»):

Următoarele deșeuri și resturi de metale neferoase și aliaje ale acestora:

GA 150	7802 00	Deșeuri și resturi de plumb
GA 240	ex 8107 10	Deșeuri și resturi de cadmiu
GA 300	ex 8112 20	Deșeuri și resturi de crom.

2. În secțiunea GG («Alte deșeuri conținând în principal constituenți anorganici care pot conține ei înșiși metale și materii organice»):

GG 040

ex 2621

Cenușă zburătoare de la centrale electrice pe cărbune.

3. Toate tipurile din secțiunea GH («Deșeuri de material plastic solid»).

4. În secțiunea GN («Deșeuri provenite din operațiuni de tăbăcire, de prelucrare a blănurilor și din utilizarea pieilor»):

GN 040

ex 4110 00

Talaș și alte deșeuri de piele sau piele reconstituită, inadecvate pentru fabricarea produselor din piele, cu excepția nămolurilor de piele.”

Articolul 3

Anexa D la Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 se modifică după cum urmează:

1.	În textul referitor la ESTONIA, mențiunea „mai puțin cele enumerate în anexa B” se elimină.

2.	În textul referitor la HONG KONG, mențiunea „Toate tipurile din anexa II” se înlocuiește cu mențiunea „Toate tipurile din anexa II mai puțin cele enumerate în anexa B”.

Textul referitor la INDONEZIA se înlocuiește cu următorul text:

1. În secțiunea GA («Deșeuri de metale și aliaje metalice, în formă metalică, nedispersabilă 1»):

(a)

următoarele deșeuri și resturi de metale prețioase și aliaje ale acestora:

GA 010

ex 7112 10

— de aur

GA 020

ex 7112 20

—	de platină (termenul «platină» include platina, iridiul, osmiul, paladiul, rodiul și ruteniul);

(b)

următoarele deșeuri și resturi de metale neferoase și aliaje ale acestora:

GA 120	7404 00	Deșeuri și resturi de cupru
GA 130	7503 00	Deșeuri și resturi de nichel
GA 140	7602 00	Deșeuri și resturi de aluminiu
GA 160	7902 00	Deșeuri și resturi de zinc
GA 170	8002 10	Deșeuri și resturi de staniu
GA 180	ex 8101 91	Deșeuri și resturi de tungsten
GA 190	ex 8102 91	Deșeuri și resturi de molibden
GA 200	ex 8103 10	Deșeuri și resturi de tantal
GA 210	8104 20	Deșeuri și resturi de magneziu (mai puțin cele menționate la AA 190)
GA 220	ex 8105 10	Deșeuri și resturi de cobalt
GA 230	ex 8106 00	Deșeuri și resturi de bismut
GA 240	ex 8107 10	Deșeuri și resturi de cadmiu
GA 250	ex 8108 10	Deșeuri și resturi de titan
GA 260	ex 8109 10	Deșeuri și resturi de zirconiu
GA 270	ex 8110 00	Deșeuri și resturi de antimoniu
GA 280	ex 8111 00	Deșeuri și resturi de mangan
GA 290	ex 8112 11	Deșeuri și resturi de beriliu
GA 300	ex 8112 20	Deșeuri și resturi de crom
GA 310	ex 8112 30	Deșeuri și resturi de germaniu
GA 320	ex 8112 40	Deșeuri și resturi de vanadiu
GA 430	7204	Resturi de fier sau de oțel.

2. În secțiunea GC («Alte deșeuri conținând metale»):

GC 030

ex 8908 00

Nave și alte structuri plutitoare destinate dezmembrării, golite în mod corespunzător de toată încărcătura și de alte materiale utilizate pentru exploatarea lor și care ar fi putut fi clasificate drept substanțe sau deșeuri periculoase

3. În secțiunea GE («Deșeuri de sticlă nedispersabilă»):

GE 010

ex 7001 00

Cioburi de sticlă sau alte deșeuri și resturi de sticlă, mai puțin sticla provenită din tuburi catodice și alte sticle activate (cu strat de acoperire).

4. În secțiunea GF («Deșeuri de ceramică nedispersabilă»):

GF 020

ex 8113 00

Deșeuri și resturi de materiale metalo-ceramice (compuși pe bază de ceramică și metal).

5. Toate tipurile din secțiunea GI («Deșeuri de hârtie, carton și produse din hârtie»).

6. În secțiunea GJ («Deșeuri textile»):

GJ 010	5003	Deșeuri de mătase (inclusiv coconii neutilizabili în procesul de depănare în sculuri, deșeurile de fire și materialul fibros garnetat):
GJ 011	5003 10	— necardate și nepieptănate
GJ 012	5003 90	— altele
GJ 020	5103	Deșeuri de lână sau de păr fin sau grosier de animale, inclusiv deșeurile de fire, mai puțin materialul fibros garnetat:
GJ 021	5103 10	— puf de lână sau de păr fin de animale
GJ 022	5103 20	— alte deșeuri de lână sau de păr fin de animale
GJ 023	5103 30	— deșeuri de păr grosier de animale
GJ 030	5202	Deșeuri de bumbac (inclusiv deșeurile de fire și materialul fibros garnetat):
GJ 031	5202 10	— deșeuri de fire (inclusiv deșeuri de ață)
GJ 032	5202 91	— materialul fibros garnetat
GJ 033	5202 99	— altele
GJ 040	5301 30	Câlți și deșeuri de in
GJ 050	ex 5302 90	Câlți și deșeuri (inclusiv deșeurile de fire și materialul fibros garnetat) de cânepă (Cannabis sativa L.)
GJ 060	ex 5303 90	Câlți și deșeuri (inclusiv deșeurile de fire și materialul fibros garnetat) de iută și alte fibre textile liberiene (mai puțin inul, cânepa și ramia)
GJ 070	ex 5304 90	Câlți și deșeuri (inclusiv deșeurile de fire și materialul fibros garnetat) de sisal și alte fibre textile din genul agavă
GJ 080	ex 5305 19	Câlți, uleiuri și deșeuri (inclusiv deșeurile de fire și materialul fibros garnetat) de cocos
GJ 090	ex 5305 29	Câlți, uleiuri și deșeuri (inclusiv deșeurile de fire și scamele) de abaca (cânepă de Manila sau Musa textilis Nee)
GJ 100	ex 5305 99	Câlți, uleiuri și deșeuri (inclusiv deșeurile de fire și materialul fibros garnetat) de ramie și alte fibre textile vegetale nedenumite și neincluse în altă parte
GJ 132	ex 6310 90	— altele.

7. În secțiunea GK («Deșeuri de cauciuc»):

GK 020

4012 20

Anvelope pneumatice uzate.”

4.	În textul referitor la LITUANIA, mențiunea „Toate tipurile din anexa II, mai puțin cele enumerate în anexa B” se înlocuiește cu mențiunea „Toate tipurile din anexa II, mai puțin cele enumerate în anexa A sau în anexa B”.

5.	În textul referitor la SAN MARINO, mențiunea „Toate tipurile din anexa II” se înlocuiește cu mențiunea „Toate tipurile din anexa II, mai puțin cele enumerate în anexa A”.

6.	În textul referitor la THAILANDA, mențiunea „Toate tipurile din anexa II, mai puțin cele enumerate în anexa A” se înlocuiește cu mențiunea „Toate tipurile din anexa II, mai puțin cele enumerate în anexa A sau în anexa B”.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzeci și una zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 14 iulie 2000.

Pentru Comisie

Pascal LAMY

Membru al Comisiei

(1) JO L 30, 6.2.1993, p. 1.

(2) JO L 316, 10.12.1999, p. 45.

(3) JO L 194, 25.7.1975, p. 39.

(4) JO L 135, 6.6.1996, p. 32.

(5) JO L 185, 17.7.1999, p. 1.

(6) JO L 138, 9.6.2000, p. 7.

(7) Acestea nu pot fi polimerizate și sunt utilizate ca plastifianți.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000R1566

L 180/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1566/2000 AL COMISIEI

din 18 iulie 2000

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 94/92 de stabilire a normelor de aplicare a regimurilor pentru importurile din țările terțe prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1437/2000 al Comisiei (2), în special articolul 11 alineatul (1) litera (a),

întrucât:

(1)

Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 prevede că produsele importate dintr-o țară terță nu pot fi comercializate decât în cazul în care provin dintr-o țară terță care figurează pe o listă stabilită în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatul (2) din articolul menționat. Această listă figurează în anexa la Regulamentul (CEE) nr. 94/92 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 548/2000 (4).

(2)	Autoritățile australiene au solicitat Comisiei includerea unui nou organism de control și certificare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 94/92.

(3)	Autoritățile australiene au furnizat Comisiei toate garanțiile și informațiile necesare pentru a asigura respectarea criteriilor stabilite la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului de către noul organism de control și certificare.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului menționat la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CEE) nr. 94/92 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 iulie 2000.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(2) JO L 161, 1.7.2000, p. 62.

(4) JO L 67, 15.3.2000, p. 12.

ANEXĂ

Punctul 3 al textului referitor la Australia se înlocuiește cu următorul text:

„Organisme de control:

—	Australian Quarantine and Inspection Service (AQIS) (Departement of Agriculture, Fisheries and Forestry);

—	Bio-dynamic Research Institute (BDRI);

—	Biological Farmers of Australia (BFA);

—	Organic Vignerons Association of Australia Inc. (OVAA);

—	Organic Herb Growers of Australia Inc. (OHGA);

—	Organic Food Chain Pty Ltd (OFC);

—	National Association of Sustainable Agriculture, Australia (NASAA)”.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000R1616

L 185/62

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1616/2000 AL COMISIEI

din 24 iulie 2000

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 94/92 de stabilire a normelor de aplicare a regimurilor pentru importurile din țările terțe prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare ecologice (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1437/2000 al Comisiei (2), în special articolul 11 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 dispune că produsele importate dintr-o țară terță nu pot fi comercializate decât în cazul în care sunt originare dintr-o țară terță care figurează pe o listă stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91. Această listă figurează în anexa la Regulamentul (CEE) nr. 94/92 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 548/2000 (4).

(2)

Argentina și Elveția au înaintat Comisiei cereri de extindere a categoriilor de produse incluse în lista prevăzută la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 în vederea includerii animalelor și produselor animaliere și au prezentat informațiile solicitate în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 94/92.

(3)

Din examinarea acestor informații și din discuția care a urmat cu autoritățile acestei țări a rezultat că normele de producție și de control al animalelor și produselor animaliere aplicabile în aceste țări sunt echivalente cu cele prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91. Cu toate acestea, deoarece anumite garanții trebuie furnizate de către autoritățile argentiniene, echivalența pentru animale și produse animaliere trebuie să se limiteze la o perioadă de șase luni.

(4)

Israelul a solicitat Comisiei modificarea termenilor includerii sale în listă, astfel încât să se autorizeze importul materiilor prime provenite din agricultura ecologică și a furnizat informațiile solicitate în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 94/92. Din examinarea informațiilor furnizate a rezultat că normele echivalează cu cele care rezultă din legislația comunitară.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CEE) nr. 94/92 se modifică în ceea ce privește Argentina, Israel și Elveția în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 24 august 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 iulie 2000.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(2) JO L 161, 1.7.2000, p. 62.

(4) JO L 67, 15.3.2000, p. 12.

ANEXĂ

ARGENTINA

Categorii de produse

(a)

produsele agricole vegetale netransformate, animalele și produsele animaliere netransformate în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, cu excepția:

—	animalelor și produselor animaliere care poartă sau urmează să poarte indicații referitoare la conversie;

(b)

produse agricole vegetale și produse animaliere destinate alimentației umane, transformate în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, cu excepția:

—	animalelor și produselor animaliere care poartă sau urmează să poarte indicații referitoare la conversie.

2.	Origine: produse din categoria menționată la punctul 1 litera (a) și ingrediente obținute prin metoda de producție ecologică a produselor din categoria menționată la punctul 1 litera (b) care au fost produse în Argentina.

3.	Organisme de control: „Instituto Argentino para la Certificación y Promoción de Productos Agropecuarios Orgánicos” SRL (Argencert) și „Organización Internacional Agropecuaria” (OIA).

4.	Organisme responsabile cu emiterea certificatelor: aceleași organisme ca la punctul 3.

5.	Data limită de includere în ceea ce privește vegetalele și produsele vegetale: 30 iunie 2003. Data limită de includere în ceea ce privește animalele și produsele animaliere: 28 februarie 2001.

ISRAEL

Punctul 2 al textului referitor la Israel devine:

„Origine: produse din categoria menționată la punctul 1 litera (a) și ingrediente obținute prin metoda de producție ecologică a produselor din categoria menționată la punctul 1 litera (b) care au fost produse în Israel sau au fost importate:

—	fie din Comunitatea Europeană;

—	fie dintr-o țară terță în cadrul unui regim a cărui echivalență a fost recunoscută în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.”

ELVEȚIA

Categorii de produse:

(a)

—	produselor care au fost obținute în perioada de conversie, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din regulamentul menționat;

—	produselor de apicultură;

(b)

produsele agricole vegetale și produsele animaliere destinate alimentației umane, transformate în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, cu excepția:

—	produselor menționate la articolul 5 alineatul (5) din regulamentul în cauză, conținând un ingredient de origine agricolă produs în perioada de conversie;

—	produselor care conțin în ingredientele lor obținute prin metoda de producție ecologică, produse de apicultură din Elveția.

Origine: produse din categoria menționată la punctul 1 litera (a) și ingrediente obținute prin metoda de producție ecologică a produselor din categoria menționată la punctul 1 litera (b) care au fost produse în Elveția sau au fost importate:

—	fie din Comunitatea Europeană;

—	fie dintr-o țară terță în cadrul unui regim a cărui echivalență a fost recunoscută în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91;

—

fie dintr-o țară terță pentru care un stat membru al Comunității Europene a recunoscut, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, că acele produse au fost produse și controlate în țara respectivă prin aceleași modalități ca cele acceptate de către statul membru al Comunității Europene.

3.	Organisme de control: Institut für Marktökologie (IMO), bio.inspecta AG și Schweizerische Vereinigung für Qualitäts- und Management-Systeme (SQS).

4.	Organisme responsabile cu emiterea certificatelor: aceleași organisme ca la punctul 3.

5.	Data limită de includere: 31 decembrie 2002.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000D0479

L 192/36

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 17 iulie 2000

privind crearea unui Registru European al emisiilor de poluanți (EPER) în conformitate cu dispozițiile articolului 15 din Directiva 96/61/CE a Consiliului privind prevenirea și controlul integrat al poluării (IPPC)

[notificată cu numărul C(2000) 2004]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/479/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (1), în special articolul 15 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Articolul 15 alineatul (3) din Directiva 96/61/CE impune statelor membre să redacteze un inventar și să transmită informații despre principalele emisii și sursele lor.

(2)	Comisia publică rezultatele inventarului o dată la trei ani și stabilește formatul și datele caracteristice necesare transmiterii informațiilor furnizate de către statele membre în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 19 din Directiva 96/61/CE.

(3)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului menționat la articolul 19 din Directiva 96/61/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Statele membre transmit Comisiei informațiile privind emisiile din unitățile în care se desfășoară una sau mai multe dintre activitățile menționate în anexa 1 la Directiva 96/61/CE.

(2) Declarația trebuie să includă emisiile în aer și în apă ale tuturor poluanților pentru care sunt depășite valorile limită; poluanții și valorile limită sunt specificate în anexa A1.

(3) Informațiile privind emisiile trebuie să fie comunicate pentru fiecare unitate în formatul din anexa A2 și să cuprindă o descriere a tuturor activităților menționate în anexa I a Directivei 96/61/CE, precum și categoriile de surse și codurile NOSE-P corespunzătoare în conformitate cu indicațiile din anexa A3.

(4) Statele membre transmit Comisiei un raport general care include totalurile naționale ale tuturor emisiilor declarate pentru fiecare categorie de surse cu principalele activități din anexa I și codul NOSE-P corespunzător, în conformitate cu indicațiile din anexa A3.

Articolul 2

(1) Statele membre transmit Comisiei aceste informații o dată la trei ani.

(2) Prima declarație a statelor membre este transmisă Comisiei în iunie 2003 și cuprinde informațiile despre emisiile din 2001 (sau, la alegere, 2000 sau 2002, în cazul în care datele privind emisiile din 2001 nu sunt disponibile).

(3) A doua declarație făcută de statele membre este transmisă Comisiei în iunie 2006 și cuprinde datele despre emisiile din 2004.

(4) Începând cu anul T = 2008 și în funcție de rezultatele celui de-al doilea ciclu de declarații, statele membre sunt încurajate să transmită anual Comisiei, în luna decembrie a anului T, declarațiile următoare privind emisiile din anul T - 1.

Articolul 3

(1) Comisia va susține grupurile de lucru naționale pregătitoare organizate de statele membre și va elabora un „document de orientare pentru aplicarea registrului EPER” până în decembrie 2000, în colaborare cu reprezentanți ai industriei în cauză și prin consultarea comitetului menționat la articolul 19 din Directiva 96/61/CE.

(2) „Documentul de orientare pentru aplicarea registrului EPER” se va ocupa de formatul declarațiilor și de datele caracteristice, în special interpretarea definițiilor, calitatea datelor și administrarea lor, metodele de estimare a emisiilor și sublistele de poluanți pe sector pentru categoriile de surse specificate în anexa A3.

(3) După fiecare ciclu de declarații Comisia va publica rezultatele declarațiilor statelor membre și va reexamina procesul de declarare în cele șase luni care urmează termenelor de predare de către statele membre, menționate la articolul 2.

Articolul 4

(1) Statele membre transmit toate informațiile din declarație prin transfer electronic de date.

(2) Comisia, sprijinită de Agenția Europeană de Mediu, pune la dispoziția publicului datele transmise de statele membre, difuzându-le pe internet.

(3) Definițiile specifice referitoare la declarațiile privind emisiile sunt prezentate în anexa A4.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iulie 2000.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 257, 10.10.1996, p. 26.

ANEXA A1

Lista poluanților care trebuie declarați în cazul în care se depășește valoarea limită

Poluanți/Substanțe	Identificare	Aer	Apă	Limita în aer, în kg/an	Limita în apă, în kg/an
1. Substanțe de interes pentru mediu	( 13)	( 11)	(2)
CH4		x		100 000
CO		x		500 000
CO2		x		100 000 000
HFC		x		100
N2O		x		10 000
NH3		x		10 000
NMVOC		x		100 000
NOx	ca și NO2	x		100 000
PFC		x		100
SF6		x		50
SOx	ca și SO2	x		150 000
Azot – total	ca și N		x		50 000
Fosfor – total	ca și P		x		5 000
2. Metale și compuși	(8)	(8)	(8)
As și compușii	total, ca și As	x	x	20	5
Cd și compușii	total, ca și Cd	x	x	10	5
Cr și compușii	total, ca și Cr	x	x	100	50
Cu și compușii	total, ca și Cu	x	x	100	50
Hg și compușii	total, ca și Hg	x	x	10	1
Ni și compușii	total, ca și Ni	x	x	50	20
Pb și compușii	total, ca și Pb	x	x	200	20
Zn și compușii	total, ca și Zn	x	x	200	100
3. Substanțe organoclorate	( 15)	( 12)	(7)
Dicloretan–1,2 (DCE)		x	x	1 000	10
Diclormetan (DCM)		x	x	1 000	10
Clor–alcani (C10–13)			x		1
Hexaclorbenzen (HCB)		x	x	10	1
Hexaclorbutadienă (HCBD)			x		1
Hexaclorciclohexan (HCH)		x	x	10	1
Compuși organohalogeni	ca și AOX		x		1 000
PCDD + PCDF (dioxine și furani)	ca și Teq	x		0,001
Pentaclorfenol (PCP)		x		10
Tetracloretilenă (PER)		x		2 000
Tetraclormetan (TCM)		x		100
Triclorbenzeni (TCB)		x		10
Tricloretan–1,1,1 (TCE)		x		100
Tricloretilenă (TRI)		x		2 000
Triclormetan		x		500
4. Alți compuși organici	(7)	(2)	(6)
Benzen		x		1 000
Benzen, toluen, etilbenzen, xileni	ca și BTEX		x		200
Bromură de difenileter			x		1
Compuși organostanici	ca și Sn total		x		50
Hidrocarburi aromatice policiclice		x	x	50	5
Fenoli	ca și C total		x		20
Carbon organic total	ca și C total, sau DCO/3		x		50 000
5. Alți compuși	(7)	(4)	(3)
Cloruri	ca și Cl total		x		2 000 000
Cloruri și compuși anorganici	ca și HCl	x		10 000
Cianuri	ca și CN total		x		50
Fluoruri	ca și F total		x		2 000
Fluor și compuși anorganici	ca și HF	x		5 000
HCN		x		200
PM10		x		50 000
Număr de poluanți	50	37	26

ANEXA A2

ANEXA A3

Categorii de surse și coduri NOSE–P care trebuie declarate

IPPC	Activități din anexa 1 (categorii de surse)	NOSE–P	Procesul NOSE–P (repartizarea în grupele NOSE-P)	SNAP 2
1.	Industriile care cuprind activități energetice
1.1.	Instalații de combustie > 50 MW	101.01	Procese de combustie > 300 MW (grupa întreagă)	01-0301
		101.02	Procese de combustie > 50 și < 300 MW (grupa întreagă)	01-0301
		101.04	Combustie în turbine cu gaze (grupa întreagă)	01-0301
		101.05	Combustia în motoare fixe (grupa întreagă)	01-0301
1.2.	Rafinării de petrol și gaze	105.08	Tratarea produselor petroliere (fabricarea de combustibili)	0401
1.3.	Cocserii	104.08	Cuptoare de cocserii (fabricarea cocsului, a produselor petroliere și a combustibililor nucleari)	0104
1.4.	Instalații de gazeificare și lichefiere	104.08	Alte transformări ale combustibililor solizi (fabricarea cocsului, a produselor petroliere și a combustibililor nucleari)	0104
2.	Producția și transformarea metalelor
2.1./2.2./2.3./ 2.4./2.5./2.6.	Industria metalurgică și instalații de calcinare sau sinterizare a minereului metalic Instalații pentru producția de metale feroase și neferoase	104.12	Producția de metale din prima și a doua topire sau instalații de sinterizare (industria metalurgică cu combustie)	0303
		105.12	Procedee caracteristice fabricării metalelor și produselor metalice (industria metalurgică)	0403
		105.01	Tratarea de suprafață a metalelor și maselor plastice (procedee generale de fabricare)
3.	Industria mineralelor
3.1./3.3./3.4./ 3.5.	Instalații destinate producției de clincher (ciment) (> 500 t/zi), de var (> 50 t/zi), de sticlă (> 20 t/zi), de materii minerale (> 20 t/zi) sau de produse ceramice (> 75 t/zi)	104.11	Fabricarea ipsosului, a asfaltului, betonului, cimentului, sticlei, fibrelor, cărămizilor, pardoselii sau produselor ceramice (industria produselor minerale care implică arderea combustibilului)	0303
3.2.	Instalații destinate producerii de azbest sau de produse pe bază de azbest	105.11	Fabricarea azbestului sau a produselor pe bază de azbest (industria produselor minerale)	0406
4.	Industria chimică și instalații chimice destinate producerii de:
4.1.	Produși chimici organici de bază	105.09	Fabricarea produșilor chimici organici (industrie chimică)	0405
4.1.	Produși chimici organici de bază	107.03	Fabricarea produșilor organici pe bază de solvent (utilizarea solvenților)	0603
4.2./4.3.	Produși chimici anorganici de bază sau îngrășăminte	105.09	Fabricarea produșilor chimici anorganici sau a îngrășămintelor NPK (industrie chimică)	0404
4.4./4.6	Biocide și explozibili	105.09	Fabricarea pesticidelor sau a explozibililor (industrie chimică)	0405
4.5.	Produse farmaceutice	107.03	Fabricarea produselor farmaceutice (utilizarea solvenților)	0603
5.	Gospodărirea deșeurilor
5.1./5.2.	Instalații pentru eliminarea sau recuperarea deșeurilor periculoase (> 10 t/zi) sau a deșeurilor municipale (> 3 t/oră)	109.03	Incinerarea deșeurilor periculoase sau municipale (incinerarea deșeurilor și piroliză)	0902
		109.06	Depozite de deșeuri (evacuarea deșeurilor solide în depozite de deșeuri)	0904
		109.07	Tratarea fizico–chimică și biologică a deșeurilor (alt tip de gestionare a deșeurilor)	0910
		105.14	Recuperarea/valorificarea deșeurilor (industria reciclării)	0910
5.3./5.4.	Instalații pentru eliminarea deșeurilor nepericuloase (> 50 t/zi) și depozite de deșeuri (> 10 t/zi)	109.06	Depozite de deșeuri (evacuarea deșeurilor solide în depozite de deșeuri)	0904
5.3./5.4.		109.07	Tratarea fizico–chimică și biologică a deșeurilor (alt tip de gestionare a deșeurilor)	0910
6	Alte activități din anexa 1
6.1.	Instalații industriale destinate fabricării pastei de lemn sau a altor materii fibroase și producției de hârtie sau carton (> 20 t/zi)	105.07	Fabricarea pastei de hârtie, a hârtiei și a produselor din hârtie (grupa întreagă)	0406
6.2.	Instalații pentru pretratarea fibrelor sau textilelor (> 10 t/zi)	105.04	Fabricarea textilelor și a produselor textile (grupa întreagă)	0406
6.3.	Instalații pentru tăbăcirea pieilor (> 12 t/zi)	105.05	Fabricarea pieii și a produselor din piele (grupa întreagă)	0406
6.4.	Abatoare (> 50 t/zi), instalații pentru producerea laptelui (> 200 t/zi), a altor materii prime animale (> 75 t/zi) sau materii prime vegetale (> 300 t/zi)	105.03	Fabricarea produselor alimentare și a băuturilor (grupa întreagă)	0406
6.5.	Instalații pentru eliminarea sau recuperarea carcaselor și deșeurilor animale (> 10 t/zi)	109.03	Incinerarea carcaselor și deșeurilor animale (incinerarea deșeurilor și piroliză)	0904
		109.06	Depozite de deșeuri (evacuarea deșeurilor solide în depozite de deșeuri)	0904
		105.14	Recuperarea carcaselor/deșeurilor animale (industria reciclării)	0910
6.6.	Instalații pentru creșterea pasărilor de curte (> 40 000), porcilor (> 2 000) sau scroafelor (> 750)	110.04	Fermentarea enterică (grupa întreagă)	1004
6.6.		110.05	Gestionarea gunoiului de grajd (grupa întreagă)	1005
6.7.	Instalații pentru tratarea suprafețelor sau produșilor prin utilizarea de solvenți organici (> 200 t/an)	107.01	Aplicarea de vopsele (utilizarea solvenților)	0601
		107.02	Degresare, curățare chimică și electronică (folosire de solvenți)	0602
		107.03	Finisare textilă sau tăbăcirea pieilor (folosire de solvenți)	0603
		107.04	Industria tipografică (folosire de solvenți)	0604
6.8.	Instalații pentru fabricarea carbonului sau grafitului	105.09	Fabricarea carbonului sau grafitului (industria chimică)	0404

ANEXA A4

Definiții utilizate în cadrul registrului EPER

Termeni	Definiții
Directiva IPPC	Directiva 96/61/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării
Instalație	Unitate tehnică fixă în care se desfășoară una sau mai multe dintre activitățile prezentate în anexa 1 a Directivei IPPC, precum și orice altă activitate care se raportează direct la ele și care este legată din punct de vedere tehnic de activitățile efectuate la sit și care poate să aibă efecte asupra emisiilor și poluării
Activitatea de la anexa I	Activitate care figurează în anexa I a Directivei IPPC 96/61/CE, totalizată și specificată în anexa A3
EPER	Registrul european al emisiilor de poluanți (European Pollutant Emission Register)
Poluant	Substanță sau grup de substanțe care figurează în lista din anexa I
Substanță	Orice element chimic și compușii săi, cu excepția substanțelor radioactive
Emisie	Evacuarea directă a unui poluant în atmosferă sau în apă, precum și evacuarea indirectă prin transfer într–o stație de epurare a apelor uzate din afara sitului
Unitate	Complex industrial care cuprinde una sau mai multe instalații în același sit în care un operator desfășoară una sau mai multe activități din anexa I
Sit	Amplasamentul geografic al întreprinderii
Ciclu de declarare	Ciclu complet al procesului de declarare care cuprinde colectarea, validarea, prezentarea, gestionarea și difuzarea datelor transmise
Cod NACE	Nomenclatură standard pentru activitățile economice
Cod NOSE–P	Nomenclatură standard pentru sursele de emisii
Cod SNAP	Nomenclatură utilizată în celelalte inventare ale emisiilor

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000D1753

L 202/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA NR. 1753/2000/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 22 iunie 2000

de stabilire a unui program de supraveghere a mediei emisiilor specifice de CO2 produse de autoturismele noi

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2)

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3), având în vedere proiectul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 9 martie 2000,

întrucât:

(1)

Obiectivul fundamental al Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice este de a se ajunge la stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să îndepărteze riscul de interferență antropică periculoasă cu sistemul climatic. Protocolul de la Kyoto la această convenție, încheiat la conferința de la Kyoto din decembrie 1997, prevede reducerea nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră.

(2)	Comunitatea a acceptat, în baza Protocolului de la Kyoto, să reducă în perioada 2008-2012 emisiile de anumite gaze cu efect de seră cu 8 % în raport cu nivelele din 1990.

(3)	Protocolul de la Kyoto prevede că părțile menționate la anexa I vor fi realizat până în 2005, în îndeplinirea angajamentelor lor, progrese pe care să le poată dovedi.

(4)	Decizia 93/389/CEE (4) a creat un mecanism de supraveghere a emisiilor de CO2 și a altor gaze cu efect de seră pe teritoriul Comunității.

(5)

Comisia, recunoscând că emisiile de CO2 se datorează în mare parte autoturismelor, a propus o strategie comunitară pentru reducerea emisiilor de CO2 provenind de la autoturisme și pentru îmbunătățirea economiei de carburant. Soluția preconizată de Comisie a fost primită favorabil de Consiliu în concluziile sale din 25 iunie 1996.

(6)	Parlamentul European și Consiliul propuseseră stabilirea unui obiectiv de 120 grame pe kilometru (5 litri la 100 kilometri pentru motoarele cu benzină și 4,5 litri la 100 kilometri pentru motoarele Diesel) ca valoare medie a emisiilor de CO2, în 2005 (cel târziu 2010).

(7)

Comisia realizează acum studii pentru elaborarea, în cel mai scurt timp, a unor propuneri adecvate privind o serie de proceduri armonizate pentru măsurarea emisiilor de CO2 specifice datorate vehiculelor de categoria N, în conformitate cu anexa II la Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (5).

(8)	Directiva 80/1268/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1980 privind emisiile de dioxid de carbon și consumul de carburant al autovehiculelor (6) prevede o metodă armonizată de măsurare a emisiilor specifice de CO2 provenind de la autoturismele noi pe teritoriul Comunității.

(9)

Este necesar să se stabilească proceduri obiective de supraveghere a emisiilor specifice de CO2 produse de mașinile particulare noi vândute pe teritoriul Comunității, pentru a verifica eficacitatea strategiei comunitare prezentate în comunicarea Comisiei din 20 decembrie 1995, precum și îndeplinirea angajamentelor oficiale luate de organizațiile producătorilor de autoturisme. Prezenta decizie va introduce un astfel de program. Comisia a anunțat că va examina de îndată ce va fi posibil necesitatea unui cadru juridic pentru viitoarele acorduri încheiate cu organizațiile producătorilor de autoturisme, care să cuprindă măsurile ce trebuie adoptate în cazul nefuncționării acestor acorduri.

(10)	În sensul acestei decizii, numai datele oficiale conforme cu Directiva 70/156/CEE ar trebui culese de către țările membre.

(11)

Directiva 70/156/CEE prevede că producătorii trebuie să elibereze un certificat de conformitate, care să însoțească fiecare autoturism nou, și că statele membre nu vor permite înmatricularea și utilizarea unor autoturisme noi decât cu condiția expresă ca ele să fie însoțite de un certificat de conformitate valabil.

(12)

Prezenta decizie nu are ca obiectiv armonizarea regimurilor naționale de înmatriculare a vehiculelor, ci exploatarea acestor sisteme în vederea compilării unui ansamblu minim de date necesare pentru buna funcționare a programului comunitar de supraveghere a cantității medii de emisii specifice de CO2 produse de autoturismele noi.

(13)	Este de dorit să se includă toate autoturismele noi care funcționează cu alte tipuri de energie, care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 70/156/CEE.

(14)	Un astfel de program de supraveghere ar trebui să se aplice doar autoturismelor noi care se înmatriculează pentru prima dată pe teritoriul Comunității și nu au fost înmatriculate anterior în altă parte.

(15)	Este necesară menținerea unor contacte între Comisie și statele membre privind controlul calității datelor în vederea asigurării aplicării adecvate a prezentei decizii,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prezenta decizie stabilește un program de supraveghere a cantității medii de emisii specifice de CO2 produse de autoturismele noi înmatriculate pe teritoriul Comunității. Acest program nu se aplică decât autoturismelor care sunt înmatriculate pentru prima dată pe teritoriul Comunității și nu au fost înmatriculate anterior în altă parte.

Articolul 2

În sensul prezentei decizii:

„autoturism” înseamnă orice vehicul cu motor din categoria M1, definită la anexa II la Directiva 70/156/CEE, și care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 80/1268/CEE. Nu desemnează vehiculele care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 92/61/CEE (7) și vehiculele cu utilizări speciale în conformitate cu definiția de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din Directiva 70/156/CEE;

2.	„vehicul nou înmatriculat” înseamnă un autoturism înmatriculat prima dată pe teritoriul Comunității. Acest termen exclude explicit vehiculele care sunt înmatriculate pentru a doua oară într-un al doilea stat membru sau care au fost înmatriculate anterior în afara Comunității;

3.	„certificat de conformitate” înseamnă certificatul prevăzut la articolul 6 din Directiva 70/156/CEE;

4.	„emisii specifice de CO2” înseamnăemisiile de CO2 ale unui anumit autoturism, măsurate în conformitate cu Directiva 80/1268/CEE și stabilite la anexa VIII la Directiva 70/156/CEE, care apar în documentația de omologare de tip;

„producător” înseamnă persoana sau organismul responsabil în fața autorității competente pentru toate aspectele procesului de omologare de tip și pentru conformitatea producției. Această persoană sau acest organism nu trebuie în mod necesar să intervină direct în toate etapele de producție a vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate care face obiectul procedurii de omologare de tip;

6.	„marcă” înseamnă denumirea comercială a producătorului, care apare pe certificatul de conformitate și pe documentația de omologare de tip;

7.	„puterea maximă netă a unui autoturism nou” înseamnă puterea maximă a motorului menționată pe certificatul de conformitate și în documentația de omologare de tip și măsurată în conformitate cu dispozitiile din Directiva 80/1269/CEE (8);

8.	„masă” înseamnă masa vehiculului carosat în stare de funcționare, indicată pe certificatul de conformitate și documentația de omologare de tip și definită la punctul 2.6 de la anexa I la Directiva 70/156/CEE;

9.	„capacitatea cilindrică a motorului” înseamnă capacitatea cilindrică a motorului indicată pe certificatul de conformitate și în documentația de omologare de tip;

10.	„tipul de carburant” înseamnă carburantul pentru care vehiculul a fost omologat inițial și care este menționat pe certificatul de conformitate și în documentația de omologare de tip;

11.	„fișă de înmatriculare” înseamnă fișierul electronic conținând informațiile privind înmatricularea unui autoturism;

12.	„tip”, „variantă” și „versiune” înseamnă vehiculele distincte ale unei anumite mărci declarate de producător, așa cum sunt descrise la anexa II.B la Directiva 70/156/CEE și identificate exclusiv prin caracterele alfanumerice reprezentând tipul, varianta și versiunea;

13.	„vehicul cu alimentare alternativă” înseamnă orice vehicul cu motor de categoria M1 definită la anexa II.B la Directiva 70/156/CEE, care nu se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 80/1268/CEE;

14.

„documentație pentru omologarea de tip” înseamnă dosarul de omologare de tip conținând dosarul tehnic, fișa de omologare de tip și rezultatele testelor, care este difuzat autorităților naționale competente în domeniul omologării de tip, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) și (6) din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 3

(1) În scopul stabilirii programului menționat la articolul 1, statele membre culeg informațiile descrise la anexa I pentru fiecare vehicul menționat la articolul respectiv și înmatriculat pe teritoriul lor.

(2) Statele membre pot extrage informațiile necesare menționate la alineatul (1) din documentația comunitară de omologare de tip sau din certificatul de conformitate.

(3) Statele membre sunt responsabile de veridicitatea și calitatea datelor pe care le culeg. Statele membre iau în considerare sursele de erori posibile descrise în anexa II, iau măsuri pentru reducerea la minimum a numărului de erori și comunică o evaluare Comisiei, cu ajutorul analizei statistice sau a altor mijloace, asupra proporției de date incorecte, precum și raportul menționat în articolul 4 alineatul (4).

(4) Statele membre iau măsuri pentru îmbunătățirea calității datelor pe care le culeg și informează Comisia despre măsuri, la cererea acesteia. Pe baza acestor informații, Comisia poate, prin consultare cu statul membru în cauză, să propună acestui stat membru, spre examinare, măsuri destinate să îmbunătățească și mai mult calitatea datelor. Pe această bază, statul membru informează Comisia cu privire la alte măsuri pe care le va lua, dacă va fi cazul, pentru ameliorarea calității datelor.

Articolul 4

(1) În fiecare an calendaristic, statele membre determină, în conformitate cu metodele descrise la anexa III, pentru fiecare producător și pentru toți producătorii:

(a)

pentru fiecare tip de carburant separat:

(i)	numărul total de autoturisme nou înmatriculate, în conformitate cu indicațiile de la anexa III punctul 1;

(ii)	media emisiilor specifice de CO2 ale autoturismelor nou înmatriculate, în conformitate cu indicațiile de la anexa III punctul 2;

(b)

pentru fiecare tip de carburant și pentru fiecare categorie distinctă de emisii de CO2 definită la anexa III punctul 3:

(i)	numărul de autoturisme nou înmatriculate;

(ii)	media emisiilor specifice de CO2, în conformitate cu indicațiile de la anexa III punctul 3 al doilea paragraf;

(c)

pentru fiecare tip de carburant și pentru fiecare categorie de masă definită la anexa III punctul 4:

(i)	numărul de autoturisme nou înmatriculate;

(ii)	media emisiilor specifice de CO2, în conformitate cu indicațiile de la anexa III punctul 4 al treilea paragraf;

(iii)

masa medie, în conformitate cu indicațiile de la anexa III punctul 4 al doilea paragraf (9);

(d)

pentru fiecare tip de carburant și pentru fiecare categorie distinctă de putere maximă netă definită la anexa III punctul 5:

(i)	numărul autoturismelor nou înmatriculate;

(ii)	media emisiilor specifice de CO2, în conformitate cu indicațiile de la anexa III punctul 5 al treilea paragraf;

(iii)

puterea maximă netă medie, în conformitate cu indicațiile de la anexa III punctul 5 al doilea paragraf;

(e)

pentru fiecare tip de carburant și pentru fiecare categorie distinctă de capacitate cilindrică a motorului definită la anexa III punctul 6:

(i)	numărul autoturismelor nou înmatriculate;

(ii)	media emisiilor specifice de CO2, în conformitate cu indicațiie de la anexa III punctul 6 al treilea paragraf;

(iii)

capacitatea cilindrică medie a motorului, în conformitate cu indicațiile de la anexa III punctul 6 al doilea paragraf.

(2) În plus, pentru vehiculele care funcționează cu alte tipuri de energie, statele membre determină de asemenea numărul de vehicule care sunt înmatriculate pe teritoriul lor.

(3) În caz de modificare a modului de măsurare a masei vehiculelor înmatriculate pe teritoriul lor, statele membre informează Comisia despre modificare.

(4) Comisiei îi sunt transmise de către statele membre informațiile menționate la alineatele (1) și (2). Prima transmitere are loc până la 1 iulie 2001. Ulterior, statele membre transmit pentru fiecare an calendaristic datele privind supravegherea emisiilor până la 1 aprilie a anului următor, sub forma descrisă la anexa IV.

(5) La cererea Comisiei, statele membre transmit de asemenea ansamblul datelor culese în conformitate cu articolul 3.

Articolul 5

Statele membre desemnează o autoritate competentă pentru culegerea și comunicarea informațiilor cerute în cadrul operațiunii de supraveghere și informează Comisia cu privire la aceasta cel târziu în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 6

Statele membre prezintă Comisiei, cel târziu în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, un raport asupra modului în care înțeleg să aplice dispozițiile acesteia. Pe baza acestor rapoarte, Comisia poate cere informații în completare sau poate cere, după consultarea cu statele membre, modificarea metodei propuse pentru punerea în aplicare.

Articolul 7

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 1 decembrie 2002, un raport privind punerea în aplicare a programului de supraveghere stabilit prin prezenta decizie.

Articolul 8

Datele culese începând cu anul 2003 în cadrul programului de supraveghere servesc drept bază pentru controlul asupra angajamentului asumat voluntar de industria de automobile în fața Comisiei de a reduce emisiile de CO2 ale tuturor vehiculelor cu motor și, după caz, pentru revizuirea programului.

Articolul 9

Pentru fiecare an calendaristic, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport bazat pe datele privind supravegherea emisiilor, pe care i le-au comunicat statele membre.

Articolul 10

Rapoartele pentru anii-țintă intermediari și anii-țintă finali (10) indică dacă reducerile rezultă din măsurile tehnice adoptate de producători sau alți factori, cum ar fi modificarea comportamentului consumatorilor.

Articolul 11

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 22 iunie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

J. SÓCRATES

(1) JO C 231, 23.7.1998, p. 6 și

JO C 83, 25.3.1999, p. 9.

(2) JO C 40, 15.2.1999, p. 8.

(3) Avizul Parlamentului European din 17 decembrie 1998 (JO C 98, 9.4.1999, p. 240), Poziția comună a Consiliului din 23 februarie 1999 (JO C 123, 4.5.1999, p. 13) și Decizia Parlamentului European din 2 decembrie 1999 (JO C 194, 11.7.2000, p. 46). Decizia Consiliului din 16 mai 2000 și Decizia Parlamentului European din 17 mai 2000.

(4) Decizia 93/389/CEE a Consiliului din 24 iunie 1993 privind un mecanism de supraveghere a emisiilor de CO2 și de alte gaze cu efect de seră pe teritoriul Comunității (JO L 167, 9.7.1993, p. 31).

(5) JO L 42, 23.2.1970, p. 1, directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 11, 16.1.1999, p. 25).

(6) JO L 375, 31.12.1980, p. 36, directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/116/CE a Comisiei (JO L 329, 30.12.1993, p. 39).

(7) Directiva 92/61/CEE a Consiliului din 30 iunie 1992 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți (JO L 225, 10.8.1992, p. 72), directivă, astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 1994.

(8) Directiva 80/1269/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1980 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind puterea motoarelor autovehiculelor (JO L 375, 31.12.1980, p. 46), directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/21/CE (JO L 125, 16.5.1997, p. 31).

(9) În cazul în care masa unui autoturism care apare în documentația de omologare de tip sau pe certificatul de conformitate este determinată simultan de o cifră minimă și o cifră maximă, statele membre transmit doar cifra care reprezintă masa maximă a respectivului autoturism.

(10) Recomandarea 1999/125/CE a Comisiei (JO L 40, 13.2.1999, p. 49),

Recomandarea 2000/303/CE a Comisiei (JO L 100, 20.4.2000, p. 55) și

Recomandarea 2000/304/CE a Comisiei (JO L 100, 20.4.2000, p. 57).

ANEXA I

Informații care trebuie culese de statele membre în cadrul programului de supraveghere a emisiilor de CO2 generate de autoturisme noi

În cadrul aplicării programului comunitar de supraveghere a emisiilor specifice de CO2 generate de autoturisme noi, statele membre culeg o cantitate minimă de informații despre fiecare autoturism nou, înmatriculat pentru prima dată pe teritoriul Comunității. Trebuie să se țină cont doar de carburanții și sistemele de propulsie menționate de legislația comunitară privind recepția vehiculelor.

Statele membre culeg și conservă, cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism nou pe teritoriul Comunității, următoarele date:

—	emisii specifice de CO2 (în g/km);

—	tipul de carburant (de exemplu: benzină, motorină);

—	producătorul;

—	masa (în kg);

—	puterea maximă netă (în kW);

—	capacitatea cilindrică a motorului (în cm3).

ANEXA II

Calitatea și acuratețea datelor

1. Introducere

Producătorii pot să distingă, în cadrul aceluiași tip de autoturism, variante, care la rândul lor pot fi divizate în versiuni. Oricare ar fi vehiculul, informațiile cele mai precise privind emisiile de CO2 sunt cele date pentru versiunea specifică căreia îi aparține vehiculul. Se impune deci ca, pentru programul de supraveghere, statele membre să nu culeagă decât informațiile „specifice fiecărei versiuni”.

2. Utilizarea documentației pentru omologarea de tip ca sursă a datelor necesare pentru supravegherea emisiilor

(a)

Informațiile care vor fi utilizate pentru supravegherea emisiilor de CO2 (sau care vor fi introduse în bazele de date electronice în vederea unei utilizări ulterioare în cadrul unui program de supraveghere a emisiilor de CO2) trebuie extrase din „dosarul de omologare de tip” oficial care însoțește notificarea de omologare de tip difuzată de către autoritățile competente din fiecare stat membru, în conformitate cu Directiva 70/156/CEE.

(b)

Dosarul de omologare de tip difuzat de autoritățile naționale competente în domeniu poate conține date specifice mai multor versiuni diferite. Este deci important să se determine cu precizie care sunt, în dosarul de omologare de tip, informațiile relevante pentru un autoturism nou care intră sub incidența prezentei decizii. Informațiile corespunzătoare unei versiuni specifice sunt apoi selecționate pe baza numerelor de „tip”, de „variantă” și de „versiune” ale vehiculului, așa cum apar pe certificatul de conformitate. Datele privind o versiune specifică a unui anume tip de vehicul apar obligatoriu pe certificatul de conformitate.

3. Surse de erori posibile

(a) Extragerea datelor specifice unei versiuni din documentația de omologare de tip

Există două surse de erori posibile importante, legate de utilizarea documentației de omologare de tip pentru obținerea de informații în sensul prezentei decizii. Se pot produce erori, pe de o parte, la convertirea în format electronic a datelor care apar în format tipărit în dosarul tehnic, în vederea creării unei baze care să stocheze datele privind omologarea de tip. Factorul uman este adesea la originea acestor erori. Se pot produce erori, pe de altă parte, la extragerea elementelor informaționale din bazele de date electronice privind omologarea de tip. Datele care corespund versiunii bune ar trebui reperate cu ajutorul unei combinații unice a numerelor de tip, variantă și versiune care apar pe certificatul de conformitate.

(b) Copierea datelor din certificatul de conformitate în fișierul electronic de înmatriculare

Atunci când, la înmatricularea unui autoturism nou, sunt extrase date din certificatul de conformitate (în format tipărit) și înregistrate într-un fișier electronic de înmatriculare, se pot produce erori de codificare. Aceste eroari sunt adesea de natură umană.

În anumite state membre, se cere producătorilor să transmită pe cale electronică autorităților responsabile cu înmatricularea vehiculelor informațiile care apar pe certificatul de conformitate (sau să le transfere direct în fișierul de înmatriculare). Există atunci riscul de a transfera date incorecte, ceea ce constituie motivul pentru care sistemele ar trebui validate.

ANEXA III

Metode pentru determinarea datelor de supraveghere a emisiilor de CO2 produse de autoturismele noi

Prezenta anexă descrie datele de supraveghere care vor fi comunicate Comisiei. Acestea se obțin pornind de la date brute culese cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor noi (vezi lista de la anexa I) în conformitate cu metodele de calcul descrise mai jos. Forma precisă în care aceste informații trebuie prezentate Comisiei figurează la anexa IV.

Numai carburanții și sistemele de propulsie prevăzute de legislația comunitară privind omologarea de tip a vehiculelor trebuie luate în considerare acum. Doar informațiile referitoare la autoturismele noi care nu au fost niciodată înmatriculate anterior pe teritoriul Comunității ar trebui utilizate în cadrul acestui program de supraveghere. Autoturismele care au fost deja înmatriculate în cadrul sau în afara Comunității sunt excluse explicit din domeniul de aplicare al prezentei decizii.

1. Numărul de autoturisme nou înmatriculate, calculat în funcție de tipul carburantului utilizat (Nf)

Pentru fiecare tip de carburant (benzină și motorină), statele membre determină numărul total de autoturisme noi înmatriculate pentru prima dată pe teritoriul lor. Pentru fiecare tip de carburant, f, numărul de autoturisme noi înmatriculate pentru prima dată se notează Nf .

2. Cantitatea medie de emisii specifice de CO2 produse de vehiculele nou înmatriculate care consumă un tip de carburant determinat (Sf.ave)

Cantitatea medie de emisii specifice de CO2 pentru totalitatea vehiculelor nou înmatriculate care consumă un tip de carburant determinat (notată Sf.ave ) se calculează plecând de la suma emisiilor specifice de CO2 a fiecărui vehicul nou înmatriculat care consumă un tip de carburant determinat, Sf , împărțită la numărul de vehicule nou înmatriculate și care consumă același tip de carburant, Nf :

3. Repartizarea autoturismelor noi în funcție de emisiile de CO2 produse

Trebuie înregistrat numărul autoturismelor nou înmatriculate care consumă un tip de carburant determinat și care se încadrează în fiecare categorie definită mai jos. Categoriile de emisii de CO2 (în g/km) sunt următoarele: < 60, 60-80, 81-100, 101-120, 121-140, 141-160, 161-180, 181-200, 201-250, 251-300, 301-350, 351-450, > 450.

Dacă Nf.c reprezintă numărul de vehicule noi care aparțin unei categorii date de emisii de CO2, c, și care consumă un tip de carburant determinat, f, cantitatea medie de emisii de CO2 a acestor vehicule Cf.c.ave se calculează plecând de la suma emisiilor specifice de CO2 a fiecărui vehicul nou (Cf.c ) împărțită la Nf.c :

4. Repartizarea în funcție de masă a autoturismelor noi

Au fost definite categorii de masă, în kg: < 650, 650-750, 751-850, 851-950, 951-1 050, 1 051-1 150, 1 151-1 250, 1 251-1 350, 1 351-1 550, 1 551-1 750, 1 751-2 000, 2 001-2 250, 2 251-2 500, 2 501-2 800 și > 2 800. Pentru fiecare din aceste categorii, numărul de autoturisme nou înmatriculate care consumă un tip de carburant determinat, masa medie a acestor vehicule, precum și media emisiilor lor specifice de CO2 trebuie să fie consemnate.

Dacă Nf.m reprezintă numărul de vehicule noi care aparțin unei categorii de masă mși utilizează un tip de carburant f, masa medie a acestor vehicule, Mf.m.ave se obține împărțind suma maselor fiecărui vehicul, Mf.m , la Nf.m .

Dacă Sf.m reprezintă emisiile specifice de CO2 ale fiecărui vehicul care aparține unei categorii de masă particulare și care consumă un tip de carburant determinat, prin analogie, cantitatea medie de emisii specifice de CO2 a acestor vehicule va fi:

5. Repartizarea după puterea maximă netă a autoturismelor nou înmatriculate

Au fost definite categorii de putere maximă netă, în kW: < 30, 30-40, 41-50, 51-60, 61-70, 71-80, 81-90, 91-100, 101-110, 111-120, 121-130, 131-140, 141-150, 151-160, 161-170, 171-180, 181-200, 201-250, 251-300 și > 300. Pentru fiecare din aceste categorii, trebuie înregistrat numărul vehiculelor nou înmatriculate care consumă un tip de carburant determinat, puterea maximă netă medie a acestor vehicule, precum și cantitatea medie a emisiilor specifice de CO2.

Dacă Nf.p reprezintă numărul de vehicule noi care aparține unei categorii de putere pși care utilizează un tip de carburant f, puterea maximă netă medie a acestor vehicule, Pf.p.ave , se obține împărțind suma valorilor puterilor maxime nete ale fiecărui vehicul nou, Pf.p , la Nf.p :

Dacă Sf.p reprezintă emisiile specifice de CO2 ale fiecărui vehicul care aparține unei categorii anume de putere maximă netă și care consumă un tip de carburant determinat, prin analogie, media emisiilor specifice de CO2 a acestor vehicule va fi:

6. Repartizarea în funcție de capacitatea cilindrică a autoturismelor nou înmatriculate

Au fost definite categorii de capacitate cilindrică, în cm3: < 700, 700-800, 801-900, 901-1 000, 1 001-1 100, 1 101-1 200, 1 201-1 300, 1 301-1 400, 1 401-1 500, 1 501-1 600, 1 601-1 700, 1 701-1 800, 1 801-1 900, 1 901-2 000, 2 001-2 100, 2 101-2 200, 2 201-2 400, 2 401-2 600, 2 601-2 800, 2 801-3 000, 3 001-3 500, 3 501-4 500, > 4 500. Pentru fiecare din aceste categorii se recomandă înregistrarea numărului de vehicule care consumă un tip de carburant determinat, capacitatea cilindrică medie a acestor vehicule, precum și media emisiilor lor specifice de CO2.

Dacă Nf.c reprezintă numărul de vehicule noi care aparțin unei categorii de capacitate cilindrică cși care consumă un tip de carburant f, capacitatea cilindrică medie a acestor vehicule Cf.c.ave se obține împărțind suma capacităților cilindrice ale fiecărui vehicul, Cf.c la Nf.c :

Dacă Sf.c reprezintă emisiile specifice de CO2 ale fiecărui vehicul care aparține unei anume categorii de capacitate cilindrică și care consumă un tip de carburant determinat, prin analogie, media emisiilor specifice de CO2 a acestor vehicule va fi:

ANEXA IV

Prezentarea datelor de supraveghere care trebuie transmise Comisiei

Prezenta anexă descrie în mod generic forma în care datele de supraveghere, calculate după metodele indicate la anexa III, trebuie comunicate Comisiei de către statele membre.

1. Media emisiilor specifice de CO2 a tuturor autoturismelor nou înmatriculate care consumă un tip de carburant determinat

Pentru fiecare tip de carburant, statele membre indică numărul autoturismelor nou înmatriculate și media emisiilor specifice de CO2 a acestor vehicule. Datele vor fi prezentate sub forma unui tabel asemănător celui de mai jos, în care valorile corespunzătoare emisiilor de CO2 vor fi rotunjite la numărul întreg cel mai apropiat.

Tipul de carburant	Numărul de autoturisme nou înmatriculate	Media emisiilor specifice de CO2 (g/km)
Benzină	…	…
Motorină	…	…
…	…

2. Media emisiilor specifice de CO2 ale vehiculelor fabricate de același producător și care consumă un tip de carburant determinat

Datele privind ansamblul autoturismelor nou înmatriculate trebuie grupate în funcție de producător, apoi subdivizate după tipul de carburant (de exemplu benzină sau motorină). Pentru fiecare subcategorie, statele membre indică media tuturor emisiilor specifice de CO2 și numărul de autoturisme pentru care a fost calculată această medie. Informațiile necesare trebuie comunicate sub forma unui tabel, după cum se indică mai jos. Și aici valorile corespunzătoare emisiilor de CO2 vor fi rotunjite la numărul întreg cel mai apropiat.

Producător	Tip de carburant	Număr de vehicule particulare nou înmatriculate	Media emisiilor specifice de CO2 (g/km)
…	Benzină	…	…
…	Motorină	…	…
…	…	…

3. Repartizarea autoturismelor noi în funcție de emisiile de CO2 produse

Pentru fiecare tip de carburant diferit, statele membre indică numărul de autoturisme noi înmatriculate în fiecare din categoriile distincte de emisii de CO2, în funcție de producător și pentru totalul tuturor producătorilor, respectând prezentarea de mai jos.

4. Repartizarea după masă, putere și capacitate cilindrică a autoturismelor noi

Pentru fiecare caracteristică a vehiculului - masă, putere și capacitate cilindrică – au fost definite categorii și datele globale trebuie comunicate pentru fiecare dintre acestea. Datele cerute pentru fiecare producător și pentru totalul producătorilor sunt caracteristicile medii (masă, putere și capacitate cilindrică) și media emisiilor specifice de CO2 a autoturismelor din fiecare categorie. Valorile corespunzătoare masei, puterii și capacității cilindrice, precum și cele corespunzând emisiilor specifice de CO2 trebuie rotunjite la numărul întreg cel mai apropiat.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000D0532

L 226/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 3 mai 2000

de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase

[notificată cu numărul C(2000) 1147]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/532/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE (2), în special articolul 1 litera (a),

având în vedere Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (3), în special articolul 1 alineatul (4) a doua liniuță,

întrucât:

(1)	Mai multe state membre au notificat categorii de deșeuri pe care le consideră ca prezentând una sau mai multe dintre caracteristicile enumerate în anexa III la Directiva 91/689/CEE.

(2)	Articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE obligă Comisia să examineze notificările primite de la statele membre în vederea modificării listei de deșeuri periculoase stabilită prin Decizia 94/904/CE a Consiliului (4).

(3)

Orice deșeu care figurează pe lista deșeurilor periculoase trebuie să figureze, de asemenea, în catalogul european al deșeurilor stabilit prin Decizia 94/3/CE a Comisiei (5). Este oportun, pentru a îmbunătăți transparența clasificării și a simplifica dispozițiile existente, să se stabilească o listă comunitară unică, conținând lista deșeurilor stabilită prin Decizia 94/3/CE și lista deșeurilor periculoase stabilită prin Decizia 94/904/CE.

(4)	Comisia este sprijinită în realizarea acestei sarcini de către comitetul instituit prin articolul 18 din Directiva 75/442/CEE.

(5)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul exprimat de comitetul menționat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se adoptă lista anexată la prezenta decizie.

Articolul 2

Deșeurile clasificate drept periculoase se consideră că prezintă una sau mai multe din caracteristicile enumerate în anexa III a Directivei 91/689/CEE și, în ceea ce privește punctele de la H3 la H8, H10 (6) și H11 ale acestei anexe, una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:

—	punctul de explozie este inferior sau egal cu 55 °C;

—	conțin una sau mai multe substanțe (7) clasificate ca foarte toxice cu o concentrație totală egală sau mai mare de 0,1 %;

—	conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca toxice cu o concentrație totală egală sau mai mare de 3 %;

—	conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca nocive cu o concentrație totală egală sau mai mare de 25 %;

—	conțin una sau mai multe substanțe corozive din clasa R35 cu o concentrație totală egală sau mai mare de 1 %;

—	conțin una sau mai multe substanțe corozive din clasa R34 cu o concentrație totală egală sau mai mare de 5 %;

—	conțin una sau mai multe substanțe iritante din clasa R41 cu o concentrație totală egală sau mai mare de 10 %;

—	conțin una sau mai multe substanțe iritante din clasele R36, R37, R38 cu o concentrație totală egală sau mai mare de 20 %;

—	conțin una sau mai multe dintre substanțele recunoscute ca fiind cancerigene (din categoriile 1 sau 2) cu o concentrație totală egală sau mai mare de 0,1 %;

—	conțin una sau mai multe dintre substanțele teratogene din categoriile 1 sau 2 din clasele R60, R61, cu o concentrație totală egală sau mai mare de 0,5 %;

—	conțin una sau mai multe dintre substanțele teratogene din categoria 3 din clasele R62, R63, cu o concentrație totală egală sau mai mare de 5 %;

—	conțin una sau mai multe dintre substanțele mutagene din categoriile 1 sau 2 din clasa R46, cu o concentrație totală egală sau mai mare de 0,1 %;

—	conțin una sau mai multe dintre substanțele mutagene din categoria 3 din clasa R40 la o concentrație totală egală sau mai mare de 1 %.

Articolul 3

Statele membre pot hotărî, în cazuri excepționale, pe baza probelor documentare furnizate într-o manieră corespunzătoare de către deținător, că un anumit deșeu indicat pe listă ca fiind periculos nu prezintă nici una dintre caracteristicile enumerate în anexa III la Directiva 91/689/CEE. Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (4) paragraful al doilea din Directiva 91/689/CEE, statele membre pot hotărî, de asemenea, în cazuri excepționale, dacă un deșeu indicat pe listă ca fiind nepericulos prezintă, cu toate acestea, una sau mai multe dintre caracteristicile enumerate în anexa III a Directivei 91/689/CEE. Deciziile luate de către statele membre în temeiul prezentului articol sunt comunicate anual Comisiei. Comisia adună toate deciziile în cauză și examinează dacă lista comunitară a deșeurilor și a deșeurilor periculoase ar trebui modificată în conformitate cu deciziile menționate anterior.

Articolul 4

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii până la 1 ianuarie 2002.

Articolul 5

Decizia 94/3/CE și Deciziile 94/904/CE sunt abrogate începând cu 1 ianuarie 2002.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 mai 2000.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 194, 25.7.1975, p. 47.

(2) JO L 78, 26.3.1991, p. 32.

(3) JO L 377, 31.12.1991, p. 20.

(4) JO L 356, 31.12.1994, p. 14.

(5) JO L 5, 7.1.1994, p. 15.

(6) Directiva 92/32/CEE a Consiliului (JO L 154, 5.6.1992, p. 1) de modificare pentru a șaptea oară a Directivei 67/548/CEE a introdus termenul „toxic pentru reproducere”. Acest termen înlocuiește termenul „teratogen” cu o definiție mai precisă, fără a modifica conceptul. Termenul în cauză este în consecință echivalentul termenului „teratogen” definit la punctul H10 din anexa III la Directiva 91/689/CEE.

(7) Clasificarea și numerele R se referă la Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 196, 16.8.1967) și la modificările sale ulterioare. Limitele concentrațiilor se referă la cele stabilite de Directiva 88/379/CEE a Consiliului din 7 iunie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (JO L 187, 16.7.1988, p. 14) și la modificările sale ulterioare.

ANEXĂ

Lista deșeurilor stabilită în temeiul articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE privind deșeurile și cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE privind deșeurile periculoase

Introducere

Prezenta listă de deșeuri este o listă armonizată. Aceasta va fi revăzută periodic și, în caz de nevoie, remaniată conform procedurii prevăzute la articolul 18 din Directiva 75/442/CEE. Este important să se specifice că înscrierea pe listă nu înseamnă că materia sau obiectul în cauză este deșeu în toate cazurile. Înregistrarea este valabilă doar dacă materia sau obiectul în cauză răspunde definiției termenului de „deșeu” care figurează în articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE.

2.	Deșeurile care figurează pe listă sunt supuse dispozițiilor Directivei 75/442/CEE, exceptând situația în care se aplică articolul 2 alineatul (1) litera (b).

Diferitele tipuri de deșeuri care figurează pe listă sunt definite într-o manieră completă prin codul de șase cifre pentru rubricile de deșeuri și prin codurile cuprinzând între două și patru cifre pentru titlurile de capitole și secțiuni. Pentru a găsi rubrica în care este clasificat un deșeu pe listă, este necesar să se parcurgă în consecință următoarele etape:

3.1.

Reperarea sursei care produce deșeul în capitolele de la 01 la 12 sau de la 17 la 20 și reperarea codului corespunzător de șase cifre (cu excepția codurilor din capitolele care se termină cu 99). Este necesar să se ia în considerare faptul că o instalație specifică poate fi nevoită să își clasifice activitățile pe mai multe capitole: de exemplu, o uzină de mașini poate să producă deșeuri evidențiate în capitolele 12 (deșeuri rezultate în urma procesului de dare de formă și în urma tratării suprafeței metalelor), 11 (deșeuri anorganice conținând metale, provenind din tratarea și căptușirea metalelor) și 08 (deșeuri provenind din utilizarea căptușelilor) pentru că diferite capitole corespund unor etape diferite ale procesului de producție.

3.2.	În cazul în care nici un cod corespunzător deșeurilor nu poate fi găsit în capitolele 01 - 12 sau 17 - 20, se verifică dacă unul dintre capitolele 13, 14 sau 15 este potrivit pentru clasificarea deșeului în cauză.

3.3.	În cazul în care nici unul dintre aceste coduri de deșeuri nu se aplică, clasificarea deșeului trebuie să se facă în capitolul 16.

3.4.	În cazul în care deșeul respectiv nu este inclus nici în capitolul 16, se clasifică în rubrica al cărui cod se termină cu 99 (deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie) în capitolul listei care corespunde activităților reperate în prima etapă.

Deșeurile care figurează pe listă și sunt însoțite de un asterisc (*) sunt deșeuri periculoase în sensul articolului 1 alineatul (4) primul paragraf din Directiva 91/689/CEE. Aceste deșeuri sunt supuse dispozițiilor Directivei 91/689/CEE privind deșeurile periculoase, exceptând cazul în care se aplică articolul 1 alineatul (5) din prezenta directivă.

În sensul prezentei directive se înțelege prin „substanță periculoasă” o substanță care a fost sau care va fi clasată ca periculoasă prin Directiva 67/548/CEE sau prin modificările ei ulterioare; prin „metal greu” se înțelege orice compus de antimoniu, arsenic, cadmiu, crom (VI), cupru, plumb, mercur, nichel, seleniu, telur, taliu și cositor, precum și acele metale sub formă metalică clasificate ca substanțe periculoase.

În cazul în care deșeurile sunt indicate ca periculoase printr-o mențiune specifică sau generală a substanțelor periculoase, aceste deșeuri nu sunt periculoase decât dacă substanțele sunt prezente în concentrații (procentaj în puncte) suficiente pentru ca deșeurile să prezinte una sau mai multe din caracteristicile enumerate în anexa III a Directivei 91/689/CEE. În ceea ce privește punctele de la H3 la H8, H10 și H11, se aplică articolul 2 din prezenta decizie. În ceea ce privește caracteristicile de la punctele H1, H2, H9 și punctele de la H12 la H14, articolul 2 din prezenta decizie nu prevede în prezent nici o specificare.

Regulile aplicate pentru numerotarea rubricilor listei sunt următoarele: pentru deșeurile care au rămas neschimbate, numerele codului utilizat sunt cele din Decizia 94/3/CE. Codurile deșeurilor care au fost modificate au fost suprimate și nu se mai utilizează pentru a se evita orice confuzie după punerea în aplicare a noii liste. Deșeurile adăugate poartă coduri care nu au fost utilizate în Decizia 94/3/CE.

INDEX

Capitolele din listă

(poziții de două cifre)

01	Deșeuri rezultate din prospecțiuni, minerit, exploatări de carieră, precum și din prepararea și tratarea ulterioară a mineralelor
02	Deșeuri din producția primară din agricultură, horticultură, acvacultură, activități forestiere, vânătoare și pescuit, prepararea și procesarea alimentelor
03	Deșeuri din prelucrarea lemnului și din producerea hârtiei, a cartonului, a celulozei, a placajelor și a mobilei
04	Deșeuri din industria pielăriei, blănăriei și din industria textilă
05	Deșeuri din rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale și din tratarea pirolitică a carbonului
06	Deșeuri din procese chimice anorganice
07	Deșeuri din procese chimice organice
08	Deșeuri din fabricarea, formularea, distribuirea și utilizarea (FFDU) materialelor de acoperire (vopsele, lacuri și smalțuri vitrificate), chituri și cerneluri tipografice
09	Deșeuri din industria fotografică
10	Deșeuri anorganice din procese termice
11	Deșeuri anorganice conținând metale, din tratarea și din acoperirea metalelor și a altor materiale; deșeuri din industria hidrometalurgică neferoasă
12	Deșeuri din turnarea metalelor și din tratarea mecanică de suprafață a metalelor și a materialelor plastice
13	Uleiuri uzate (exceptând uleiurile alimentare și categoriile 05 și 12)
14	Deșeuri din substanțele organice folosite ca solvenți (exceptând categoriile 07 și 08)
15	Ambalaje și deșeuri de ambalaje, materiale absorbante, materiale textile pentru șters, materiale de filtrare și echipament de protecție (neincluse în nici o altă categorie)
16	Deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie din listă
17	Deșeuri din construcții și demolări (inclusiv construirea de drumuri)
18	Deșeuri din activități de asistență medicală pentru om și animale și/sau din cercetări în acest domeniu (cu excepția deșeurilor menajere de la gospodării sau restaurante care nu rezultă direct din astfel de activități)
19	Deșeuri din instalații de tratare a deșeurilor, din instalații de tratare ex situ a apelor reziduale și din industria apei
20	Deșeuri municipale și deșeuri asimilate provenind din activități comerciale, din industrii și administrație, inclusiv fracțiunile colectate separat

01	DEȘEURI REZULTATE DIN PROSPECȚIUNI, MINERIT, EXPLOATĂRI DE CARIERĂ, PRECUM ȘI DIN PREPARAREA ȘI TRATAREA ULTERIOARĂ A MINERALELOR
01 01	deșeuri din extracția mineralelor
01 01 01	deșeuri din extracția mineralelor metalifere
01 01 02	deșeuri din extracția mineralelor nemetalifere
01 02	deșeuri din prepararea mineralelor
01 02 01	deșeuri din prepararea mineralelor metalifere
01 02 02	deșeuri din prepararea mineralelor nemetalifere
01 03	deșeuri din prelucrarea fizică și chimică ulterioară a mineralelor metalifere
01 03 01	sterile
01 03 02	deșeuri de prafuri și pudre
01 03 03	nămoluri roșii rezultate din producția de aluminiu
01 03 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
01 04	deșeuri din prelucrarea fizică și chimică ulterioară a mineralelor nemetalifere
01 04 01	deșeuri de pietrișuri și resturi de piatră
01 04 02	deșeuri de nisip și argilă
01 04 03	deșeuri sub formă de prafuri și pudre
01 04 04	deșeuri rezultate din prelucrarea potasiului și sărurilor minerale
01 04 05	deșeuri din spălarea și curățarea mineralelor
01 04 06	deșeuri din cioplirea și tăierea cu fierăstrăul a pietrelor
01 04 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
01 05	nămoluri de foraj și alte deșeuri de foraj
01 05 01	nămoluri și alte deșeuri de foraj conținând hidrocarburi
01 05 02	nămoluri și alte deșeuri de foraj conținând săruri de bariu
01 05 03	nămoluri și alte deșeuri de foraj conținând cloruri
01 05 04	nămoluri și alte deșeuri de foraj conținând apă dulce
01 05 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
02	DEȘEURI DIN PRODUCȚIA PRIMARĂ DIN AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ, ACVACULTURĂ, ACTIVITĂȚI FORESTIERE, VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT, PREPARAREA ȘI PROCESAREA ALIMENTELOR
02 01	deșeuri din producția primară
02 01 01	nămoluri din spălare și curățare
02 01 02	deșeuri din țesuturi animale
02 01 03	deșeuri din țesuturi vegetale
02 01 04	deșeuri de materiale plastice (cu excepția ambalajelor)
02 01 05*	deșeuri agrochimice
02 01 06	excremente, urină și bălegar (inclusiv paiele uzate), efluenți colectați separat și tratați ex situ
02 01 07	deșeuri din exploatarea resurselor forestiere
02 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
02 02	deșeuri din prepararea și prelucrarea cărnii, a peștelui și a altor alimente de origine animală
02 02 01	nămoluri din activitățile de spălare și curățare
02 02 02	deșeuri din țesuturi animale
02 02 03	materiale neadecvate pentru consum sau prelucrare
02 02 04	nămoluri de la tratarea efluenților in situ
02 02 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
02 03	deșeuri din prepararea și prelucrarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor alimentare, pudrei de cacao și a cafelei, din producerea conservelor și a tutunului
02 03 01	nămoluri din spălare, curățare, decojire, centrifugare și separare
02 03 02	deșeuri din agenții de conservare
02 03 03	deșeuri din extracția cu solvenți
02 03 04	materiale neadecvate pentru consum sau prelucrare
02 03 05	nămoluri de la tratarea efluenților in situ
02 03 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
02 04	deșeuri din prelucrarea zahărului
02 04 01	pământ din curățarea și spălarea sfeclei-de-zahăr
02 04 02	carbonat de calciu declasat
02 04 03	nămoluri de la tratarea efluenților in situ
02 04 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
02 05	deșeuri din industria produselor lactate
02 05 01	materiale neadecvate pentru consum sau prelucrare
02 05 02	nămoluri de la tratarea efluenților in situ
02 05 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
02 06	deșeuri de la brutării, patiserii, cofetării
02 06 01	materiale neadecvate pentru consum sau prelucrare
02 06 02	deșeuri din agenții de conservare
02 06 03	nămoluri de la tratarea efluenților in situ
02 06 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
02 07	deșeuri din producția de băuturi alcoolice și nealcoolice (cu excepția cafelei, a ceaiului și a pudrei de cacao)
02 07 01	deșeuri din spălarea, curățarea și reducerea mecanică a materiei prime
02 07 02	deșeuri de la distilarea alcoolului
02 07 03	deșeuri de la tratarea chimică
02 07 04	materiale neadecvate pentru consum sau prelucrare
02 07 05	nămoluri de la tratarea efluenților in situ
02 07 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
03	DEȘEURI DIN PRELUCRAREA LEMNULUI ȘI DIN PRODUCEREA HÂRTIEI, A CARTONULUI, A CELULOZEI, A PLACAJELOR ȘI A MOBILEI
03 01	deșeuri de la prelucrarea lemnului și de la producerea de placaje și mobilă
03 01 01	deșeuri de scoarță și de plută
03 01 02	rumeguș
03 01 03	așchii, căderi, deșeuri de lemn, de scânduri de particule și de placaje de lemn
03 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
03 02	deșeuri din produsele de protecție a lemnului
03 02 01*	compuși organici nehalogenați de protecție a lemnului
03 02 02*	compuși organocloriți de protecție a lemnului
03 02 03*	compuși organometalici de protecție a lemnului
03 02 04*	compuși anorganici de protecție a lemnului
03 03	deșeuri din producerea și prelucrarea hârtiei, a cartonului și a pastei de hârtie
03 03 01	coajă
03 03 02	drojdie și leșii verzi (din tratamentul leșiilor negre)
03 03 03	nămoluri de albire din procedeele pe bază de hipoclorit și clor
03 03 04	nămoluri de albire din alte procedee de albire
03 03 05	nămoluri de albire din reciclarea hârtiei
03 03 06	nămoluri de hârtie și fibră
03 03 07	refuzuri din reciclarea hârtiei și cartonului
03 03 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
04	DEȘEURI DIN INDUSTRIA PIELĂRIEI, A BLĂNĂRIEI ȘI DIN INDUSTRIA TEXTILĂ
04 01	deșeuri din industria pielăriei și a blănăriei
04 01 01	deșeuri de descărnare și spintecare
04 01 02	reziduuri de cenușărire
04 01 03*	deșeuri de degresare cu conținut de solvenți fără fază lichidă
04 01 04	soluție de tăbăcire cu conținut de crom
04 01 05	soluție de tăbăcire fără crom
04 01 06	nămoluri, în special rezultate din tratarea in situ a efluenților, cu conținut de crom
04 01 07	nămol, în special rezultat din tratarea in situ a efluenților, fără crom
04 01 08	deșeuri de piele tăbăcită (deșeuri de la spintecare, eliminarea striurilor din piele, luări de probe, prafuri de șlefuire), cu conținut de crom
04 01 09	deșeuri din acoperiri și finisări
04 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
04 02	deșeuri din industria textilă
04 02 01	fibre textile nefasonate și alte substanțe fibroase naturale de origine în esență vegetală
04 02 02	fibre textile nefasonate de origine în esență animală
04 02 03	fibre textile nefasonate artificiale sau sintetice
04 02 04	fibre textile nefasonate amestecate înainte de filare și țesere
04 02 05	fibre textile fasonate de origine în esență vegetală
04 02 06	fibre textile fasonate de origine în esență animală
04 02 07	fibre textile fasonate artificiale sau sintetice prin esență
04 02 08	fibre textile fasonate amestecate
04 02 09	deșeuri din materiale compozite (materiale textile impregnate, elastomeri, plastomeri)
04 02 10	materiale organice rezultate din produse naturale (de exemplu, grăsime sau ceară)
04 02 14*	deșeuri din finisaje cu conținut de solvenți organici
04 02 15	deșeuri din finisaje altele decât cele menționate la punctul 04 02 14
04 02 16*	coloranți și pigmenți cu conținut de substanțe periculoase
04 02 17	coloranți și pigmenți alții decât cei menționați la punctul 04 02 16
04 02 19*	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
04 02 20	nămoluri de la tratarea efluenților in situ, altele decât cele menționate la punctul 04 02 19
04 02 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
05	DEȘEURI DIN RAFINAREA PETROLULUI, DIN PURIFICAREA GAZELOR NATURALE ȘI DIN TRATAREA PIROLITICĂ A CĂRBUNELUI
05 01	nămoluri și deșeuri cu conținut de hidrocarburi
05 01 02	nămoluri de desalinizare
05 01 03*	nămoluri de pe fundul bazinelor
05 01 04*	nămoluri alchilice acide
05 01 05*	hidrocarburi răspândite în mod accidental
05 01 06	nămoluri din echipamente și din operațiuni de întreținere
05 01 07*	gudroane acide
05 01 08*	alte gudroane și bitum
05 01 09*	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
05 01 10	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților, altele decât cele menționate la 05 01 09
05 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
05 02	nămoluri și deșeuri solide care nu conțin hidrocarburi
05 02 01	nămoluri din tratarea apei de alimentare a cazanelor
05 02 02	deșeuri din coloanele de răcire
05 02 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
05 04	argile de filtrare uzate
05 04 01*	argile de filtrare uzate
05 05	deșeuri din desulfurarea hidrocarburilor
05 05 01	deșeuri cu conținut de sulf
05 05 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
05 06	deșeuri de la tratarea pirolitică a cărbunelui
05 06 01*	gudroane acide
05 06 02	asfalt
05 06 03*	alte gudroane
05 06 04	deșeuri din coloanele de răcire
05 06 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
05 07	deșeuri de la purificarea gazului natural
05 07 01*	nămoluri cu conținut de mercur
05 07 02	deșeuri cu conținut de sulf
05 07 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
05 08	deșeuri care provin din regenerarea uleiului
05 08 01*	argile de filtrare uzate
05 08 02*	gudroane acide
05 08 03*	alte gudroane
05 08 04*	deșeuri lichide apoase care provin din regenerarea uleiului
05 08 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
06	DEȘEURI DIN PROCESE CHIMICE ANORGANICE
06 01	deșeuri de soluții acide
06 01 01*	acid sulfuric și acid sulfuros
06 01 02*	acid clorhidric
06 01 03*	acid fluorhidric
06 01 04*	acid fosforic și acid fosforos
06 01 05*	acid nitric și acid azotos
06 01 99*	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
06 02	deșeuri de soluții alcaline
06 02 01*	hidroxid de calciu
06 02 02*	sodă
06 02 03*	amoniac
06 02 99*	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
06 03	deșeuri din săruri și soluțiile lor
06 03 01	carbonați (exceptând rubrica 02 04 02)
06 03 02	soluții saline cu conținut de sulfați, sulfiți sau sulfuri
06 03 03	săruri solide cu conținut de sulfați, sulfiți sau sulfuri
06 03 04	soluții saline cu conținut de cloruri, fluoruri și alte halogenuri
06 03 05	săruri solide cu conținut de cloruri, fluoruri sau alte halogenuri
06 03 06	soluții saline cu conținut de fosfați și săruri solide derivate
06 03 07	fosfați și săruri solide derivate
06 03 08	soluții saline cu conținut de nitrați și compuși derivați
06 03 09	săruri solide cu conținut de nitruri (nitrometalice)
06 03 10	săruri solide cu conținut de amoniu
06 03 11*	săruri și soluții cu conținut de cianuri
06 03 12	săruri și soluții cu conținut de compuși organici
06 03 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
06 04	deșeuri cu conținut de metale
06 04 01	oxizi metalici
06 04 02*	săruri metalice (exceptând rubrica 06 03)
06 04 03*	deșeuri cu conținut de metale
06 04 04*	deșeuri cu conținut de mercur
06 04 05*	deșeuri cu conținut de alte metale grele
06 04 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
06 05	deșeuri de la tratarea efluenților in situ
06 05 02*	deșeuri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
06 05 03	deșeuri de la tratarea efluenților in situ, altele decât cele menționate la rubrica 06 05 02
06 06	deșeuri din chimia sulfului (producere și prelucrare) și din procese de desulfurare
06 06 01	deșeuri cu conținut de sulf
06 06 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
06 07	deșeuri din chimia halogenilor
06 07 01	deșeuri cu conținut de azbest din procesele de electroliză
06 07 02*	deșeuri de carbon activat din procesul de producere a clorului
06 07 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
06 08	deșeuri din producerea siliciului și a derivaților siliciului
06 08 01	deșeuri din producerea siliciului și a derivaților siliciului
06 09	deșeuri din chimia fosforului
06 09 01	fosfogips
06 09 02	zgură de fosfor
06 09 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
06 10	deșeuri din chimia azotului și din producția de îngrășăminte chimice
06 10 01	deșeuri care provin din chimia azotului și din producția de îngrășăminte chimice
06 11	deșeuri din fabricarea pigmenților anorganici și a opacizanților
06 11 01	gips din producția de dioxid de titan
06 11 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
06 13	deșeuri din alte procese chimice anorganice
06 13 01*	pesticide anorganice, biocide și agenți de conservare a lemnului
06 13 02*	carbon activat uzat (cu excepția rubricii 06 07 02)
06 13 03	negru de fum
06 13 04*	deșeuri de la prelucrarea azbestului
06 13 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
07	DEȘEURI DIN PROCESE CHIMICE ORGANICE
07 01	deșeuri care provin din fabricarea, formularea, distribuirea și utilizarea (FFDU) produselor organice de bază
07 01 01	soluții apoase de spălare și soluții-mamă apoase
07 01 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate
07 01 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice
07 01 07*	reziduuri de reacție și reziduuri de distilare halogenate
07 01 08	alte reziduuri de reacție și reziduuri de distilare
07 01 09*	turte de filtrare și absorbanți uzați halogenați
07 01 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați
07 01 11*	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
07 01 12*	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților, altele decât cele de la rubrica 07 01 11
07 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
07 02	deșeuri care provin de la FFDU a materialelor plastice, a cauciucului și a fibrelor sintetice
07 02 01*	soluții de spălare și soluții-mamă apoase
07 02 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate
07 02 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice
07 02 07*	reziduuri de reacție și reziduuri de distilare halogenate
07 02 08 *	alte reziduuri de reacție și reziduuri de distilare
07 02 09*	turte de filtrare și absorbanți uzați halogenați
07 02 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați
07 02 11*	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
07 02 12	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților, altele decât cele de la rubrica 07 02 11
07 02 13	deșeuri de mase plastice
07 02 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
07 03	deșeuri care provin de la FFDU a vopselelor și pigmenților organici (cu excepția celor de la rubrica 06 11)
07 03 01*	soluții de spălare și soluții-mamă apoase
07 03 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate
07 03 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice
07 03 07*	reziduuri de reacție și reziduuri de distilare halogenate
07 03 08*	alte reziduuri de reacție și reziduuri de distilare
07 03 09*	turte de filtrare și absorbanți uzați halogenați
07 03 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați
07 03 11	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
07 03 12	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților, altele decât cele de la rubrica 07 03 11
07 03 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
07 04	deșeuri care provin de la FFDU a pesticidelor organice (cu excepția rubricii 02 01 05)
07 04 01*	soluții de spălare și soluții-mamă apoase
07 04 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate
07 04 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice
07 04 07*	reziduuri de reacție și reziduuri de distilare halogenate
07 04 08*	alte reziduuri de reacție și reziduuri de distilare
07 04 09*	turte de filtrare și absorbanți uzați halogenați
07 04 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați
07 04 11*	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
07 04 12	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților, altele decât cele de la rubrica 07 04 11
07 04 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
07 05	deșeuri care provin de la FFDU a produselor farmaceutice
07 05 01*	soluții de spălare și soluții-mamă apoase
07 05 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate
07 05 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice
07 05 07*	reziduuri de reacție și reziduuri de distilare halogenate
07 05 08 *	alte reziduuri de reacție și reziduuri de distilare
07 05 09*	turte de filtrare și absorbanți uzați halogenați
07 05 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați
07 05 11*	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
07 05 12	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților, altele decât cele de la rubrica 07 05 11
07 05 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
07 06	deșeuri care provin de la FFDU a grăsimilor, săpunurilor, detergenților, dezinfectanților și produselor cosmetice
07 06 01*	soluții de spălare și soluții-mamă apoase
07 06 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate
07 06 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice
07 06 07*	reziduuri de reacție și reziduuri de distilare halogenate
07 06 08*	alte reziduuri de reacție și reziduuri de distilare
07 06 09*	turte de filtrare și absorbanți uzați halogenați
07 06 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați
07 06 11*	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
07 06 12	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților, altele decât cele de la rubrica 07 06 11
07 06 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
07 07	deșeuri care provin de la FFDU a produselor chimice de sinteză fină și a produselor chimice neincluse în altă categorie
07 07 01*	soluții de spălare și soluții-mamă apoase
07 07 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate
07 07 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice
07 07 07*	reziduuri de reacție și reziduuri de distilare halogenate
07 07 08 *	alte reziduuri de reacție și reziduuri de distilare
07 07 09*	turte de filtrare și absorbanți uzați halogenați
07 07 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați
07 07 11*	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților cu conținut de substanțe periculoase
07 07 12	nămoluri de la tratarea in situ a efluenților, altele decât cele de la rubrica 07 07 11
07 07 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
08	DEȘEURI DIN FABRICAREA, FORMULAREA, DISTRIBUIREA ȘI UTILIZAREA (FFDU) MATERIALELOR DE ACOPERIRE (VOPSELE, LACURI ȘI SMALȚURI VITRIFICATE), CHITURI ȘI CERNELURI TIPOGRAFICE
08 01	deșeuri care provin de la FFDU și din decaparea vopselelor și a lacurilor
08 01 11*	deșeuri din vopsele și lacuri care conțin solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 01 12	deșeuri din vopsele sau lacuri, altele decât cele prevăzute la rubrica 08 01 11
08 01 13*	nămoluri care provin din vopsele sau lacuri conținând solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 01 14	nămoluri care provin din vopsele sau lacuri, altele decât cele prevăzute la rubrica 08 01 13
08 01 15*	nămoluri apoase care conțin vopsele sau lacuri având în compoziție solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 01 16	nămoluri apoase care conțin vopsele sau lacuri, altele decât cele prevăzute la rubrica 08 01 15
08 01 17*	deșeuri care provin din decaparea vopselelor sau lacurilor conținând solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 01 18	deșeuri care provin din decaparea vopselelor sau lacurilor, altele decât cele prevăzute la rubrica 08 01 17
08 01 19*	suspensii apoase care conțin vopsele sau lacuri având în compoziție solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 01 20	suspensii apoase care conțin vopsele sau lacuri, altele decât cele prevăzute la rubrica 08 01 19
08 01 21*	deșeuri din decapanți de vopsele sau lacuri
08 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
08 02	deșeuri care provin de la FFDU a altor produse de acoperire (inclusiv materiale ceramice)
08 02 01	deșeuri sub formă de pudră din produse de acoperire
08 02 02	nămoluri apoase care conțin materiale ceramice
08 02 03	suspensii apoase care conțin materiale ceramice
08 02 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
08 03	deșeuri care provin de la FFDU a cernelurilor tipografice
08 03 01*	deșeuri de cerneală cu conținut de solvenți halogenați
08 03 02*	deșeuri de cerneală cu conținut de solvenți nehalogenați
08 03 03	deșeuri care provin din cerneală cu apă
08 03 04	cerneală uscată
08 03 05*	nămoluri de cerneală cu conținut de solvenți halogenați
08 03 06*	nămoluri de cerneală cu conținut de solvenți nehalogenați
08 03 07	nămoluri apoase cu conținut de cerneală
08 03 08	deșeuri lichide apoase cu conținut de cerneală
08 03 09	deșeuri de toner de imprimare (inclusiv cartușurile)
08 03 10*	deșeuri de solvenți organici folosiți pentru curățat
08 03 11*	deșeuri de soluții de gravură pe bază de apă tare (acid azotic)
08 03 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
08 04	deșeuri care provin de la FFDU a adezivilor și chiturilor (inclusiv a produselor de impermeabilizare)
08 04 09*	deșeuri de adezivi și chituri care conțin solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 04 10	deșeuri de adezivi și chituri altele decât cele prevăzute la rubrica 08 04 09
08 04 11*	nămoluri de adezivi și chituri care conțin solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 04 12	nămoluri de adezivi și chituri altele decât cele prevăzute la rubrica 08 04 11
08 04 13*	nămoluri apoase care conțin adezivi sau chituri conținând la rândul lor solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 04 14	nămoluri apoase care conțin adezivi și chituri altele decât cele prevăzute la rubrica 08 04 13
08 04 15*	deșeuri lichide apoase care conțin adezivi sau chituri conținând la rândul lor solvenți organici sau alte substanțe periculoase
08 04 16	deșeuri lichide apoase care conțin adezivi sau chituri altele decât cele prevăzute la rubrica 08 04 15
08 04 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
08 05	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
08 05 01*	deșeuri de izocianați
09	DEȘEURI DIN INDUSTRIA FOTOGRAFICĂ
09 01	deșeuri din industria fotografică
09 01 01*	soluții apoase de developare conținând un activator
09 01 02*	soluții apoase de developare pentru plăci offset
09 01 03*	soluții apoase de developare pe bază de solvenți
09 01 04*	soluții de fixare
09 01 05*	soluții de albire și soluții de albire/fixare
09 01 06*	deșeuri care conțin argint de la tratarea in situ a deșeurilor fotografice
09 01 07	peliculă și hârtie fotografică cu conținut de argint sau de compuși ai argintului
09 01 08	peliculă și hârtie fotografică fără conținut de argint sau de compuși ai argintului
09 01 10	aparate fotografice de unică folosință fără baterii
09 01 11*	aparate fotografice de unică folosință cu baterii din cele cuprinse în rubricile 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03
09 01 12	aparate fotografice de unică folosință conținând baterii altele decât cele prevăzute la rubrica 09 01 11
09 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10	DEȘEURI ANORGANICE DIN PROCESE TERMICE
10 01	deșeuri provenite din centrale electrice sau alte instalații de ardere (cu excepția categoriei 19)
10 01 01	zguri de cărbune
10 01 02	cenușă volantă de cărbune
10 01 03	cenușă volantă de turbă și de lemn (netratat)
10 01 04*	cenușă volantă de hidrocarburi
10 01 05	deșeuri solide din reacții pe bază de calciu, provenind din desulfurarea gazelor de fum
10 01 06	alte deșeuri solide provenind din tratarea gazelor
10 01 07	nămoluri din reacții pe bază de calciu, provenind din desulfurarea gazelor de fum
10 01 08	alte nămoluri provenind din tratarea gazelor
10 01 09*	acid sulfuric
10 01 11	nămoluri apoase provenind din curățarea cazanelor
10 01 12	căptușeli de cuptor și produse refractare uzate
10 01 13*	cenușă volantă provenită din hidrocarburile emulsionate folosite drept combustibil
10 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 02	deșeuri din industria siderurgică
10 02 01	deșeuri de zgură de la furnale și oțelării
10 02 02	zgură netratată
10 02 05	alte nămoluri
10 02 06	produse de acoperire și produse refractare uzate
10 02 07*	deșeuri solide provenind din tratarea gazelor cuptoarelor electrice cu arc conținând substanțe periculoase
10 02 08	deșeuri solide de la tratarea gazelor cuptoarelor electrice cu arc altele decât cele prevăzute la rubrica 10 02 07
10 02 09	deșeuri solide de la tratarea gazelor de la alte procese siderurgice
10 02 10	arsuri de laminare
10 02 11*	deșeuri provenind din epurarea apelor de răcire cu conținut de hidrocarburi
10 02 12	alte deșeuri provenind din epurarea apelor de răcire
10 02 13*	nămoluri provenind din tratarea gazelor conținând substanțe periculoase
10 02 14	nămoluri provenind din tratarea gazelor altele decât cele prevăzute la rubrica 10 02 13
10 02 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 03	deșeuri din pirometalurgia aluminiului
10 03 01*	gudroane și alte deșeuri carbonatate din fabricarea anozilor
10 03 02	deșeuri de anozi
10 03 04*	scorie din prima fuziune/zgură albă
10 03 05	pulberi de alumină
10 03 06	benzi de carbon uzat și materiale ignifuge provenind din electroliză
10 03 07*	componentă călită
10 03 08*	scorii murdare din a doua fuziune
10 03 09*	zguri negre din a doua fuziune
10 03 10*	deșeuri din tratarea scoriilor murdare și a zgurii negre
10 03 11	pulberi de tratarea gazelor
10 03 12	alte particule și pulberi (inclusiv minereurile fine rezultate din mărunțirea zgurilor)
10 03 13	deșeuri solide provenind din tratarea gazelor
10 03 14	nămoluri provenind din tratarea gazelor
10 03 15*	spume inflamabile sau care emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantități periculoase
10 03 16	spume altele decât cele prevăzute la rubrica 10 03 15
10 03 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 04	deșeuri provenind din pirometalurgia plumbului
10 04 01*	scorii (prima și a doua fuziune)
10 04 02*	zguri și spume (prima și a doua fuziune)
10 04 03*	arseniat de calciu
10 04 04*	praf de la tratarea gazelor
10 04 05*	alte particule și pulberi
10 04 06*	deșeuri solide de la tratarea gazelor
10 04 07*	nămoluri de la tratarea gazelor
10 04 08	produse de acoperire și produse refractare uzate
10 04 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 05	deșeuri provenind din pirometalurgia zincului
10 05 01*	scorii (prima și a doua fuziune)
10 05 02	zguri și spume (prima și a doua fuziune)
10 05 03*	praf de la tratarea gazelor
10 05 04	alte particule și pulberi
10 05 05*	deșeuri solide provenind din tratarea gazelor
10 05 06*	nămoluri provenind din tratarea gazelor
10 05 07	produse de acoperire și produse refractare uzate
10 05 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 06	deșeuri provenind din pirometalurgia cuprului
10 06 01	scorii (prima și a doua fuziune)
10 06 02	zguri și spume (prima și a doua fuziune)
10 06 03*	pulberi de tratarea gazelor
10 06 04	alte particule și pulberi
10 06 05*	deșeuri din rafinarea electrolitică
10 06 06*	deșeuri solide provenind din tratarea gazelor
10 06 07*	nămoluri provenind din tratarea gazelor
10 06 08	produse de acoperire și produse refractare uzate
10 06 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 07	deșeuri provenind din pirometalurgia argintului, aurului și platinei
10 07 01	scorii (prima și a doua fuziune)
10 07 02	zguri și spume (prima și a doua fuziune)
10 07 03	deșeuri solide de la tratarea gazelor
10 07 04	alte particule și pulberi
10 07 05	nămoluri de la tratarea gazelor
10 07 06	produse de acoperire și produse refractare uzate
10 07 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 08	deșeuri provenind din pirometalurgia altor metale neferoase
10 08 01	scorii (prima și a doua fuziune)
10 08 02	zguri și spume (prima și a doua fuziune)
10 08 03	praf de la tratarea gazelor
10 08 04	alte particule și pulberi
10 08 05	deșeuri solide provenind din tratarea gazelor
10 08 06	nămoluri provenind din tratarea gazelor
10 08 07	produse de acoperire și produse refractare uzate
10 08 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 09	deșeuri rezultate din topirea metalelor feroase
10 09 01	miezuri de turnare și forme de turnătorie conținând lianți organici care nu au fost încă turnați
10 09 02	miezuri de turnare și forme de turnătorie conținând lianți organici care au fost turnați
10 09 03	zgură de la cuptoarele de topit
10 09 04	pulberi de la cuptoarele de topit
10 09 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 10	deșeuri rezultate din topirea metalelor neferoase
10 10 01	miezuri de turnare și forme de turnătorie conținând lianți organici care nu au fost încă turnați
10 10 02	miezuri de turnare și forme de turnătorie conținând lianți organici care au fost turnați
10 10 03	zgură de la cuptoarele de topit
10 10 04	pulberi de la cuptoarele le de topit
10 10 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 11	deșeuri de la fabricarea sticlei și a produselor din sticlă
10 11 01	deșeuri de preparare înainte de coacere
10 11 02	deșeuri de sticlă
10 11 03	deșeuri de materiale pe bază de fibră de sticlă
10 11 04	pulberi de tratarea gazelor
10 11 05	alte fibre și pulberi
10 11 06	deșeuri solide provenind din tratarea gazelor
10 11 07	nămoluri provenind din tratarea gazelor
10 11 08	produse de acoperire și produse refractare uzate
10 11 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 12	deșeuri de la fabricarea produselor de ceramică, a cărămizilor, a pardoselilor și a materialelor de construcție
10 12 01	deșeuri de preparare înainte de prelucrarea termică
10 12 02	pulberi de tratarea gazelor
10 12 03	alte particule și pulberi
10 12 04	deșeuri solide provenind din tratarea gazelor
10 12 05	nămoluri provenind din tratarea gazelor
10 12 06	matrițe uzate
10 12 07	produse de acoperire și produse refractare uzate
10 12 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
10 13	deșeuri provenind din fabricarea cimentului, varului și ghipsului și a produselor și articolelor derivate
10 13 01	deșeuri de preparare înainte de prelucrarea termică
10 13 02	deșeuri provenind din fabricarea azbocimentului
10 13 03	deșeuri provenind din fabricarea materialelor compozite pe bază de ciment
10 13 04	deșeuri de calcinare și de hidratare a varului
10 13 05	deșeuri solide provenind din tratarea gazelor
10 13 06	alte fibre și pulberi
10 13 07	nămoluri provenind din tratarea gazelor
10 13 08	produse de acoperire și produse refractare uzate
10 13 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
11	DEȘEURI ANORGANICE CONȚINÂND METALE, DIN TRATAREA ȘI DIN ACOPERIREA METALELOR ȘI A ALTOR MATERIALE, DEȘEURI DIN INDUSTRIA HIDROMETALURGICĂ NEFEROASĂ
11 01	deșeuri lichide și nămoluri din tratarea și acoperirea metalelor (de exemplu, procedee de galvanizare, de acoperire cu zinc, de decapare, de gravură, de fosfatare și degresare alcalină)
11 01 01*	deșeuri cianurate (alcaline) conținând metale grele altele decât cromul
11 01 02*	deșeuri cianurate (alcaline) care nu conțin metale grele
11 01 03*	deșeuri necianurate conținând crom
11 01 04	deșeuri necianurate care nu conțin crom
11 01 05*	soluții de decapaj acid
11 01 06*	acizi nespecificați în altă parte
11 01 07*	soluții alcaline nespecificate în altă parte
11 01 08*	nămoluri de fosfatare
11 02	deșeuri și nămoluri din procesele hidrometalurgice cu metale neferoase
11 02 01	nămoluri din hidrometalurgia cuprului
11 02 02*	nămoluri din hidrometalurgia zincului (inclusiv jarozit și goethit)
11 02 03	deșeuri din producția de anozi pentru procedeele de electroliză apoasă
11 02 04	nămoluri nespecificate în altă parte
11 03	nămoluri și solide din procesele de călire
11 03 01*	deșeuri cianurate
11 03 02*	alte deșeuri
11 04	alte deșeuri anorganice conținând metale nespecificate în altă parte
11 04 01	alte deșeuri anorganice conținând metale nespecificate în altă parte
12	DEȘEURI DIN TURNAREA METALELOR ȘI DIN TRATAREA MECANICĂ DE SUPRAFAȚĂ A METALELOR ȘI A MATERIALELOR PLASTICE
12 01	deșeuri din punerea în formă (forjă, sudură, presă, întindere, turnare, decupare, găurire)
12 01 01	pilitură și șutaje de metale feroase
12 01 02	alte particule de metale feroase
12 01 03	pilitură și șutaje de metale neferoase
12 01 04	alte particule de metale neferoase
12 01 05	particule de materii plastice
12 01 06*	uleiuri uzate folosite în procesul de fabricație, conținând halogeni (cu excepția emulsiilor)
12 01 07*	uleiuri uzate folosite în procesul de fabricație, fără halogeni (cu excepția emulsiilor)
12 01 08*	emulsii de prelucrare, conținând halogeni
12 01 09*	emulsii de prelucrare, fără halogeni
12 01 10*	uleiuri sintetice de prelucrare
12 01 11*	nămoluri de fabricație
12 01 12*	deșeuri de ceară și grăsimi
12 01 13	deșeuri de sudură
12 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
12 02	deșeuri din tratarea mecanică a suprafețelor (curățire cu alice, șlefuire, ascuțire, lustruire)
12 02 01	deșeuri de curățire cu alice
12 02 02	nămoluri provenind din șlefuire și ascuțire
12 02 03	nămoluri de lustruire
12 02 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
12 03	deșeuri provenind din degresarea cu apă și cu aburi (cu excepția celor din categoria 11)
12 03 01*	lichide apoase de curățare
12 03 02*	deșeuri de degresare cu aburi
13	ULEIURI UZATE (cu excepția uleiurilor comestibile și a categoriilor 05 și 12)
13 01	uleiuri hidraulice și lichide de frână uzate
13 01 01*	uleiuri hidraulice conținând PCB sau PCT
13 01 02*	alte uleiuri hidraulice clorurate (în afara emulsiilor)
13 01 03*	alte uleiuri hidraulice neclorurate (în afara emulsiilor)
13 01 04*	alte uleiuri hidraulice clorurate (emulsii)
13 01 05*	uleiuri hidraulice neclorurate (emulsii)
13 01 06*	uleiuri hidraulice minerale
13 01 07*	alte uleiuri hidraulice
13 01 08*	lichide de frână
13 02	uleiuri uzate de motor, de cutie de viteze și de lubrifiere
13 02 01*	uleiuri de motor, de cutie de viteze și de lubrifiere clorurate
13 02 02*	uleiuri de motor, de cutie de viteze și de lubrifiere neclorurate
13 02 03*	alte uleiuri de motor, de cutie de viteze și de lubrifiere
13 03	uleiuri uzate izolante, fluide suport și alte lichide
13 03 01*	uleiuri izolante și fluide suport și alte lichide conținând PCB sau PCT
13 03 02*	alte uleiuri izolante, fluide suport și alte lichide clorurate
13 03 03*	uleiuri izolante, fluide suport și alte lichide neclorurate
13 03 04*	uleiuri izolante, fluide suport și alte lichide de sinteză
13 03 05*	uleiuri izolante, fluide suport și alte fluide de origine minerală
13 04	hidrocarburi de pe fundul calei
13 04 01*	hidrocarburi de pe fundul calei provenind din navigația fluvială
13 04 02*	hidrocarburi de pe fundul calei provenind din canalele colectoare de la dane
13 04 03*	hidrocarburi de pe fundul calei provenind din alte tipuri de navigație
13 05	conținut de separator apă/hidrocarburi
13 05 01*	deșeuri solide provenind de la separatorii apă/hidrocarburi
13 05 02*	nămoluri provenind de la separatorii apă/hidrocarburi
13 05 03*	nămoluri provenind de la separatorii uleiurilor
13 05 04*	nămoluri sau emulsii de desalinare
13 05 05*	alte emulsii
13 06	uleiuri uzate nespecificate în altă parte
13 06 01*	uleiuri uzate nespecificate în altă parte
14	DEȘEURI PROVENITE DE LA SUBSTANȚELE ORGANICE FOLOSITE CA SOLVENȚI (cu excepția categoriilor 07 și 08)
14 01	deșeuri provenind din degresarea metalelor și din întreținerea mașinilor
14 01 01*	clorofluorocarboni
14 01 02*	alți solvenți și amestecuri de solvenți halogenați
14 01 03*	alți solvenți și amestecuri de solvenți
14 01 04*	amestecuri apoase de solvenți halogenați
14 01 05*	amestecuri apoase de solvenți nehalogenați
14 01 06*	nămoluri sau deșeuri solide conținând solvenți halogenați
14 01 07*	nămoluri sau deșeuri solide fără solvenți halogenați
14 02	deșeuri provenind din curățarea textilelor și din degresarea produselor naturale
14 02 01*	solvenți și amestecuri de solvenți halogenați
14 02 02*	amestecuri de solvenți sau lichide organice fără solvenți halogenați
14 02 03*	nămoluri sau deșeuri solide conținând solvenți halogenați
14 02 04*	nămoluri sau deșeuri solide conținând alți solvenți
14 03	deșeuri provenind din industria electronică
14 03 01*	clorofluorocarboni
14 03 02*	alți solvenți halogenați
14 03 03*	solvenți și amestecuri de solvenți fără solvenți halogenați
14 03 04*	nămoluri sau deșeuri solide conținând solvenți halogenați
14 03 05*	nămoluri sau deșeuri solide conținând alți solvenți
14 04	deșeuri de refrigerenți și de gaze propulsoare de aerosoli și de spumă
14 04 01*	clorofluorocarboni
14 04 02*	alți solvenți și amestecuri de solvenți halogeni
14 04 03*	alți solvenți și amestecuri de solvenți
14 04 04*	nămoluri sau deșeuri solide conținând solvenți halogeni
14 04 05*	nămoluri sau deșeuri solide conținând alți solvenți
14 05	deșeuri provenind din recuperarea solvenților și refrigerenților (reziduuri de distilare)
14 05 01*	clorofluorocarboni
14 05 02*	alți solvenți și amestecuri de solvenți halogenați
14 05 03*	alți solvenți și amestecuri de solvenți
14 05 04*	nămoluri conținând solvenți halogenați
14 05 05*	nămoluri conținând alți solvenți
15	AMBALAJE ȘI DEȘEURI DE AMBALAJE, MATERIALE ABSORBANTE, MATERIALE TEXTILE PENTRU ȘTERS, MATERIALE DE FILTRARE ȘI ECHIPAMENT DE PROTECȚIE (NEINCLUSE ÎN NICI O ALTĂ CATEGORIE)
15 01	ambalaje și deșeuri din ambalaje
15 01 01	ambalaje din hârtie/carton
15 01 02	ambalaje din materiale plastice
15 01 03	ambalaje din lemn
15 01 04	ambalaje metalice
15 01 05	ambalaje compozite
15 01 06	amestec de ambalaje
15 01 07	ambalaje din sticlă
15 01 08*	ambalaje conținând reziduuri de substanțe periculoase sau contaminate cu astfel de reziduuri
15 02	absorbanți, materiale filtrante, materiale textile pentru șters și echipament de protecție
15 02 02*	absorbanți, materiale filtrante, materiale textile pentru șters și echipament de protecție contaminate cu substanțe periculoase
15 02 03	absorbanți, materiale filtrante, materiale textile pentru șters și echipament de protecție altele decât cele menționate la rubrica 15 02 02
16	DEȘEURI CARE NU SUNT INCLUSE ÎN NICI O ALTĂ CATEGORIE DIN LISTĂ
16 01	vehicule scoase din uz și piesele lor
16 01 03	pneuri scoase din uz
16 01 04	vehicule casate
16 01 06	vehicule scoase din uz din care s-au extras lichidele și alte componente periculoase
16 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
16 02	echipamente casate și componentele lor
16 02 09*	transformatori și acumulatori conținând PCB sau PCT
16 02 10*	alte echipamente casate cu conținut de PCB sau PCT sau contaminate cu astfel de substanțe altele decât cele enunțate în rubrica 16 02 09
16 02 11*	echipamente casate cu conținut de clorofluorocarburi
16 02 12*	echipamente casate cu conținut de azbest liber
16 02 13*	echipamente casate cu conținut de compuși periculoși alții decât cei prevăzuți la rubricile de la 16 02 09 la 16 02 12
16 02 14	echipamente casate altele decât cele vizate la rubricile de la 16 02 09 la 16 02 13
16 02 15*	compuși periculoși extrași din echipamentele casate
16 02 16	compuși periculoși extrași din echipamentele casate alții decât cei prevăzuți la rubrica 16 02 15
16 03	rebuturi de fabricare
16 03 01	rebuturi de fabricare de origine minerală
16 03 02	rebuturi de fabricare de origine organică
16 04	deșeuri de explozibili
16 04 01*	deșeuri de muniții
16 04 02*	deșeuri de artificii
16 04 03*	alte deșeuri de explozibili
16 05	produse chimice și gaze în recipiente
16 05 01	gaze industriale îmbuteliate la înaltă presiune, butelii de gaz cu presiune joasă și aerosoli industriali (inclusiv halonii)
16 05 02	alte deșeuri conținând produse chimice anorganice, de exemplu, produse chimice de laborator nespecificate în altă parte, pudre de extinctori
16 05 03	alte deșeuri conținând produse chimice organice, de exemplu, produse chimice de laborator nespecificate în altă parte
16 06	baterii și acumulatori
16 06 01*	acumulatori cu plumb
16 06 02*	acumulatori Ni-Cd
16 06 03*	baterii conținând mercur
16 06 04	baterii alcaline (cu excepția rubricii 16 06 03)
16 06 05	alte baterii și alți acumulatori
16 06 06*	electroliți de baterii și acumulatori
16 07	deșeuri provenind din curățarea cuvelor de transport și stocare (cu excepția categoriilor 05 și 12)
16 07 01*	deșeuri provenind din curățarea cuvelor de transport maritim, conținând produse chimice
16 07 02*	deșeuri provenind din curățarea cuvelor de transport maritim, conținând hidrocarburi
16 07 03*	deșeuri provenind din curățarea cuvelor de transport feroviar și rutier conținând hidrocarburi
16 07 04*	deșeuri provenind din curățarea cuvelor de transport feroviar și rutier conținând produse chimice
16 07 05*	deșeuri provenind din curățarea cuvelor de stocare, conținând produse chimice
16 07 06*	deșeuri provenind din curățarea cuvelor de stocu conținut deând hidrocarburi
16 07 07	deșeuri solide de la nave
16 07 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
16 08	catalizatori uzați
16 08 01	catalizatori uzați conținând aur, argint, reniu, rodiu, paladiu, iridiu sau platină (exceptând rubrica 16 08 07)
16 08 02*	catalizatori uzați conținând metale (1) sau compuși ai metalelor de tranziție periculoase
16 08 03	catalizatori uzați conținând alte metale (2) sau compuși ai metalelor de tranziție (exceptând rubrica 16 08 07)
16 08 04	catalizatori uzați din cracarea catalitică pe strat fluidizat
16 08 05*	catalizatori uzate conținând acid fosforic
16 08 06*	lichide uzate folosite pe post de catalizatori
16 08 07*	catalizatori uzați contaminați cu substanțe periculoase
17	DEȘEURI DIN CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI (INCLUSIV CONSTRUCȚIA RUTIERĂ)
17 01	beton, cărămizi, țigle, ceramică și materiale pe bază de ghips
17 01 01	beton
17 01 02	cărămizi
17 01 03	țiglă și ceramică
17 01 04	materiale de construcție pe bază de ghips
17 01 05	materiale de construcție pe bază de azbest
17 02	lemn, sticlă și materiale plastice
17 02 01	lemn
17 02 02	sticlă
17 02 03	materiale plastice
17 03	asfalt, gudron, bitum și produse gudronate
17 03 01	asfalt conținând gudron, bitum
17 03 02	asfalt (fără gudron, bitum)
17 03 03	gudron și produse gudronate
17 04	metale (inclusiv aliajele lor)
17 04 01	cupru, bronz, alamă
17 04 02	aluminiu
17 04 03	plumb
17 04 04	zinc
17 04 05	fier și oțel
17 04 06	cositor
17 04 07	metale de amestec
17 04 08	cabluri
17 05	pământ și nămoluri de dragaj
17 05 03*	pământ și pietriș conținând substanțe periculoase
17 05 04	pământ și pietriș altele decât cele vizate la rubrica 17 05 03
17 05 05*	nămoluri de dragaj conținând substanțe periculoase
17 05 06	nămoluri de dragaj altele decât cele prevăzute la rubrica 17 05 05
17 06	materiale de izolație
17 06 01*	materiale de izolație conținând azbest
17 06 02	alte materiale de izolație
17 07	deșeuri de construcție și de demolare în amestec
17 07 02*	deșeuri de construcție și de demolare în amestec sau fracțiuni separate conținând substanțe periculoase
17 07 03	deșeuri de construcție și de demolare în amestec altele decât cele prevăzute la rubrica 17 07 02
18	DEȘEURI DIN ACTIVITĂȚI DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ PENTRU OM ȘI ANIMALE ȘI/SAU DIN CERCETĂRI ÎN ACEST DOMENIU (cu excepția deșeurilor menajere de la gospodării sau restaurante care nu rezultă direct din astfel de activități)
18 01	deșeuri provenind din activități de asistență natală, de diagnostic, tratament și prevenire a bolilor la om
18 01 01	obiecte care înțeapă și taie (cu excepția rubricii 18 01 03)
18 01 02	deșeuri anatomice și organe, inclusiv saci de sânge și rezerve de sânge (cu excepția rubricii 18 01 03)
18 01 03*	deșeuri a căror colectare și eliminare necesită prescripții speciale în ceea ce privește riscurile de infecție
18 01 04	deșeuri a căror colectare și eliminare nu necesită prescripții speciale în ceea ce privește riscurile de infecție (de exemplu, îmbrăcăminte, ghips, cearșafuri, îmbrăcăminte de unică folosință, lenjerii)
18 01 06*	produse chimice pe bază de sau conținând substanțe periculoase
18 01 07	produse chimice altele decât cele prevăzute la rubrica18 01 06
18 01 08*	medicamente citotoxice și citostatice
18 01 09	medicamente altele decât cele prevăzute la rubrica 18 01 08
18 01 10*	deșeuri de amalgam dentar
18 02	deșeuri provenind din cercetarea, diagnosticarea, tratarea sau prevenirea bolilor la animale
18 02 01	obiecte care înțeapă și taie (cu excepția rubricii 18 02 02)
18 02 02*	deșeuri a căror colectare și eliminare necesită prescripții speciale în ceea ce privește riscurile de infecție
18 02 03	deșeuri a căror colectare și eliminare nu necesită prescripții speciale în ceea ce privește riscurile de infecție
18 02 05*	produse chimice pe bază de sau conținând substanțe periculoase
18 02 06	produse chimice altele decât cele prevăzute la rubrica18 02 05
18 02 07*	medicamente citotoxice și citostatice
18 02 08	medicamente altele decât cele prevăzute la rubrica 18 02 07
19	DEȘEURI DIN INSTALAȚII DE TRATARE A DEȘEURILOR, DIN INSTALAȚII DE TRATARE EX SITU A APELOR REZIDUALE ȘI DIN INDUSTRIA APEI
19 01	deșeuri din incinerarea sau piroliza deșeurilor
19 01 02	deșeuri din purificarea de impurități feroase a zgurilor de cărbune
19 01 05*	turtă de filtrare provenită din tratarea gazelor
19 01 06*	deșeuri lichide apoase din tratarea gazelor și alte deșeuri lichide apoase
19 01 07*	deșeuri uscate din tratarea gazelor
19 01 10*	carbon activ uzat provenit din epurarea gazelor de fum
19 01 11*	zguri de cărbune și corpuri vitroase conținând substanțe periculoase
19 01 12	zguri de cărbune și corpuri vitroase alții decât cei prevăzuți la rubrica 19 01 11
19 01 13*	cenușă volantă conținând substanțe periculoase
19 01 14	cenușă volantă altele decât cele prevăzute la rubrica 19 01 13
19 01 15*	cenuși de sub cazane conținând substanțe periculoase
19 01 16	cenuși de sub cazane altele decât cele prevăzute la rubrica 19 01 15
19 01 17*	deșeuri de piroliză conținând substanțe periculoase
19 01 18	deșeuri de piroliză altele decât cele prevăzute la rubrica 19 01 17
19 01 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
19 02	deșeuri provenind din tratările fizico - chimice specifice deșeurilor industriale (de exemplu decromatare, decianurare, neutralizare)
19 02 01*	nămoluri de hidroxizi metalici și alte nămoluri provenind din alte procedee de insolubilizare a metalelor
19 02 03	deșeuri preamestecate compuse doar din deșeuri necatalogate ca nefiind periculoase
19 02 04*	deșeuri preamestecate conținând cel puțin un deșeu catalogat ca fiind periculoase
19 03	deșeuri stabilizate/solidificate (3)
19 03 04*	deșeuri parțial stabilizate catalogate ca periculoase (4)
19 03 05	deșeuri stabilizate altele decât cele prevăzute la rubrica 19 03 04
19 03 06*	deșeuri solidificate catalogate drept periculoase
19 03 07	deșeuri solidificate altele decât cele prevăzute la rubrica 19 03 06
19 04	deșeuri vitroase și deșeuri provenind din vitrificare
19 04 01	deșeuri vitroase
19 04 02*	cenușă volantă și alte deșeuri din tratarea gazelor de fum
19 04 03*	fază solidă nevitroasă
19 04 04	deșeuri lichide apoase provenind din călirea deșeurilor vitroase
19 05	deșeuri din realizarea compostului
19 05 01	fracțiunea care nu a fost transformată în compost din deșeurile municipale și deșeurile asimilate
19 05 02	fracțiunea care nu a fost transformată în compost din deșeurile animale și vegetale
19 05 03	compost declasat
19 05 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
19 06	deșeuri din tratarea anaerobă a deșeurilor
19 06 01	nămoluri de tratare anaerobă a deșeurilor municipale și asimilate
19 06 02	nămoluri de tratare anaerobă a deșeurilor animale și vegetale
19 06 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
19 07	resturi rezultate în urma extracției prin dizolvare
19 07 01	resturi rezultate în urma extracției prin dizolvare
19 08	deșeuri de la instalațiile de tratare a apelor reziduale care nu sunt incluse în nici o altă categorie
19 08 01	deșeuri din declorurare
19 08 02	deșeuri din decantarea cu pat de nisip
19 08 03*	amestecuri de grăsime și ulei provenind din separarea ulei/ape uzate
19 08 04	nămoluri provenind din tratarea apelor reziduale industriale
19 08 05	nămoluri provenind din tratarea apelor reziduale urbane
19 08 06*	rășini schimbătoare de ioni saturate sau uzate
19 08 07*	soluții și nămoluri provenind din regenerarea schimbătorilor de ioni
19 08 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
19 09	deșeuri provenite din prepararea apei potabile sau a apei de uz industrial
19 09 01	deșeuri solide de primă filtrare și de declorurare
19 09 02	nămoluri de purificare a apei
19 09 03	nămoluri de decarbonatare
19 09 04	carbon activ uzat
19 09 05	rășini schimbătoare de ioni saturate sau uzate
19 09 06	soluții și nămoluri provenind din regenerarea schimbătorilor de ioni
19 09 99	deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie
19 10	deșeuri din sfărâmarea deșeurilor care conțin metale
19 10 01	deșeuri de fier sau oțel
19 10 02	deșeuri de metale neferoase
19 10 03*	fracțiune ușoară de reziduuri de sfărâmare conținând substanțe periculoase
19 10 04	fracțiune ușoară de reziduuri de sfărâmare altele decât cele prevăzute la rubrica 19 10 03
19 10 05*	pulberi și alte fracțiuni conținând substanțe periculoase
19 10 06	pulberi și alte fracțiuni altele decât cele prevăzute la rubrica 19 10 05
20	DEȘEURI MUNICIPALE ȘI DEȘEURI ASIMILATE PROVENIND DIN ACTIVITĂȚI COMERCIALE, DIN INDUSTRII ȘI ADMINISTRAȚIE, INCLUSIV FRACȚIUNILE COLECTATE SEPARAT
20 01	fracțiuni colectate separat
20 01 01	hârtie și carton
20 01 02	sticlă
20 01 03	mici deșeuri din materiale plastice
20 01 04	alte materiale plastice
20 01 05	mici metale (cutii de conserve etc.)
20 01 06	alte metale
20 01 07	lemn
20 01 08	deșeuri organice de bucătărie
20 01 10	haine
20 01 11	textile
20 01 13*	solvenți
20 01 14*	acizi
20 01 15*	deșeuri bazice
20 01 17*	produse chimice de fotografie
20 01 19*	pesticide
20 01 21*	tuburi fluorescente și alte deșeuri conținând mercur
20 01 22	aerosoli
20 01 23*	echipamente casate conținând clorofluorocarburi
20 01 25	uleiuri și grăsimi alimentare
20 01 26*	uleiuri și grăsimi altele decât cele prevăzute la rubrica 20 01 25
20 01 27*	vopsele, cerneluri, adezivi și rășini conținând substanțe periculoase
20 01 28	vopsele, cerneluri, adezivi și rășini altele decât cele prevăzute la rubrica 20 01 27
20 01 29*	detergenți conținând substanțe periculoase
20 01 30	detergenți conținând substanțe periculoase alții decât cei prevăzuți la rubrica 20 01 29
20 01 31*	medicamente citotoxice și citostatice
20 01 32	medicamente altele decât cele prevăzute la rubrica 20 01 31
20 01 33*	baterii și acumulatori în amestec conținând baterii sau acumulatori inclușii în rubricile 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03
20 01 34	baterii și acumulatori alții decât cei prevăzuți la rubrica 20 01 33
20 01 35*	echipamente casate conținând compuși periculoși alții decât cei din rubricile 20 01 21 și 20 01 23
20 01 36	echipamente casate altele decât cele din rubricile 20 01 21, 20 01 23 și 20 01 35
20 02	deșeuri provenite din grădini și parcuri (inclusiv deșeurile din cimitire)
20 02 01	fracțiune care poate transformată în compost
20 02 02	pământ și pietriș
20 02 03	alte deșeuri care nu pot fi transformate în compost
20 03	alte deșeuri municipale
20 03 01	deșeuri municipale în amestec
20 03 02	deșeuri din piețe
20 03 03	deșeuri de la curățarea străzilor
20 03 04	nămoluri din fosele septice

(1) Metalele de tranziție sunt următoarele: scandiu, vanadiu, mangan, cobalt, cupru, ytriu, niobiu, hafniu, wolfram, titan, crom, fier, nichel, zinc, zirconiu, molibden, tantal și reniu.

(2) A se vedea nota 1.

(3) Procesele de stabilizare modifică periculozitatea constituenților deșeurilor și transformă astfel deșeuri periculoase în deșeuri nepericuloase. Procedeele de solidificare modifică numai starea fizică a deșeurilor prin intermendiul aditivilor (spre exemplu, trecerea de la starea lichidă la cea solidă) fără să modifice proprietățile lor chimice.

(4) Un deșeu este considerat parțial stabilizat dacă, după procesul de stabilizare, riscă încă să elibereze în mediul înconjurător, pe termen scurt, mediu sau lung, constituenți periculoși care nu au fost transformați în totalitate în constituenți nepericuloși.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000D0541

L 230/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 6 septembrie 2000

privind criteriile de evaluare a planurilor naționale în conformitate cu articolul 6 din Directiva 1999/13/CE a Consiliului

[notificată cu numărul C(2000) 2473]

(2000/541/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuși organici volatili datorate utilizării de solvenți organici în anumite activități și instalații (1), în special articolul 6 alineatul (5),

întrucât:

(1)	Statele membre pot stabili și pune în aplicare planuri naționale de reducere a emisiilor provenite din anumite activități și instalații vizate de prezenta directivă.

(2)	Criteriile privind planurile naționale sunt importante pentru garantarea reducerii emisiilor la un nivel echivalent cu cel al reducerilor care ar putea fi obținute prin aplicarea valorilor de emisii-limită.

(3)	Comisia trebuie să decidă, pe baza acestor criterii, dacă planurile naționale prezentate de către un stat membru urmează a fi considerate ca fiind suficiente sau insuficiente.

(4)	Comisia va informa Comitetul consultativ instituit prin articolul 13 din Directiva menționată anterior cu privire la criterii,

DECIDE:

Articol unic

Criteriile stabilite în anexa la prezenta decizie sunt aplicabile în sensul evaluării planurilor naționale în conformitate cu articolul 6 din Directiva 1999/13/CE.

Adoptată la Bruxelles, 6 septembrie 2000.

Pentru Comisiei

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 85, 29.3.1999, p. 1.

ANEXĂ

Criterii de evaluare a planurilor naționale în conformitate cu articolul 6 din Directiva 1999/13/CE

A. CRITERII UTILIZATE PENTRU A DEMONSTRA CĂ STATUL MEMBRU CUNOAȘTE ÎN DETALIU EMISIILE ACTUALE

Planul național trebuie să dovedească că statul membru cunoaște în detaliu emisiile actuale.

Dovadă minimă acceptabilă:

Statul membru trebuie să prezinte o declarație scrisă care: definește activitatea sau activitățile în privința cărora se aplică planul; clasifică activitățile în funcție de un sistem documentat; stabilește numărul instalațiilor la care se referă planul; stabilește cantitatea de emisii totale ale instalațiilor la care se referă planul; identifică sursa eventualilor factori de emisie și indică statisticile de activitate utilizate pentru estimarea emisiilor; și descrie metodele utilizate pentru a deriva factorii de emisie, de exemplu metodele utilizate pentru a face măsurători.

B. CRITERII UTLIZATE PENTRU JUSTIFICAREA DESFĂȘURĂRII UNUI PLAN NAȚIONAL

Planul național trebuie să justifice adoptarea unei abordări diferite de dispozițiile de la articolul 5 alineatul (2) și (3) și de dispozițiile din anexa II.

Dovadă minimă acceptabilă:

Statul membru trebuie să depună o declarație scrisă, explicând avantajele pe care le oferă utilizarea unui plan național față de utilizarea dispozițiilor de la articolul 5 alineatele (2) și (3) și a dispozițiilor de la anexa II.

C. CRITERII UTILIZATE PENTRU A DEMONSTRA CĂ PLANUL NAȚIONAL ESTE COMPATIBIL CU LEGISLAȚIA EUROPEANĂ, CU POLITICILE UNIUNII EUROPENE ȘI CU ANGAJAMENTELE INTERNAȚIONALE ÎN VIGOARE

Planul național trebuie să confirme compatibilitatea sa cu directivele și politicile europene publicate, cu tratatele bilaterale, precum și cu acordurile internaționale.

Dovadă minimă acceptabilă:

Statul membru trebuie să depună o declarație scrisă, dovedind că a examinat compatibilitatea planului național cu toate celelalte măsuri legislative aplicabile.

D. CRITERII DETALIATE CARE TREBUIE EXAMINATE DUPĂ CE S-A CONSTATAT CĂ PLANUL NAȚIONAL ÎNTRUNEȘTE CRITERIILE A, B ȘI C

Dovada minimă acceptabilă care se propune este enunțată la sfârșitul criteriilor 4-26 enumerate în continuare.

Criterii utilizate pentru a demonstra conformitatea cu exigențele specifice de la articolul 6 din Directiva 1999/13/CE

4.	Planul național se aplică numai instalațiilor existente [articolul 6 alineatul (1)].

5.	Planul național nu se aplică activităților 4 și 11 din anexa II A [articolul 6 alineatul (1)].

6.	Planul național nu exclude din domeniul de aplicare al Directivei 1999/13/CE nici una dintre activitățile enumerate la anexa 1 [articolul 6 alineatul (1)].

7.	Planul național nu exceptează nici una dintre instalațiile existente de aplicarea dispozițiilor stabilite prin Directiva 96/61/CE [articolul 6 alineatul (1)].

8.	Planul național conține o listă de măsuri care au fost luate sau trebuie luate pentru atingerea obiectivului stabilit la articolul 6 alineatul (1) [articolul 6 alineatul (2)].

9.	Planul național detaliază mecanismul propus pentru a supraveghea punerea în aplicare a planului [articolul 6 alineatul (2)].

10.	Planul național cuprinde obiective intermediare obligatorii privind reducerile de emisii care se consideră nivel de referință la măsurarea progreselor făcute pentru atingerea obiectivului stabilit în articolul 6 alineatul (1) [articolul 6 alineatul (2)].

11.	Planul național definește activitatea sau activitățile la care se aplică [articolul 6 alineatul (2)].

12.

Planul național precizează nivelul de reducere a emisiilor la care trebuie să ajungă activitățile în cauză, care corespunde nivelului care s-ar obține prin aplicarea limitelor de emisie și/sau valorilor de emisie fugitivă menționate la articolul 5 alineatele (2) și (3) și la anexa II [articolul 6 alineatul (2)].

13.	Planul național indică numărul de instalații pe care le vizează, precum și totalul emisiilor lor și emisia totală a fiecăreia dintre activitățile în cauză [articolul 6 alineatul (2)].

14.	Planul național conține o descriere detaliată a instrumentelor prevăzute pentru a răspunde exigențelor sale, dovada că aceste instrumente pot fi puse în aplicare, precum și detalii privind mijloacele care vor fi utilizate pentru a se demonstra conformitatea cu planul [articolul 6 alineatul (2)].

Criterii utilizate pentru a demonstra compatibilitatea cu alte dispoziții relevante din Directiva 1999/13/CE

15.

Planul național stabilește măsurile necesare care au fost luate sau care trebuie luate pentru a asigura că instalațiile la care se referă planul sunt în conformitate cu articolul 5 [cu excepția alineatului (2) și/sau (3), în cazurile autorizate de plan], cu articolele 8 și 9 și cu eventualele cerințe ale planului până la 31 octombrie 2007 [articolul 4 alineatul (1)].

16.	Planul național stabilește măsurile necesare care au fost luate sau care trebuie luate pentru a asigura că instalațiile la care se referă au făcut obiectul unei înregistrări sau al unei autorizări până la 31 octombrie 2007 [articolul 4 alineatul (2)].

17.	Planul național stabilește măsurile necesare care au fost luate sau care trebuie luate pentru a asigura că instalațiile la care se referă respectă cerințele în materie de supraveghere stabilite la articolul 8.

18.

Planul național stabilește măsurile necesare care au fost luate sau care trebuie luate pentru a asigura că instalațiile la care se referă sunt în mod incontestabil conforme cu valorile-limită de emisie și/sau cu valorile de emisie fugitivă stabilite prin planul național, în conformitate cu articolul 9.

19.	Planul național stabilește măsurile necesare care au fost luate sau care trebuie luate pentru a asigura că instalațiile la care se referă sunt conforme cu articolul 10, în cazul în care se constată o încălcare a cerințelor din directivă.

20.	Planul național descrie modalitatea în care rapoartele transmise Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 11 trebuie să conțină date suficient de reprezentative pentru a demonstra respectarea cerințelor de la articolul 6 [articolul 11 alineatul (2)].

21.	Planul național descrie măsurile necesare care au fost luate sau care trebuie luate pentru a asigura accesul publicului la informațiile privind instalațiile la care se referă, în conformitate cu articolul 12.

Criterii utilizate pentru a demonstra că planul are ca rezultat o reducere echivalentă a emisiilor anuale

22.	Planul național stabilește cantitatea de emisii anuale actuale provenite din instalațiile la care se referă.

23.	Planul național stabilește nivelul reducerii emisiilor anuale provenite din instalațiile la care se referă, care s-ar fi obținut prin aplicarea valorilor-limită de emisie pentru gazele reziduale și/sau valorile de emisie fugitivă prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) și la anexa II.

24.	Planul național stabilește nivelul reducerii emisiilor anuale provenite din instalațiile la care se referă, care va fi obținut prin punerea în aplicare a planului.

25.	Planul național demonstrează că reducerea la care se referă criteriul 24 va fi cel puțin la fel de importantă ca reducerea la care se referă criteriul 23.

Criterii de validare a mijloacelor prin care se demonstrează respectarea planului, în conformitate cu criteriul 14 și cu articolul 6 alineatul (2)

Planul național demonstrează că mijloacele prin care se dovedește respectarea sa sunt suficient de solide pentru a permite unei terțe persoane să verifice respectarea planului.

Dovadă minimă acceptabilă pentru criteriile 4-26

Statul membru trebuie să aducă o dovadă pentru patru domenii principale, rezumate după cum urmează:

(i)	Statul membru trebuie să înainteze o listă a instalațiilor care vor fi incluse în planul național, repartizate cel puțin în funcție de nivelul de activitate (după cum este indicat în anexa II.A) și, de preferință, în funcție de nivelul 2 Corinair/EMEP SNAP.

(ii)

Statul membru precizează modul în care planul național va fi pus în aplicare de către autoritatea competentă, indicând în mod special:

—	care este autoritatea competentă;

—	modul în care vor fi stabilite și controlate de către autoritatea competentă termenele de îndeplinire a cerințelor planului;

—	modul în care autoritățile competente vor păstra datele înregistrate pentru fiecare instalație care va fi inclusă în planul național;

—

modul în care aceste dosare, la nivelul instalației, vor indica detaliat activitățile la care se referă planul, măsurile luate, orele de funcționare a echipamentului, valorile-limită de emisie și/sau valorile de emisie fugitivă și/sau obiectivele intermediare obligatorii care trebuie atinse, mijloacele de supraveghere/dovedire a respectării valorilor-limită de emisie și a valorilor de emisie fugitivă;

—

care sunt metodele utilizate la verificarea conformității cu planul, la raportarea acesteia și la dovedirea realizării ei. Statul membru ar trebui să utilizeze un bilanț masic, în conformitate cu anexa III, sau o serie de proceduri de măsurare a concentrațiilor ponderale și a ratelor debitului volumetric în conformitate cu normele internaționale și europene recunoscute. În cazul în care statul membru propune alte mijloace de demonstrare, ca alternativă, planul național trebuie să dovedească că acestea sunt tot atât de riguroase.

(iii)

Statul membru trebuie să prezinte un inventar al emisiilor pentru toate instalațiile vizate de planul național. Statul membru aduce dovada sub formă de date reprezentative și de metodologii documentate pentru a permite verificarea independentă a emisiilor declarate. Inventarul în cauză trebuie realizat astfel încât să permită să se demonstreze echivalența cu directiva și statul membru furnizează calcule reprezentative ale reducerilor de emisii anuale declarate conform criteriilor 23 și 24, pentru a permite verificarea independentă a metodelor de calcul.

(iv)

Statul membru trebuie să descrie modul în care planul național, obiectivele sale și progresele realizate de diverse instalații în vederea atingerii acestor obiective vor fi puse la dispoziția publicului. În unele cazuri este posibil ca informațiile stabilite să fie considerate confidențiale și deci să nu fie puse la dispoziția publicului. Este vorba mai ales despre:

—	identitatea instalațiilor de natură militară;

—	detalii privind unele instalații pentru care indicatorii volumului de producție pot fi o chestiune delicată din punct de vedere comercial, ca de pildă aporturile de solvent, orele de funcționare și ratele debitului volumetric.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32000R1980

L 237/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 1980/2000 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 iulie 2000

privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 880/92 al Consiliului din 23 martie 1992 privind sistemul de acordare a etichetei ecologice comunitare (4) are ca obiect stabilirea unui sistem comunitar facultativ de acordare a etichetei ecologice pentru promovarea produselor cu un impact minim asupra mediului pe parcursul întregului lor ciclu de viață și care oferă consumatorilor informații precise, exacte și stabilite pe bază științifică cu privire la impactul acestora asupra mediului.

(2)	Articolul 18 din Regulamentul (CEE) nr. 880/92 prevede că, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare, Comisia trebuie să revizuiască sistemul ținând seama de experiența câștigată pe parcursul aplicării și să propună modificările necesare la regulament.

(3)	Experiența câștigată în cursul aplicării regulamentului arată că există nevoia de modificare a sistemului în scopul obținerii unei eficiențe ridicate a acestuia pentru a îmbunătăți planificarea și pentru a raționaliza funcționarea.

(4)

Obiectivele de bază pentru sistemul comunitar facultativ și selectiv de acordare a etichetei ecologice rămâne valabil; în special, un astfel de sistem de acordare trebuie să ajute consumatorii să aleagă produsele care pot determina reducerea impactului asupra mediului pe întreaga durată a ciclului de viață și trebuie să ofere informații privind caracteristicile de mediu ale produselor etichetate.

(5)

Pentru ca sistemul de acordare a etichetei ecologice comunitare să fie acceptat de populație este necesar ca organizațiile non-guvernamentale pentru mediu și organizațiile consumatorilor să joace un rol important și să se implice în mod activ în dezvoltarea și stabilirea criteriilor pentru etichetele ecologice comunitare.

(6)

Trebuie să se explice consumatorilor faptul că eticheta ecologică desemnează acele produse care pot determina reducerea impactului negativ asupra mediului, în comparație cu alte produse din același grup de produse, fără a aduce atingere dispozițiilor de reglementare aplicabile produselor la nivel comunitar sau național.

(7)	Domeniul de aplicare a sistemului trebuie să includă produsele și factorii de mediu care prezintă interes atât pentru piața internă, cât și pentru mediu; în sensul prezentului regulament, produsele respective trebuie să includă și servicii.

(8)

Abordarea procedurală și metodologică pentru stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice trebuie să fie actualizată în temeiul progresului științific și tehnic și a experienței dobândite în aceste domenii, pentru a se asigura compatibilitatea cu standardele recunoscute la nivel internațional, care sunt dezvoltate în acest domeniu.

(9)	Principiile pentru stabilirea nivelului de selectivitate a etichetei ecologice trebuie să fie clarificate pentru a se facilita aplicarea coerentă și eficientă a sistemului.

(10)	Eticheta ecologică trebuie să cuprindă informații simple, clare, exacte și stabilite pe bază științifică, privind aspectele ecologice importante care sunt luate în considerare la acordarea etichetei pentru a permite consumatorilor să aleagă în cunoștință de cauză.

(11)	Trebuie să se facă eforturi pentru a se asigura, în diferitele etape de acordare a etichetei ecologice, utilizarea eficientă a resurselor și un nivel ridicat de protecție a mediului.

(12)	Pe eticheta ecologică trebuie să se indice cât mai multe informații privind motivele pentru care s-a acordat eticheta pentru a ajuta consumatorul să înțeleagă semnificația acordării etichetei.

(13)	Pe termen lung, sistemul de acordare a etichetei ecologice trebuie să se autofinanțeze în mare parte. Contribuțiile financiare din partea statelor membre nu trebuie să crească.

(14)

În vederea asigurării aplicării eficiente și neutre a sistemului de acordare, este necesar să se atribuie unui organism adecvat, Comitetul pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene (CEEUE), sarcina de a contribui la stabilirea și revizuirea criteriilor, precum și la evaluarea și verificarea cerințelor; CEEUE trebuie să fie compus din autoritățile competente desemnate deja de statele membre în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CEE) nr. 880/92 și dintr-un forum consultativ care să asigure participarea echilibrată a tuturor părților interesate.

(15)

Trebuie să se garanteze compatibilitatea și coordonarea sistemului de acordare a etichetei ecologice comunitare cu prioritățile politicii de mediu a Comunității și cu alte sisteme comunitare de etichetare sau de certificare a calității, cum ar fi cele stabilite de Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse la aparatele de uz casnic (5) și de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind producția organică a produselor agricole și prezentarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (6).

(16)

Deoarece sistemele de acordare a etichetelor existente și cele nou-introduse în statele membre sunt în continuare aplicabile, trebuie să se ia măsuri în vederea garantării coordonării dintre eticheta ecologică comunitară și alte sisteme de acordare a etichetei ecologice din Comunitate pentru promovarea obiectivelor comune ale unui consum durabil.

(17)	Trebuie să se garanteze transparența în aplicarea sistemului și să se asigure compatibilitatea cu standardele internaționale aplicabile în vederea facilitării accesului și participării la sistemul respectiv al producătorilor și exportatorilor din țările terțe.

(18)	Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament trebuie să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (7).

(19)	Regulamentul (CEE) nr. 880/92 se înlocuiește cu prezentul regulament pentru a se introduce, în modul cel mai eficient, dispozițiile revizuite necesare din motivele menționate anterior, în timp ce dispozițiile tranzitorii asigură continuitatea și tranziția ușoară între cele două regulamente,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiective și principii

(1) Obiectivul sistemului comunitar de acordare a etichetei ecologice (denumit în continuare „sistemul”) este de a promova produsele care pot determina reducerea impactului negativ asupra mediului, în comparație cu alte produse din același grup de produse, contribuind astfel la utilizarea eficientă a resurselor și la un nivel ridicat de protecție a mediului. Acest obiectiv se realizează oferindu-se consumatorilor îndrumare și informații corecte, exacte și stabilite pe bază științifică înscrise pe produsele respective.

În sensul prezentului regulament:

—	termenul „produs” reprezintă atât bunuri, cât și servicii;

—	termenul „consumator” reprezintă cumpărătorii profesionali.

(2) Impactul asupra mediului se identifică pe baza examinării interacțiunii produselor cu mediul, inclusiv utilizarea energiei și a resurselor naturale, pe parcursul duratei de viață a produsului.

(3) Participarea la sistem se face fără a aduce atingere cerințelor de mediu, altor cerințe de reglementare ale Comunității sau dreptului intern aplicabile în diferite faze ale duratei de viață a bunurilor sau serviciilor, după caz.

(4) La aplicarea sistemului trebuie să se respecte prevederile tratatelor, inclusiv principiul de prevenire, cu instrumentele adoptate în conformitate cu acestea și cu politica de mediu a Comunității, așa cum se precizează în programul comunitar de politici și acțiune în domeniul mediului și al dezvoltării durabile (al cincilea program de acțiune) stabilit prin Rezoluția din 1 februarie 1993 (8) și să fie coordonată cu alte modalități de etichetare sau certificare a calității, precum și cu alte sisteme, cum ar fi, în special, Sistemul comunitar de etichetare energetică, stabilit prin Directiva 92/75/CEE și Sistemul pentru agricultura organică stabilit prin Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Eticheta ecologică comunitară poate fi acordată produselor disponibile în Comunitate care respectă cerințele esențiale de mediu menționate la articolul 3 și criteriile pentru eticheta ecologică menționate la articolul 4. Criteriile pentru eticheta ecologică se stabilesc pe grup de produse.

Grupul de produse este reprezentat de bunurile sau serviciile care se folosesc în scopuri similare și care sunt echivalente în ceea ce privește utilizarea și perceperea lor de către consumatori.

(2) Pentru a putea fi inclus în sistem, un grup de produse trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)	să reprezinte un volum de vânzări și de schimburi comerciale semnificativ pe piața internă;

(b)	să aibă, în una sau în mai multe faze ale duratei de viață, un impact important asupra mediului la scară globală sau regională și/sau un impact de ordin general;

(c)

să reprezinte un potențial semnificativ de îmbunătățire a mediului prin alegerea efectuată de cumpărător, precum și un stimulent pentru producători sau prestatorii de servicii, care vor beneficia de avantaje în ceea ce privește concurența prin oferta de produse care să respecte condițiile de acordare a etichetei ecologice;

(d)	o parte importantă din volumul de vânzări să fie orientată spre consumul sau utilizarea finală.

(3) Un grup de produse poate fi subîmpărțit în subgrupe, prezentând adaptarea corespunzătoare a criteriilor de acordare a etichetei ecologice, atunci când caracteristicile produselor necesită acest lucru, precum și în vederea asigurării potențialului optim al etichetei ecologice de îmbunătățire a mediului.

De asemenea, se aplică și criteriile de acordare a etichetei ecologice privind diferite subgrupe ale unui singur grup de produse, figurând în același document de criterii, publicat în conformitate cu articolul 6 alineatul (5).

(4) Eticheta ecologică nu poate fi acordată substanțelor sau preparatelor clasate drept foarte toxice, toxice, dăunătoare mediului, cancerigene, toxice pentru reproducere sau mutagene în conformitate cu Directiva 67/548/CEE a Consiliului (9) sau cu Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) sau bunurilor fabricate prin procedee care pot fi foarte dăunătoare pentru om sau pentru mediu ori care pot dăuna consumatorului în condiții normale de utilizare. (11)

(5) Prezentul regulament nu se aplică produselor alimentare, băuturilor, produselor farmaceutice sau aparaturii medicale, astfel cum sunt definite de Directiva 93/42/CEE a Consiliului, aparatură care se folosește numai în scopuri profesionale sau este prescrisă sau controlată de către personal medical calificat.

Articolul 3

Cerințele de mediu

(1) Eticheta ecologică poate fi acordată numai produselor cu caracteristici care le permit să contribuie semnificativ la îmbunătățirea aspectelor importante de mediu, aspecte legate de obiectivele și principiile stabilite la articolul 1. Aceste aspecte de mediu se identifică în funcție de grila orientativă de evaluare din anexa I și trebuie să îndeplinească cerințele metodologice prevăzute în anexa II.

(2) Se aplică următoarele prevederi:

(a)

pentru a evalua îmbunătățirile comparative se ia în considerare balanța ecologică netă a beneficiilor și obstacolelor de mediu, inclusiv aspectele de sănătate și securitate, asociate cu adaptările efectuate în diferitele faze ale duratei de viață a produselor respective. De asemenea, la evaluare trebuie să se țină seama de posibilele avantaje privind mediul determinate de utilizarea produselor respective;

(b)

aspectele importante de mediu se determină prin identificarea categoriilor de impact asupra mediului la care produsul examinat are o contribuție semnificativă pe parcursul întregii durate de viață și, dintre aceste aspecte, se determină cele pentru care există un potențial de îmbunătățire semnificativ;

(c)	faza de pre-producție din durata de viață a bunurilor include extracția sau producția și prelucrarea materiilor prime și producția de energie. Aceste aspecte trebuie luate în considerare în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic.

Articolul 4

Criteriile pentru eticheta ecologică și cerințe de evaluare și de verificare

(1) Criteriile specifice pentru eticheta ecologică se stabilesc pe grup de produse. Criteriile respective definesc cerințele pentru fiecare aspect important de mediu menționat la articolul 3 pe care un produs trebuie să le îndeplinească pentru a putea primi eticheta ecologică, inclusiv cerințele privind aptitudinea produsului de a răspunde nevoilor consumatorului.

(2) Criteriile trebuie să asigure o bază de selectivitate conform următoarelor principii:

(a)	prospectarea pătrunderii pe piață a unui produs în Comunitate, pe parcursul perioadei de valabilitate a criteriilor, trebuie să permită îmbunătățirea mediului, rezultând din alegerea făcută de consumator;

(b)	la selectarea criteriilor trebuie să se ia în considerare fezabilitatea tehnică și economică a adaptărilor necesare în vederea respectării criteriilor într-o perioadă de timp rezonabilă;

(c)	selectivitatea criteriilor se determină în vederea atingerii unui potențial maxim de îmbunătățire a mediului.

(3) Cerințele pentru evaluarea respectării de către anumite produse a criteriilor pentru eticheta ecologică și pentru verificarea condițiilor de utilizare a etichetei ecologice menționate la articolul 9 alineatul (1) se stabilesc pe grup de produse, împreună cu criteriile de acordare a etichetei ecologice.

(4) Perioada de valabilitate a criteriilor, precum și cerințele de evaluare și de verificare sunt precizate în cadrul fiecărui set de criterii pentru eticheta ecologică pentru fiecare grup de produse.

Revizuirea criteriilor pentru eticheta ecologică și a cerințelor de evaluare și de verificare privind criteriile respective trebuie să se efectueze în timp util, înainte de sfârșitul perioadei de valabilitate a criteriilor specificate pentru fiecare grup de produse și trebuie să se finalizeze cu o propunere de prelungire, de retragere sau de revizuire.

Articolul 5

Planul de lucru

În conformitate cu obiectivele și principiile stabilite la articolul 1, planul de lucru comunitar pentru eticheta ecologică se stabilește de către Comisie, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, după consultarea în prealabil a Comitetului pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene (denumit în continuare CEEUE), prevăzut la articolul 13, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. Planul de lucru trebuie să cuprindă o strategie pentru dezvoltarea sistemului, care va stabili pentru următorii trei ani:

—	obiectivele pentru îmbunătățirea mediului și pătrunderea pe piață pe care o urmărește sistemul;

—	o listă deschisă a grupelor de produse care sunt considerate a fi priorități în acțiunile comunitare;

—	planuri de coordonare și cooperare între sistem și alte sisteme de acordare a etichetei ecologice din statele membre.

Planul de lucru trebuie să țină seama în special de dezvoltarea acțiunilor comune menite să promoveze produsele care au primit eticheta ecologică și să creeze un mecanism pentru schimbul de informații privind grupele de produse existente și viitoare, la nivel național și al Uniunii Europene.

De asemenea, planul de lucru trebuie să prevadă măsuri pentru punerea în aplicare a strategiei și trebuie să cuprindă finanțarea propusă pentru sistem.

Planul de lucru precizează și serviciile la care nu se aplică sistemul, luând în considerare Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului care permite participarea voluntară a organizațiilor la sistemul comunitar de management și audit ecologic (EMAS).

Planul de lucru este revizuit periodic. Prima revizuire a planului de lucru cuprinde un raport privind punerea în aplicare a planurilor de coordonare și cooperare între sistemul comunitar și sistemele naționale de etichetare ecologică.

Articolul 6

Procedurile de stabilire a criteriilor pentru eticheta ecologică

(1) Condițiile de acordare a etichetei ecologice se definesc în funcție de grupul de produse.

Criteriile ecologice specifice fiecărui grup de produse și perioadele de valabilitate aferente se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, în urma consultării CEEUE.

(2) Comisia începe procedura din proprie inițiativă sau la cererea CEEUE. Aceasta acordă un mandat acestui comitet pentru a dezvolta și revizui periodic criteriile pentru eticheta ecologică, precum și cerințele de evaluare și verificare privind criteriile respective, aplicabile grupelor de produse din domeniul de aplicare a prezentului regulament. În mandat se stabilește un termen-limită pentru finalizarea activității.

La elaborarea mandatului, Comisia trebuie să țină seama de:

—	planul de lucru prevăzut la articolul 5;

—	normele metodologice prevăzute în anexa II.

(3) CEEUE elaborează, pe baza mandatului, un proiect de criterii pentru eticheta ecologică privind grupul de produse și cerințele de evaluare și de verificare aferente, conform dispozițiilor articolul 4 și anexei IV, luând în considerare rezultatele studiilor de fezabilitate și de piață, precizările privind durata de viață și analiza privind îmbunătățirea menționată la anexa II.

(4) Comisia este informată cu privire la proiectul de criterii menționate la alineatul (3) și hotărăște dacă mandatul:

—	a fost îndeplinit și dacă proiectul de criterii poate fi înaintat Comitetului de reglementare în conformitate cu articolul 17 sau

—	nu a fost îndeplinit și, în acest caz, CEEUE continuă să lucreze la proiectul de criterii.

(5) Comisia publică criteriile pentru eticheta ecologică, precum și versiunile actualizate, în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (seria L).

Articolul 7

Acordarea etichetei ecologice

(1) Cererile pentru eticheta ecologică pot fi înaintate de către producători, importatori, prestatori de servicii, comercianți și detailiști. Ultimele două categorii pot înainta cererile numai pentru produsele comercializate sub numele propriei mărci.

(2) Cererea poate avea ca obiect un produs comercializat sub unul sau mai multe nume de marcă. Nu este necesară o cerere nouă în cazul modificării unor caracteristici ale produsului care nu afectează respectarea criteriilor. Cu toate acestea, autoritățile competente sunt informate cu privire la modificările importante.

(3) Cererea este prezentată unei autorități competente în conformitate cu următoarele dispoziții:

(a)	în cazul în care produsul provine dintr-un singur stat membru, cererea este prezentată autorității competente din statul membru respectiv;

(b)

în cazul în care un produs provine, sub aceeași formă, din mai multe state membre, cererea poate fi prezentată autorității competente din unul dintre statele membre respective. În astfel de cazuri, autoritatea competentă respectivă consultă autoritățile competente din celelalte state membre la evaluarea cererii;

(c)	în cazul în care un produs provine din afara Comunității, cererea poate fi prezentată autorității competente din oricare stat membru în care produsul a fost sau urmează să fie comercializat.

(4) Autoritatea competentă care primește cererea decide acordarea etichetei după ce:

(a)	verifică dacă produsul respectă criteriile publicate la articolul 6 alineatul (5);

(b)	verifică dacă cererea este în conformitate cu cerințele de evaluare și de verificare și

(c)	consultă autoritățile competente, după caz, în temeiul alineatului (3).

(5) În cazul în care criteriile de acordare a etichetei ecologice impun anumite condiții instalațiilor de producție, aceste condiții trebuie să fie îndeplinite de către toate instalațiile în care este fabricat produsul.

(6) Autoritățile competente recunosc testele și verificările efectuate de către organismele agreate pe baza standardelor seriei EN 45000 sau a standardelor internaționale echivalente. Autoritățile competente colaborează pentru a asigura o punere în aplicare eficientă și coerentă a procedurilor de evaluare și verificare.

Articolul 8

Eticheta ecologică

Forma etichetei ecologice este conformă dispozițiilor din anexa III. Precizările privind informațiile de mediu pentru fiecare grup de produse și cele privind prezentarea informațiilor respective pe eticheta ecologică sunt incluse în criteriile stabilite la articolul 6. În fiecare caz, informațiile sunt clare și inteligibile.

Comisia consultă asociațiile naționale de consumatori reprezentate în comitetul pentru consumatori constituit prin Decizia 95/260/CE a Comisiei (12), înainte de 25 septembrie 2005, pentru a evalua gradul de eficiență cu care eticheta ecologică și informațiile suplimentare răspund nevoilor de informare ale consumatorilor. Pe baza acestei evaluări, Comisia introduce modificările corespunzătoare cu privire la informațiile care urmează să fie incluse în eticheta ecologică, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.

Articolul 9

Condiții de utilizare

(1) Autoritatea competentă încheie un contract cu solicitantul pentru eticheta ecologică privind condițiile de utilizare a etichetei. Aceste condiții cuprind dispozițiile privind retragerea autorizării de utilizare a etichetei. În cazul revizuirii criteriilor etichetei ecologice aplicabile unui anumit produs, autorizația este reexaminată și contractul revizuit sau reziliat, după caz. Contractul trebuie să prevadă faptul că participarea la sistem se face fără a aduce atingere normelor de mediu sau altor norme de reglementare comunitare sau dreptului intern aplicabil în diferitele faze ale duratei de viață a bunurilor sau, după caz, a serviciilor.

În vederea facilitării acestor demersuri se adoptă un contract standard în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17.

(2) Eticheta ecologică nu poate fi folosită și nu se pot face trimiteri la eticheta ecologică în cazul publicității înainte de acordarea etichetei, iar după acordarea etichetei, aceste acțiuni pot avea loc numai pentru produsul care a primit eticheta.

Se interzice publicitatea falsă sau înșelătoare sau utilizarea oricărei etichete sau logo care pot fi confundate cu eticheta ecologică comunitară prevăzută de prezentul regulament.

Articolul 10

Promovarea etichetei ecologice

Statele membre și Comisia, în cooperare cu membrii CEEUE, promovează utilizarea etichetei ecologice comunitare prin acțiuni de sensibilizare a opiniei publice și prin campanii de informare a consumatorilor, producătorilor, comercianților, detailiștilor și a publicului, sprijinind astfel dezvoltarea sistemului.

Pentru a încuraja utilizarea produselor purtând eticheta ecologică, Comisia și celelalte instituții ale Comunității, precum și alte autorități publice la nivel național, fără a aduce atingere dreptului comunitar, trebuie să dea un exemplu precizând cerințele proprii referitoare la produsele respective.

Articolul 11

Alte sisteme de acordare a etichetei ecologice din statele membre

Comisia și statele membre iau măsurile necesare de coordonare între sistemul comunitar și sistemele naționale din statele membre, în special la selectarea grupelor de produse, precum și la dezvoltarea și revizuirea criteriilor la nivel comunitar și național. În acest sens, măsurile de cooperare și coordonare se stabilesc conform procedurii prevăzute la articolul 17, inclusiv, între altele, măsurile preconizate în planul de lucru elaborat în conformitate cu articolul 5.

În cazul în care un produs poartă atât eticheta ecologică comunitară, cât și eticheta națională, aceste două etichete figurează pe produs una lângă cealaltă.

În acest sens, sistemele de acordare a etichetei ecologice din statele membre, existente și nou introduse, continuă să existe alături de sistem.

Articolul 12

Costuri și taxe

Fiecare cerere pentru acordarea unei etichete ecologice este supusă plății unei taxe de evaluare a dosarului cererii respective.

Pentru utilizarea etichetei ecologice solicitantul trebuie să plătească o taxă anuală.

Nivelul taxelor de cerere și al taxelor anuale se stabilește în conformitate cu anexa V și în temeiul procedurii prevăzute la articolul 17.

Articolul 13

Comitetul pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene

Comisia instituie un Comitet pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene (CEEUE), constituit din autoritățile competente menționate la articolul 14 și din forumul consultativ menționat la articolul 15. CEEUE contribuie în special la stabilirea și revizuirea criteriilor pentru eticheta ecologică, precum și a cerințelor de evaluare și de verificare în conformitate cu articolul 6.

Regulamentul de procedură al comitetului respectiv este stabilit de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 și luându-se în considerare principiile procedurale prevăzute la anexa IV.

Articolul 14

Autoritățile competente

(1) Fiecare stat membru se asigură că autoritatea sau autoritățile (denumite în continuare autoritatea competentă sau autoritățile competente) răspunzătoare de realizarea sarcinilor prevăzute de prezentul regulament este/sunt desemnate și funcționale. În cazul în care se desemnează mai multe autorități competente, statul membru stabilește competențele autorităților respective, precum și cerințele de coordonare aplicabile acestora.

(2) Statele membre se asigură că:

(a)	reprezentarea autorităților competente garantează independența și neutralitatea acestora;

(b)	regulamentul de procedură al autorităților competente asigură implicarea activă a tuturor părților interesate și nivelul de transparență adecvat la nivel național;

(c)	autoritățile competente aplică, în mod corect, dispozițiile prezentului regulament.

Articolul 15

Forumul consultativ

Comisia se asigură că, în desfășurarea activităților sale, CEEUE garantează, pentru fiecare grup de produse, o participare echilibrată a tuturor părților interesate de grupul de produse respectiv, cum ar fi reprezentanți ai industriei și prestatori de servicii, inclusiv IMM-uri, corporații și organizații ale acestora, sindicate, comercianți, detailiști, importatori, grupuri de protecție a mediului și organizații ale consumatorilor. Toate părțile se întâlnesc în cadrul forumului consultativ. Regulamentul de procedură al forumului este stabilit de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.

Articolul 16

Adaptarea la progresul tehnic

Anexele la prezentul regulament pot fi adaptate la progresul tehnic, determinat în special de activitățile internaționale de standardizare relevante, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.

Articolul 17

Procedura Comitetului

(1) Comisia este sprijinită de un comitet.

(2) În cazul în care se fac trimiteri la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 18

Încălcarea dispozițiilor

Statele membre iau măsurile legislative și administrative corespunzătoare în cazul în care nu se respectă dispozițiile prezentului regulament și comunică măsurile respective Comisiei.

Articolul 19

Dispoziții tranzitorii

Regulamentul (CEE) nr. 880/92 se abrogă. Cu toate acestea, acesta continuă să se aplice pentru contractele încheiate în temeiul articolului 12 alineatul (1). Deciziile adoptate în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 880/92 rămân în vigoare până la revizuirea sau expirarea lor.

Articolul 20

Revizuirea

Comisia revizuiește sistemul din perspectiva experienței dobândite în urma aplicării acestuia, până la data de 24 septembrie 2005.

Comisia face propuneri de modificare a prezentului regulament.

Articolul 21

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 iulie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

J. GLAVANY

(1) JO C 114, 12.4.1997, p. 9 și

JO C 64, 6.3.1999, p. 14.

(2) JO C 296, 29.9.1997, p. 77.

(3) Avizul Parlamentului European din 13 mai 1998 (JO C 167, 1.6.1998, p. 118), confirmat în 6 mai 1999, Poziția comună a Consiliului din 11 noiembrie 1999 (JO C 25, 28.1.2000, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 15 martie 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial), Decizia Consiliului din 29 iunie 2000.

(4) JO L 99, 11.4.1992, p. 1.

(5) JO L 297, 13.10.1992, p. 16.

(6) JO L 198, 22.7.1991, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1804/1999 (JO L 222, 24.8.1999, p. 1).

(8) JO C 138, 17.5.1993, p. 1.

(9) JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 199, 30.7.1999, p. 57).

(10) JO L 200, 30.7.1999, p. 1.

(11) JO L 169, 12.7.1993, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 331, 7.12.1998, p. 1).

(12) JO L 162, 13.7.1995, p. 37.

ANEXA I

ANEXA II

NORME METODOLOGICE PENTRU STABILIREA CRITERIILOR PENTRU ETICHETA ECOLOGICĂ

Introducere

Procesul de identificare și selectare a aspectelor de mediu importante, precum și stabilirea criteriilor pentru eticheta ecologică cuprind următoarele etape:

—	studiu de fezabilitate și de piață;

—	aspecte legate de durata de viață;

—	analiza îmbunătățirii;

—	propuneri de criterii.

Studiu de fezabilitate și de piață

Studiul de fezabilitate și de piață ia în considerare diferitele tipuri de grupe de produse în cauză care se găsesc pe piața Comunității, cantitățile produse sau furnizate, importate și vândute și structura piețelor din statele membre. De asemenea, se ia în considerare comerțul intern și extern.

Se evaluează, de asemenea, percepția consumatorilor, diferențele funcționale între tipurile de produse și necesitatea definirii subgrupelor.

Aspecte legate de durata de viață (EDV)

Aspectele de mediu importante pentru care trebuie să se elaboreze criterii se definesc cu ajutorul duratei de viață, în conformitate cu metodele și standardele internaționale recunoscute. După caz, se iau în considerare principiile prevăzute de standardele EN ISO 14040 și ISO 14024.

Analiza îmbunătățirii

Considerațiile privind îmbunătățirea iau în considerare în special următoarele aspecte:

—	potențialul teoretic de îmbunătățire a mediului corelat cu posibilele schimbări care intervin în structura pieței. Această analiză se bazează pe evaluarea îmbunătățirii cu ajutorul aspectelor legate de durata de viață;

—	fezabilitatea tehnică, industrială și economică, precum și modificările pieței;

—	atitudinea, percepția și preferințele consumatorilor, care pot influența eficiența etichetei ecologice.

Propuneri de criterii

Propunerile finale de criterii ecologice vor lua în considerare aspectele de mediu relevante privind grupul de produse.

ANEXA III

DESCRIEREA ETICHETEI ECOLOGICE

Forma etichetei ecologice

Eticheta ecologică se acordă produselor care respectă criteriile privind toate aspectele de mediu importante. Aceasta va cuprinde informații pentru consumatori în conformitate cu articolul 8 și cu schema următoare.

Eticheta este alcătuită din două părți: cadrele 1 și 2, după cum urmează:

Cadrul 2 conține informații privind motivele de acordare a etichetei ecologice. Aceste informații trebuie să urmărească cel puțin unul și cel mult trei tipuri de impact asupra mediului. Informațiile sunt prezentate sub forma unui scurt text descriptiv.

Exemplu:

*	poluare redusă a aerului
*	consum redus de energie
*	toxicitate redusă

Cadrele 1 și 2 se folosesc împreună atunci când este posibil, dar dacă spațiul este limitat, în cazul bunurilor de dimensiuni mici, rubrica 2 poate fi omisă în anumite cazuri, cu condiția ca eticheta completă să fie folosită în alte situații privind același bun. De exemplu, pe produs ca atare se poate folosi numai cadrul 1, dacă eticheta completă este prezentă pe ambalaj, broșuri informative sau alte materiale de la punctele de vânzare.

ANEXA IV

PRINCIPII PROCEDURALE PENTRU STABILIREA CRITERIILOR DE ACORDARE A ETICHETEI ECOLOGICE

La elaborarea criteriilor de acordare a etichetei ecologice și a cerințelor de evaluare și de verificare privind criteriile respective se aplică următoarele principii:

1. Participarea părților interesate

(a)	În vederea elaborării criteriilor etichetei ecologice pentru fiecare grup de produse se constituie în cadrul CEEUE un grup de lucru ad-hoc specific alcătuit din părțile interesate menționate la articolul 15 și din autoritățile competente menționate la articolul 14.

(b)

Părțile interesate participă la procesul de identificare și selectare a aspectelor de mediu importante, în special în următoarele etape:

(i)	studiul de fezabilitate și de piață;

(ii)	aspecte legate de durata de viață;

(iii)

analiza îmbunătățirii;

(iv)	propuneri de criterii.

Se depun toate eforturile necesare în vederea realizării unui consens pe parcursul acestei proceduri, urmărindu-se atingerea unor niveluri cât mai ridicate de protecție a mediului.

Înainte de întâlnirea grupului de lucru ad-hoc, se redactează și se distribuie participanților, în timp util, un document de lucru cuprinzând pe scurt principalele concluzii din fiecare fază.

2. Consultare deschisă și transparență

(a)	Se redactează și se publică un raport final cu principalele rezultate. Documentele interimare conținând rezultatele diferitelor faze de lucru sunt puse la dispoziția persoanelor interesate, iar observațiile privind aceste documente se iau în considerare.

(b)

Se organizează o consultare deschisă privind conținutul raportului. Este prevăzută o perioadă de cel puțin 60 de zile pentru trimiterea observațiilor privind proiectul de criterii înainte de comunicarea lui la Comitet, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17. Se iau în considerare toate observațiile primite. La cerere, se pot oferi informații privind răspunsul dat în urma observațiilor.

(c)	Raportul cuprinde o dare de seamă de sinteză și anexe cu calculele detaliate de inventar.

3. Confidențialitate

Se asigură protecția informațiilor confidențiale furnizate de persoane, organizații publice, companii private, grupuri de interese, părți interesate sau alte surse.

ANEXA V

TAXE

1. Taxe de cerere

Cererile pentru acordarea etichetei ecologice sunt supuse plății unei taxe pentru costurile legate de evaluarea dosarului. Se stabilește o taxă minimă și o taxă maximă.

În cazul IMM-urilor (1), al producătorilor și al prestatorilor de servicii din țările în curs de dezvoltare, taxa de cerere beneficiază de o reducere de cel puțin 25 %.

2. Taxe anuale

Fiecare solicitant care a primit eticheta ecologică va plăti autorității competente care a acordat eticheta o taxă anuală pentru utilizarea acesteia.

Perioada acoperită de taxă începe la data acordării etichetei ecologice solicitantului.

Taxa anuală se calculează în funcție de volumul anual de vânzări pe teritoriul Comunității realizat de produsul purtând eticheta ecologică. Se stabilește o taxă minimă și o taxă maximă.

În cazul IMM-urilor (1), al producătorilor și al prestatorilor de servicii din țările în curs de dezvoltare, taxa anuală beneficiază de o reducere de cel puțin 25 %.

Solicitanții care au primit deja certificări în temeiul EMAS sau ISO 14001 pot primi reduceri suplimentare ale taxei anuale.

După caz, se port acorda și alte reduceri de taxe, în temeiul articolului 17.

3. Costuri pentru testare și verificare

Taxa de cerere și taxa anuală nu includ costuri pentru testare sau verificare necesare pentru produsele care fac obiectul cererii. Solicitanții plătesc costurile aferente testărilor și verificărilor.

La elaborarea cerințelor de evaluare și verificare trebuie să se respecte obiectivul de menținere a costurilor la o valoare minimă strictă. Acest lucru este foarte important pentru a facilita participarea IMM-urilor la sistemul comunitar de acordare a etichetei ecologice, contribuind astfel la o mai bună difuzare a sistemului.

(1) IMM-urile definite în Recomandarea 96/280/CE a Comisiei (JO L 107, 30.4.1996, p. 4).

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

108

32000R2037

L 244/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2037/2000 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 29 iunie 2000

privind substanțele care diminuează stratul de ozon

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea prezentată de Comisie (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (3) și în temeiul textului comun aprobat de Comitetul de conciliere la 5 mai 2000,

întrucât:

(1)

Se știe că emisiile permanente, la nivelurile actuale, de substanțe care diminuează stratul de ozon continuă să îl afecteze în mod serios. Diminuarea stratului de ozon în emisfera sudică a ajuns în anul 1998 la cote fără precedent. În trei din ultimele patru primăveri, s-a constatat o gravă afectare diminuare a stratului de ozon la nivelul regiunii arctice. Radiațiile UV-B, crescute ca urmare a diminuării stratului de ozon, reprezintă o amenințare serioasă pentru sănătatea umană și pentru mediu. Este prin urmare necesar să se ia măsuri suplimentare în scopul protejării sănătății oamenilor și a mediului împotriva efectelor negative ale acestor emisii.

(2)

Conștientă de responsabilitățile sale în materie de mediu și comerț, Comunitatea, în temeiul Deciziei 88/540/CEE (4), a devenit parte la Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon și la Protocolul de la Montreal privind substanțele care diminuează stratul de ozon, astfel cum a fost modificat de părțile la protocol cu ocazia celei de-a doua reuniuni, de la Londra, și a celei de-a patra reuniuni de la Copenhaga.

(3)	Măsurile suplimentare pentru protecția stratului de ozon au fost adoptate de către părțile la Protocolul de la Montreal în cursul celei de-a șaptea reuniuni, de la Viena în decembrie 1995, și a celei de-a noua reuniuni, de la Montreal în septembrie 1997, reuniuni la care Comunitatea a participat.

(4)

Se impune întreprinderea unor acțiuni la nivelul Comunității pentru respectarea obligațiilor ce revin Comunității în temeiul Convenției de la Viena și al ultimelor amendamente și modificări la Protocolul de la Montreal, în special cu privire la eliminarea producerii și introducerii pe piața comunitară a bromurii de metil și stabilirea unui sistem de acordare a licențelor nu numai pentru import, ci și pentru exportul de substanțe care diminuează stratul de ozon.

(5)

Dată fiind apariția mai devreme decât se anticipa a unor tehnologii alternative la substanțele care diminuează stratul de ozon, este necesară în anumite cazuri introducerea de măsuri de reglementare mai stricte decât cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 3093/94 al Consiliului din 15 decembrie 1994 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (5) și decât cele prevăzute de Protocolul de la Montreal.

(6)	Regulamentul (CE) nr. 3093/94 trebuie substanțial modificat. O revizuire completă a respectivului regulament este în interesul clarității și al transparenței legale.

(7)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 3093/94, producția de clorofluorocarburi, alte clorofluorocarburi complet halogenate, haloni, tetraclorură de carbon, 1,1,1,-tricloretan și hidrobromofluorocarburi a fost interzisă. Producția acestor substanțe reglementate este interzisă, cu excepția derogărilor pentru utilizări esențiale și pentru a satisface nevoile interne fundamentale ale părților, care acționează în baza articolul 5 din Protocolul de la Montreal. Se consideră în continuare necesară interzicerea treptată a introducerii pe piață și a utilizării de substanțe și de produse și echipamente care conțin astfel de substanțe.

(8)	După data eliminării substanțelor reglementate, în anumite condiții, Comisia poate stabili derogări pentru utilizări esențiale, în condiții specifice.

(9)

Creșterea numărului de tehnologii alternative la bromura de metil ar trebui să se reflecte în reducerea substanțială a producției și consumului acestei substanțe, în sensul aplicării în avans a prevederilor Protocolului de la Montreal. Producția și consumul de bromură de metil trebuie interzise, cu excepția derogărilor pentru utilizări esențiale stabilite la nivelul Comunității în baza criteriilor stabilite de Protocolul de la Montreal. De asemenea, se va reglementa utilizarea bromurii de metil pentru aplicații de carantină și pre-expediție. Astfel de utilizări nu trebuie să depășească nivelurile actuale și trebuie reduse ca urmare a progresului tehnologic și în conformitate cu evoluția Protocolului de la Montreal.

(10)

Regulamentul (CE) nr. 3093/94 prevede o serie de măsuri de reglementare a producției tuturor celorlalte substanțe care diminuează stratul de ozon, însă nu prevede măsuri de reglementare a producției de hidroclorofluorocarburi. Este necesară introducerea de astfel de dispoziții pentru ca hidroclorofluorocarburile să nu continue să fie utilizate în cazul în care există produși care nu pun în pericol stratul de ozon. Toate părțile la Protocolul de la Montreal trebuie să introducă măsuri de reglementare a producției de hidroclorofluorocarburi. Înghețarea producției de hidroclorofluorocarburi trebuie să reflecte necesitatea și determinarea Comisiei de a juca un rol hotărâtor în respectarea prevederilor Protocolului. Cantitățile produse trebuie adaptate la reducerile avute în vedere la introducerea pe piața Comunității a hidroclorofluorocarburilor, precum și la scăderea cererii mondiale, ca o consecință a reducerilor consumului de hidroclorofluorocarburi, astfel cum prevede Protocolul.

(11)

Articolul 2F alineatul (7) din Protocolul de la Montreal solicită părților să ia măsuri pentru a se asigura că utilizarea de hidroclorofluorocarburi este limitată la acele operațiuni pentru care nu există substanțe sau tehnologii alternative mai bine adaptate la mediu. Având în vedere existența unor tehnologii alternative, introducerea pe piață și utilizarea hidroclorofluorocarburilor și a produselor care conțin hidroclorofluorocarburi poate fi limitată și mai mult. Decizia VI/13 a reuniunii părților la Protocolul de la Montreal prevede că evaluarea alternativelor la hidroclorofluorocarburi trebuie să ia în considerare factori cum ar fi potențialul de diminuare a ozonului, eficiența energetică, gradul de inflamabilitate, gradul de toxicitate, potențialul de încălzire generală a planetei, precum și impactul posibilelor efecte ale utilizării și eliminarea treptată a clorofluorocarburilor și halonilor. Controlul hidroclorofluorocarburilor în temeiul Protocolului de la Montreal va trebui sporit considerabil, pentru a proteja stratul de ozon și pentru a reflecta existența produșilor de înlocuire.

(12)

Cotele pentru introducerea în circulație pe piața Comunității a substanțelor reglementate vor fi alocate doar pentru utilizări limitate ale substanțelor reglementate. Se interzice importul substanțelor reglementate și produse care conțin substanțe reglementate provenind din state care nu sunt parte la Protocolul de la Montreal.

(13)	Sistemul de acordare a licenței pentru substanțele reglementate va fi extins pentru a include licențele de export pentru substanțe reglementate, în scopul monitorizării comerțului cu substanțe care diminuează stratul de ozon și pentru a permite schimbul de informații între părți.

(14)	Sunt necesare dispoziții pentru substanțele reglementate recuperate și pentru prevenirea emisiilor fugitive de substanțe reglementate.

(15)	Protocolul de la Montreal prevede obligativitatea raportării datelor cu privire la comerțul cu substanțe care diminuează stratul de ozon. În consecință, producătorii, importatorii și exportatorii de substanțe controlate sunt obligați să comunice rapoarte anuale.

(16)	Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999, de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare ale Comisiei (6).

(17)

Decizia X/8 adoptată la cea de-a zecea reuniune a părților la Protocolul de la Montreal încurajează părțile ca, în funcție de caz, să stabilească măsuri ferme de descurajare a producției și introducerii pe piață de noi substanțe care diminuează stratul de ozon, în special pentru bromoclorometan. În acest scop, se impune stabilirea unui mecanism care să prevadă noile substanțe care trebuie să intre sub incidența prezentului regulament. Producția, importul, introducerea pe piață și utilizarea bromoclorometanului trebuie interzise.

(18)

Trecerea la tehnologii noi sau la produse alternative, datorită eliminării treptate a producției și utilizării de substanțe reglementate, ar putea crea o serie de probleme, mai ales întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Ca urmare, statele membre trebuie să ia în considerare forme adecvate de sprijin, pentru a da posibilitatea IMM-urilor să opereze schimbările necesare,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament se aplică producției, importului, exportului, introducerii pe piață, utilizării, recuperării, reciclării, regenerării și distrugerii clorofluorocarburilor, a altor clorofluorocarburi complet halogenate, halonilor, tetraclorurii de carbon, 1,1,1,-tricloretanului, bromurii de metil, hidrobromofluorocarburilor și hidroclorofluorcarburilor, precum și la raportarea de date cu privire la aceste substanțe și la importul, exportul, introducerea pe piață și utilizarea produselor și echipamentelor care conțin astfel de substanțe.

Prezentul regulament se aplică, de asemenea, producției, importului, introducerii pe piață și utilizării substanțelor înscrise în anexa II.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

—	„protocol” înseamnă Protocolul de la Montreal din 1987 privind substanțele care diminuează stratul de ozon, astfel cum a fost modificat ulterior;

—	„parte” înseamnă orice parte la protocol;

—	„stat care nu este parte la protocol” înseamnă orice stat sau organizație de integrare economică regională care, cu referire la o anumită substanță reglementată, nu a acceptat obligativitatea prevederilor din protocol referitoare la respectiva substanță;

—

„substanțe reglementate” înseamnă clorofluorocarburi, alte clorofluorcarburi complet halogenate, haloni, tetraclorură de carbon, 1,1,1–tricloretan, bromură de metil, hidrobromofluorocarburi și hidroclorofluorocarburi, în stare pură sau în amestec, nou produse, recuperate, reciclate sau regenerate. Prezenta definiție nu include substanțele reglementate prezente într-un produs, altul decât containerele de transport și depozitare, și nici cantitățile infime din orice substanță reglementată rezultată din producția accidentală sau secundară survenită pe parcursul procesului de fabricație, din intermediarii de sinteză care nu au intrat în reacție sau din utilizarea ca agent de prelucrare prezent în substanțele chimice sub forma unor urme de impurități, sau care sunt emise în cursul fabricării sau manevrării produsului;

—	„clorofluorocarburi” (CFC) înseamnă substanțele reglementate înscrise în anexa I Grupa I, inclusiv izomerii acestora;

—	„alte clorofluorocarburi complet halogenate” înseamnă substanțele reglementate înscrise în anexa I Grupa II, inclusiv izomerii acestora;

—	„haloni” înseamnă substanțele reglementate înscrise în anexa I Grupa III, inclusiv izomerii acestora;

—	„tetraclorură de carbon” înseamnă substanța reglementată înscrisă în anexa I Grupa IV;

—	„1,1,1-tricloretan” înseamnă substanța reglementată înscrisă în anexa I Grupa V;

—	„bromura de metil” înseamnă substanța reglementată înscrisă în anexa I Grupa VI;

—	„hidrobromofluorocarburi” înseamnă substanțele reglementate înscrise în anexa I Grupa VII, inclusiv izomerii acestora;

—	„hidroclorofluorocarburi” (HCFC) înseamnă substanțele reglementate înscrise în anexa I Grupa VIII, inclusiv izomerii acestora;

—

„substanțe noi” înseamnă substanțele enumerate în lista de la anexa II. Prezenta definiție se referă la aceste substanțe, prezente în stare pură sau în amestec, nou produse, recuperate, reciclate sau regenerate. Prezenta definiție nu include substanțele prezente într-un produs altul decât containerele folosite la transportul și depozitarea respectivelor substanțe și nici cantitățile infime din orice substanță nouă care rezultă din producerea accidentală sau secundară survenită pe parcursul procesului de fabricație sau din intermediarii de sinteză care nu au intrat în reacție;

—	„intermediari de sinteză” înseamnă orice substanță reglementată sau substanță nouă care suferă transformări chimice în cadrul unui proces prin care compoziția lor originală este integral convertită și ale căror emisii sunt neglijabile;

—

„agent de proces” înseamnă substanțele reglementate folosite ca agenți de prelucrare chimică în aplicațiile specificate în lista de la anexa VI, in instalațiile existente la 1 septembrie 1997, și în cazul cărora emisiile sunt neglijabile. În funcție de aceste criterii și în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2), Comisia stabilește o listă de utilizatori autorizați să folosească substanțe reglementate ca agenți de proces, specificând nivelurile maxime de emisii pentru fiecare din respectivii utilizatori. În conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2), Comisia poate modifica anexa VI și lista utilizatorilor menționată mai sus în funcție de noi informații sau de evoluția tehnologiei, inclusiv în funcție de revizuirile menționate în Decizia X/14 adoptată la reuniunea părților la protocol;

—	„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică substanțe reglementate în interiorul Comunității;

—

„producție” înseamnă cantitatea de substanțe reglementate produsă, din care se scade cantitatea distrusă prin tehnologiile aprobate de părți și cantitatea folosită în întregime ca intermediar de reacție sau ca agent de proces în fabricarea altor chimicale. Cantitățile recuperate, reciclate sau regenerate nu trebuie să fie considerate „producție”;

—	„potențialul de diminuare a stratului de ozon” înseamnă cifra specificată în coloana trei a anexei I și care reprezintă efectul potențial al fiecărei substanțe reglementate asupra stratului de ozon;

—	„nivel calculat” înseamnă cantitatea determinată prin înmulțirea fiecărei cantități de substanță controlată cu potențialul acesteia de diminuare a ozonului și prin adunarea rezultatelor, pentru fiecare grupă de substanțe reglementate din anexa I în parte;

—

„raționalizare industrială” înseamnă transferul integral sau parțial de la un producător la altul al nivelului de producție calculat, fie între părți, fie în cadrul unui stat membru, în scopul de a optimiza eficiența economică sau pentru a putea reacționa la o scădere anticipată a ofertei ca rezultat al închiderii capacității de producție;

—	„introducere pe piață” înseamnă oferta sau punerea la dispoziția terților, gratuit sau cu titlu oneros, a unor substanțe reglementate sau a unor produse conținând substanțe reglementate de prezentul regulament;

—	„utilizare” înseamnă utilizarea de substanțe reglementate în producție sau pentru întreținere, în special realimentare, de produse sau echipamente, sau în alte activități decât cele în care aceste substanțe sunt folosite ca intermediari de sinteză sau ca agenți de proces;

—

„sisteme reversibile pentru aer condiționat/pompe de căldură” înseamnă o combinație de piese care conțin agent frigorific, interconectate pentru a constitui un circuit închis de refrigerare în care circulația agentului frigorific permite extragerea sau eliberarea de căldură (de exemplu, răcire, încălzire), procese reversibile datorită faptului că evaporatoarele și condensoarele sunt concepute pentru a fi interschimbabile;

—	„perfecționare activă” înseamnă procedura prevăzută la articolul 114 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (7);

—	„recuperare” înseamnă colectarea și depozitarea substanțelor reglementate, de exemplu din mașini, echipamente sau containere pe durata lucrărilor de întreținere sau înainte de eliminare;

—	„reciclare” înseamnă reutilizarea unei substanțe reglementate recuperate după un proces de curățire primar, ca de exemplu filtrarea și uscarea. Pentru agenți frigorifici, reciclarea implică în mod normal reintroducerea la loc în dispozitivul respectiv și este adesea efectuată la fața locului;

—

„regenerare” înseamnă reprelucrarea și îmbunătățirea parametrilor unei substanțe reglementate recuperate, prin intermediul unor procese de filtrare, uscare, distilare și tratare chimică, menite a restitui respectivei substanțe o serie de caracteristici funcționale precis determinate și care adesea implică prelucrarea în altă parte, într-o instalație centrală;

—

„utilizator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică implicată în producerea, în reciclarea în vederea introducerii pe piață sau în utilizarea substanțelor reglementate în scop industrial sau comercial în interiorul Comunității, care pune în circulație în cadrul Comunității astfel de substanțe provenite din import sau care exportă astfel de substanțe din Comunitate în scopuri industriale sau comerciale.

CAPITOLUL II

ETAPELE DE ELIMINARE

Articolul 3

Controlul producerii de substanțe controlate

(1) Sub rezerva prevederilor alineatelor (5)-(10), se interzice producția următoarelor substanțe:

(a)	clorofluorcarburi;

(b)	alte clorofluorcarburi complet halogenate;

(c)

haloni;

(d)	tetraclorură de carbon;

(e)	1,1,1-tricloretan;

(f)	hidrobromofluorocarburi.

Ținând seama de propunerile făcute de statele membre și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), Comisia aplică criteriile stabilite de Decizia IV/25 a părților la Protocol pentru a determina în fiecare an utilizările esențiale pentru care pot fi permise producția și importul, în Comunitate, a substanțelor reglementate menționate la primul paragraf, precum și care utilizatori pot beneficia de aceste utilizări esențiale. În aceste cazuri, producția și importul sunt permise numai în cazul în care altă parte nu poate oferi alternative adecvate sau cantități reciclate/regenerate din substanțele reglementate menționate la primul paragraf.

(2)

(i)

Sub rezerva prevederilor alineatelor (5)-(10), fiecare producător se asigură că:

(a)	nivelul calculat al producției proprii de bromură de metil pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 1999 și pentru fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 75 % din nivelul calculat pentru producția proprie de bromură de metil din anul 1991;

(b)	nivelul calculat al producției proprii de bromură de metil pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2001 și pentru fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 40 % din nivelul calculat pentru producția proprie de bromură de metil din anul 1991;

(c)	nivelul calculat al producției proprii de bromură de metil pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2003 și pentru fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 25 % din nivelul calculat pentru producția proprie de bromură de metil din anul 1991;

(d)	producția de bromură de metil nu continuă după 31 decembrie 2004.

Nivelurile calculate menționate la litera (a), (b), (c) și (d) nu includ cantitatea de bromură de metil produsă pentru operațiuni de carantină și pre-expediție;

(ii)

ținând seama de propunerile făcute de statele membre și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), Comisia aplică criteriile enunțate în Decizia IX/6 a părților la Protocol, precum și orice alt criteriu relevant stabilit prin acordul părților pentru a determina în fiecare an utilizările critice pentru care pot fi permise, după 31 decembrie 2004, producția și importul în Comunitate de bromură de metil, cantitățile și utilizările care vor fi autorizate, precum și utilizatori care pot beneficia de aceste derogări excepționale. În aceste cazuri, producția și importul sunt autorizate numai în cazul în care altă parte nu poate oferi alternative adecvate sau cantități reciclate sau regenerate de bromură de metil.

În caz de urgență, atunci când proliferarea unor paraziți sau boli impune acest lucru, la solicitarea autorităților competente ale unui stat membru, Comisia poate autoriza utilizarea temporară a bromurii de metil. O astfel de autorizație este valabilă pentru o perioadă de maximum 120 de zile și în cantitate de maximum 20 de tone.

(3) Sub rezerva prevederilor alineatelor (8), (9) și (10), fiecare producător se asigură că:

(a)	nivelul calculat al producției proprii de hidroclorofluorocarburi pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2000 și pentru fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește nivelul calculat pentru producția proprie de hidroclorofluorocarburi din anul 1997;

(b)	nivelul calculat al producției proprii de hidroclorofluorocarburi pentru perioada 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008 și pentru fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 35 % din nivelul calculat pentru producția proprie de hidroclorofluorocarburi din anul 1997;

(c)	nivelul calculat al producției proprii de hidroclorofluorocarburi pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2014 și pentru fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 20 % din nivelul calculat pentru producția proprie de hidroclorofluorocarburi din anul 1997;

(d)	nivelul calculat al producției proprii de hidroclorofluorocarburi pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 decembrie 2020 și pentru fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 15 % din nivelul calculat pentru producția proprie de hidroclorofluorocarburi din anul 1997;

(e)	producția de hidroclorofluorocarburi este interzisă după 31 decembrie 2025.

Înainte de 31 decembrie 2002, Comisia revizuiește nivelul producției de hidroclorofluorocarburi pentru a determina:

—	dacă trebuie propusă interzicerea producției mai devreme de anul 2008 și/sau

—	dacă trebuie propusă modificarea nivelurilor de producție prevăzute la literele (b), (c) și (d).

Această revizuire ia în considerare evoluția mondială a consumului de hidroclorofluorocarburi, exporturile de hidroclorofluorocarburi din Comunitate și din alte țări OECD, disponibilitățile tehnice sau economice ale unor tehnologii sau substanțe alternative, precum și alte evoluții internaționale relevante în temeiul protocolului.

(4) Comisia emite licențe acelor utilizatori identificați, în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf și cu alineatul (2) pct. (ii) și îi înștiințează în legătură cu utilizările pentru care sunt autorizați, precum și în legătură cu tipul și cantitățile de substanțe pe care sunt autorizați să le utilizeze.

(5) Autoritatea competentă a unui stat membru poate autoriza un producător ale cărui instalații de producție relevante se află pe teritoriul respectivului stat membru să producă substanțele reglementate stabilite la alineatele (1) și (2), pentru a satisface cererea care a primit licență în conformitate cu alineatul (4). Autoritatea competentă a statului membru respectiv înștiințează din timp Comisia asupra intenției de a elibera o astfel de autorizație.

(6) Autoritatea competentă a unui stat membru pe teritoriul căruia se află instalațiile de producție relevante ale unui anumit producător poate autoriza producătorul în cauză să depășească nivelurile de producție calculate stabilite la alineatele (1) și (2) pentru a satisface cerințele interne de bază ale părților care acționează în temeiul articolului 5 din protocol, cu condiția ca nivelurile de producție suplimentare ale respectivului stat membru să nu depășească pentru perioada în cauză, pe cele permise pentru acel scop de articolele 2A, 2E și 2H din protocol. Autoritatea competentă a respectivului stat membru înștiințează din timp Comisia asupra intenției de a elibera o astfel de autorizație.

(7) În măsura în care protocolul o permite, autoritatea competentă a unui stat membru pe teritoriul căruia se află instalațiile de producție relevante ale unui anumit producător poate autoriza producătorul în cauză să depășească nivelurile de producție calculate stabilite la alineatele (1) și (2) pentru a satisface, la cererea altor părți, orice utilizare critică sau esențială a acestora. Autoritatea competentă a respectivului stat membru înștiințează din timp Comisia asupra intenției de a elibera o astfel de autorizație.

(8) În măsura în care protocolul o permite, autoritatea competentă a unui stat membru pe teritoriul căruia se află instalațiile de producție relevante ale unui anumit producător poate autoriza producătorul în cauză să depășească nivelurile de producție calculate stabilite la alineatele (1)-(7) din motive de raționalizare industrială în cadrul respectivului stat membru, cu condiția ca nivelurile de producție calculate pentru respectivul stat membru să nu depășească totalul nivelurilor de producție calculate pentru producătorii interni ai acestuia pentru perioada în cauză, în conformitate cu alineatele (1)-(7). Autoritatea competentă a respectivului stat membru înștiințează din timp Comisia asupra intenției de a elibera o astfel de autorizație.

(9) În măsura în care protocolul o permite și cu acordul autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se află instalațiile de producție relevante ale unui anumit producător, Comisia poate autoriza producătorul în cauză să depășească nivelurile de producție calculate stabilite la alineatele (1)-(8) din motive de raționalizare industrială între statele membre, cu condiția ca suma nivelurilor de producție calculate pentru statele membre implicate să nu depășească totalul nivelurilor de producție calculate pentru producătorii interni ai acestora pentru perioada în cauză, în conformitate cu alineatele (1)-(8). De asemenea, într-un astfel de caz este necesar și acordul autorității competente din statul membru în care se intenționează o reducere a producției.

(10) În măsura în care protocolul o permite și cu acordul autorității competente a unui stat membru pe teritoriul căruia se află instalațiile de producție relevante ale unui anumit producător, precum și cu aprobarea guvernului unei terțe părți implicate, Comisia poate autoriza producătorul în cauză să adauge la nivelurile de producție calculate stabilite la alineatul (1) - (9) nivelurile calculate alocate unui producător aparținând unei părți terțe, în temeiul protocolului și a legislației interne a producătorului în cauză, din motive de raționalizare industrială cu o terță parte, cu condiția ca totalul nivelurilor de producție calculate pentru cei doi producători să nu depășească suma dintre nivelurile de producție calculate alocate producătorului comunitar în temeiul articolului 1 - (9) și nivelurile de producție calculate alocate producătorului terț în temeiul protocolului și a legislației interne aplicabile.

Articolul 4

Controlul introducerii pe piață și utilizării de substanțe reglementate

(1) Sub rezerva prevederilor alineatelor (4) și (5), se interzice introducerea pe piață și utilizarea următoarelor substanțe:

(a)	clorofluorcarburi;

(b)	alte clorofluorcarburi complet halogenate;

(c)

haloni;

(d)	tetraclorură de carbon;

(e)	1,1,1-tricloretan și

(f)	hidrobromofluorocarburi.

La cererea autorității competente a unui stat membru și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), Comisia poate autoriza o derogare temporară autorizând utilizarea de clorofluorocarburi până la 31 decembrie 2004 în dispozitivele închise ermetic, destinate implantării în corpul uman, cu scopul de a furniza doze determinate de medicamente și, până la 31 decembrie 2008, în aplicațiile militare existente pentru care se poate demonstra că, pentru o anumită utilizare, nu există sau nu se poate recurge, din punct de vedere economic sau tehnic, la substanțe sau tehnologii alternative fezabile.

(2)

(i)

Sub rezerva prevederilor alineatelor (4) și (5), fiecare producător și importator se asigură că:

(a)

nivelul calculat de bromură de metil introdusă pe piață sau utilizată în scopuri proprii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 1999 și în fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 75 % din nivelul calculat de bromură de metil introdusă pe piață sau utilizată în scopuri proprii în anul 1991;

(b)

nivelul calculat de bromură de metil introdusă pe piață sau utilizată în scopuri proprii în perioada 1 ianuarie 2001 – 31 decembrie 2001 și în fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 40 % din nivelul calculat de bromură de metil introdusă pe piață sau utilizată în scopuri proprii în anul 1991;

(c)

nivelul calculat de bromură de metil introdusă pe piață sau utilizată în scopuri proprii în perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2003 și în fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 75 % din nivelul calculat de bromură de metil introdusă pe piață sau utilizată în scopuri proprii în anul 1991;

(d)	introducerea pe piață sau utilizarea în scopuri proprii a bromurii de metil este interzisă după 31 decembrie 2004.

În măsura în care protocolul o permite, la cererea autorității competente a unui stat membru și în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2), Comisia poate ajusta nivelul calculat de bromură de metil menționat la articolul 3 alineatul (2) punctul (i) litera (c) paragraful (c), în cazul în care se demonstrează că acest lucru este necesar pentru satisfacerea necesităților respectivului stat membru, deoarece alternative tehnice și economice sau substituenți acceptabili din punct de vedere ecologic și sanitar nu există sau nu pot fi folosite.

Prin consultare cu statele membre, Comisia încurajează dezvoltarea, inclusiv cercetarea, și utilizarea cât mai rapidă a alternativelor la bromura de metil.

(ii)

Sub rezerva prevederilor alineatul (4), după 31 decembrie 2005 se interzice introducerea pe piață și utilizarea de bromură de metil de către utilizatori, alții decât producătorii sau importatorii;

(iii)

nivelurile calculate menționate la punctul (i) literele (a), (b), (c) și (d) și la punctul (ii) nu includ cantitatea de bromură de metil produsă sau importată pentru operațiuni de carantină și tratamente de pre-expediție. Fiecare producător sau importator se asigură că pentru perioada 1 ianuarie 2001 – 31 decembrie 2001 și pentru fiecare din perioadele de 12 luni următoare nivelul calculat de bromură de metil destinată introducerii pe piață sau utilizării în scopuri proprii pentru operațiuni de carantină și tratamente de pre-expediție nu depășește media nivelului calculat de bromură de metil destinată introducerii pe piață sau utilizării în scopuri proprii pentru operațiuni de carantină și tratamente de pre-expediție în 1996, 1997 și 1998.

În fiecare an, statele membre raportează Comisiei cantitățile de bromură de metil autorizate pentru operațiuni de carantină și tratamente de pre-expediție utilizate pe teritoriul acestora, scopurile în care bromura de metil a fost utilizată, precum și progresul înregistrat în evaluarea și utilizarea de înlocuitori.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2), Comisia ia măsuri pentru a reduce nivelul calculat de bromură de metil pe care producătorii sau importatorii pot să o introducă pe piață sau să o utilizeze în scopuri proprii pentru operațiuni de carantină și tratamente de pre-expediție, în funcție de disponibilitatea tehnică sau economică a unor substanțe sau tehnologii alternative și în temeiul modificărilor adoptate la protocol, generate de noile evoluții internaționale;

(iv)

limitele cantitative totale privind introducerea pe piață sau utilizarea în scopuri proprii de către producători sau importatori a bromurii de metil sunt prevăzute în anexa III.

(3)

(i)

Sub rezerva prevederilor alineatelor (4) și (5) și ale articolului 5 alineatul (5):

(a)

nivelul calculat de hidroclorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în perioada 1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 1999 și în perioada de 12 luni următoare nu depășește suma dintre:

—	2,6 % din nivelul calculat de clorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în 1989 și

—	nivelul calculat de hidroclorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în 1989;

(b)

nivelul calculat de hidroclorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în perioada 1 ianuarie 2001 – 31 decembrie 2001 nu depășește suma dintre:

—	2,0 % din nivelul calculat de clorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în 1989 și

—	nivelul calculat de hidroclorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în 1989;

(c)	nivelul calculat de hidroclorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2002 nu depășește 85 % din nivelul calculat în temeiul litera (b);

(d)	nivelul calculat de hidroclorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2003 nu depășește 45 % din nivelul calculat în temeiul litera (b);

(e)	nivelul calculat de hidroclorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în perioada 1 ianuarie 2004 – 31 decembrie 2004 și în fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 30 % din nivelul calculat în temeiul litera (b);

(f)	nivelul calculat de hidroclorofluorocarburi introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii de producători sau importatori în perioada 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008 și în fiecare din perioadele de 12 luni următoare nu depășește 25 % din nivelul calculat în temeiul litera (b);

(g)	producătorilor și importatorilor le este interzisă introducerea pe piață sau utilizarea în scopuri proprii de hidroclorofluorocarburi după 31 decembrie 2009;

(h)

fiecare producător și importator se asigură că nivelul calculat de hidroclorofluorocarburi destinate introducerii pe piață sau utilizării în scopuri proprii în perioada 1 ianuarie 2001 – 31 decembrie 2001 și în perioada de 12 luni ce va urma nu depășește, ca procent din nivelurile calculate menționate la literele (a), (b) și (c), segmentul procentual de piață deținut în 1996;

(ii)

înainte de 1 ianuarie 2001, în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2), Comisia stabilește un mecanism de alocare către fiecare producător și importator a cotelor din nivelurile calculate stabilite la litera (d), (e) și (f), valabile pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2003 și pentru fiecare din perioadele de 12 luni care următoare;

(iii)

în cazul producătorilor, cantitățile menționate în prezentul alineat se referă la cantitățile de hidroclorofluorocarburi nou produse introduse pe piață sau utilizate în scopuri proprii pe teritoriul Comunității și care au fost produse pe teritoriul Comunității;

(iv)

limitele cantitative totale destinate introducerii pe piață sau utilizării în scopuri proprii de hidroclorofluorocarburi de către producători sau importatori sunt prevăzute în anexa III.

(4)

(i)

(a)	Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică introducerii pe piață de substanțe reglementate destinate distrugerii, pe teritoriul Comunității, prin tehnologiile aprobate de părți;

(b)

alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică introducerii pe piață și utilizării de substanțe reglementate în cazul în care acestea:

—	sunt utilizate ca intermediari de sinteză sau ca agenți de proces sau

—

sunt utilizate pentru a satisface cererile de licențe pentru utilizări esențiale de către acei utilizatori identificați în temeiul articolului 3 alineatul (1) și pentru a satisface cererile de licențe pentru utilizări critice de către utilizatorii identificați în temeiul articolului 3 alineatul (2) sau pentru a satisface cererile pentru aplicații temporare de urgență, autorizate în temeiul articolului 3 alineatul (2) punctul (ii);

(ii)

alineatul (1) nu se aplică introducerii pe piață de către alți utilizatori decât producătorii de substanțe reglementate destinate întreținerii sau alimentării echipamentelor de refrigerare și de condiționare a aerului, până la 31 decembrie 1999;

(iii)

alineatul (1) nu se aplică utilizării substanțelor reglementate în întreținerea sau alimentarea echipamentelor de refrigerare și de condiționare a aerului sau în prelevarea de amprente digitale, până la 31 decembrie 2000;

(iv)

alineatul (1) litera (c) nu se aplică introducerii pe piață și utilizării de haloni care au fost recuperați, reciclați sau regenerați în sistemele de stingere a incendiului existente, până la 31 decembrie 2002, sau introducerii pe piață și utilizării de haloni pentru utilizări critice, precizate în anexa VII. În fiecare an, autoritățile competente ale statelor membre informează Comisia cu privire la cantitățile de haloni folosite în utilizări critice, la măsurile luate în vederea reducerii emisiilor și la calculul estimativ al acestor emisii, precum și la activitățile întreprinse în vederea identificării și utilizării de alternative adecvate. În fiecare an, Comisia revizuiește utilizările critice prevăzute în anexa VII și, dacă este necesar, operează modificări în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2);

(v)

cu excepția utilizărilor precizate în anexa VII, sistemele antiincendiu și extinctoarele care conțin haloni vor fi scoase din activitate înainte de 31 decembrie 2003, iar halonii recuperați în conformitate cu articolul 16.

(5) Orice producător sau importator autorizat să introducă pe piață sau să utilizeze în scopuri proprii substanțele reglementate menționate de prezentul articol poate transfera acest drept altei părți, sau poate transfera întreaga cantitate din respectiva grupă de substanțe stabilită în conformitate cu prezentul articol, oricărui alt producător sau importator al respectivei grupe de substanțe de pe teritoriul Comunității. Orice transfer de acest gen trebuie comunicat din timp Comisiei. Transferul dreptului de introducere pe piață sau utilizare nu implică și dreptul de producție sau import.

(6) Se interzice importul și introducerea pe piață a produselor sau echipamentelor care conțin clorofluorocarburi, alte clorofluorocarburi complet halogenate, haloni, tetraclorură de carbon, 1,1,1-tricloretan și hidrobromofluorocarburi, cu excepția produselor și echipamentelor pentru care utilizarea respectivelor substanțe a fost autorizată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf sau este inclusă în anexa VII. Produsele și echipamentele fabricate anterior intrării în vigoare a prezentului regulament nu intră sub incidența prezentei interdicții.

Articolul 5

Controlul utilizării hidroclorofluorocarburilor

(1) Sub rezerva următoarelor condiții, se interzice utilizarea hidroclorofluorocarburilor:

(a)	în aerosoli;

(b)

ca solvenți:

(i)

în utilizarea solvenților a instalațiilor deschise, cum ar fi în băi de spălare și în sistemele de deshidratare deschise fără zone de răcire, în adezivi și agenți de combatere a mucegaiului atunci când aceștia nu sunt folosiți în sisteme închise, în drenarea conductelor, dacă nu se efectuează recuperarea hidroclorofluorocarburilor;

(ii)	începând cu 1 ianuarie 2002, în toate utilizările ca solvenți, cu excepția tehnicilor de degresare a componentelor electrice sau de alt tip folosite în industria aerospațială și aeronautică, pentru care interdicția intră în vigoare începând cu 31 decembrie 2008;

(c)

ca refrigeranți:

(i)

în echipamente produse după 31 decembrie 1995 pentru următoarele utilizări:

—	sisteme deschise de evaporare directă;

—	frigidere și congelatoare de uz casnic;

—	sisteme de aer condiționat pentru autoturisme, tractoare, vehicule de teren, remorci sau rulote alimentate de orice sursă de energie, cu excepția aplicațiilor militare pentru care interdicția intră în vigoare începând cu 31 decembrie 2008;

—	sisteme de aer condiționat pentru mijloacele rutiere de transport în comun;

(ii)	în sisteme de aer condiționat pentru vagoanele de cale ferată, în echipamente produse după 31 decembrie 1997;

(iii)

începând cu 1 ianuarie 2000, în echipamentele fabricate după 31 decembrie 1999 pentru următoarele utilizări:

—	depozite frigorifice și antrepozite din sectorul public și comerciale;

—	echipamente cu putere la arbore mai mare sau egală cu 150 kw;

(iv)

începând cu 1 ianuarie 2001, în toate celelalte tipuri de echipament frigorific sau de condiționare a aerului produse după 31 decembrie 2000, cu excepția echipamentelor fixe de aer condiționat cu o capacitate de răcire mai mică de 100 kW, pentru care utilizarea hidroclorofluorocarburilor se interzice, începând cu 1 iulie 2002, pentru echipamentele fabricate după 30 iunie 2002, și a sistemelor reversibile de încălzire și aer condiționat, pentru care utilizarea hidroclorofluorocarburilor se interzice începând cu 1 ianuarie 2004 pentru echipamentele fabricate după 31 decembrie 2003;

(v)

începând cu 1 ianuarie 2010, se interzice utilizarea hidroclorofluorocarburilor nou produse la întreținerea și alimentarea echipamentelor de refrigerare și condiționare a aerului existente la acea dată; toate hidroclorofluorocarburile sunt interzise începând cu 1 ianuarie 2015.

Înainte de 31 decembrie 2008 Comisia analizează gradul de disponibilitate a alternativelor tehnice și economice la hidroclorofluorocarburile regenerate.

Respectiva analiză ia în considerare disponibilitatea unor alternative tehnice și economice fezabile la hidroclorofluorocarburi pentru echipamentele de refrigerare existente, pentru a se evita scoaterea din uz nejustificată a acestora.

Alternativele demne de luat în considerare trebuie să aibă un efect mult mai puțin nociv asupra mediului decât hidroclorofluorocarburile.

Comisia trimite rezultatele respectivei analize Parlamentului European și Consiliului. După caz și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), aceasta decide dacă să modifice sau nu data de 1 ianuarie 2015;

(d)

în producția de spume:

(i)	în producția tuturor spumelor, cu excepția spumelor cu suprafață integrată utilizate în aplicații de siguranță și a spumelor izolatoare rigide;

(ii)	începând cu 1 octombrie 2000, în producția de spume cu suprafață integrată utilizate în aplicații de siguranță și a spumelor izolatoare rigide din polietilenă;

(iii)

începând cu 1 ianuarie 2002, în producția de spume izolatoare rigide din polistiren extrudat, cu excepția situațiilor în care acestea sunt folosite la izolare în transporturi;

(iv)	începând cu 1 ianuarie 2003, în producția de spume din poliuretan pentru aparatură, de spume din poliuretan cu suprafață flexibilă și de panouri din poliuretan, cu excepția situațiilor în care ultimele două sunt folosite la izolare în transporturi;

(v)	începând cu 1 ianuarie 2004, în producția tuturor tipurilor de spume, inclusiv spumele din poliuretan în spray sau rigide;

(e)	pe post de gaz purtător pentru substanțe de sterilizare în sisteme închise, în echipamentele produse după 31 decembrie 1997;

(f)	în toate celelalte aplicații.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), se permite utilizarea hidroclorofluorocarburilor:

(a)	în utilizări de laborator, ca de exemplu în cercetare și dezvoltare;

(b)	ca intermediari de sinteză;

(c)	ca agenți de proces.

(3) Prin derogare de la alineatul (1), se permite utilizarea hidroclorofluorocarburilor ca agenți antiincendiu în sistemele existente de stingere a incendiilor ca înlocuitori ai halonilor pentru aplicațiile incluse în anexa VII, cu următoarele condiții:

—	halonii din respectivele sisteme de stingere a incendiilor sunt integral înlocuiți;

—	halonii înlocuiți sunt distruși;

—	70 % din costul distrugerii acestora este suportat de furnizorul de hidroclorofluorocarburi;

—	în fiecare an statele membre care recurg la prezenta prevedere comunică Comisiei numărul instalațiilor și cantitățile de haloni utilizate.

(4) Se interzice importul și introducerea pe piață a produselor și echipamentelor care conțin hidroclorofluorocarburi a căror utilizare intră sub incidența restricțiilor enunțate în prezentul articol, începând cu data la care restricția de utilizare intră în vigoare. Produsele și echipamentul fabricate anterior datei de intrare în vigoare a respectivei restricții de utilizare nu intră sub incidența respectivei restricții.

(5) Până la 31 decembrie 2009, restricțiile de utilizare impuse în temeiul prezentului articol nu se aplică utilizării de hidroclorofluorocarburi în fabricarea produselor care urmează a fi exportate în țări care încă permit utilizarea de hidroclorofluorocarburi în respectivele produse.

(6) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2) și ținând seama de experiența acumulată în funcționarea prezentului regulament sau pentru a reflecta progresul tehnic înregistrat, Comisia poate modifica lista și datele enunțate la alineatul (1), însă în nici un caz nu poate prelungi datele precizate în respectivul alineat, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute la alineatul (7).

(7) La cererea autorităților competente ale unui stat membru și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), Comisia poate autoriza o derogare temporară de la prevederile alineatulUI (1) și ale articolulUI 4 alineatul (3), pentru a permite utilizarea și introducerea pe piață a hidroclorofluorocarburilor acolo unde se poate demonstra că, pentru o anumită utilizare, nu există sau nu se pot utiliza substanțe sau tehnologii alternative, fezabile tehnic sau economic. Comisia informează de îndată statele membre în legătură cu orice derogare acordată.

CAPITOLUL III

REGIM COMERCIAL

Articolul 6

Licențele de import din țări terțe

(1) Punerea în liberă circulație pe teritoriul Comunității sau perfecționarea activă a substanțelor reglementate se pot face numai pe baza unei licențe de import. Aceste licențe sunt eliberate de către Comisie după verificarea respectării articolelor 6, 7, 8 și 13. Comisia înaintează o copie a fiecărei licențe către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se importe respectivele substanțe. Fiecare stat membru desemnează autoritatea cu competență în acest domeniu. Substanțele reglementate incluse în grupele I, II, III, IV și V din anexa I nu pot fi importate pentru perfecționare activă.

(2) Licența, în cazul în care are legătură cu o procedură de perfecționare activă, poate fi eliberată numai dacă substanțele reglementate urmează a fi folosite pe teritoriul vamal al Comunității, în temeiul sistemului suspendării prevăzute la articolul 114 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, și cu condiția ca produsele compensatorii să fie reexportate într-un stat în care sunt permise producția, consumul sau importul respectivei substanțe reglementate. Licența poate fi emisă numai cu aprobarea autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să aibă loc perfecționarea activă.

(3) Cererea de obținere a licenței conține:

(a)	numele și adresele importatorului și exportatorului;

(b)	țara exportatoare;

(c)	țara de destinație finală, dacă substanțele reglementate urmează să fie utilizate pe teritoriul vamal al Comunității în temeiul procedurii de perfecționare activă prevăzută la alineatul (2);

(d)

descrierea fiecărei substanțe reglementate, precizându-se:

—	descrierea comercială;

—	descrierea și codul NC, astfel cum apare în anexa IV;

—	tipul substanței (nou produsă, recuperată sau regenerată);

—	cantitatea de substanță, în kilograme;

(e)	scopul importului propus;

(f)	dacă se cunosc, locul și data importului propus și, după caz, orice modificare a acestora.

(4) Comisia poate solicita un certificat care să ateste natura substanțelor care urmează a fi importate.

(5) În temeiul procedurii prevăzute la articolul 18 alineatul (2), Comisia poate modifica lista de la alineatul (3) și din anexa IV.

Articolul 7

Importul de substanțe reglementate din țări terțe

Punerea în liberă circulație pe teritoriul Comunității a substanțelor reglementate importate din țări terțe face obiectul unor limite cantitative. Aceste limite sunt stabilite, iar cotele corespunzătoare sunt alocate întreprinderilor pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 1999 și pentru fiecare dintre perioadele de 12 luni următoare, în conformitate cu procedura prevăzură la articolul 18 alineatul (2). Alocațiile se fac numai:

(a)	pentru substanțele reglementate din grupele VI și VIII menționate în anexa I;

(b)	pentru substanțele reglementate care sunt utilizate în utilizări esențiale sau critice, sau în aplicații de carantină și de pre-expediție.

(c)	pentru substanțele reglementate care sunt utilizate ca intermediari de sinteză sau ca agenți de proces sau

(d)	întreprinderilor care posedă instalații de distrugere a substanțelor reglementate recuperate, dacă substanțele reglementate sunt destinate distrugerii pe teritoriul Comunității prin tehnologii aprobate de către părți.

Articolul 8

Importul de substanțe reglementate dintr-un stat care nu este parte la protocol

Se interzice punerea în liberă circulație pe teritoriul Comunității sau perfecționarea activă a substanțelor reglementate importate din orice stat care nu este parte la protocol.

Articolul 9

Importul de produse care conțin substanțe controlate dintr-un stat care nu este parte la protocol

(1) Se interzice punerea în liberă circulație pe teritoriul Comunității a produselor și echipamentelor care conțin substanțe controlate importate din orice stat care nu este parte la protocol.

(2) Lista produselor care conțin substanțe reglementate și a codurilor nomenclatorului combinat este precizată în anexa V, în atenția autorităților vamale ale statelor membre. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), Comisia poate adăuga sau elimina unele elemente din respectiva listă, sau o poate modifica în funcție de listele elaborate de părți.

Articolul 10

Importul de produse fabricate din substanțe reglementate dintr-un stat care nu este parte la protocol

Luând în considerare decizia părților, la propunerea Comisiei, Consiliul adoptă normele aplicabile punerii în liberă circulație pe teritoriul Comunității a produselor fabricate, utilizându-se substanțe reglementate, dar care nu conțin substanțe reglementate identificabile ca atare, importate din orice stat care nu este parte la protocol. Identificarea acestor produse se face în conformitate cu avizele tehnice periodice înaintate părților. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

Articolul 11

Exportul de substanțe reglementate sau de produse care conțin substanțe reglementate

(1) Se interzice exportul din Comunitate de clorofluorocarburi, alte clorofluorocarburi complet halogenate, haloni, tertraclorură de carbon, 1,1,1-tricloretan și hidrobromofluorocarburi sau de produse și echipamente, altele decât cele de uz personal, care conțin aceste substanțe sau a căror funcționare depinde de aprovizionarea cu aceste substanțe. Prezenta interdicție nu se aplică exporturilor de:

(a)	substanțe reglementate produse în conformitate cu prevederile articolului 3 alineatul (6) pentru a satisface cerințele interne de bază ale părților care acționează în temeiul articolului 5 din protocol;

(b)	substanțe reglementate produse în conformitate cu prevederile articolului 3 alineatul (7) pentru a satisface cerințele pentru utilizări esențiale sau utilizări critice ale părților;

(c)	produse sau echipamente conținând substanțe reglementate produse în conformitate cu prevederile articolul 3 alineatul (5) sau importate în temeiul articolului 7 litera (b);

(d)	produse sau echipamente conținând haloni, destinate utilizărilor critice enumerate în lista din anexa VII;

(e)	substanțe reglementate destinate utilizării ca intermediari de sinteză sau ca agenți de proces.

(2) Se interzic exporturile din Comunitate de bromură de metil către orice stat care nu este parte la protocol.

(3) Începând cu 1 ianuarie 2004, se interzic exporturile din Comunitate de hidroclorofluorocarburi către orice stat care nu este parte la protocol. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), Comisia examinează data de mai sus în funcție de evoluțiile internaționale înregistrate de protocol și o modifică în consecință.

Articolul 12

Licența de export

(1) Exporturile din Comunitate de substanțe reglementate se pot face numai în baza unei licențe. Aceste licențe de export sunt eliberate întreprinderilor de către Comisie după verificarea respectării articolului 11, pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2001 și pentru fiecare dintre perioadele de 12 luni următoare. Comisia înaintează o copie a fiecărei autorizații de export către autoritățile competente ale statului membru implicat.

(2) Cererea de obținere a licenței de export conține:

(a)	numele și adresele exportatorului și ale producătorului, atunci când acestea nu coincid;

(b)

descrierea substanței/substanțelor reglementate, precizându-se:

—	denumirea comercială;

—	descrierea și codul NC, astfel cum apare în anexa IV;

—	natura substanței (nou produsă, recuperată sau regenerată);

(c)	cantitatea totală de substanță care urmează să fie exportată;

(d)	țara/țările care constituie destinația finală a substanței/substanțelor controlate;

(e)	scopul exporturilor;

(3) Fiecare exportator informează Comisia în legătură cu orice schimbări care ar putea surveni pe durata perioadei de valabilitate a licenței în ceea ce privește datele comunicate în conformitate cu alineatul (2). Fiecare exportator raportează Comisiei în conformitate cu dispozițiile articolului 19.

Articolul 13

Licențe excepționale de comerț cu un stat care nu este parte la protocol

Prin derogare de la prevederile articolului 8, ale articolului 9 alineatul (1), articolului 11 alineatele (2) și (3), Comisia poate autoriza comerțul cu substanțe reglementate și cu produse și echipamente care conțin sau sunt fabricate utilizându-se substanțe reglementate cu orice stat care nu este parte la protocol, în măsura în care părțile întrunite stabilesc faptul că respectivul stat care nu este parte la protocol respectă pe deplin protocolul și a raportat informațiile prevăzute în acest sens, după cum se specifică la articolul 7 din protocol. Comisia acționează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 14

Comerțul cu un teritoriu care nu intră sub incidența protocolului

(1) Sub rezerva oricărei decizii luate în temeiul alineatului (2), prevederile articolelor 8 și 9 și ale articolului 11 alineatele (2) și (3) se aplică oricărui teritoriu care nu intră sub incidența protocolului în același mod în care se aplică oricărui stat care nu este parte la protocol.

(2) În cazul în care autoritățile unui teritoriu care nu intră sub incidența protocolului respectă integral protocolul și au raportat informațiile prevăzute în acest sens, după cum se specifică la articolul 7 din protocol, Comisia poate decide că unele sau toate prevederile articolelor 8, 9 și 11 din prezentul regulament nu se aplică respectivului teritoriu.

Comisia hotărăște în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).

Articolul 15

Informarea statelor membre

Comisia informează de îndată statele membre în legătură cu orice măsuri adoptate în temeiul articolelor 6, 7, 9, 12, 13 și 14.

CAPITOLUL IV

CONTROLUL EMISIILOR

Articolul 16

Recuperarea substanțelor reglementate uzate

(1) Substanțele reglementate conținute în:

—	echipamente de refrigerare, aer condiționat, încălzire, cu excepția frigiderelor și congelatoarelor de uz casnic;

—	echipamente care conțin solvenți;

—	sisteme antiincendiu și extinctoare;

— sunt recuperate pentru distrugere prin tehnologii aprobate de către părți sau prin orice alte tehnologii de distrugere ecologic acceptabile, pentru reciclare sau regenerare în timpul alimentării și întreținerii echipamentului sau înaintea demontării sau aruncării echipamentelor.

(2) Substanțele reglementate din frigiderele și congelatoarele menajere sunt recuperate și tratate în conformitate cu prevederile alineatului (1), după 31 decembrie 2001.

(3) Substanțele reglementate din alte produse, instalații și echipamente decât cele menționate la alineatele (1) și (2) sunt recuperate, dacă acest lucru este posibil, și tratate în conformitate cu prevederile alineatul (1).

(4) Substanțele reglementate nu se introduc pe piață în ambalaje de unică folosință care pot fi aruncate, cu excepția celor pentru utilizări esențiale.

(5) Statele membre iau măsuri pentru a stimula recuperarea, reciclarea, regenerarea și distrugerea substanțelor reglementate și însărcinează utilizatorii, tehnicienii de refrigerare sau alte organisme competente să asigure respectarea prevederilor alineatului (1). Statele membre stabilesc cerințele minime de calificare pentru personalul implicat. Până la 31 decembrie 2001, statele membre înaintează Comisiei rapoarte privind programele care au în vedere cerințele de calificare menționate mai sus. Comisia evaluează măsurile luate de statele membre. În funcție de această evaluare și de informațiile tehnice sau de altă natură, după caz, Comisia propune măsuri referitoare la respectivele cerințe minime de calificare.

(6) Până la 31 decembrie 2001 statele membre înaintează Comisiei rapoarte privind sistemele create pentru a promova recuperarea substanțelor reglementate uzate, incluzând instalațiile disponibile și cantitățile de substanțe reglementate uzate recuperate, reciclate, regenerate sau distruse.

(7) Prezentul articol nu aduce atingere prevederilor Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (8) sau măsurilor adoptate în temeiul articolului 2 alineatul (2) din respectiva directivă.

Articolul 17

Emisiile fugitive de substanțe reglementate

(1) Toate măsurile de precauție posibile sunt luate pentru a se preveni și reduce la minimum emisiile fugitive de substanțe controlate. În special echipamentele fixe care conțin mai mult de 3 kg de fluid refrigerant sunt verificate anual pentru a se constata eventualele emisii fugitive. Statele membre stabilesc cerințele minime de calificare pentru personalul implicat. Până la 31 decembrie 2001, statele membre înaintează Comisiei rapoarte privind programele care au în vedere cerințele de calificare menționate mai sus. Comisia evaluează măsurile luate de statele membre. În funcție de această evaluare și de informațiile tehnice sau de altă natură, după caz, Comisia propune măsuri referitoare la respectivele cerințe minime de calificare.

Comisia promovează pregătirea de standarde europene referitoare la reglementarea emisiilor fugitive și la recuperarea substanțelor scurse din echipamentele comerciale și industriale de aer condiționat și de refrigerare, din sistemele antiincediu și din echipamentele care conțin solvenți, precum și, după caz, la cerințele tehnice referitoare la etanșeizarea sistemelor de refrigerare.

(2) Toate măsurile de precauție posibile sunt luate pentru a preveni și reduce la minimum emisiile fugitive de bromură de metil din instalațiile de fumigație și din activitățile care implică utilizarea de bromură de metil. În cazul în care bromura de metil este utilizată la fumigația solului, este obligatorie utilizarea pe timp suficient a foliilor impermeabile sau a altor tehnici care pot asigura un nivel cel puțin echivalent de protecție a mediului. Statele membre definesc nivelurile minime de calificare pentru personalul implicat.

(3) Toate măsurile de precauție posibile sunt luate pentru a preveni și a reduce la minim emisiile fugitive de substanțe reglementate utilizate ca intermediari de sinteză sau agenți de proces.

(4) Toate măsurile de precauție posibile sunt luate pentru a preveni și reduce la minim emisiile fugitive de substanțe reglementate produse accidental în cursul fabricării altor substanțe chimice.

(5) După caz, Comisia elaborează și asigură difuzarea unor note informative descriind cele mai bune tehnologii existente și cele mai bune practici ecologice legate de prevenirea și reducerea la minimum a scurgerilor și emisiilor de substanțe reglementate.

CAPITOLUL V

COMITET, RAPORTARE, INSPECTARE ȘI SANCȚIUNI

Articolul 18

Comitetul

(1) Comisia este sprijinită de un comitet.

(2) Pentru trimiterile la prezentul alineat se aplică articolelor 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, avându-se în vedere prevederile articolului 8 din decizie.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3) Comitetul adoptă propriul regulament de funcționare.

Articolul 19

Raportarea

(1) Înainte de 31 martie a fiecărui an, fiecare producător, importator și exportator de substanțe reglementate transmite Comisiei, trimițând o copie și autorității competente a respectivului stat membru, o serie de informații în forma specificată mai jos, privind fiecare substanță reglementată, cu referire la perioada 1 ianuarie – 31 decembrie a anului anterior.

Forma respectivului raport este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2).

(a)

Fiecare producător comunică:

—	producția proprie totală din fiecare substanță reglementată;

—	orice cantitate produsă introdusă pe piață și/sau utilizată de producător în scopuri proprii pe teritoriul Comunității, precizându-se separat cantitățile utilizate ca intermediari de sinteză, agenți de proces, în scopuri de carantină și de preexpediție sau în alte utilizări;

—	orice cantitate produsă pentru a satisface utilizări esențiale pe teritoriul Comunității, autorizată în temeiul articolului 3 alineatul (2);

—	orice cantitate produsă autorizată în temeiul articolului 3 alineatul (6) pentru a satisface cerințele interne de bază ale părților, în temeiul articolului 5 din protocol;

—	orice cantitate produsă autorizată în temeiul articolului 3 alineatul (7) pentru a satisface utilizările esențiale sau critice ale părților;

—	orice creștere a producției autorizată în temeiul articolului 3 alineatelor (8), (9) și (10), în cadrul raționalizării industriale;

—	orice cantitate reciclată, regenerată sau distrusă;

—	orice cantitate aflată în stoc;

(b)

fiecare importator, inclusiv fiecare producător care este în același timp și importator, comunică:

—

orice cantitate pusă în liberă circulație pe teritoriul Comunității, precizându-se separat cantitățile importate pentru a servi ca intermediari de sinteză și agenți de proces, pentru utilizări esențiale sau critice autorizate în temeiul articolului 3 alineatul (4), sau în scopuri de carantină și tratamente de preexpediție și în vederea distrugerii;

—	orice cantitate de substanță reglementată introdusă pe teritoriul Comunității în cadrul procesului de perfecționare activă;

—	orice cantitate de substanță reglementată importată în vederea reciclării sau regenerării;

—	orice cantitate aflată în stoc;

(c)

fiecare exportator, inclusiv fiecare producător care este în același timp și exportator, comunică:

—

orice cantitate de substanță reglementată exportată în afara Comunității, inclusiv substanțele re-exportate în cadrul procesului de perfecționare activă, precizându-se separat cantitățile exportate către fiecare țară de destinație și cantitățile exportate pentru a servi va intermediari de sinteză și agenți de proces, pentru utilizări esențiale și critice, pentru aplicații de carantină și preexpediție, pentru a satisface cerințele interne de bază ale părților care acționează în temeiul articolului 5 din protocol și în vederea distrugerii;

—	orice cantitate de substanță reglementată exportată în vederea reciclării sau regenerării;

—	orice cantitate aflată în stoc.

(2) Înainte de 31 decembrie a fiecărui an autoritățile vamale ale statelor membre returnează Comisiei documentele de autorizare ștampilate.

(3) Înainte de 31 martie a fiecărui an, fiecare utilizator care a fost autorizat să beneficieze de o derogare pentru utilizări esențiale în temeiul articolului 3 alineatul (1) raportează Comisiei, trimițând o copie autorității competente a respectivului stat membru, despre fiecare substanță pentru care s-a eliberat autorizație, specificând tipul utilizării, cantitățile utilizate în anul anterior, cantitățile aflate în stoc, orice cantitate reciclată sau distrusă, precum și cantitatea de produse care conțin respectivele substanțe introduse pe piața comunitară și/sau exportate.

(4) Înainte de 31 martie a fiecărui an, fiecare întreprindere autorizată să utilizeze substanțe reglementate ca agent de proces raportează Comisiei cantitățile utilizate în anul anterior, precum și o estimare a emisiilor survenite pe parcursul respectivei utilizări.

(5) Comisia ia măsurile adecvate pentru a proteja confidențialitatea informațiilor astfel primite.

(6) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (2), Comisia poate modifica cerințele de raportare menționate la alineatele (1)-(4) pentru a satisface angajamente asumate în temeiul protocolului sau pentru a îmbunătăți aplicarea practică a respectivelor cerințe de raportare.

Articolul 20

Inspectarea

(1) În îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate obține toarte informațiile necesare de la guvernele și autoritățile competente ale statelor membre și de la întreprinderi.

(2) Atunci când solicită informații de la o întreprindere, Comisia înaintează în același timp o copie a solicitării către autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul respectivei întreprinderi, însoțită de o prezentare a motivelor pentru care se solicită respectivele informații.

(3) Autoritățile competente ale statelor membre efectuează investigațiile pe care Comisia le consideră necesare în temeiul prezentului regulament. De asemenea, statele membre efectuează verificări aleatorii asupra importurilor de substanțe reglementate și transmite Comisiei calendarul și rezultatele acestor verificări.

(4) Sub rezerva încheierii unui acord între Comisie și autoritățile competente ale statului membru pe teritoriul căruia urmează să se efectueze investigațiile, oficialii Comisiei îi asistă pe oficialii respectivelor autorități în exercițiul funcțiunii.

(5) Comisia ia măsurile cuvenite pentru a promova schimburile adecvate de informații și colaborarea între autoritățile naționale și Comisie. Comisia ia măsurile cuvenite pentru a proteja confidențialitatea informațiilor obținute în temeiul prezentului articol.

Articolul 21

Sancțiuni

Statele membre stabilesc sancțiunile necesare aplicabile în caz de încălcare a prezentului regulament. Sancțiunile sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Până la 31 decembrie 2000, statele membre transmit Comisiei prevederile legate de sancțiuni și, de asemenea, înștiințează fără întârziere Comisia în legătură cu orice modificare ulterioară adusă respectivelor prevederi.

CAPITOLUL VI

SUBSTANȚE NOI

Articolul 22

Substanțe noi

(1) Se interzice producția, punerea în liberă circulație pe teritoriul Comunității și perfecționarea activă, introducerea pe piață și utilizarea noilor substanțe enumerate în anexa II. Prezenta interdicție nu se aplică substanțelor noi dacă acestea sunt folosite ca intermediari de sinteză.

(2) După caz, Comisia face propuneri de includere în anexa II a oricăror substanțe care nu sunt substanțe reglementate, dar pe care Comitetul de evaluare științifică, în temeiul protocolului, le declară ca având un potențial semnificativ de diminuare a ozonului, inclusiv propuneri de posibile derogări de la alineatul (1).

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 23

Abrogarea

Regulamentul (CE) nr. 3094/94 se abrogă începând cu 1 octombrie 2000.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 24

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică începând cu 1 octombrie 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 29 iunie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

M. MARQUES DA COSTA

(1) JO C 286, 15.9.1998, p. 6 și

JO C 83, 25.3.1999, p. 4.

(2) JO C 40, 15.2.1999, p. 34.

(3) Aviz al Parlamentului European din 17 decembrie 1998 (JO C 98, 9.4.1999, p. 266), confirmat în 16 septembrie 1999, Poziția comună a Consiliului din 23 februarie 1999 (JO C 123, 4.5.1999, p. 28) și Decizia Parlamentului European din 15 decembrie 1999 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 13 iunie 2000 și Decizia Consiliului din 16 iunie 2000.

(4) JO L 297, 31.10.1988, p. 8.

(5) JO L 333, 22.12.1994, p. 1.

(6) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(7) JO L 302, 19.10.1992, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 955/1999 (JO L 119, 7.5.1999, p. 1).

(8) JO L 194, 25.7.1975, p. 39. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).

ANEXA I

Substanțele controlate avute în vedere de prezentul regulament

Grupa	Substanța		Potențial de diminuare a stratului de ozon (1)
Grupa I	CFCl3	(CFC-11)	1,0
	CF2Cl2	(CFC-12)	1,0
	C2F3Cl3	(CFC-113)	0,8
	C2F4Cl2	(CFC-114)	1,0
	C2F5Cl	(CFC-115)	0,6
Grupa II	CF3Cl	(CFC-13)	1,0
	C2FCl5	(CFC-111)	1,0
	C2F2Cl4	(CFC-112)	1,0
	C3FCl7	(CFC-211)	1,0
	C3F2Cl6	(CFC-212)	1,0
	C3F3Cl5	(CFC-213)	1,0
	C3F4Cl4	(CFC-214)	1,0
	C3F5Cl3	(CFC-215)	1,0
	C3F6Cl2	(CFC-216)	1,0
	C3F7Cl	(CFC-217)	1,0
Grupa III	CF2BrCl	(halon-1211)	3,0
	CF3Br	(halon-1301)	10,0
	C2F4Br2	(halon-2202)	6,0
Grupa IV	CCl4	(tetraclorură de carbon)	1,1
Grupa V	C2H3Cl3 (2)	(1,1,1-tricloretan)	0,1
Grupa VI	CH3Br	(bromură de metil)	0,6
Grupa VII	CHFBr2		1,00
	CHF2Br		0,74
	CH2FBr		0,73
	C2HFBr4		0,8
	C2HF2Br3		1,8
	C2HF3Br2		1,6
	C2HF4Br		1,2
	C2H2FBr3		1,1
	C2H2F2Br2		1,5
	C2H3F3Br		1,6
	C2H3FBr2		1,7
	C2H3F2Br		1,1
	C2H4FBr		0,1
	C3HFBr6		1,5
	C3HF2Br5		1,9
	C3HF3Br4		1,8
	C3HF4Br3		2,2
	C3HF5Br2		2,0
	C3HF6Br		3,3
	C3H2FBr5		1,9
	C3H2F2Br4		2,1
	C3H2F3Br3		5,6
	C3H2F4Br2		7,5
	C3H2F5Br		1,4
	C3H3FBr4		1,9
	C3H3F2Br3		3,1
	C3H3F3Br2		2,5
	C3H3F4Br		4,4
	C3H4FBr3		0,3
	C3H4F2Br2		1,0
	C3H4F3Br		0,8
	C3H5FBr2		0,4
	C3H5F2Br		0,8
	C3H6FBr		0,7
Grupa VIII	CHFCl2	(HCFC-21) (3)	0,040
	CHF2Cl	(HCFC-22) (3)	0,055
	CH2FCl	(HCFC-31)	0,020
	C2HFCl4	(HCFC-121)	0,040
	C2HF2Cl3	(HCFC-122)	0,080
	C2HF3Cl2	(HCFC-123) (3)	0,020
	C2HF4Cl	(HCFC-124) (3)	0,022
	C2H2FCl3	(HCFC-131)	0,050
	C2H2F2Cl2	(HCFC-132)	0,050
	C2H2F3Cl	(HCFC-133)	0,060
	C2H3FCl2	(HCFC-141)	0,070
	CH3CFCl2	(HCFC-141b) (3)	0,110
	C2H3F2Cl	(HCFC-142)	0,070
	CH3CF2Cl	(HCFC-142b) (3)	0,065
	C2H4FCl	(HCFC-151)	0,005
	C3HFCl6	(HCFC-221)	0,070
	C3HF2Cl5	(HCFC-222)	0,090
	C3HF3Cl4	(HCFC-223)	0,080
	C3HF4Cl3	(HCFC-224)	0,090
	C3HF5Cl2	(HCFC-225)	0,070
	CF3CF2CHCl2	(HCFC-225ca) (3)	0,025
	CF2ClCF2CHClF	(HCFC-225cb) (3)	0,033
	C3HF6Cl	(HCFC-226)	0,100
	C3H2FCl5	(HCFC-231)	0,090
	C3H2F2Cl4	(HCFC-232)	0,100
	C3H2F3Cl3	(HCFC-233)	0,230
	C3H2F4Cl2	(HCFC-234)	0,280
	C3H2F5Cl	(HCFC-235)	0,520
	C3H3FCl4	(HCFC-241)	0,090
	C3H3F2Cl3	(HCFC-242)	0,130
	C3H3F3Cl2	(HCFC-243)	0,120
	C3H3F4Cl	(HCFC-244)	0,140
	C3H4FCl3	(HCFC-251)	0,010
	C3H4F2Cl2	(HCFC-252)	0,040
	C3H4F3Cl	(HCFC-253)	0,030
	C3H5FCl2	(HCFC-261)	0,020
	C3H5F2Cl	(HCFC-262)	0,020
	C3H6FCl	(HCFC-271)	0,030

(1) Acest potențial de diminuare a stratului de ozon reprezintă cifre estimative stabilite pe baza cunoștințelor existente care sunt examinate și revizuite periodic în funcție de deciziile luate de părți.

(2) Această formulă nu se referă la 1,1,2-tricloretan.

(3) Identifică substanța cea mai viabilă din punct de vedere comercial, după cum se specifică în protocol.

ANEXA II

Substanțe noi

Bromoclorometan

ANEXA III

Limitele cantitative totale pentru producătorii și importatorii care comercializează substanțe controlate sau care le folosesc în scopuri proprii pe teritoriul Comunității

(nivelurile calculate exprimate în tone ODP – potențial de diminuare a stratului de ozon)

Substanța Pentru perioadele de 12 luni dintre 1 ianuarie și 31 decembrie	Grupa I	Grupa II	Grupa III	Grupa IV	Grupa V	Grupa VI (1) Pentru alte aplicații decât cele de carantină și înainte de expediere	Grupa VI (1) Pentru aplicații de carantină și înainte de expediere	Grupa VII	Grupa VIII
1999	0	0	0	0	0	8 665		0	8 079
2000						8 665			8 079
2001						4 621	607		6 678
2002						4 621	607		5 676
2003						2 888	607		3 005
2004						2 888	607		2 003
2005						0	607		2 003
2006							607		2 003
2007							607		2 003
2008							607		1 669
2009							607		1 669
2010							607		0
2011							607		0
2012							607		0
2013							607		0
2014							607		0
2015							607		0

(1) Calculate pentru o valoare PEO = 0,6.

ANEXA IV

Grupe, coduri (1) din nomenclatura combinată 1999 (NC 1999) și descrierea substanțelor menționate în anexele I și III

Grupa	Codul NC 99	Descrierea
Grupa I	2903 41 00	— — Triclorofluorometan
	2903 42 00	— — Diclorodifluorometan
	2903 43 00	— — Triclorotrifluoroetani
	2903 44 10	— — — Diclorotetrafluoretani
	2903 44 90	— — — Cloropentafluoroetan
Grupa II	2903 45 10	— — — Clorotrifluorometan
	2903 45 15	— — — Pentaclorofluoroetan
	2903 45 20	— — — Tetraclorodifluoroetani
	2903 45 25	— — — Heptaclorofluoropropani
	2903 45 30	— — — Hexaclorodifluoropropani
	2903 45 35	— — — Pentaclorotrifluoropropani
	2903 45 40	— — — Tetraclorotetrafluoropropani
	2903 45 45	— — — Tricolropentafluoropropani
	2903 45 50	— — — Diclorohexafluoropropani
	2903 45 55	— — — Cloroheptafluoropropani
Grupa III	2903 46 10	— — — Bromoclorodifluorometan
	2903 46 20	— — — Bromotrifluorometan
	2903 46 90	— — — Dibromotertafluoroetani
Grupa IV	2903 14 00	— — — Tetraclorură de carbon
Grupa V	2903 19 10	— — — 1,1,1-tricloretan (metilcloroform)
Grupa VI	2903 30 33	— — — Bromometan (bromură de metil)
Grupa VII	2903 49 30	— — — — Hidrobromofluormetani, -etani sau -propani
Grupa VIII	2903 49 10	— — — — Hidroclorofluorometani, -etani sau -propani
	ex 3824 71 00	— — Mixturi conținând una sau mai multe substanțe cuprinse între codurile CN 2903 41 00 și 2903 45 55.
	ex 3824 79 00	— — — Mixturi conținând una sau mai multe substanțe cuprinse între codurile CN 2903 46 10 și 2903 46 90.
	ex 3824 90 95	— — — — Mixturi conținând una sau mai multe substanțe având codurile CN 2903 14 00, 2903 19 10, 2903 30 33, 2903 49 10 sau 2903 49 30.

(1) Un „ex” adăugat înaintea codului implică faptul că și alte produse decât cele menționate în coloana „Descriere” pot apărea sub respectiva titulatură.

ANEXA V

Codurile din nomenclatura combinată (NC) pentru produsele care conțin substanțe controlate (1)

1. Automobile și camioane echipate cu dispozitive de aer condiționat

Coduri NC

8701 20 10 - 8701 90 90

8702 10 11 - 8702 90 90

8703 10 11 - 8703 90 90

8704 10 11 - 8704 90 00

8705 10 00 - 8705 90 90

8706 00 11 - 8706 00 99

2. Echipamente de uz casnic și comerciale de refrigerare și de încălzire și aer condiționat

Frigidere:

Coduri NC

8418 10 10 - 8418 29 00

8418 50 11 - 8418 50 99

8418 61 10 - 8418 69 99

Congelatoare:

Coduri NC

8418 10 10 - 8418 29 00

8418 30 10 - 8418 30 99

8418 40 10 - 8418 40 99

8418 50 11 - 8418 50 99

8418 61 10 - 8418 61 90

8418 69 10 - 8418 69 99

Dezumidificatoare:

Coduri NC

8415 10 00 - 8415 83 90

8479 60 00

8479 89 10

8479 89 98

Răcitoare de apă și lichefiatoare de gaz:

Coduri NC

8419 60 00

8419 89 98

Mașini de fabricat gheață:

Coduri NC

8418 10 10 - 8418 29 00

8418 30 10 - 8418 30 99

8418 40 10 - 8418 40 99

8418 50 11 - 8418 50 99

8418 61 10 - 8418 61 90

8418 69 10 - 8418 69 99

Aparate de încălzire și aer condiționat:

Coduri NC

8415 10 00 - 8415 83 90

8418 61 10 - 8418 61 90

8418 69 10 - 8418 69 99

8418 99 10 - 8418 99 90

3. Aerosoli, cu excepția aerosolilor medicali

Produse alimentare:

Coduri NC

0404 90 21 - 0404 90 89

1517 90 10 - 1517 90 99

2106 90 92

2106 90 98

Lacuri și vopsele, pigmenți preparați pe bază de apă și coloranți

Coduri NC

3208 10 10 - 3208 10 90

3208 20 10 - 3208 20 90

3208 90 11 - 3208 90 99

3209 10 00 - 3209 90 00

3210 00 10 - 3210 00 90

3212 90 90

Preparate de parfumerie, cosmetice sau de toaletă:

Coduri NC

3303 00 10 - 3303 00 90

3304 30 00

3304 99 00

3305 10 00 - 3305 90 90

3306 10 00 - 3306 90 00

3307 10 00 - 3307 30 00

3307 49 00

3307 90 00

Preparate tensioactive:

Coduri NC

3402 20 10 - 3402 20 90

Preparate lubrifiante:

Coduri NC

2710 00 81

2710 00 97

3403 11 00

3403 19 10 - 3403 19 99

3403 91 00

3403 99 10 - 3403 99 90

Preparate pentru întreținerea locuințelor:

Coduri NC

3405 10 00

3405 20 00

3405 30 00

3405 40 00

3405 90 10 - 3405 90 90

Articole din materiale inflamabile:

Coduri NC

3606 10 00

Insecticide, rodenticide, fungicide, erbicide etc.:

Coduri NC

3808 10 10 - 3808 10 90

3808 20 10 - 3808 20 80

3808 30 11 - 3808 30 90

3808 40 10 - 3808 40 90

3808 90 10 - 3808 90 90

Agenți de finisare etc.:

Coduri NC

3809 10 10 - 3809 10 90

3809 91 00 - 3809 93 00

Preparate și rezerve pentru extinctoare, grenade extinctoare încărcate:

Coduri NC

3813 00 00

Solvenți organici compuși etc.:

Coduri NC

3814 00 10 - 3814 00 90

Antigeluri:

Coduri NC

3820 00 00

Produse ale industriei chimice sau a industriilor conexe:

Coduri NC

3824 90 10

3824 90 35

3824 90 40

3824 90 45 - 3824 90 95

Siliconi în formă primară:

Coduri NC

3910 00 00

Armament:

Coduri NC

9304 00 00

4. Extinctoare portabile

Coduri NC

8424 10 10 - 8424 10 99

5. Panouri izolatoare, panouri și învelișuri pentru conducte și țevi

Coduri NC

3917 21 10 - 3917 40 90

3920 10 23 - 3920 99 90

3921 11 00 - 3921 90 90

3925 10 00 - 3925 90 80

3926 90 10 - 3926 90 99

6. Pre-polimeri

Coduri NC

3901 10 10 - 3911 90 99

(1) Aceste coduri vamale sunt indicate aici pentru a servi autorităților vamale ale statelor membre.

ANEXA VI

Procese în care substanțele controlate sunt folosite ca agenți de prelucrare

—	Utilizarea tetraclorurii de carbon la eliminarea triclorurii de azot în producerea clorului și sodei caustice,

—	Utilizarea tetraclorurii de carbon la recuperarea clorului din gazul rezidual emis în producerea clorului,

—	Utilizarea tetraclorurii de carbon la fabricarea cauciucului clorurat,

—	Utilizarea tetraclorurii de carbon la fabricarea izobutilacetofenonei (ibuprofen-analgezic),

—	Utilizarea tetraclorurii de carbon la fabricarea polfenilentereftalamidei,

—	Utilizarea CFC-11 la fabricarea fibrelor sintetice fine de poliolefină în foi,

—	Utilizarea CFC-113 la fabricarea vinorelbinei (produs farmaceutic),

—	Utilizarea CFC-12 în sinteza fotochimică a precursorilor poliperoxid de perfluoropolieteri la Z- perfluoropolieteri și a derivaților bifuncționali,

—	Utilizarea CFC-113 la reducția poliperoxidului de perfluoropolieteri care servește ca intermediar în producerea diesterilor perfluoropolieteri,

—	Utilizarea CFC-113 la prepararea perfluoropolieter-diolilor cu funcționalitate ridicată,

—	Utilizarea tetraclorurii de carbon la producerea de tralometrină (insecticid).

De asemenea, utilizarea hidroclorofluorocarburilor în procesele de mai sus atunci când acestea înlocuiesc CFC sau tetraclorura de carbon.

ANEXA VII

Utilizări critice ale halonilor

Utilizarea halonului 1301:

—	la avioane, pentru protejarea compartimentelor echipajului, a nacelelor motoarelor, a compartimentelor pentru încărcătură și a compartimentelor uscate,

—	la vehiculele militare terestre și la nave, pentru protejarea spațiilor ocupate de echipaj și a compartimentelor motoarelor,

—	la ignifugarea spațiilor ocupate, acolo unde pot surveni emisii de gaze sau de lichide inflamabile în sectorul militar, petrolier, al gazului sau în cel petrochimic, și pe cargourile existente,

—	la ignifugarea centrelor de comunicații și comandă cu personal uman ale forțelor armate sau altele, esențiale pentru siguranța națională,

—	la neutralizarea spațiilor în care există riscul de răspândire a unor materiale radioactive,

—	în tunelul de sub Canalul Mânecii, în instalațiile și materialul rulant asociate acestuia.

Utilizarea halonului 1211:

—	în extinctoarele manuale și în echipamentul fix de stingere a incendiilor la motoare de la bordul avioanelor,

—	la avioane, pentru protejarea compartimentelor echipajului, a nacelelor motoarelor, a compartimentelor pentru încărcătură și a compartimentelor uscate,

—	în extinctoarele esențiale pentru siguranța personală utilizate de pompieri la stingerea inițială a incendiilor,

—	în extinctoarele utilizate de armată și poliție pentru stingerea persoanelor în flăcări.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

134

32000R2038

L 244/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2038/2000 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 28 septembrie 2000

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 privind substanțele care diminuează stratul de ozon, în ceea ce privește inhalatorii cu doze măsurate și pompele de uz medical

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL COMITETULUI SOCIAL,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Exporturile de inhalatori cu doze măsurate către țările în curs de dezvoltare și exporturile de pompe de uz medical care conțin clorofluorocarburi nu sunt permise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 iunie 2000 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (3). Cu toate acestea, nu trebuie restricționate exporturile de astfel de produse de uz medical, în cazul în care utilizarea lor este permisă pe piața comunitară.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 trebuie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 se adaugă următoarea literă:

„(f)

inhalatori cu doze măsurate și mecanisme de administrare care conțin clorofluorocarburi pentru dispozitive ermetice destinate implantării în corpul uman pentru administrarea de doze măsurate de medicamente care, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), pot fi autorizate temporar în conformitate cu procedura menționată la articolul 18 alineatul (2).”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 septembrie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

P. MOSCOVICI

(1) Aviz emis la 20 septembrie 2000 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul Parlamentului European din 7 septembrie 2000 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial) și al Consiliului din 28 septembrie 2000.

(3) JO L 244, 29.9.2000, p. 1.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

135

32000R2039

L 244/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2039/2000 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 28 septembrie 2000

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2037/2000 privind substanțele care diminuează stratul de ozon, în ceea ce privește anul de referință pentru alocarea cotelor de hidroclorofluorocarburi

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 iunie 2000 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (3) ia în considerare anul 1996 ca an de referință pentru alocarea cotelor de hidroclorofluorocarburi (HCFC). Din 1996 piața HCFC a suferit modificări considerabile în ceea ce privește importatorii, iar dacă anul 1996 ar fi menținut ca an de referință, foarte mulți importatori ar fi privați de cota lor de import. Ca regulă generală, cotele trebuie să se bazeze pe cele mai recente și reprezentative cifre disponibile, în acest caz, cele din 1999, iar astfel menținerea cifrelor din 1996 ar putea fi considerată arbitrară și ar putea chiar duce la o încălcare a principiilor nediscriminării și al așteptărilor legitime.

(2)	Regulamentul (CE) nr. 2037/2000 trebuie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 4 alineatul (3) punctul (i) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 2037/2000, cuvintele „segmentul său de piață, exprimat procentual, din 1996” se înlocuiesc cu „segmentul exprimat procentual, care i-a fost atribuit în 1999”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 septembrie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

P. MOSCOVICI

(1) Aviz emis la 20 septembrie 2000 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul Parlamentului European din 21 septembrie 2000 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 28 septembrie 2000.

(3) JO L 244, 29.9.2000, p. 1, regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2038/2000 (JO L 244, 29.9.2000, p. 25).

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

136

32000D0608

L 258/43

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 27 septembrie 2000

cu privire la notele explicative legate de evaluarea riscurilor menționate în anexa III la Directiva 90/219/CEE privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic

[notificată cu numărul C(2000) 2736]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/608/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 90/219/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind utilizarea limitată a microorganismelor modificate genetic (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/81/CE (2) a Consiliului, în special articolul 5 alineatul (2),

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directivă, utilizatorului i se cere să procedeze la o evaluare a utilizărilor în condiții de izolare ale microorganismelor modificate genetic (MMG-uri), folosind cel puțin principiile definite în anexa III, completate cu note explicative.

(2)	Anexa III dispune ca aceste note explicative să fie elaborate de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21.

(3)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului instituit în temeiul articolului 21 din Directiva 90/219/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Atunci când o evaluare a utilizărilor în condiții de izolare ale microorganismelor modificate genetic este efectuată în conformitate cu articolul 5 din Directiva 90/219/CEE, notele explicative privind evaluarea riscurilor, conținute în anexă, sunt utilizate ca o completare la anexa III a directivei.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 septembrie 2000.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 117, 8.5.1990, p. 1.

(2) JO L 330, 5.12.1998, p. 13.

ANEXĂ

NOTE EXPLICATIVE CU PRIVIRE LA EVALUAREA RISCURILOR MENȚIONATE ÎN ANEXA III LA DIRECTIVA 90/219/CEE A CONSILIULUI PRIVIND UTILIZAREA ÎN CONDIȚII DE IZOLARE A MICROORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC

1. INTRODUCERE

Punctele 1 și 2 ale anexei III descriu elementele care trebuie luate în considerare pentru evaluarea efectelor potențial nocive pentru sănătatea omului și pentru mediu, și anume bolile, incapacitatea de îngrijire a unei boli sau absența unei profilaxii eficiente, efectele nocive asupra organismelor sau populațiilor rezultate din implantarea sau diseminarea în mediu și efectele nocive rezultate din transferul de material genetic la alte organisme. Riscurile de efecte nocive se evaluează pentru fiecare operațiune, apoi se repartizează într-una din clasele definite la articolul 5. Luarea în considerare a felului și a nivelului la care se desfășoară operațiunea în cauză permite stabilirea materialului de izolare necesar. Nivelul de risc legat de utilizarea în condiții de izolare a unui microorganism modificat genetic (MMG) și de realizarea sa se evaluează în funcție de gravitatea efectelor potențial nocive pentru sănătatea omului sau pentru mediu și de probabilitatea lor de a se produce. Evaluarea riscurilor ține seama de expunerea omului sau a mediului la MMG-uri în timpul utilizării unei instalații de izolare sau în cazul unei diseminări involuntare în mediu de la o asemenea instalație. Nivelul de clasificare determinat în funcție de evaluarea riscurilor stabilește măsurile de izolare aplicabile operațiunilor care implică MMG-uri. Aceste măsuri de izolare sunt menționate în anexa IV.

2. EVALUAREA RISCURILOR

Evaluarea completă a riscurilor cuprinde următoarele două proceduri descrise:

2.1. Procedura 1

Identificarea eventualelor proprietăți nocive (riscuri) ale MMG-urilor și clasificarea provizorie a MMG-ului (clasele de la 1 la 4) în funcție de gravitatea efectelor potențial nocive

și

Evaluarea probabilității de apariție a efectelor nocive în caz de expunere (a omului și a mediului) ținând seama de felul și nivelul operațiunii și de măsurile de izolare corespunzătoare clasei alese.

2.2. Procedura 2

Clasificarea finală a MMG-ului și selectarea definitivă a măsurilor de izolare impuse de operațiune. Confirmarea clasificării și a măsurilor de control definitive printr-o reexaminare a procedurii 1.

3. PROCEDURA 1

3.1. Identificarea proprietăților nocive (riscurilor) ale unui MMG

Procedura de evaluare a riscurilor constă în identificarea proprietăților potențial nocive ale unui microorganism care a suferit o modificare genetică sau o modificare eventuală a proprietăților organismului receptor. Proprietățile potențial nocive ale MMG-ului sunt evaluate examinând organismul receptor, organismul donor, caracteristicile și localizarea materialului genetic inserat și vectorul. Trebuie știut că modificarea genetică a unui microorganism poate să-i modifice nocivitatea potențială față de sănătatea omului și față de mediu. Aceasta poate să scadă, să rămână neschimbată sau să crească.

3.2. Aspecte care trebuie luate în considerare:

3.2.1. Organismul receptor

—	natura patogenității, a virulenței, a puterii de infectare, a alergenității, a toxicității, a vectorilor de transmitere a bolilor;

—	natura vectorilor indigeni și a agenților patogeni incidenți care pot mobiliza materialul genetic inserat, frecvența mobilizării;

—	natura și stabilitatea mutațiilor dezactivante, dacă există;

—	modificări genetice anterioare;

—	gama de gazde (după caz);

—	caracteristicile fiziologice semnificative care pot fi modificate în MMG–ul final; după caz, stabilitatea acestor caracteristici;

—	habitatul natural și repartiția geografică;

—	participarea semnificativă la procese de mediu (fixarea azotului sau regularizarea pH-ului, de exemplu);

—	interacțiunile cu alte organisme prezente în mediu și efectele asupra acestor organisme (eventual, aptitudinea pentru competiție și pentru simbioză, patogenitate);

—	aptitudinile pentru formarea de structuri de supraviețuire (spori sau scleroți, de exemplu).

3.2.2. Organismul donor (se referă la experimentele de fuziune sau biolistice efectuate cu un insert care nu este bine caracterizat)

—	natura patogenității, a virulenței, puterea de infectare, toxicitatea, vectorii de transmitere a bolilor;

—

natura vectorilor indigeni;

—

secvență;

—	frecvența mobilizării și specificitate;

—	prezența genelor care conferă o rezistență la agenții antimicrobieni, inclusiv antibioticele;

—	gama de gazde;

—	alte caracteristici fiziologice relevante.

3.2.3. Insertul

—	identitatea și funcția specifice ale insertului (gene);

—	nivelul de expresie al materialului genetic inserat;

—	sursa de material genetic; identitatea și eventualele caracteristici ale organismului sau organismelor donatoare;

—	după caz, istoricul modificărilor genetice anterioare;

—	localizarea materialului genetic inserat (eventual, activarea/dezactivarea genelor gazdă prin inserție).

3.2.4. Vectorul

—	natura și sursa vectorului;

—	structura și cantitatea acidului nucleic vector și/sau donor care subzistă în construcția finală a microorganismului modificat;

—	în cazul în care vectorul este prezent în MMG-ul final, frecvența de mobilizare a vectorului inserat și/sau capacitatea de transfer a materialului genetic.

3.2.5. MMG–ul construit

3.2.5.1. Criterii sanitare

—	efecte toxice sau alergene previzibile ale MMG–ului și/sau ale metaboliților lui;

—	comparație între patogenitatea microorganismului modificat și cea a organismului receptor sau (după caz) parental;

—	capacitate previzibilă de colonizare;

—

în cazul în care microorganismul este patogen pentru ființele umane imunocompetente:

—	bolile provocate și mecanismul de transmisie, inclusiv modul de propagare și virulența;

—	doza infecțioasă;

—	modificarea eventuală a modului de propagare a infecției sau a specificității tisulare;

—	posibilitatea de supraviețuire în afara gazdei umane;

—	stabilitate biologică;

—	schema rezistenței la antibiotice;

—	alergenitate;

—	genotoxicitate;

—	existența terapiilor și a măsurilor profilactice adecvate.

3.2.5.2. Criterii de mediu

—	ecosisteme în care microorganismele ar putea fi diseminate accidental;

—	estimarea supraviețuirii, multiplicării și extinderii diseminării microorganismului modificat în ecosistemele identificate;

—	rezultate prevăzute ale interacțiunii între microorganismul modificat și organismele sau microorganismele care pot fi expuse în caz de diseminare involuntară în mediu;

—	efecte cunoscute sau prevăzute asupra plantelor și animalelor (de exemplu, patogenitate, toxicitate, alergenitate, capacitatea de a acționa ca vector al unui organism patogen, modificarea schemelor de rezistență la antibiotice, modificarea tropismului sau a specificității gazdei, colonizare);

—	acțiune cunoscută sau previzibilă asupra proceselor biogeochimice.

3.3. Clasificarea provizorie a MMG-ului

Punctele 3-5 ale anexei III prevăd că prima etapă a procedurii de evaluare a unui MMG constă în identificarea eventualelor proprietăți nocive ale MMG-ului în scopul includerii provizorii într-o clasă de risc. În acest scop, se determină riscurile eventuale legate de receptor, de organismul donor, de vector și de insert. Această activitate se poate sprijini, de asemenea, pe caracteristicile generale ale clasei 1 definite la punctul 4 al anexei III, precum și pe versiunile actualizate ale clasificărilor naționale și internaționale relevante (în special Directiva 90/679/CEE (1) și versiunile ei modificate). Măsurile de izolare și alte măsuri de protecție menționate în anexa IV sunt măsuri de referință care servesc pentru a stabili dacă trebuie luate măsuri mai stricte în vederea controlării efectelor nocive identificate.

Se evaluează riscul de distrugere cauzată de o proprietate nocivă a MMG-ului examinând gravitatea distrugerii și proprietățile biologice (de exemplu, mutații dezactivante) care limitează probabilitatea de apariție a distrugerilor. Gravitatea efectelor nocive potențiale este estimată independent de probabilitatea lor de apariție. Gravitatea se stabilește în funcție de repercusiunile pe care le-ar putea avea distrugerea și nu în funcție de posibilitatea ca aceasta să survină în cazul studiat. În cazul unui MMG patogen, de exemplu, se estimează care ar fi gravitatea bolii în cazul infectării unei specii sensibile. Clasificarea provizorie a unui MMG ține seama de gravitate, la fel ca sistemele de clasificare în vigoare, cum este cel menționat de Directiva 90/679/CEE. Cu toate acestea, în numeroase clasificări, se iau în considerare numai factorii umani sau de mediu. Este important să se asigure că gravitatea efectelor nocive ale unui MMG asupra sănătății umane și asupra mediului a fost studiată sub toate aspectele ei.

3.4. Evaluarea probabilității de apariție a efectelor nocive

Probabilitatea de apariție a unui efect nociv depinde în principal de nivelul și natura expunerii omului sau a mediului la un MMG. Expunerea este în majoritatea cazurilor indispensabilă evaluării riscurilor, deoarece permite adesea să se stabilească probabilitatea de apariție a unui efect nociv. Probabilitatea de expunere a omului sau a mediului la un MMG depinde de operațiunile efectuate (de nivelul lor, de exemplu) și de măsurile de izolare luate în funcție de clasificarea provizorie menționată la punctele 5 și 6 din anexa III.

Punctul 7 litera (ii) și litera (iii) din anexa III prevede că la clasificare și la alegerea definitivă a măsurilor de izolare trebuie să se țină seama de caracteristicile operațiunii. Felul și nivelul la care se desfășoară operațiunea servesc la evaluarea probabilității de expunere a omului și a mediului. Aceste criterii influențează, de asemenea, alegerea procedurilor adecvate de gestiune a riscurilor.

Caracteristicile operațiunii care ar putea influența evaluarea riscurilor trebuie luate în seamă (operațiuni avute în vedere, metode de lucru, nivel, măsurile de control).

Evaluarea trebuie să examineze în mod cu totul special problema eliminării deșeurilor și efluenților. Măsurile de securitate trebuie aplicate de fiecare dată atunci când sunt necesare în scopul protejării sănătății umane și a mediului.

3.4.1. Felul operațiunilor prevăzute

Nivelul de risc cauzat de un MMG și aplicarea măsurilor de control pentru a reduce riscul la un nivel adecvat este legat de felul operațiunilor care afectează expunerea omului și a mediului și, în consecință, probabilitatea de apariție a efectelor nocive.

Felul operațiunilor va determina de asemenea care din tabelele din anexa IV prezintă măsurile de limitare și de control cel mai bine adaptate.

În privința lucrărilor de laborator, efectele procedurilor standardizate asupra expunerii sunt bine cunoscute și, prin urmare, este puțin probabil ca o evaluare detaliată a riscurilor să fie cerută pentru fiecare dintre ele, în afara cazului în care se utilizează un organism deosebit de periculos. Cu toate acestea, o evaluare mai aprofundată poate să fie cerută pentru procedurile nestandardizate sau care ar putea modifica considerabil nivelul de risc, cum ar fi procedurile care generează aerosoli.

3.4.2. Concentrație și nivel

O cultură concentrată poate antrena un risc de expunere la concentrații ridicate de MMG, mai ales în timpul operațiunilor de tratare în aval. Prin urmare, trebuie examinate efectele concentrației asupra probabilității de apariție a unui efect nociv.

Evaluarea riscurilor trebuie, de asemenea, să țină seama de nivelul la care se desfășoară operațiunea. Acesta poate corespunde volumului absolut al unei singure operațiuni sau repetării periodice a unui proces. Fiecare dintre acești factori poate agrava riscul de expunere în caz de eșec al măsurilor de izolare și control și poate crește în consecință probabilitatea de apariție a efectelor nocive.

În timp ce un nivel mare nu înseamnă neapărat un risc ridicat, un nivel în creștere poate mări numărul de persoane și extinderea mediului care riscă să fie expuse în caz de funcționare defectuoasă a izolării.

Nivelul va determina, de asemenea, care dintre tabelele din anexa IV prezintă măsurile de izolare și de control cel mai bine adaptate.

3.4.3. Condițiile în care se efectuează culturile

În timpul operațiunilor în mediu izolat, culturile sunt în general supuse unor reguli de izolare stricte pentru protejarea lucrărilor, dar tipul și caracteristicile reactoarelor de creștere sau ale altor echipamente de cultură vor acționa, de asemenea, asupra nivelului riscului sanitar și ecologic. Utilizarea reactoarelor de fermentație sigilate de înaltă tehnologie permite reducerea considerabilă a riscului de expunere și, prin urmare, riscurile legate de un MMG. Trebuie evaluate fiabilitatea și rata de defectare ale acestor aparate, deoarece o pană poate însemna rate ridicate de expunere la MMG–uri nocive. Măsuri de izolare suplimentare pot fi necesare atunci când astfel de defecțiuni sunt previzibile. Procedeele de operare standard aplicate de un individ care lucrează cu MMG-uri de cultură, cum ar fi centrifugarea sau sonicarea, vor avea efecte importante asupra eficienței măsurilor de izolare utilizate.

În afară de condițiile fizice ale culturii, care joacă rolul de măsuri de izolare, măsurile biologice și chimice care servesc la protejarea operațiunii pot, de asemenea, să întărească considerabil măsurile de izolare necesare. Se poate cita ca exemplu de limitare biologică utilizarea mutanților auxotrofi care au nevoie de aportul unor factori de creștere specifici pentru a se dezvolta și ca exemplu de limitare chimică adăugarea de soluții dezinfectante în rețelele de drenaj.

Punctul 7 litera (i) din anexa III prevede că trebuie să se țină seama de caracteristicile mediului care ar putea fi expus și de gravitatea efectelor atunci când se evaluează eventualele efecte nocive și gravitatea lor.

Mai multe aspecte privind mediul sunt importante, cum ar fi întinderea și felul expunerii și prezența în zona expusă a biotopurilor care ar putea fi afectate de MMG–ul în cauză.

Următorii factori trebuie luați în considerare atunci când se studiază modul în care caracteristicile mediului receptor pot acționa asupra probabilității de concretizare a efectelor potențial nocive și, în consecință, asupra nivelului de risc și asupra alegerii măsurilor de control.

3.4.3.1. Mediul care ar putea fi expus

Mediul care ar putea fi expus se limitează de cele mai multe ori la locul de muncă și împrejurimile imediate ale instalației, dar poate fi necesar, în funcție de caracteristicile specifice ale utilizării în condiții de izolare și ale instalației, să se ia în considerare o expunere mai largă. Aceasta poate depinde de felul și nivelul operațiunii, dar trebuie, de asemenea, luate în considerare toate modurile posibile de transmitere într-un mediu mai extins. Poate fi vorba de moduri fizice (canalizare, cursuri de apă, depozitări de gunoaie în apropiere, curenți de aer) și de vectori biologici (deplasări de animale și insecte infectate).

3.4.3.2. Prezența speciilor sensibile

Probabilitatea de apariție a unei distrugeri depinde de prezența speciilor sensibile (om, animal, plantă) în mediul care ar putea fi expus.

3.4.3.3. Poate mediul să favorizeze supraviețuirea unui MMG?

Posibilitatea de supraviețuire și persistență a unui MMG în mediu este un element important al evaluării riscurilor. Probabilitatea de distrugere va fi considerabil redusă în cazul în care un MMG nu poate supraviețui în mediul la care ar putea avea acces.

3.4.3.4. Efecte asupra mediului fizic

Pe lângă efectele dăunătoare directe ale unui MMG trebuie de asemenea să se examineze efectele pe care le antrenează indirect datorită modificării proprietăților fizico-chimice și/sau a echilibrului ecologic al compușilor solului sau apei prezenți în mediu.

4. PROCEDURA 2

4.1. Determinarea clasificării și măsurilor de izolare definitive

Odată ce gravitatea și probabilitatea de apariție a tuturor proprietăților potențial nocive au fost examinate, precum și efectele măsurilor de izolare și control aplicabile receptorului în temeiul clasificării sale provizorii, se pot determina clasificarea și măsurile de izolare definitive aplicabile MMG-ului. În acest scop, se verifică corectitudinea clasificării provizorii, ținând seama de activitățile și caracteristicile operațiunilor prevăzute. Compararea clasificării și măsurilor de izolare provizorii și definitive poate conduce la trei rezultate:

—	unele efecte nocive nu au fost luate în considerare în mod corect la prima clasificare; măsura de izolare provizorie menționată la procedura 1 este insuficientă, ceea ce impune aplicarea de măsuri de izolare suplimentare și revizuirea eventuală a clasificării operațiunii;

—	clasificarea inițială este corectă și măsurile de izolare corespunzătoare permit prevenirea sau reducerea la minimum a distrugerilor cauzate omului și mediului;

—	clasificarea inițială este mai severă decât cerințele operațiunii; prin urmare, ar trebui să se adopte o clasificare și măsuri de izolare mai puțin stricte.

4.2. Confirmarea adecvării măsurilor de izolare definitive

Odată ce s-au stabilit clasificarea și măsurile de izolare definitive, trebuie reevaluat nivelul de expunere a omului și mediului (procedura 1). Această examinare trebuie să confirme faptul că riscul apariției efectelor nocive, ținând seama de felul și nivelul operațiunilor și de măsurile de izolare propuse, este suficient de redus pentru a fi acceptabil. Odată obținută confirmarea, evaluarea riscurilor este încheiată.

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din directivă, evaluarea riscurilor trebuie revizuită atunci când felul sau nivelul operațiunilor suferă modificări importante sau atunci când evaluarea nu mai este adecvată ca urmare a unor noi cunoștințe științifice și tehnice. Orice modificare a condițiilor de izolare care rezultă din reexaminarea evaluării riscurilor trebuie să fie imediat aplicată pentru a proteja în mod corect omul și mediul.

Clasificarea și măsurile de izolare și control stabilite cu ocazia evaluării riscurilor pentru a limita corect MMG–urile în cursul operațiunilor avute în vedere permit clasificarea operațiunilor de utilizare în condiții de izolare în clasele 1-4. Măsurile de izolare și control prevăzute pentru fiecare din aceste clase figurează în anexa IV la directivă.

Clasificarea operațiunilor de utilizare în condiții de izolare a MMG–ului determină conținutul informațiilor administrative.

Se recomandă adresarea către o autoritate competentă în caz de incertitudine privind clasificarea și condițiile de izolare definitive.

(1) JO L 374, 31.12.1990, p. 1.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

142

32000L0053

L 269/34

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2000/53/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 18 septembrie 2000

privind vehiculele scoase din uz

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat și pe baza textului comun aprobat de Comitetul de conciliere la data de 23 mai 2000 (3),

întrucât:

(1)

Se impune armonizarea diferitelor măsuri de drept intern privind vehiculele scoase din uz pentru ca, în primul rând, impactul vehiculelor scoase din uz asupra mediului să fie redus la minimum, contribuind astfel la protecția, conservarea și îmbunătățirea calității mediului și la conservarea energiei, și, în al doilea rând, să se asigure buna funcționare a pieței interne și să se evite denaturarea concurenței în Comunitate.

(2)

Este necesară elaborarea unui cadru comunitar pentru a asigura coerența între modalitățile de abordare naționale pentru atingerea obiectivelor menționate anterior, în special cu scopul de a proiecta vehicule pentru reciclare și recuperare, între normele pentru instalațiile de colectare și recuperare și între realizarea obiectivelor pentru refolosire, reciclare și recuperare, luând în considerare principiul subsidiarității și principiul „poluatorul plătește”.

(3)	În fiecare an, vehiculele scoase din uz din Comunitate generează între 8 și 9 milioane tone de deșeuri care trebuie gestionate corect.

(4)	Pentru a pune în aplicare principiile de precauție și prevenire și în conformitate cu strategia comunitară pentru gestionarea deșeurilor, pe cât posibil, trebuie evitată generarea de deșeuri.

(5)	Un alt principiu fundamental stabilește că deșeurile trebuie refolosite și recuperate și acordă întâietate refolosirii și reciclării.

(6)	Statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că unitățile economice instituie sisteme de colectare, tratare și recuperare a vehiculelor scoase din uz.

(7)

Statele membre trebuie să se asigure că ultimul deținător și/sau proprietar poate livra vehiculul scos din uz către o instalație de tratare autorizată fără costuri, ca urmare a faptului că vehiculul nu are valoare sau are o valoare comercială negativă. Statele membre trebuie să se asigure că producătorii acoperă toate sau o mare parte din costurile punerii în aplicare a acestor măsuri; funcționarea normală a forțelor de pe piață nu trebuie împiedicată.

(8)	Prezenta directivă trebuie să se aplice vehiculelor și vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor și materialelor acestora, precum și pieselor de rezervă și de schimb, fără a aduce atingere standardelor de siguranță, valorilor emisiilor în aer și reducerii zgomotului.

(9)

Prezenta directivă trebuie înțeleasă ca împrumutând, acolo unde este cazul, terminologia utilizată într-o serie de directive existente, și anume Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative cu privire la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (4), Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la aprobările tip pentru autovehicule și remorci (5) și Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (6).

(10)

Vehiculele de epocă, și anume vehiculele istorice sau vehiculele cu valoare pentru colecționari sau destinate muzeelor, păstrate în condiții adecvate și sigure pentru mediu, gata de utilizare sau dezmembrate, nu sunt incluse în definiția deșeurilor din Directiva 75/442/CEE și nu fac obiectul prezentei directive.

(11)

Este important ca măsurile preventive să se aplice cu începere din faza de proiectare a vehiculului și să se concretizeze în special în reducerea și controlul substanțelor periculoase provenind de la vehicule, pentru a preveni eliberarea acestora în mediu, pentru a facilita reciclarea și pentru a evita eliminarea deșeurilor periculoase. Trebuie interzisă în special utilizarea plumbului, a mercurului, a cadmiului și a cromului hexavalent. Aceste metale grele trebuie utilizate în anumite aplicații în conformitate cu o listă revizuită periodic. Astfel, se poate evita prezența anumitor materiale și compuși printre reziduurile provenind de la mașina de tăiat și incinerarea sau eliminarea acestora la rampele de gunoi.

(12)

Reciclarea tuturor părților din plastic ale vehiculelor scoase din uz trebuie îmbunătățită continuu. În prezent, Comisia examinează impactul componentelor din PVC asupra mediului. Pe baza acestei analize, Comisia va face propuneri adecvate pentru utilizarea de PVC, incluzând observații privind vehiculele.

(13)	Cerințele pentru dezmembrarea, refolosirea și reciclarea vehiculelor scoase din uz și a componentelor acestora trebuie integrate în etapele de proiectare și producție a noilor vehicule.

(14)	Dezvoltarea piețelor de materiale reciclate trebuie încurajată.

(15)	Pentru a asigura eliminarea vehiculelor scoase din uz fără periclitarea mediului, se impune crearea de sisteme de colectare adecvate.

(16)

Se impune introducerea unui certificat de distrugere pentru a condiționa radierea vehiculelor scoase din uz. Statele membre care nu au un sistem de radiere trebuie să creeze un sistem pe baza căruia autorităților competente li se prezintă un certificat de distrugere atunci când vehiculul scos din uz este transferat într-o instalație de tratare.

(17)	Prezenta directivă nu împiedică statele membre să permită, după caz, radierea temporară a vehiculelor.

(18)	Întreprinderile de colectare și tratare au dreptul de a opera numai la primirea unui permis sau, în cazul utilizării unei înregistrări în locul permisului, numai pe baza respectării anumitor condiții.

(19)	Se impune promovarea proprietăților de recuperare și de reciclare a vehiculelor.

(20)	Cerințele privind operațiunile de depozitare și tratare trebuie stabilite pentru a preveni impactul negativ asupra mediului și pentru a evita denaturarea schimburilor comerciale și a concurenței.

(21)	Pentru a obține rezultate pe termen scurt și pentru a oferi operatorilor, consumatorilor și autorităților publice perspectiva necesară pe termen lung, se impune stabilirea de obiective cuantificate pentru refolosire, reciclare și recuperare care trebuie îndeplinite de operatorii economici.

(22)

Producătorii trebuie să se asigure că vehiculele sunt proiectate și fabricate astfel încât să permită îndeplinirea obiectivelor pentru refolosire, reciclare și recuperare. În acest scop, Comisia promovează pregătirea standardelor europene și ia restul măsurilor necesare pentru a modifica legislația europeană aplicabilă privind aprobările tip pentru vehicule.

(23)	Statele membre se asigură că, la punerea în aplicare a prezentei directive, este protejată concurența, în special cu privire la accesul întreprinderilor mici și mijlocii pe piața de colectare, dezmembrare, tratare și reciclare.

(24)	Pentru a facilita dezmembrarea și recuperarea, în special reciclarea vehiculelor scoase din uz, producătorii de vehicule trebuie să furnizeze instalații de tratare autorizate cu toate informațiile necesare referitoare la dezmembrare, în special pentru materialele cu grad ridicat de risc.

(25)

Se impune promovarea pregătirii standardelor europene, după caz. Producătorii de vehicule și de materiale trebuie să utilizeze standarde de codificare pentru componente și materiale care urmează să fie stabilite de Comisie, sprijinită de comitetul competent. La pregătirea acestor standarde, Comisia va lua în considerare, după caz, activitățile desfășurate de forurile internaționale relevante în acest domeniu.

(26)	Pentru a monitoriza punerea în aplicare a obiectivelor prezentei directive sunt necesare date privind vehiculele scoase din uz din întreaga Comunitate.

(27)	Consumatorii trebuie să fie informați corespunzător pentru a-și adapta comportamentul și atitudinile; în acest scop, operatorii economici relevanți trebuie să pună la dispoziție informațiile necesare.

(28)	Statele membre pot hotărî să pună în aplicare anumite decizii pe bază de acorduri cu sectorul economic respectiv, cu condiția îndeplinirii anumitor cerințe.

(29)

Adaptarea la progresul științific și tehnic a cerințelor pentru instalațiile de tratare și pentru utilizarea substanțelor periculoase, precum și adaptarea standardelor minime pentru certificatul de distrugere, formatul bazei de date și punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a controla respectarea obiectivelor cuantificate trebuie efectuate de Comisie pe baza unei proceduri a comitetului.

(30)	Măsurile urmând a fi luate pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (7).

(31)	Statele membre pot aplica dispozițiile prezentei directive înainte de data stabilită, cu condiția ca aceste măsuri să fie în conformitate cu tratatul,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiective

Prezenta directivă stabilește dispoziții care urmăresc în primul rând prevenirea formării de deșeuri de la vehiculele scoase din uz și, în plus, refolosirea, reciclarea și alte forme de recuperare a vehiculelor scoase din uz și a componentelor acestora pentru a reduce eliminarea de deșeuri, precum și îmbunătățirea din punct de vedere ecologic a activității tuturor operatorilor economici implicați în ciclul de viață al vehiculelor, în special a operatorilor direct implicați în tratarea vehiculelor scoase din uz.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

1.	„vehicul” înseamnă orice vehicul desemnat ca aparținând categoriilor M1 sau N1 definite la anexa IIA la Directiva 70/156/CEE și autovehiculele cu trei roți, astfel cum sunt definite de Directiva 92/61/CEE, cu excepția tricicletelor cu motor;

2.	„vehicul scos din uz” înseamnă un vehicul care constituie un deșeu în sensul stabilit la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE;

3.	„producător” înseamnă fabricantul de vehicule sau importatorul profesional al unui vehicul într-un stat membru;

4.	„prevenire” înseamnă măsurile care urmăresc reducerea cantității de vehicule scoase din uz, de materiale și substanțe provenite de la acestea, precum și reducerea pericolului pe care îl prezintă acestea pentru mediu;

„tratare” înseamnă orice activitate desfășurată după ce vehiculul scos din uz a fost predat unei instalații pentru depoluare, dezmembrare, mărunțire, tăiere, recuperare sau pregătire pentru eliminare a deșeurilor rezultate de la tăiere, precum și restul operațiunilor efectuate pentru recuperarea și/sau eliminarea vehiculului scos din uz și a componentelor acestuia;

6.	„refolosire” înseamnă orice operație prin care componentele vehiculelor scoase din uz sunt utilizate în același scop pentru care au fost concepute;

„reciclare” înseamnă reprelucrarea într-un proces de producție a materialelor uzate în scopul original sau în alte scopuri, cu excepția recuperării energiei. Recuperarea energiei reprezintă utilizarea combustibililor uzați ca mijloc de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deșeuri, dar cu recuperarea căldurii;

8.	„recuperare” înseamnă oricare dintre operațiile aplicabile menționate la anexa IIB din Directiva 75/442/CEE;

9.	„eliminare” înseamnă oricare dintre operațiile aplicabile menționate la anexa IIA din Directiva 75/442/CEE;

10.	„operatori economici” înseamnă producători, distribuitori, colectori, companii de asigurări auto, operatori care se ocupă cu dezmembrarea, tăierea, recuperarea, reciclarea și alți operatori care se ocupă cu tratarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor și a materialelor acestora;

11.	„substanță periculoasă” înseamnă orice substanță considerată periculoasă în conformitate cu Directiva 67/548/CEE;

12.	„aparat de tăiat” înseamnă orice instrument utilizat pentru tăierea în bucăți sau pentru fragmentarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv în scopul obținerii de deșeuri de metal direct refolosibile;

13.

„informații referitoare la dezmembrare” înseamnă toate informațiile necesare pentru tratarea corectă și sigură din punct de vedere ecologic a vehiculelor scoase din uz. Acestea sunt puse la dispoziția instalațiilor de tratare autorizate de către fabricanții de vehicule și producătorii de componente sub forma unor manuale sau pe suport electronic (de exemplu, CD-ROM, servicii on-line).

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică vehiculelor și vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor și materialelor acestora. Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (4) al treilea paragraf, aceasta se aplică indiferent de modul în care vehiculul a fost întreținut sau reparat pe durata utilizării și indiferent dacă este echipat cu componentele furnizate de producător sau cu alte componente a căror asamblare ca piese de rezervă sau de schimb este în conformitate cu deciziile comunitare sau naționale corespunzătoare.

(2) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere legislației comunitare și interne relevante existente, în special cu privire la standardele de siguranță, emisiile atmosferice și controlul zgomotului, precum și la protecția solului și a apei.

(3) Atunci când un producător produce sau importă doar vehicule care sunt exceptate de la aplicarea Directivei 70/156/CEE în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a), statele membre pot excepta producătorul respectiv și vehiculele sale de la aplicarea articolului 7 alineatul (4), și a articolelor 8 și 9 din prezenta directivă.

(4) Vehiculele cu destinații speciale, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuță din Directiva 70/156/CEE, sunt excluse de la aplicarea dispozițiilor articolului 7 din prezenta directivă.

(5) În cazul autovehiculelor cu trei roți se aplică numai articolul 5 alineatele (1) și (2) și articolul 6 din prezenta directivă.

Articolul 4

Prevenirea

(1) Pentru a promova prevenirea generării de deșeuri, statele membre încurajează în special:

(a)

fabricanții de vehicule, în colaborare cu producătorii de materiale și echipamente, să limiteze utilizarea substanțelor periculoase la vehicule și să le reducă, pe cât posibil, începând cu faza de proiectare, astfel încât să prevină în special eliberarea acestora în mediu, facilitând reciclarea și evitând nevoia de a elimina deșeuri periculoase;

(b)	proiectarea și producerea de noi vehicule care țin seama în cea mai mare măsură și facilitează dezmembrarea, refolosirea, recuperarea și, în special, reciclarea vehiculelor scoase din uz, a componentelor și a materialelor acestora;

(c)	fabricanții de vehicule, în colaborare cu producătorii de materiale și echipamente, să integreze o cantitate sporită de material reciclat în vehicule și în alte produse, pentru a dezvolta piețe de desfacere pentru materialele reciclate.

(2)

(a)

Statele membre se asigură că materialele și componentele vehiculelor introduse pe piață după 1 iulie 2003 nu conțin plumb, mercur, cadmiu sau crom hexavalent decât în cazurile enumerate la anexa II în condițiile specificate;

(b)

în conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, Comisia modifică în mod periodic anexa II, în funcție de progresul științific și tehnic, pentru ca:

(i)	după caz, să stabilească valorile concentrațiilor maxime până la care este tolerat nivelul substanțelor menționate la litera (a) în anumite materiale și componente ale vehiculelor;

(ii)	să excepteze anumite materiale și componente ale vehiculelor de la aplicarea dispozițiilor literei (a), dacă utilizarea acestor substanțe nu poate fi evitată;

(iii)

să anuleze materiale și componente ale vehiculelor din anexa II, dacă utilizarea acestor substanțe poate fi evitată;

(iv)	pe baza punctelor (i) și (ii) să desemneze acele materiale și componente ale vehiculelor care pot fi detașate înainte de continuarea tratării; acestea sunt etichetate sau identificate prin mijloace adecvate;

(c)

Comisia modifică anexa II pentru prima dată până la 21 octombrie 2001. În nici un caz, nici una dintre exceptările enumerate aici nu sunt eliminate din anexă înainte de 1 ianuarie 2003.

Articolul 5

Colectarea

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:

—	operatorii economici stabilesc sisteme pentru colectarea tuturor vehiculelor scoase din uz și, pe cât posibil din punct de vedere tehnic, a părților uzate înlăturate la repararea mașinilor pentru transport de persoane;

—	instalațiile de colectare de pe teritoriul lor sunt disponibile în mod corespunzător.

(2) Statele membre iau și măsurile necesare pentru a se asigura că toate vehiculele scoase din uz sunt transferate în instalațiile de tratare autorizate.

(3) Statele membre stabilesc un sistem care impune necesitatea prezentării unui certificat de distrugere pentru radierea unui vehicul scos din uz. Acest certificat este eliberat deținătorului și/sau proprietarului atunci când vehiculul scos din uz este transferat în instalațiile de tratare. Instalațiile de tratare care au obținut un permis în conformitate cu articolul 6 au dreptul de a elibera un certificat de distrugere. Statele membre pot permite producătorilor, vânzătorilor și întreprinderilor de colectare ca, în numele unei instalații de tratare autorizate, să elibereze certificate de distrugere, cu condiția ca aceștia să garanteze că vehiculul scos din uz este transferat într-o instalație de tratare autorizată și să fie înregistrați la autoritățile publice.

Eliberarea certificatului de distrugere de către instalațiile de tratare sau de către vânzători sau întreprinderi de colectare, în numele unei instalații de tratare autorizate, nu îi îndreptățește pe aceștia să solicite rambursări financiare, cu excepția cazurilor în care acest lucru a fost stabilit în mod expres de statele membre.

Statele membre care nu au un sistem de radiere la data intrării în vigoare a prezentei directive stabilesc un sistem pe baza căruia autorităților competente li se prezintă un certificat de distrugere atunci când vehiculul scos din uz este transferat către o instalație de tratare și respectă prevederile prezentului paragraf. Statele membre care aplică prezentul paragraf informează Comisia cu privire la motivele respective.

(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că livrarea vehiculelor la o instalație de tratare autorizată în conformitate cu alineatul (3) nu induce nici un cost asupra deținătorului și/sau a proprietarului ca urmare a faptului că vehiculul nu are nici o valoare comercială sau are o valoare negativă.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii acoperă toate sau cea mai mare parte din costurile punerii în aplicare a acestei măsuri și/sau preiau vehiculele scoase din uz în aceleași condiții ca cele menționate la primul paragraf.

Statele membre pot stabili ca livrarea vehiculelor scoase din uz să nu fie în totalitate gratuită dacă vehiculul scos din uz nu conține componentele esențiale ale unui vehicul, în special motorul și caroseria, sau conține deșeuri care au fost adăugate vehiculului scos din uz.

Comisia monitorizează periodic punerea în aplicare a primului paragraf pentru a se asigura că nu conduce la perturbarea pieței și, dacă este necesar, propune Parlamentului European și Consiliului o modificare a respectivului paragraf.

(5) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile competente acceptă reciproc certificatele de distrugere eliberate în alte state membre în conformitate cu alineatul (3). În acest scop, Comisia elaborează până la 21 octombrie 2001 cerințele minime pentru certificatul de distrugere.

Articolul 6

Tratarea

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate vehiculele scoase din uz sunt depozitate (chiar și temporar) și tratate în conformitate cu cerințele generale stabilite la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE și în conformitate cu cerințele tehnice minime stabilite la anexa I la prezenta directivă, fără a aduce atingere reglementărilor de drept intern cu privire la sănătate și la mediu.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate unitățile sau întreprinderile care efectuează operații de tratare obțin un permis sau sunt înregistrate la autoritățile competente, în conformitate cu articolele 9, 10 și 11 din Directiva 75/442/CEE.

Derogarea de la obligația permisului menționată la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442/CEE poate fi aplicată operațiilor de recuperare privind deșeurile provenind de la vehicule scoase din uz după tratarea acestora conform anexei I punctul 3 la prezenta directivă, dacă autoritățile competente au efectuat o inspecție înainte de înregistrare. La această inspecție se verifică:

(a)	tipul și cantitățile de deșeuri care urmează a fi tratate;

(b)	cerințele tehnice minime care trebuie respectate;

(c)	măsurile de siguranță care trebuie luate,

pentru a realiza obiectivele menționate la articolul 4 din Directiva 75/442/CEE. Această inspecție este efectuată o dată pe an. Statele membre care utilizează derogarea trimit rezultatele la Comisie.

(3) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate unitățile sau întreprinderile care efectuează operații de tratare îndeplinesc cel puțin următoarele obligații în conformitate cu anexa I:

(a)

vehiculele scoase din uz sunt dezmembrate înainte de continuarea tratării sau de alte operații echivalente pentru a reduce orice impact negativ asupra mediului. Componentele sau materialele etichetate sau identificate în orice alt mod în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) sunt demontate înainte de continuarea tratării;

(b)	materialele și componentele cu grad ridicat de risc sunt înlăturate selectiv, pentru a nu contamina deșeurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de mașina de tăiat;

(c)	operațiile de demontare și depozitare sunt efectuate astfel încât să permită refolosirea, recuperarea și, în special, reciclarea componentelor vehiculelor.

Operațiile de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz menționate la anexa I punctul 3 sunt efectuate cât mai repede posibil.

(4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că permisul sau înregistrarea menționate la alineatul (2) include toate condițiile necesare pentru îndeplinirea cerințelor de la alineatele (1), (2) și (3).

(5) Statele membre încurajează unitățile și întreprinderile care efectuează operații de tratare la să introducă sisteme de gestionare ecologică autorizate.

Articolul 7

Refolosirea și recuperarea

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a încuraja refolosirea componentelor care sunt adecvate refolosirii, recuperarea componentelor care nu pot fi refolosite, acordând întâietate reciclării când este posibilă din punct de vedere ecologic, fără a aduce atingere cerințelor privind siguranța vehiculelor și cerințele ecologice cum ar fi emisiile atmosferice și controlul poluării fonice.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că operatorii economici îndeplinesc următoarele obiective:

(a)

până la 1 ianuarie 2006, refolosirea și recuperarea tuturor vehiculelor scoase din uz crește cu minimum 86 % greutate medie anuală pe vehicul. În același interval de timp, refolosirea și reciclarea cresc cu minimum 80 % greutate medie anuală pe vehicul.

Pentru vehiculele fabricate înainte de 1 ianuarie 1980, statele membre pot stabili obiective care să nu fie mai mici de 75 % pentru refolosire și recuperare și de 70 % pentru refolosire și reciclare. Statele membre care aplică prezentul paragraf informează Comisia și restul statelor membre cu privire la motivele respective;

(b)	până la 1 ianuarie 2015, refolosirea și recuperarea tuturor vehiculelor scoase din uz crește la minimum 95 % greutate medie anuală pe vehicul. În același interval de timp, refolosirea și reciclarea cresc la minimum 85 % greutate medie anuală pe vehicul.

Până la 31 decembrie 2005, Parlamentul European și Consiliul reexaminează obiectivele menționate la litera (b), pe baza unui raport al Comisiei însoțit de o propunere. În acest raport, Comisia ia în considerare evoluția compoziției materialelor din vehicule și orice alte aspecte ecologice relevante pentru vehicule.

În conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, Comisia stabilește reglementările necesare pentru a controla respectarea de către statele membre a obiectivelor stabilite la prezentul paragraf. În acest scop, Comisia ia în considerare toți factorii relevanți, inter alia, disponibilitatea datelor și problema exportului și a importului de vehicule scoase din uz. Comisia ia aceste măsuri până la 21 octombrie 2002.

(3) Pe baza propunerii Comisiei, Parlamentul European și Consiliul stabilesc obiective pentru refolosire și recuperare și pentru refolosire și reciclare pentru anii următori după 2015.

(4) Pentru a pregăti modificarea Directivei 70/156/CEE, Comisia promovează pregătirea standardelor europene privind dezmembrarea, recuperarea și reciclarea vehiculelor. După stabilirea acestor standarde, dar nu mai târziu de sfârșitul anului 2001, Parlamentul European și Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei, modifică Directiva 70/156/CEE astfel încât vehiculele cu aprobare tip în conformitate cu directiva respectivă și scoase pe piață la trei ani de la modificarea Directivei 70/156/CEE să fie refolosibile și/sau reciclabile în proporție de minimum 85 % greutate pe vehicul și refolosibile și/sau recuperabile în proporție de minimum 95 % greutate pe vehicul.

(5) La propunerea modificării Directivei 70/156/CEE privind capacitatea vehiculelor de a fi dezmembrate, recuperate și reciclate, Comisia ia în considerare, după caz, necesitatea de a garanta faptul că refolosirea componentelor nu atrage după sine riscuri pentru siguranță sau pentru mediu.

Articolul 8

Standarde de codificare – informații referitoare la dezmembrare

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii, împreună cu fabricanții de materiale și echipamente, folosesc standarde de codificare pentru materiale și componente, în special pentru a facilita identificarea acelor componente și materiale care sunt adecvate pentru refolosire și recuperare.

(2) Până la 21 octombrie 2001, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, Comisia stabilește standardele menționate la alineatul (1) din prezentul articol. În acest scop, Comisia ia în considerare activitatea desfășurată în acest domeniu de forurile internaționale relevante și contribuie în mod corespunzător la aceasta.

(3) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii furnizează informații referitoare la dezmembrare pentru fiecare tip de vehicul scos pe piață în termen de șase luni de la scoaterea acestuia pe piață. În măsura în care instalațiile de tratare necesită acest lucru pentru a respecta dispozițiile prezentei directive, aceste informații identifică diferitele componente și materiale ale vehiculelor și amplasarea în vehicule a tuturor substanțelor periculoase, în special pentru realizarea obiectivelor stabilite la articolul 7.

(4) Fără a aduce atingere secretului comercial și industrial, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că producătorii componentelor vehiculelor pun la dispoziția instalațiilor de tratare autorizate, în măsura în care acestea solicită, informații adecvate privind dezmembrarea, depozitarea și testarea componentelor care pot fi refolosite.

Articolul 9

Raportarea și informarea

(1) La intervale de trei ani, statele membre înaintează Comisiei un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive. Raportul este întocmit pe baza unui chestionar sau a unei scheme stabilite de Comisie în conformitate cu procedura stabilită la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE (8), cu scopul de a stabili o bază de date privind vehiculele scoase din uz și tratarea acestora. Raportul conține informații relevante referitoare la posibilele modificări în structura comercializării autovehiculelor și în sectoarele de colectare, dezmembrare, tăiere, recuperare și reciclare, care pot duce la perturbarea concurenței între sau în interiorul statelor membre. Chestionarul sau schema sunt trimise statelor membre cu șase luni înainte de începutul perioadei acoperite de raport. Raportul este înaintat Comisiei în termen de nouă luni de la sfârșitul perioadei de trei ani pe care o acoperă.

Primul raport acoperă perioada de trei ani de la 21 aprilie 2002.

Pe baza informațiilor menționate anterior, Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre.

(2) În fiecare caz, statele membre solicită operatorilor economici în cauză să publice informații privind:

—	structura vehiculelor și a componentelor acestora, urmărind gradul lor de recuperare și de reciclare;

—	tratarea sigură din punct de vedere ecologic a vehiculelor scoase din uz, în special dezmembrarea și înlăturarea tuturor lichidelor;

—	dezvoltarea și optimizarea metodelor de refolosire, reciclare și recuperare a vehiculelor scoase din uz și a componentelor acestora;

—	progresul înregistrat cu privire la recuperare și reciclare pentru a reduce deșeurile eliminate și pentru a crește gradul de recuperare și reciclare.

Producătorul trebuie să pună aceste informații la dispoziția posibililor cumpărători de vehicule. Informațiile sunt incluse în documentele promoționale utilizate la introducerea pe piață a noului vehicul.

Articolul 10

Punerea în aplicare

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 21 aprilie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3) Cu condiția realizării obiectivelor stabilite în prezenta directivă, statele membre pot să transpună dispozițiile articolului 4 alineatul (1), ale articolului 5 alineatul (1), ale articolului 7 alineatul (1), ale articolului 8 alineatele (1) și 8 alineatul (3) și ale articolului 9 alineatul (2) și să specifice normele de punere în aplicare a articolului 5 alineatul (4) prin intermediul acordurilor dintre autoritățile competente și sectoarele economice respective. Aceste acorduri respectă următoarele cerințe:

(a)	acordurile sunt executorii;

(b)	acordurile trebuie să specifice obiectivele cu termenele limită respective;

(c)	acordurile sunt publicate în jurnalul oficial național sau într-un document oficial la care publicul are același acces și sunt transmise Comisiei;

(d)	rezultatele obținute pe baza unui acord sunt monitorizate periodic, sunt raportate autorităților competente și Comisiei și puse la dispoziția publicului în conformitate cu condițiile stabilite în acord;

(e)	autoritățile competente iau deciziile necesare examinării progresului înregistrat pe baza unui acord;

(f)	în cazul nerespectării unui acord, statele membre trebuie să pună în aplicare deciziile relevante ale prezentei directive prin acte cu putere de lege și măsuri administrative.

Articolul 11

Procedura de comitet

(1) Comisia este sprijinită de comitetul instituit prin articolul 18 din Directiva 75/442/CEE, denumit în continuare „comitetul”.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

Perioada stabilită la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CEE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul își adoptă propriul regulament de funcționare.

(4) În conformitate cu procedura stabilită în prezentul articol, Comisia adoptă:

(a)	cerințele minime, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) pentru certificatul de distrugere;

(b)	normele detaliate menționate la articolul 7 alineatul (2) al treilea paragraf;

(c)	formatele referitoare la sistemul bazei de date menționat la articolul 9;

(d)	modificările necesare pentru adaptarea anexelor la prezenta directivă la progresul tehnic și științific.

Articolul 12

Intrarea în vigoare

(1) Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(2) Articolul 5 alineatul (4) se aplică:

—	de la 1 iulie 2002, pentru vehicule scoase pe piață de la această dată;

—	de la 1 ianuarie 2007, pentru vehicule scoase pe piață înainte de data menționată la prima liniuță.

(3) Statele membre pot aplica articolul 5 alineatul (4) înainte de data stabilită la alineatul (2).

Articolul 13

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 septembrie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

H. VÉDRINE

(1) JO C 337, 7.11.1997, p. 3 și

JO C 156, 3.6.1999, p. 5.

(2) JO C 129, 27.4.1998, p. 44.

(3) Avizul Parlamentului European din 11 februarie 1999 (JO C 150, 28.5.1999, p. 420), Poziția comună a Consiliului din 29 iulie 1999 (JO C 317, 4.11.1999, p. 19) și Decizia Parlamentului European din 3 februarie 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 20 iulie 2000 și Decizia Parlamentului European din 7 septembrie 2000.

(4) JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/98/CE a Comisiei (JO L 355, 30.12.1998, p. 1).

(5) JO L 42, 23.2.1970, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 11, 16.1.1999, p. 25).

(6) JO L 194, 25.7.1975, p. 39. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (JO L 135, 6.6.1996, p. 32).

(8) JO L 377, 31.12.1991, p. 48.

ANEXA I

Cerințe tehnice minime pentru tratarea în conformitate cu articolul 6 alineatele (1) și (3)

Spații de depozitare (inclusiv depozitarea temporară) a vehiculelor scoase din uz înainte de tratare:

—	suprafețe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu dispozitive de colectare a scurgerilor, decantoare și dispozitive de epurare-degresare;

—	echipamente pentru tratarea apei, inclusiv a apei de ploaie, în conformitate cu reglementările referitoare la mediu și sănătate.

Spații de tratare:

—	suprafețe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu dispozitive de colectare a scurgerilor, decantoare și dispozitive de epurare-degresare;

—	depozite adecvate pentru părțile dezmembrate, inclusiv depozite impermeabile pentru piesele de schimb care vin în contact cu uleiul;

—	containere adecvate pentru depozitarea bateriilor (cu neutralizare electrolitică în același spațiu sau în altă parte), filtre și condensatoare care conțin PCB/PCT;

—

rezervoare de depozitare adecvate pentru depozitarea separată a lichidelor vehiculelor scoase din uz: combustibil, ulei de motor, ulei de cutie de viteze, ulei de transmisie, ulei hidraulic, lichide de răcire, antigel, lichid de frână, acid de baterie, lichide ale sistemului de aer condiționat și orice alte lichide conținute de vehiculul scos din uz;

—	echipamente pentru tratarea apei, inclusiv a apei de ploaie, în conformitate cu reglementările referitoare la mediu și sănătate;

—	depozite adecvate pentru anvelope uzate, inclusiv prevenirea incendiilor și a depozitării excesive în stive.

Operații de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz:

—	înlăturarea bateriilor și a rezervoarelor de gaz lichefiat;

—	înlăturarea sau neutralizarea componentelor cu potențial exploziv (de exemplu, pernele de aer);

—

înlăturarea și colectarea și depozitarea separată a combustibililor, a uleiului de motor, a uleiului de cutie de viteze, a uleiului hidraulic, a lichidelor de răcire, a antigelului, a lichidului de frână, a lichidelor sistemului de aer condiționat și a oricăror altor lichide conținute de vehiculul scos din uz, cu excepția cazului în care sunt necesare pentru refolosirea părților respective;

—	înlăturarea, pe cât posibil, a tuturor componentelor identificate ca având un conținut de mercur.

Operații de tratare pentru promovarea reciclării:

—	înlăturarea catalizatorilor;

—	înlăturarea componentelor de metal cu conținut de cupru, aluminiu și magneziu, dacă aceste materiale nu sunt separate în procesul de tăiere;

—	înlăturarea anvelopelor și a părților mari din plastic (bare de protecție, tablouri de bord, containere lichide etc.) dacă aceste materiale nu sunt separate în procesul de tăiere astfel încât să fie reciclate eficient ca materiale;

—	înlăturarea părților de sticlă.

5.	Operațiile de depozitare trebuie efectuate fără a deteriora piesele de schimb și componentele care conțin lichide sau care sunt recuperabile.

ANEXA II

Materiale și componente exceptate de la aplicarea articolului 4 alineatul (2) litera (a)

Materiale și componente

Se etichetează sau se identifică în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) punctul (iv)

Plumbul în aliaje

1.	Oțel (inclusiv oțel galvanizat) cu un conținut de până la 0,35 % plumb în greutate

2.	Aluminiu cu un conținut de până la 0,4 % plumb în greutate

3.	Aluminiu cu un conținut de până la 4 % plumb în greutate (în jante, piese ale motorului și sistemul de acționare a geamurilor)

4.	Aliaj de cupru cu un conținut de până la 4 % plumb în greutate

5.	Bucșe și carcase de lagăre din aliaj plumb/bronz

Plumb și compuși ai plumbului în componente

Baterii

7.	Înveliș interior al rezervorului de benzină

8.	Amortizoare de vibrații

9.	Agent de vulcanizare pentru furtunuri de alimentare sau de presiune

10.	Stabilizator pentru vopsele de protecție

11.	Suduri în panourile electrice și alte instalații

Crom hexavalent

12.	Înveliș anticorosiv pe numeroase componente de bază ale vehiculului (maximum 2 grame per vehicul)

Mercur

13.	Becuri și afișaj panou instrumente

Prin procedura menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (b), Comisia evaluează următoarele aplicații:

—	plumbul ca aliaj în jenți, piese ale motorului și sistemul de acționare a geamurilor;

—	plumbul în baterii;

—	plumbul în greutățile pentru echilibrare;

—	componentele electrice care conțin plumb, încastrate în corpuri ceramice sau de sticlă;

—	cadmiu în bateriile pentru vehiculele electrice

ca fiind prioritare, pentru a stabili cât mai repede posibil dacă anexa II trebuie modificată corespunzător. În ceea ce privește cadmiul din bateriile pentru vehiculele electrice, Comisia ia în considerare, în cadrul procedurii menționate la articolul 4 alineatul (2) litera (b) și în cadrul unei evaluări ecologice generale, disponibilitatea unor înlocuitori, precum și necesitatea de a menține disponibilitatea vehiculelor electrice.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

151

32000R2364

L 273/5

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2364/2000 AL COMISIEI

din 25 octombrie 2000

privind a patra listă de substanțe prioritare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului din 23 martie 1993 privind evaluarea și controlul riscurilor prezentate de substanțele existente (1), în special articolele 8 și 10,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CEE) nr. 793/93 prevede un sistem de evaluare și control al riscurilor prezentate de substanțele existente și arată că, pentru a întreprinde evaluarea acestor riscuri, trebuie să se identifice substanțele prioritare care necesită o atenție imediată.

(2)	În consecință, prin articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 793/93 i se solicită Comisiei să întocmească lista substanțelor prioritare, având în vedere anumiți factori care sunt precizați în articolul menționat.

(3)

Articolul 10 din Regulamentul (CEE) nr. 793/93 prevede ca, pentru fiecare substanță care figurează pe listele de priorități, să i se atribuie unui stat membru responsabilitatea de a evalua substanța respectivă și ca modul de alocare a substanțelor să se efectueze astfel încât sarcina să fie echitabil împărțită între statele membre.

(4)	Prin Regulamentele (CE) nr. 1179/94 (2), (CE) nr. 2268/95 (3) și (CE) nr. 143/97 (4) ale Comisiei au fost adoptate prima, a doua și a treia listă de substanțe prioritare.

(5)	Dispozițiile prezentului regulament sunt în conformitate cu avizul comitetului constituit în temeiul articolului 15 din Regulamentul (CEE) nr. 793/93,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) A patra listă de substanțe prioritare, prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 793/93, este cuprinsă în anexa la prezentul regulament.

(2) În respectiva listă de substanțe prioritare se indică și statul membru care este responsabil pentru fiecare dintre aceste substanțe.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 octombrie 2000.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 84, 5.4.1993, p. 1.

(2) JO L 131, 26.5.1994, p. 3.

(3) JO L 231, 28.9.1995, p. 18.

(4) JO L 25, 28.1.1997, p. 13.

ANEXĂ

	Nr. Einecs	Nr. CAS	Denumirea substanței	Stat membru
1.	201-029-3	77-47-4	Hexaclorciclopentadienă	NL
2.	201-236-9	79-94-7	2,2′,6,6′-tetrabrom-4,4′-izopropilidenedifenol	UK
3.	201-853-3	88-72-2	2-nitrotoluen	E
4.	202-679-0	98-54-4	4-terț-butilfenol	N
5.	202-696-3	98-73-7	4-terț-acid benzobutilic	D
6.	203-539-1	107-98-2	1-metoxipropan-2-ol	F
7.	203-603-9	108-65-6	Acetat de 2-metoxi-1-metiletil	F
8.	203-905-0	111-76-2	2-butoxietanol	F
9.	203-933-3	112-07-2	Acetat de 2-butoxietil	F
10.	204-015-5	112-90-3	(Z)-octadec-9-enilamină	D
11.	204-450-0	121-14-2	2,4-dinitrotoluen	E
12	204-695-3	124-30-1	Octadecilamină	D
13.	213-611-4	994-05-8	2-metoxi-2-metilbutan	FIN
14.	214-946-9	1222-05-5	1,3,4,6,7,8-hexahidro-4,6,6,7,8,8-hexametilindeno[5,6-c]piran	NL
15.	215-175-0	1309-64-4	Trioxid de diantimoniu	S
16.	215-185-5	1310-73-2	Hidroxid de sodiu	P
17.	215-540-4	1330-43-4	Tetraborat de disodiu, anhidru	A
18.	216-133-4	1506-02-1	1-(5,6,7,8-tetrahidro-3,5,5,6,8,8-hexametil-2-naftil)etan-1-onă	NL
19.	222-068-2	3333-67-3	Carbonat de nichel	DK
20.	231-743-0	7718-54-9	Diclorură de nichel	DK
21.	232-051-1	7784-18-1	Fluorură de aluminiu	NL
22.	232-188-7	7789-75-5	Fluorură de calciu	NL
23.	233-139-2	10043-35-3	Acid boric brut natural (1)	A
23a	234-343-4	11113-50-1	Acid boric	A
24.	236-068-5	13138-45-9	Dinitrat de nichel	DK
25.	237-158-7	13674-84-5	Fosfat de tris (2-clor-1-metiletil)	IRL/UK
26.	237-159-2	13674-87-8	Fosfat de tris [2-clor-1-(clormetil) etil]	IRL/UK
27.	247-759-6	26523-78-4	Fosfit de tris (nonilfenil)	F
28.	253-760-2	38051-10-4	2,2-bis (clormetil) trimetilen bis(bis(fosfat de (2-cloretil)]}	IRL/UK
29.	262-976-6	61788-45-2	Amine, alchil hidrogenat din grăsimi animale	D
30.	262-977-1	61788-46-3	Amine, alchil coco	D

(1) Cu un conținut maxim de 85 % H3BO3, calculat în masă uscată.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

154

32000R2426

L 279/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2426/2000 AL COMISIEI

din 31 octombrie 2000

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 94/92 de stabilire a normelor de aplicare a regimurilor pentru importurile din țările terțe prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2020/2000 al Comisiei (2), în special articolul 11 alineatul (1) litera (a),

întrucât:

(1)

Articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 dispune că produsele importate dintr-o țară terță nu pot fi comercializate decât în cazul în care sunt originare dintr-o țară terță care figurează pe o listă stabilită în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatul (2) din articolul menționat. Această listă figurează în anexa la Regulamentul (CEE) nr. 94/92 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1616/2000 (4).

(2)	Autoritățile argentiniene au solicitat Comisiei includerea unui nou organism de control și certificare, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 94/92.

(3)	Autoritățile argentiniene au furnizat Comisiei toate garanțiile și informațiile necesare pentru a asigura respectarea criteriilor stabilite la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 de către noul organism de control și certificare.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CEE) nr. 94/92 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 31 octombrie 2000.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

(2) JO L 241, 26.9.2000, p. 39.

(4) JO L 185, 25.7.2000, p. 62.

ANEXĂ

Punctul 3 al textului referitor la Argentina se înlocuiește cu următorul text.

„3.

Organisme de control:

—	Instituto Argentino para la Certificación y Promoción de Productos Agropecuarios Orgánicos SRL (Argencert);

—	Organización Internacional Agropecuaria (OIA);

—	Letis SA.”

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

156

32000R2494

L 288/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2494/2000 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 7 noiembrie 2000

privind măsurile de promovare a conservării și gestionării durabile a pădurilor tropicale și a altor păduri din țările în curs de dezvoltare

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 175 și 179,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3), având în vedere proiectul comun aprobat la 27 iulie 2000 de către Comitetul de conciliere,

întrucât:

(1)	Pădurile, ale căror funcții și valori pentru om sunt multiple, pot contribui la realizarea obiectivelor Comunității în materie de dezvoltare și de mediu, cum ar fi combaterea sărăciei, dezvoltarea economică și socială durabilă și protecția mediului.

(2)	În numeroase rezoluții, Parlamentul European s-a arătat preocupat de distrugerea pădurilor și de consecințele acesteia pentru populațiile dependente de pădure, în special populațiile autohtone.

(3)

Ca răspuns la cererea Parlamentului European, formulată în rezoluția sa privind strategia forestieră a Uniunii Europene (4), Comisia adoptă o comunicare intitulată „Pădurile și dezvoltarea: o abordare comunitară”, care definește o strategie pentru o acțiune comunitară privind încurajarea conservării și gestionării durabile a pădurilor în țările în curs de dezvoltare.

(4)	Obiectivele acestei strategii trebuie să fie continuate în cadrul unei politici generale a Comunității vizând promovarea conservării și utilizării durabile a pădurilor, indiferent de zona geografică sau climatică în care acestea se situează.

(5)

Comunitatea și statele sale membre au semnat Declarația de la Rio și programul de acțiune Agenda 21 și acestea aderă ferm la rezoluția intitulată „Programul privind continuarea punerii în aplicare a acțiunii Agenda 21”, adoptată cu ocazia sesiunii extraordinare a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite.

(6)

Comunitatea și statele sale membre sunt membre ale Organizației Mondiale a Comerțului și părți la acordurile multilaterale privind mediul, în special Convenția privind diversitatea biologică, Convenția-cadru privind modificările climatice și Convenția privind combaterea deșertificării. Acestea s-au angajat astfel să țină seama de responsabilitățile comune, dar diferențiate, ale părților la aceste convenții, indiferent că sunt țări dezvoltate sau țări în curs de dezvoltare.

(7)

Cu ocazia sesiunii sale extraordinare din 1997, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a acceptat propunerile de acțiune formulate în cadrul grupului interguvernamental de experți pentru studiul pădurilor (GIESP). Comunitatea și statele sale membre sunt hotărâte să pună în aplicare aceste propuneri.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 3062/95 al Consiliului din 20 decembrie 1995 privind acțiunile în domeniul pădurilor tropicale (5) definește un cadru de acțiune pentru un ajutor comunitar în acest domeniu. Regulamentul (CE) nr. 3062/95 s-a aplicat până la 31 decembrie 1999. Este necesar să se țină seama, în prezentul regulament, de experiența dobândită în cursul punerii în aplicare a regulamentului menționat anterior.

(9)	În rezoluția sa din 30 noiembrie 1998, Consiliul a recunoscut rolul populațiilor autohtone în gestionarea mediului, în special în ceea ce privește conservarea și utilizarea durabilă a pădurilor în țările în curs de dezvoltare.

(10)	Este necesar să se completeze gama de instrumente financiare de care dispune Comunitatea pentru a promova conservarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor.

(11)

Este necesar să se adopte dispoziții pentru finanțarea acțiunilor prevăzute de prezentul regulament. Sunt necesare mijloace financiare importante pentru a aduce o contribuție semnificativă protecției pădurilor tropicale și a altor păduri în țările în curs de dezvoltare, în special, acolo unde defrișarea pădurilor a produs sau amenință să producă dezastre ecologice, cum ar fi inundațiile sau poluarea atmosferică.

(12)

Prezentul regulament stabilește, pentru întreaga durată a programului, un pachet financiar care constituie referința privilegiată, în sensul punctului 33 din acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie din 6 mai 1999 privind disciplina bugetară și îmbunătățirea procedurii bugetare (6) pentru autoritatea bugetară în cursul procedurii bugetare anuale.

(13)	Este necesar să se definească normele de aplicare detaliate, în special forma de acțiune, partenerii cooperării și procedurile de decizie.

(14)	Ar trebui adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (7),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Comunitatea contribuie cu un ajutor financiar și competențe utile în scopul de a promova conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor tropicale și de alt tip din țările în curs de dezvoltare pentru a se putea astfel îndeplini cerințele economice, sociale și de mediu la care pădurile sunt supuse la nivel local, național și mondial.

Ajutorul și competențele puse la dispoziție în temeiul prezentului regulament le completează și le întăresc pe cele furnizate în temeiul altor instrumente de cooperare pentru dezvoltare.

Articolul 2

În sensul prezentului regulament:

1.	„păduri tropicale și alte păduri”, denumite în continuare „păduri”, înseamnă ecosistemele forestiere naturale și seminaturale, primare sau secundare, închise sau deschise, situate în zone uscate, semiaride sau umede;

„conservare” înseamnă toate activitățile vizând prezervarea sau reconstituirea pădurilor, în special activitățile care urmăresc să protejeze sau să restabilească diversitatea biologică și funcțiile ecologice ale ecosistemului forestier, păstrând, pe cât posibil, valoarea actuală sau viitoare a acestuia pentru om, în special pentru populațiile dependente de pădure;

„gestionare durabilă a pădurii” înseamnă gestionarea și folosirea pădurilor și a terenurilor împădurite într-un mod și un ritm încât să se mențină diversitatea biologică a acestora, productivitatea, capacitatea lor de regenerare, vitalitatea și capacitatea lor de a îndeplini, acum și în viitor, funcții ecologice, economice și sociale utile la nivel local, național și mondial, fără să aducă prejudicii altor ecosisteme;

4.	„dezvoltare durabilă” înseamnă îmbunătățirea nivelului de viață și a bunăstării populațiilor în cauză, în limitele capacității ecosistemelor, prin prezervarea patrimoniului natural și a diversității sale biologice în interesul generațiilor prezente și viitoare;

5.	„populații dependente de pădure”: populațiile autohtone care locuiesc în pădure sau care o revendică drept habitatul lor tradițional sau orice populație care trăiește în pădure sau în apropierea acesteia și a cărei dependență tradițională față de pădure este directă și importantă.

Articolul 3

Acțiunile care trebuie să se aplice în temeiul prezentului regulament vizează:

—	să ofere pădurilor un loc mai important în politicile naționale și să integreze politicile forestiere, fondate pe gestionarea durabilă a pădurilor, în planificarea dezvoltării;

—	să promoveze producția și utilizarea lemnului și a produselor nelemnoase ale pădurii pornind de la resurse gestionate durabil;

—	să contribuie la o estimare corectă a resurselor pădurilor și a serviciilor pe care acestea le pot oferi;

—	să asigure participarea activă a populațiilor dependente de pădure și a comunităților locale în elaborarea politicilor forestiere naționale și în planificarea în materie de dezvoltare;

—	să îmbunătățească coordonarea și fluxurile de informații între proiectele Comisiei și ale statelor membre în scopul de a crea acțiuni coerente în regiunea respectivă.

Articolul 4

(1) Acțiunile care trebuie puse în aplicare în temeiul prezentului regulament se referă în special la:

(a)

elaborarea, pe baza unei evaluări realiste a pădurilor, a cadrelor de acțiune naționale și internaționale corespunzătoare în materie de politică forestieră, incluzând în special elemente precum planificarea afectării solurilor, comerțul echitabil cu produse forestiere fabricate conform principiilor gestionării durabile, măsuri juridice și fiscale, consolidarea instituțiilor, un ajutor în sectorul privat și ajutorul pentru inițiativele autonome de dezvoltare a populațiilor dependente de pădure care vizează determinarea de către acestea a propriei lor dezvoltări sociale, economice și culturale. Aceste cadre de acțiune țin seama de alte politici sectoriale care privesc pădurile, precum și interesele și drepturile tradiționale ale populațiilor dependente de pădure;

(b)

conservarea și reconstituirea pădurilor care sunt considerate importante din punctul de vedere al marii lor valori ecologice, în special al contribuției acestora la menținerea biodiversității sau al rolului pe care acestea îl au la nivel local și mondial, în special pentru protecția bazinelor hidrografice, prevenirea eroziunii solurilor și a schimbărilor climatice;

(c)

gestionarea și utilizarea durabile a pădurilor, în scopuri economice, sociale și de mediu, între altele prin certificarea pădurilor (având în vedere condițiile de gestionare diferite în funcție de mici sau mari zone forestiere) și prin abatajul ecologic al lemnului și recolta produselor nelemnoase ale pădurii, precum și prin regenerarea, naturală sau asistată, a pădurilor;

(d)

viabilitatea economică a gestionării durabile a pădurilor datorită unei utilizări mai eficiente a produselor forestiere și a îmbunătățirii tehnice a activităților ulterioare legate de sectorul forestier, precum transformarea și comercializarea, la scară mică și mijlocie, a lemnului și a produselor nelemnoase ale pădurii, de exploatarea durabilă a lemnului ca sursă de energie și de promovarea noilor practici agricole care ar putea să le înlocuiască pe cele bazate pe defrișare;

(e)	achiziționarea și gestionarea cunoștințelor și informațiilor privind serviciile forestiere și produsele pădurii în scopul furnizării unei baze științifice solide pentru activitățile menționate la literele (a)-(d).

(2) Acțiunile care ar putea beneficia de finanțare cuprind proiecte pilot efectuate pe teren, programe novatoare, precum și studii și cercetări ale căror rezultate, pe lângă obiectivele lor specifice, contribuie la dezvoltarea, la adaptarea și la cea mai bună punere în aplicare a politicilor forestiere ale Comunității și ale partenerilor săi.

(3) O atenție specială se acordă următoarelor aspecte:

—

încurajarea participării responsabile, din punct de vedere social și de mediu, a întreprinderilor private la ansamblul operațiunilor de transformare și comercializare a produselor pădurii, în cadrul politicilor concertate pentru dezvoltarea sectorului privat și în conformitate cu sistemele sociale existente și cu activitățile economice ale comunităților locale;

—	încurajarea participării directe a partenerilor cooperării în țările în curs de dezvoltare, asigurându-se, în același timp, de dimensiunea adecvată a intervențiilor și de adaptarea procedurilor administrative la capacitățile locale;

—

furnizarea unor informații prealabile, precum și asigurarea participării populațiilor dependente de pădure și a comunităților locale la acțiunile puse în aplicare în temeiul prezentului regulament, luând în considerare prioritățile lor în materie de dezvoltare și drepturile lor economice, sociale și culturale, între altele prin consolidarea capacităților acestora cu scopul de a garanta participarea lor deplină la toate procesele de decizie;

—	durabilitatea socială, economică și de mediu a tuturor acțiunilor propuse;

—	instaurarea unei coordonări și a fluxurilor corespunzătoare de informații între Comisie și statele membre în scopul asigurării coerenței acțiunilor în regiunile în cauză;

—	recunoașterea rolului, a cunoștințelor, perspectivelor și contribuțiilor specifice ale femeilor/adolescentelor, ale bărbaților/adolescenților în gestionarea și utilizarea pădurilor.

(4) Prioritățile se stabilesc în funcție de:

—	nevoile fiecărei țări, astfel cum sunt definite în politicile regionale și naționale de dezvoltare și mediu privind pădurile, ținând seama de planurile naționale de amenajare forestieră și de nevoile locale și

—	de obiectivele comunitare de cooperare definite de Comisie în studiile strategice pe țări, elaborate de comun acord.

(5) Se efectuează estimări de impact ecologic și socio-cultural, inclusiv adecvarea acțiunilor prevăzute cu prioritățile în materie de dezvoltare a populațiilor dependente de pădure și a comunităților locale în cauză, precum și o analiză a fezabilității financiare și economice, înainte ca acțiunile prevăzute în prezentul regulament să se pună în aplicare. Aceste acțiuni sunt de asemenea precedate de un schimb transparent de informații cu populațiile dependente de pădure și comunitățile locale, iar punerea lor în aplicare este subordonată sprijinului acestor populații și comunități.

(6) Acțiunile realizate în temeiul prezentului regulament sunt coordonate cu programele și acțiunile întreprinse la nivel național și internațional pentru conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor, în special propunerile de acțiune formulate de grupul interguvernamental de experți pentru studiul pădurilor (GIESP) și forumul interguvernamental privind pădurile (FIP) și pot susține respectivele programe și acțiuni.

(7) După caz, acțiunile se pun în aplicare în cadrul unor organizații regionale și al unor programe de cooperare internaționale și contribuie la definirea unei politici mondiale de conservare și gestionare durabilă a pădurilor, în care se poate înscrie politica comunitară.

Articolul 5

Printre partenerii cooperării care pot beneficia de un ajutor în temeiul prezentului regulament figurează organizațiile internaționale, statele, regiunile și instanțele regionale, serviciile descentralizate, organismele publice, agenții economici și industriile sectorului privat, cooperativele, comunitățile locale, organizațiile nonguvernamentale și asociațiile care reprezintă populațiile locale, în special populațiile dependente de pădure.

Articolul 6

(1) Finanțarea de către Comunitate poate acoperi studiile, asistența tehnică, serviciile de educație, de formare sau altele, furnizările și lucrările, fondurile de sprijin financiar limitat, precum și misiunile de apreciere, de audit, de evaluare și de monitorizare. În limitele stabilite anual de autoritatea bugetară, această finanțare poate acoperi cheltuieli de asistență tehnică sau administrativă în favoarea Comisiei și a beneficiarului, privind operațiuni diferite de sarcinile asigurate în mod permanent de autoritățile publice, referindu-se la identificarea, pregătirea, gestionarea, monitorizarea, auditul și controlul programelor sau proiectelor.

Finanțarea comunitară poate acoperi atât investițiile legate de o acțiune specifică, cu excepția achiziționării de bunuri imobiliare, cât și cheltuielile curente (inclusiv cheltuielile administrative, de întreținere și funcționare).

Cu excepția programelor de formare, educație și cercetare, cheltuielile curente nu pot, în general, să fie acoperite decât în faza de lansare, iar finanțarea lor scade.

(2) Se solicită o contribuție a partenerilor cooperării prevăzuți la articolul 5 pentru fiecare acțiune de cooperare. Contribuția solicitată depinde de posibilitățile partenerilor și de natura acțiunii.

(3) Se pot lua în considerare posibilități de cofinanțare cu alți furnizori de fonduri, în special statele membre și organizațiile internaționale în cauză. În această privință, este necesar să se asigure coordonarea cu măsurile luate de ceilalți furnizori de fonduri.

(4) Măsurile necesare se adoptă pentru a sublinia caracterul comunitar al ajutorului acordat în temeiul prezentului regulament.

(5) Pentru a realiza obiectivele de coerență și de complementaritate prevăzute de Tratat și în scopul garantării unei eficiențe optime a ansamblului acestor acțiuni, Comisia ia, în legătură cu statele membre, toate măsurile de coordonare necesare; aceasta asigură între altele:

(a)	schimbul și analiza sistematică a informațiilor privind acțiunile finanțate și acelea a căror finanțare este prevăzută de către Comunitate și statele membre;

(b)	coordonarea la fața locului a acțiunilor prin reuniuni regulate și un schimb de informații între reprezentanții Comisiei și ai statelor membre din țările beneficiare.

(6) Pentru ca acțiunile să aibă cel mai mare impact posibil la nivel mondial, național și local, Comisia, în legătură cu statele membre, ia inițiativele necesare pentru a asigura o bună coordonare și o cooperare strânsă, în special în ceea ce privește schimbul de informații, cu partenerii cooperării, furnizorii de fonduri și alte organizații internaționale în cauză, în special cele din sistemul Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 7

Asistența financiară în temeiul prezentului regulament se acordă sub forma unor ajutoare nerambursabile.

Articolul 8

Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, pentru perioada 2000-2006, se stabilește la 249 milioane EUR.

Creditele anuale sunt autorizate de către autoritatea bugetară în limita perspectivelor financiare.

Articolul 9

(1) Comisia are sarcina de a evalua acțiunile prevăzute de prezentul regulament, de a adopta decizii privind finanțarea acestora și a le gestiona conform procedurilor bugetare și de altă natură în vigoare, în special cele prevăzute de regulamentul financiar aplicabil la bugetul general al Comunităților Europene.

(2) Din doi în doi ani, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2), orientări strategice și priorități pentru punerea în aplicare a acțiunilor din anii următori. Ea informează Parlamentul European despre aceasta.

(3) Atunci când implică un ajutor de 3,5 milioane EUR sau mai mult, decizia de finanțare a unei acțiuni în temeiul prezentului regulament este adoptată de către Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2).

(4) Comisia informează succint comitetul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) cu privire la orice decizie de finanțare pe care intenționează să o adopte în materie de acțiuni în temeiul prezentului regulament, implicând un ajutor mai mic de 3,5 milioane EUR. Această informație este disponibilă cel târziu cu o săptămână înainte de adoptarea deciziei.

(5) Comisia este abilitată să aprobe angajamentele suplimentare necesare acoperirii depășirilor, prevăzute sau efective, sau a completărilor solicitate privind acțiunile, atunci când depășirea sau completarea solicitată este mai mică sau egală cu 20 % din angajamentul inițial stabilit prin decizia de finanțare.

(6) Orice acord sau contract de finanțare încheiat în temeiul prezentului regulament prevede efectuarea unor controale la fața locului de către Comisie și Curtea de conturi conform normelor obișnuite definite de către Comisie în cadrul dispozițiilor în vigoare, în special cele din regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene.

(7) În măsura în care acțiunile fac obiectul unui acord de finanțare între Comunitate și țara beneficiară, acest acord prevede că plata taxelor, a drepturilor și a altor sarcini nu este asigurată de către Comunitate.

(8) Participarea la cererile de oferte și la atribuirile de contracte este deschisă, în aceleași condiții, tuturor persoanelor fizice și juridice din statele membre și din statul beneficiar. Aceasta poate fi extinsă altor țări în curs de dezvoltare și, în cazuri excepționale, justificate corespunzător, altor țări terțe.

(9) Furnizările provin de la statele membre, de la statul beneficiar sau alte țări în curs de dezvoltare. În cazuri excepționale, atunci când împrejurările justifică acest lucru, furnizările pot să provină din alte țări.

(10) Se acordă o atenție specială:

—	asigurării unui bun raport cost-eficacitate și durabilității efectelor acțiunilor;

—	definirii clare și controlului respectării obiectivelor și indicatorilor de rezultate pentru toate acțiunile.

Articolul 10

(1) Comisia este sprijinită de către comitetul corespunzător competent din punct de vedere geografic, responsabil cu dezvoltarea, denumit în continuare „comitet”.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea articolul 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 11

(1) După fiecare exercițiu bugetar, Comisia prezintă, înainte de 1 septembrie, un raport anual Parlamentului European și Consiliului rezumând acțiunile finanțate în cursul exercițiului respectiv, precum și o evaluare a punerii în aplicare a prezentului regulament în cursul exercițiului.

Rezumatul conține în special informații privind numărul și natura acțiunilor finanțate, partenerii cooperării și țările în cauză. Raportul indică, de asemenea, numărul de evaluări externe efectuate pentru acțiuni determinate.

(2) Comisia procedează în mod periodic la o evaluare a acțiunilor finanțate de către Comunitate pentru a stabili dacă s-au îndeplinit obiectivele prevăzute de aceste acțiuni și pentru a furniza orientări ce vizează să amelioreze eficacitatea acțiunilor viitoare. Evaluarea ia în considerare punctul de vedere al beneficiarilor, inclusiv al populațiilor dependente de pădure și al comunităților locale. Comisia prezintă comitetului prevăzut la articolul 10 alineatul (1) un rezumat al evaluărilor realizate. Rapoartele de evaluare sunt la dispoziția statelor membre, a Parlamentului European și a celorlalte părți interesate.

(3) Comisia informează statele membre, cel târziu la o lună de la decizia sa, cu privire la acțiunile aprobate, indicând costul și natura acestora, precum și țara în cauză și partenerii cooperării.

(4) Un ghid de finanțare care precizează orientările și criteriile aplicabile pentru selecția acțiunilor este publicat și comunicat părților interesate de către serviciile Comisiei, inclusiv delegațiile Comisiei în țările în cauză.

Articolul 12

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Aceasta se aplică până la 31 decembrie 2006.

(2) La patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o evaluare globală a acțiunilor finanțate de către Comunitate în temeiul prezentului regulament, în cadrul cooperării generale a Comunității pentru dezvoltare, precum și propuneri privind viitorul prezentului regulament, inclusiv modificarea sau termenul acestuia, dacă este cazul.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 7 noiembrie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

L. FABIUS

(1) JO C 87, 29.3.1999, p. 97 și

JO C 248 E, 29.8.2000, p. 97.

(2) JO C 258, 10.9.1999, p. 13.

(3) Avizul Parlamentului European din 5 mai 1999 (JO C 279, 1.10.1999, p. 184), Poziția comună a Consiliului din 16 decembrie 1999 (JO C 64, 6.3.2000, p. 55) și Decizia Parlamentului European din 14 martie 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 20 septembrie 2000 și Decizia Consiliului din 7 septembrie 2000.

(4) JO C 55, 24.2.1997, p. 22.

(5) JO L 327, 30.12.1995, p. 9.

(6) JO C 172, 18.6.1999, p. 1.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

161

32000D0728

L 293/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 10 noiembrie 2000

de stabilire a taxelor pentru cererile de acordare a etichetei ecologice comunitare și a taxelor anuale

[notificată cu numărul C(2000) 3279]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/728/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (1), în special articolul 12 și anexa V,

întrucât:

(1)	Articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că pentru orice cerere de acordare a etichetei ecologice trebuie plătită o taxă, în funcție de costurile de procesare a cererii, și că utilizarea etichetei presupune plata unei taxe anuale de către solicitant.

(2)	Articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că suma totală a taxelor anuale și a taxelor percepute pentru depunerea unei cereri este fixată de către Comisie conform dispozițiilor anexei V și procedurii prevăzute la articolul 17 din regulamentul menționat.

(3)

Anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede fixarea unei taxe minime și a unei taxe maxime, iar taxa pentru depunerea unei cereri de acordare a etichetei ecologice trebuie să fie redusă cu cel puțin 25 % atât pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM) (2), cât și pentru producătorii și prestatorii de sevicii din țările în curs de dezvoltare.

(4)	Anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede ca taxa anuală să fie calculată în funcție de volumul anual al vânzărilor produsului căruia i se acordă eticheta ecologică în cadrul Comunității, precum și fixarea unei taxe minime și a unei taxe maxime.

(5)	Anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede ca taxa anuală să fie redusă cu cel puțin 25 % atât pentru IMM-uri, cât și pentru producătorii și prestatorii de sevicii din țările în curs de dezvoltare.

(6)	Anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că se pot aplica reduceri suplimentare ale taxelor anuale pentru solicitanții care au primit deja certificarea în cadrul sistemului comunitar de audit și management ecologic (EMAS) sau în baza standardului ISO 14001.

(7)	Anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că se pot acorda alte reduceri ale taxelor conform dispozițiilor articolului 17 din regulamentul menționat.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului constituit în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Orice cerere de acordare a etichetei ecologice este supusă plății unei taxe, în funcție de costurile de procesare a cererii.

(2) Suma totală minimă a taxei se fixează la 300 euro. Suma totală maximă a taxei se fixează la 1 300 euro.

(3) Taxa pentru depunerea cererii se reduce cu 25 % atât pentru IMM-uri, cât și pentru producătorii și prestatorii de sevicii din țările în curs de dezvoltare. Cele două reduceri sunt cumulative și se aplică taxei minime și taxei maxime.

Articolul 2

(1) Orice solicitant care a obținut eticheta ecologică plătește o taxă anuală pentru utilizarea acesteia organismului competent care a acordat-o.

(2) Taxa se plătește începând cu ziua în care a fost acordată eticheta ecologică solicitantului.

(3) Cifrele care indică volumul anual al vânzărilor se bazează pe prețul de fabrică, dacă produsul pentru care s-a acordat statutul ecologic este un bun. Acestea se bazează pe prețul de livrare, dacă este vorba despre servicii.

(4) Taxa anuală este egală cu 0,15 % din volumul anual al vânzărilor produsului care a obținut eticheta ecologică în cadrul Comunității.

(5) Taxa anuală minimă se fixează la 500 euro pe grupă de produse și pe solicitant. Taxa anuală maximă se fixează la 25 000 euro pe grupă de produse și pe aplicant.

(6) Taxa anuală se reduce cu 25 % pentru atât pentru IMM-uri, cât și pentru producătorii și prestatorii de sevicii din țările în curs de dezvoltare. Cele două reduceri sunt cumulative.

(7) Taxa anuală se reduce cu 15 % pentru solicitanții înregistrați în cadrul sistemului comunitar de audit și management ecologic (EMAS) sau în baza standardului ISO 14001. Această reducere se supune condiției ca solicitantul să se angajeze explicit prin politica sa de mediu să asigure întreaga conformitate a produselor sale etichetate ecologic cu criteriile etichetării ecologice pe întreaga durată a valabilității contractului și ca acest angajament să fie de comun acord înscris în obiectivele ecologice detaliate. Solicitanții certificați conform standardului ISO 14001 trebuie să demonstreze în fiecare an respectarea acestui angajament. Solicitanții recunoscuți în cadrul sistemului comunitar de audit și management ecologic (EMAS) trebuie să furnizeze în fiecare an o copie a declarației ecologice anuale verificate.

(8) Organismele competente pot acorda reduceri maxime de 25 % primilor trei solicitanți din fiecare stat membru care obțin eticheta ecologică pentru o grupă dată de produse.

(9) Toate reducerile menționate anterior sunt cumulative și se aplică atât taxei minime, cât și la taxei maxime, fără a depăși în total 50 %.

(10) Produsele rezultând din transformarea sau încorporarea semi-produselor care au făcut deja obiectul plății unei taxe anuale sunt supuse plății unei taxe corespunzând vânzărilor anuale ale produsului după ce s-au dedus costurile totale actualizate ale acestor semiproduse.

Articolul 3

Taxele pentru depunerea cererilor și taxele anuale nu includ costurile încercărilor și verificărilor necesare pentru produsele care fac obiectul cererilor. Costurile acestor încercări și verificări se suportă de către solicitanți.

Articolul 4

Contractele privind utilizarea etichetei ecologice, încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei decizii, pot fi modificate, la cererea titularului licenței, astfel încât să țină seama de dispozițiile prezentei decizii.

Articolul 5

Adoptarea sau reexaminarea, la nivelul Comunității, a grupelor de produse care pot beneficia de eticheta ecologică a Uniunii Europene în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 poate determina modificări în aplicarea prezentei decizii de fixare a costurilor și taxelor pentru o grupă de produse. Aceste modificări trebuie să fie prevăzute explicit în decizia de stabilire a criteriilor ecologice pentru acea grupă de produse.

Articolul 6

Decizia 93/326/CEE a Comisiei din 13 mai 1993 de definire a orientărilor referitoare la fixarea costurilor și taxelor legate de etichetei ecologice comunitare (3) se abrogă.

Articolul 7

Comisia poate să revizuiască prezenta decizie și să îi evalueze punerea în practică în următorii doi ani, precum și să propună, după caz, adaptarea sa.

Articolul 8

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 noiembrie 2000.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(3) JO L 129, 27.5.1993, p. 23.

(2) Definite de Recomandarea 96/280/CE a Comisiei (JO L 107, 30.4.1996, p. 4).

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

163

32000D0729

L 293/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 10 noiembrie 2000

privind un contract tip referitor la condițiile de utilizare a etichetei ecologice comunitare

[notificată cu numărul C(2000) 3278]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/729/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 privind elaborarea unui sistem comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (1), în special articolul 9,

întrucât:

(1)	Articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că un contract tip trebuie să fie adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.

(2)	Este necesar, nu numai pentru a evita denaturarea concurenței, dar și pentru a garanta protecția intereselor consumatorilor și ale utilizatorilor, ca utilizarea etichetei să se facă în aceleași condiții în întreaga Comunitate.

(3)	Organismele competente trebuie, cu toate acestea, să poată include dispoziții suplimentare în contract, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu Regulamentul (CE) nr. 1980/2000.

(4)

Contractul trebuie să conțină dispoziții cu privire la controlul conformității care să permită organismului competent să se asigure că eticheta este acordată numai produselor care corespund obiectivelor și principiilor stabilite în articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 și care sunt conforme termenilor contractului.

(5)	În plus, trebuie să se prevadă dispoziții privind suspendarea sau retragerea autorizației de utilizare a etichetei în cazul în care obiectivele și principiile regulamentului menționat și termenii contractului nu sunt respectați.

(6)	Măsurile adoptate prin prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului constituit în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Contractul încheiat între organismul competent și fiecare candidat, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000, se stabilește după modelul care figurează în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Fără a aduce atingere articolului 1, organismul competent poate include în contract dispoziții suplimentare, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu Regulamentul (CE) 1980/2000.

Articolul 3

Decizia nr. 93/517/CEE a Comisiei din 15 septembrie 1993 privind un contract tip referitor la condițiile de utilizare a etichetei ecologice comunitare (2) se abrogă.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 noiembrie 2000.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(2) JO L 243, 29.9.1993, p. 13.

ANEXĂ

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

167

32000D0730

L 293/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 10 noiembrie 2000

de instituire a Comitetului pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene și de stabilire a regulamentului său de procedură

[notificată cu numărul C(2000) 3280]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/730/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere Regulamentul nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (CE) din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (1), în special articolul 13,

întrucât:

(1)	Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede instituirea de către Comisie a unui Comitet pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene, denumit în continuare „CEEUE”, constituit din organismele competente menționate la articolul 14 și din forumul consultativ menționat la articolul 15.

(2)	Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că regulamentul de procedură al CEEUE este stabilit de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 și ținând seama de principiile de procedură definite în anexa IV.

(3)	Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că CEEUE contribuie în special la stabilirea și la revizuirea criteriilor etichetării ecologice ca și a cerințelor în materie de evaluare și de verificare.

(4)

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede ca, în cursul lucrărilor sale, Comisia să facă astfel încât, CEEUE să garanteze, pentru fiecare categorie de produse, o participare echilibrată a tuturor părților interesate, precum industria și prestatorii de servicii, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, artizanii și organizațiile lor profesionale, sindicatele, comercianții, detailiștii, importatorii, grupurile de protecția mediului și organizațiile de consumatori.

(5)

Al cincilea motiv al Regulamentului (CE) nr. 1980/2000 prevede că, pentru ca sistemul comunitar de acordare a etichetei ecologice să fie acceptat de către publicul larg, este esențial ca organizațiile nonguvernamentale cu specific de mediu și organizațiile de consumatori să joace un rol important în elaborarea și definirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice comunitare.

(6)	Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că CEEUE poate cere Comisiei să declanșeze procedura prevăzută pentru stabilirea criteriilor ecologice.

(7)

Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede acordarea de către Comisie pentru CEEUE a unui mandat pentru a elabora și revizui periodic criteriile de acordare a etichetei ecologice, precum și cerințele în materie de evaluare și de verificare legate de criteriile în cauză, care se aplică categoriilor de produse din domeniul de aplicare al regulamentului menționat.

(8)

Articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că, pe baza acestui mandat, CEEUE elaborează criteriile de acordare a etichetei ecologice care se aplică categoriei de produse și cerințelor în materie de evaluare și de verificare legate de aceste criterii, în conformitate cu articolul 4 și anexa IV a regulamentului menționat, ținând seama de rezultatele studiilor de fezabilitate și de piață, de considerațiile privind ciclul de viață și de analiză a îmbunătățirii menționate în anexa II a aceluiași regulament.

(9)

Punctul 1 din anexa IV a Regulamentului (CE) nr. 1980/2000 prevede instituirea în cadrul CEEUE a unui grup de lucru ad hoc specific la care vor participa părțile interesate menționate la articolul 15 și organismele competente menționate la articolul 14 în vederea elaborării criteriilor de acordare a etichetei ecologice care se aplică fiecărei categorii de produse.

(10)	Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede necesitatea consultării CEEUE de către Comisie pentru stabilirea planului de lucru privind acordarea de etichete ecologice comunitare.

(11)	Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că membrii CEEUE cooperează cu statele membre și cu Comisia pentru promovarea utilizării etichetei ecologice.

(12)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se adoptă dispozițiile prin care se instituie Comitetul pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene și prin care se stabilește regulamentul său de procedură, care figurează în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 noiembrie 2000.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

ANEXĂ

REGULAMENT DE PROCEDURĂ AL COMITETULUI PENTRU ETICHETARE ECOLOGICĂ AL UNIUNII EUROPENE (CEEUE)

ROLUL CEEUE

1.	CEEUE menționat la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 se instituie și funcționează în conformitate cu regulamentul în cauză.

În special, CEEUE:

—	cere Comisiei să declanșeze procedura prevăzută pentru stabilirea criteriilor ecologice, precum și a cerințelor în materie de evaluare și de verificare legate de criteriile în cauză pentru categorii de produse;

—	contribuie la stabilirea și la revizuirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice și a cerințelor care se aplică categoriilor de produse în materie de evaluare și de verificare legate de aceste criterii;

—	este consultat de către Comisie în legătură cu planul de lucrări pentru acordarea etichetei ecologice comunitare.

3.	Membrii CEEUE cooperează cu statele membre și cu Comisia pentru promovarea utilizării etichetei ecologice.

COMPONENȚA

4. CEEUE este compus din organismele competente menționate la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000, inclusiv organismele competente din statele membre și din Spațiul Economic European și din forumul consultativ menționat la articolul 15 din regulamentul în cauză.

5. Următoarele organizații, care reprezintă părțile interesate, sunt, printre altele, membre ale CEEUE:

—	Coface (consumatori, reprezentând de asemenea BEUC, Eurocoop și AEC);

—	BEE (mediu);

—	CES (sindicate);

—	UNICE (industrie);

—	UEAPME (IMM-uri, artizanat);

—	Eurocommerce (comerț).

Pentru a asigura o participare echilibrată a tuturor părților interesate, CEEUE își poate modifice componența de maniera potrivită, fie la cererea Comisiei, fie din proprie inițiativă cu acordul Comisiei.

6. Fiecare membru al CEEUE trebuie să desemneze o persoană de contact.

FUNCȚIILE DE PREȘEDINTE, VICEPREȘEDINTE ȘI SECRETAR

7.	Funcția de președinte și cele două funcții de vicepreședinte al CEEUE sunt asigurate prin rotație de către organismele competente în materie de etichetare ecologică menționate la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000.

Președinția este, într–o primă fază, asigurată prin rotație de către un organism competent din statele membre ale Uniunii Europene care asigură în mod succesiv președinția Uniunii, iar apoi de către organismele din statele membre ale Spațiului Economic European, în ordine alfabetică și pentru aceeași durată de timp.

9.	Cele două funcții de vicepreședinte sunt asigurate de către organismul competent care trebuie să asigure președinția următoare și de către cel care a asigurat președinția anterioară.

10.	Organismul competent care asigură președinția sau una dintre funcțiile de vicepreședinte poate, în mod excepțional, să fie înlocuit de către unul dintre cei doi vicepreședinți sau de către un alt membru al CEEUE.

11.	Cu toate acestea, CEEUE poate, cu acordul Comisiei, să adopte în orice moment un alt mod de numire a președintelui și a vicepreședinților.

12.	Secretariatul CEEUE este asigurat de către serviciile Comisiei.

REUNIUNI

13.	Reuniunile CEEUE sunt convocate de către președinte care, cu ajutorul vicepreședinților și al secretariatului, este însărcinat cu pregătirea și difuzarea invitațiilor, a ordinilor de zi și a documentelor justificative, precum și cu redactarea și difuzarea proceselor–verbale.

14.	La cererea CEEUE, Comisia îi pune la dispoziție o sală, atunci când reuniunea trebuie să aibă loc la Bruxelles.

15.	Ca regulă generală, participarea la o reuniune este limitată la cel mult trei reprezentanți pentru fiecare membru al CEEUE.

16.	Reprezentanții statelor membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European pot participa la reuniunile CEEUE. Unii reprezentanți ai Comisiei participă la reuniunile CEEUE. Președinția sau Comisia pot invita, după caz, și alte părți interesate să participe la reuniuni.

CHELTUIELI

17.	Cheltuielile curente necesare organizării reuniunilor, elaborării și reexaminării criteriilor ecologice și altor activități sunt suportate de către Comisie, prin intermediul unui buget anual adoptat pentru cheltuielile în cauză.

NORME GENERALE

(privind în special organismele competente aflate la conducere și grupurile de lucru ad hoc, aplicabile în cadrul stabilirii sau reexaminării criteriilor ecologice și a cerințelor de evaluare și de verificare a conformității categoriilor de produse cu criteriile în cauză)

18.

În acțiunile sale privind stabilirea sau reexaminarea criteriilor ecologice și a cerințelor de evaluare și de verificare a conformității unei categorii de produse, CEEUE selecționează cel puțin unul dintre organismele competente menționate la articolul 14 al Regulamentului (CE) nr. 1980/2000 care acceptă să–și asume rolul de conducător de grup. Aceste organisme sunt denumite „organisme competente aflate la conducere”.

19.

Organismul aflat la conducere constituie, cu ajutorul membrilor CEEUE, un grup de lucru ad hoc în conformitate cu punctul 1 din anexa IV din regulamentul menționat. El caută în mod activ să asigure un echilibru în interiorul său, mai ales între reprezentanții părților interesate și ai organismelor competente, precum și ai Comisiei. Părțile interesate din Uniunea Europeană și cele care nu sunt membre ale Uniunii sunt tratate de pe poziții de egalitate. Reprezentanții părților interesate menționate anterior trebuie, pe cât posibil, să fie experți informați în privința categoriilor de produse în cauză și sunt desemnați prin termenul „reprezentanți tehnici”.

20.	Toate organismele competente caută în mod activ să obțină avizul tuturor părților interesate din țările lor în privința categoriei de produse în cauză și comunică aceste avize grupului de lucru ad hoc și CEEUE.

21.	Organismul competent aflat la conducere organizează și prezidează cel puțin o reuniune a grupului de lucru ad hoc menționat anterior. La cerere, Comisia pune o sală la dispoziția CEEUE, în cazul în care reuniunea trebuie să aibă loc la Bruxelles.

22.	Reprezentanții părților interesate menționate anterior trebuie să participe, pe cât posibil, la reuniunile CEEUE unde categoria de produse în cauză trebuie examinată temeinic.

23.	CEEUE, organismul competent aflat la conducere și grupul de lucru ad hoc acționează în conformitate cu obiectivele și principiile stabilite în articolul 1 din regulamentul menționat, precum și cu principiile de procedură definite în anexa IV a regulamentului.

24.	CEEUE, organismul competent aflat la conducere și grupul de lucru ad hoc țin seama de elementele politicii comunitare de mediu și de lucrările privind alte categorii de produse conexe.

25.	CEEUE și membrii săi, organismul competent aflat la conducere și grupul de lucru ad hoc fac tot ceea ce este posibil pentru a ajunge la un consens privind ansamblul lucrărilor lor veghind în același timp la asigurarea unor înalte nivele de protecție a mediului.

LUCRĂRI PREPARATORII

(procedură de urmat înainte de a cere Comisiei să declanșeze procedura prevăzută pentru stabilirea criteriilor ecologice privind categoriile de produse)

26. CEEUE poate cere Comisiei să declanșeze procedura prevăzută pentru stabilirea criteriilor ecologice privind categoriile de produse.

27. CEEUE ține seama de planul de lucru pentru eticheta ecologică comunitară menționat la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 și în special de lista nonexhaustivă a categoriilor de produse considerate ca prioritare pentru măsurile comunitare.

28. CEEUE efectuează lucrări preparatorii pentru a stabili dacă categoria de produse luată în considerare intră în domeniul de aplicare a sistemului comunitar de acordare a etichetei ecologice stabilit în articolul 2 din regulamentul menționat și, în special, dacă îndeplinește condițiile din articolul 2 alineatul (2). De asemenea, Comisia poate să ceară CEEUE să efectueze aceste lucrări preparatorii.

29. Pentru a efectua aceste lucrări preparatorii, CEEUE selecționează un organism competent aflat la conducere sau mai multe organisme care acceptă să–și asume rolul de conducător, care formează un grup de lucru ad hoc. Se aplică normele generale expuse anterior.

30. Organismul competent aflat la conducere, sprijinit de grupul de lucru ad hoc, efectuează un studiu de fezabilitate și un studiu al pieței, ține seama de considerațiile privind ciclul de viață și face analiza ameliorării, după cum este prevăzut în anexa II a regulamentului menționat, ținând seama de cerințele și de dispozițiile aplicabile stabilite în articolul 3, în anexa I și la punctul 1 din anexa IV.

În acest context, organismul competent aflat la conducere, cu ajutorul grupului de lucru ad hoc, îndeplinește, în special, următoarele sarcini, în măsura în care acestea sunt utile și realizabile:

(a)

analizarea naturii pieței, inclusiv în ceea ce privește segmentarea industrială și economică a sectorului (principalii fabricanți, părțile pieței, importuri etc.), caracterizarea diferitelor tipuri de produs, analizarea posibilităților de comercializare cu succes a produselor care poartă eticheta ecologică și propunerea strategiei potrivite de marketing și de comunicare;

(b)	obținerea avizului de la toate părțile interesate (organisme competente, grupuri de interes etc.) și identificarea părților dispuse să coopereze la stabilirea criteriilor;

(c)

analizarea efectelor negative esențiale asupra mediului, a celor mai bune practici de mediu în sector și, de asemenea, ținând seama de caracteristicile de concepție ale aspectelor ecologice și determinarea principalelor domenii ce trebuie ameliorate în categoria de produse și a manierei în care pot fi încorporate toate acestea în criteriile ecologice;

(d)	analizarea elementelor esențiale legate de capacitatea produsului de a satisface nevoile consumatorilor și examinarea felului în care acestea pot fi incorporate în criteriile de acordare a etichetei ecologice;

(e)

realizarea unui inventar și obținerea unor exemplare de etichete ecologice existente, a normelor, a metodelor de probă și a studiilor care prezintă interes pentru stabilirea unei etichete ecologice pentru categoria de produse, ținând seama de lucrările efectuate în privința unor categorii de produse asemănătoare și realizarea unei estimări a costului probelor;

(f)	examinarea dispozițiilor legislative în domeniul vizat pe plan național, european și internațional;

(g)	reperarea potențialelor obstacole în calea stabilirii acestei categorii de produse;

(h)	redactarea și distribuirea în timp util, înaintea reuniunilor pe acest subiect, a tuturor documentelor de lucru necesare care rezumă principalele rezultate ale celor trei etape menționate anterior și care includ alte informații și analize care merită să fie luate în considerare;

(i)

redactarea unui raport final complet asupra rezultatelor analizelor și cercetărilor menționate anterior, în limba engleză, și, facultativ, într-o altă limbă oficială a Comunității. Acest raport final trebuie să fie disponibil atât pe hârtie, cât și în format electronic și trebuie să fie deschis spre consultare, atunci când este posibil pe site-ul Internet consacrat etichetei ecologice. Raportul conține o anexă cu o listă recapitulativă a tuturor documentelor difuzate în cursul lucrărilor, indicându–se data de difuzare și destinatarii fiecărui document, precum și o copie a documentelor în cauză. De asemenea, el conține o anexă cu lista părților interesate care au participat la lucrări, care au fost consultate sau care au emis un aviz, indicându-se persoana de contact: Raportul mai conține un rezumat și, după caz, anexe cuprinzând calcule de inventar detaliate. Se va ține seama de toate observațiile primite în legătură cu raportul, iar informațiile privind urmările observațiilor în cauză vor fi comunicate la cerere;

(j)

prezentarea rezultatelor CEEUE cu ocazia reuniunilor sale și recomandarea continuării sau nu a elaborării categoriei de produse și a stabilirii criteriilor de acordare a etichetei ecologice, pe baza consultărilor menționate anterior și a șanselor de succes global pe care l-ar putea avea o etichetă ecologică pentru categoria de produse candidate.

31. După ce este satisfăcut de activitatea de preparare efectuată pentru o categorie de produse candidate și după ce aderă la recomandarea favorabilă a grupului de lucru ad hoc, CEEUE transmite Comisiei raportul final împreună cu propunerile de redactare a mandatului la Comisie și îi cere acesteia să declanșeze procedura de stabilire a criteriilor ecologice pentru categoria de produse în discuție și să-i acorde un mandat, ținând seama de propunerile menționate anterior. Membrii CEEUE care reprezintă părțile interesate menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 pot anexa cu titlu individual sau cu titlu colectiv observațiile lor specifice privind raportul final.

MANDATUL PRIVIND ELABORAREA SAU REVIZUIREA CRITERIILOR

(procedură de urmat la executarea unui mandat al Comisiei privind elaborarea sau revizuirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice și a cerințelor de evaluare și verificare a conformității unei categorii de produse)

32.	Pe baza unui mandat acordat de Comisie, CEEUE elaborează o propunere de criterii pentru acordarea etichetei ecologice și cerințele de evaluare și de verificare a conformității categoriei de produse în cauză. CEEUE trebuie să respecte termenul de executare a lucrărilor fixat în mandat.

33.	Pentru a îndeplini această sarcină, CEEUE selecționează un organism competent conducător sau mai multe organisme care acceptă să–și asume rolul de conducător și care constituie un grup de lucru ad hoc. Se aplică normele generale expuse anterior.

34.

Organismul competent aflat la conducere stabilește cu ajutorul grupului de lucru ad hoc dacă s-au efectuat în mod corespunzător toate analizele și cercetările necesare, precum și celelalte lucrări preparatorii enumerate anterior. Această verificare vizează în special studiile de fezabilitate și de piață, considerațiile privind ciclul de viață și analiza ameliorării menționate în anexa II a Regulamentului (CE) nr. 1980/2000. Organismul competent aflat la conducere, cu ajutorul grupului de lucru ad hoc, face tot ceea ce este necesar pentru a termina și actualiza, după caz, aceste lucrări preparatorii, ținând seama de procedurile prezentate în secțiunea menționată anterior.

35.

Organismul competent aflat la conducere îi prezintă CEEUE proiectul de propunere, precum și rapoartele și analizele care fac obiectul reuniunilor Comitetului, cu ocazia uneia sau a mai multora dintre aceste reuniuni. După caz, organismul notifică, pe baza consultărilor în cauză, că mandatul poate fi considerat îndeplinit. În această privință, o atenție specială va fi acordată șanselor proiectului de a beneficia de un sprijin important.

36.

De asemenea, acționând pe baza lucrărilor efectuate de către organismul competent aflat la conducere și de către grupul de lucru ad hoc, CEEUE informează Comisia, la momentul potrivit, în legătură cu proiectele de criterii și notifică faptul că mandatul poate fi considerat îndeplinit. În această privință, se va acorda o atenție specială șanselor pe care le are proiectul de propunere de a beneficia de un sprijin important. Membrii CEEUE care reprezintă părțile interesate menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 pot anexa cu titlu individual sau cu titlu colectiv observații specifice privind proiectul de criterii.

37.	În cazul în care Comisia indică faptul că mandatul nu este îndeplinit, CEEUE își continuă lucrările asupra proiectului de criterii ținând seama de procedurile și de cerințele precizate în prezenta secțiune. Comisia își motivează avizul.

38.	În cazul în care, în orice moment, Comisia anunță îndeplinirea mandatului, CEEUE va considera mandatul său ca fiind îndeplinit. Cu toate acestea, CEEUE își va relua lucrările din cadrul mandatului în cazul în care, ulterior, Comisia îi va cere să o facă.

39.	În cazul în care, în orice moment, CEEUE ajunge la concluzia că nu este în măsură să îndeplinească mandatul, informează fără întârziere Comisia, motivându–și poziția în mod detaliat.

MANDATUL PRIVIND REEXAMINAREA CRITERIILOR

(procedură de urmat în executarea unui mandat al Comisiei de revizuire a criteriilor de acordare a etichetei ecologice și a cerințelor de evaluare și de verificare a conformității unei categorii de produse)

40.	Pe baza unui mandat dat de către Comisie, CEEUE reexaminează criteriile de acordare a etichetei ecologice și cerințele de evaluare și verificare a conformității categoriei de produse în cauză.

41.	CEEUE veghează în special la finalizarea lucrărilor sale la timp înainte de expirarea validității criteriilor existente.

42.	Pentru a-și îndeplini această sarcină, CEEUE selecționează un organism competent conducător sau mai multe organisme care acceptă să-și asume rolul de conducător, care formează un grup de lucru ad hoc. Se aplică normele generale expuse anterior.

43.

Cu ajutorul grupului de lucru ad hoc, organismul competent aflat la conducere reexaminează criteriile de acordare a etichetei ecologice și cerințele de evaluare și de verificare a conformității; de asemenea, examinează analizele, rapoartele, inventarele și alte lucrări enunțate în secțiunea intitulată „Lucrări preparatorii”, finalizându-le și actualizându-le, după caz.

44.

Cu ajutorul grupului de lucru ad hoc, organismul competent aflat la conducere evaluează în special succesul pe care l-a avut, îl are sau ar putea să îl aibă categoria de produse, inclusiv în ceea ce privește avantajele privind mediul care îi sunt asociate, ținând seama de succesul categoriilor de produse conexe și de planul de lucru pentru etichetarea ecologică comunitară.

45.

Organismul competent aflat la conducere prezintă CEEUE rezultatele acestor evaluări și analize cu ocazia uneia sau a mai multor reuniuni și îi indică, după caz, pe baza acestor consultări, printr-o recomandare, atunci când trebuie să amâne, să retragă sau să revizuiască criteriile ecologice și cerințele conexe de evaluare și de verificare a conformității. În această privință, se va acorda o atenție specială șanselor pe care le are recomandarea de a beneficia de un sprijin important.

46.

De asemenea, acționând pe baza lucrărilor efectuate de către organismul competent aflat la conducere și de către grupul de lucru ad hoc, CEEUE indică, atunci când se cuvine, printr-o recomandare făcută Comisiei, necesitatea criteriilor ecologice și a cerințelor conexe pentru evaluarea și verificarea conformității trebuie fie amânate, fie retrase, fie revizuite. În această privință, va fi acordată o atenție specială șanselor pe care le are recomandarea de a beneficia de un sprijin important. Membrii CEEUE care reprezintă părțile interesate menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 pot anexa cu titlu individual sau cu titlu colectiv observații specifice privind recomandarea.

47.	În cazul în care Comisia ar anunța neîndeplinirea mandatului, CEEUE își continuă lucrările ținând seama de procedurile și de cerințele enunțate în prezenta secțiune. Comisia își motivează avizul.

48.

Atunci când Comisia aprobă o recomandare de revizuire a criteriilor ecologice și a cerințelor conexe pentru evaluarea și verificarea conformității, CEEUE își continuă lucrările în acest sens, ținând seama de procedura și de cerințele expuse în secțiunea intitulată „Mandatul privind elaborarea sau revizuirea criteriilor”.

49.

Atunci când Comisia aprobă o recomandare de retragere sau de amânare a criteriilor ecologice și a exigențelor conexe pentru evaluarea și verificarea conformității, CEEUE consideră că mandatul său este îndeplinit. Cu toate acestea, CEEUE își va relua lucrările din cadrul mandatului atunci când, ulterior, Comisia îi va cere ulterior acest lucru.

50.	În cazul în care, în orice moment, CEEUE ajunge la concluzia că nu este în măsură să își îndeplinească mandatul, va informa fără întârziere Comisia, motivându-și poziția în mod detaliat.

CONTRIBUȚIILE LA PLANUL DE LUCRU

(procedură de urmat când Comitetul este consultat de Comisie în legătură cu planul de lucru pentru etichetarea ecologică comunitară)

51.	CEEUE poate furniza Comisiei contribuții la planul de lucru propus pentru etichetarea ecologică comunitară menționată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,

52.	În acest scop, CEEUE întreprinde demersurile necesare și corespunzătoare, acționând în conformitate cu obiectivele și principiile stabilite în articolul 1 alineatele (1) și (4) din regulamentul menționat anterior.

53.

Înainte de a propune includerea a noi categorii de produse în lista celor care pot fi considerate ca fiind prioritare pentru măsurile comunitare, CEEUE stabilește de manieră preliminară și indicativă dacă categoriile de produse în cauză intră în domeniul de aplicare al sistemului comunitar de acordare a etichetei ecologice definit în articolul 2 din regulamentul menționat anterior și, în special, dacă satisfac condițiile stabilite în articolul 2 alineatul (2) din regulamentul în cauză. În acest context, CEEUE ține seama, într–o măsură convenabilă, de considerațiile expuse în secțiunea intitulată „Lucrări preparatorii”.

54.	CEEUE și membrii săi fac tot posibilul pentru a ajunge la un consens pe toată durata acestor lucrări.

ALTE ACTIVITĂȚI ALE MEMBRILOR CEEUE

55.

Membrii CEEUE acționează în interesul general al sistemului comunitar de acordare a etichetei ecologice și sunt autorizați să ia toate inițiativele pe care le consideră utile în acest sens. Ei pot acționa în același fel la cererea Comisiei. Inițiativele menționate anterior cuprind între altele:

—	acțiuni de promovare, în special cele menționate la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000;

—	constituirea de grupuri de lucru ad hoc;

—	acțiuni vizând promovarea unei aplicări armonizate a criteriilor de acordare a etichetei ecologice și a cerințelor conexe de evaluare și de verificare a conformității, inclusiv adaptarea regulată și îmbunătățirea ghidurilor utilizatorului;

—	redactarea unor linii directoare, de exemplu pentru a facilita elaborarea criteriilor ecologice;

—	adoptarea de proceduri interne în caz de nevoie.

REEXAMINAREA

56.	CEEUE procedează în mod regulat la reexaminarea funcționării sale și, în cazul în care este necesar, adresează recomandări Comisiei, în vederea adaptării prezentului regulament de procedură. Prima reexaminare trebuie efectuată înainte de sfârșitul lui 2002.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

174

32000D0731

L 293/31

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 10 noiembrie 2000

de stabilire a regulamentului de procedură al forumului consultativ comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice

[notificată cu numărul C(2000) 3281]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2000/731/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede instituirea de către Comisie a unui Comitet pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene, denumit în continuare „CEEUE”, compus din organismele competente prevăzute la articolul 14 și din forumul consultativ prevăzut la articolul 15.

(2)

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede obligația Comisiei de a face astfel încât, în desfășurarea lucrărilor sale, CEEUE să garanteze, pentru fiecare categorie de produse, o participare echilibrată a tuturor părților interesate, precum industria și prestatorii de servicii, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, artizanii și organizațiile lor profesionale, sindicatele, comercianții, vânzătorii cu amănuntul, importatorii, grupurile de protecție a mediului și organizațiile consumatorilor.

(3)	Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că aceste părți se întâlnesc în cadrul unui forum consultativ.

(4)	Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede că regulamentul de procedură al forumului consultativ menționat anterior este stabilit de către comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.

(5)

Al cincilea motiv din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 indică faptul că, pentru ca sistemul comunitar de acordare a etichetei ecologice să fie acceptat de marele public, este esențial ca organizațiile non-guvernamentale din domeniul mediului și organizațiile consumatorilor să joace un rol important în elaborarea și definirea criteriilor etichetei ecologice comunitare.

(6)

Punctul 1 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 prevede instituirea în cadrul CEEUE a unui grup de lucru ad-hoc specific, la care vor participa părțile interesate menționate la articolul 15 și organismele competente menționate la articolul 14 în vederea elaborării criteriilor etichetei ecologice aplicabile fiecărei categorii de produse.

(7)	Măsurile prevăzute de către prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000,

ADOPTATĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se adoptă regulamentul de procedură al forumului consultativ, care este anexat la prezenta decizie.

Articolul 2

Decizia Comisiei din 18 noiembrie 1992 de stabilire a regulamentului de procedură al forumului consultativ al sistemului comunitar de acordare a etichetei ecologice (2) este abrogată.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 noiembrie 2000.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(1) JO L 182, 16.7.1999, p. 1.

(2) C(92) 2314 final, 18.11.1992.

ANEXĂ

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL FORUMULUI CONSULTATIV

1. Se stabilește regulamentul de procedură al forumului consultativ (denumit în continuare „forum”) menționat la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1980/2000. Forumul lucrează în conformitate cu acest regulament.

2. Forumul consultativ și membrii săi sunt membri ai Comitetului pentru etichetare ecologică Uniunii Europene, denumit în continuare „CEEUE”, și participă la toate activitățile CEEUE, în special cele care constau în:

—	a solicita Comisiei începerea procedurii prevăzute pentru stabilirea criteriilor ecologice și a cerințelor conexe aplicabile evaluării și verificării conformității grupelor de produse;

—	a contribui la stabilirea și la revizuirea criteriilor etichetei ecologice și a cerințelor conexe aplicabile evaluării și verificării conformității grupelor de produse;

—	consultarea forumului de către Comisie în privința planului de lucru pentru eticheta ecologică comunitară;

—	promovarea și utilizarea etichetei ecologice comunitare.

3. Organizațiile următoare, între altele, care reprezintă părțile interesate menționate la articolul 15 din regulamentul în cauză, sunt membre ale forumului și, în consecință, ale CEEUE:

—	COFACE (consumatori, reprezentând atât BEUC, EUROCOOP, cât și AEC);

—	BEE (mediu);

—	CES (sindicate);

—	UNICE (industrie);

—	UEAPME (IMM, artizanat);

—	EUROCOMMERCE (comerț).

Pentru a asigura o participare echilibrată a tuturor părților interesate, CEEUE își poate modifica componența în mod adecvat, fie la cererea Comisiei, fie din proprie inițiativă, cu acordul Comisiei.

4. Fiecare membru al forumului trebuie să desemneze o persoană de contact.

5. Forumul se întrunește în cadrul reuniunilor CEEUE.

6. În afara reprezentanților generali însărcinați să participe la reuniunile CEEUE, fiecare membru al forumului desemnează cel puțin un reprezentant tehnic pentru fiecare grup de produse, însărcinat să participe la lucrările grupurilor de lucru ad-hoc create de CEEUE pentru grupe de produse specifice și la reuniunile CEEUE unde grupul de produse în cauză este examinat în detaliu. Acești reprezentanți tehnici trebuie, în măsura posibilului, să fie experți informați asupra grupului de produse în cauză.

7. Membrii forumului și reprezentanții lor generali și tehnici acționează în conformitate cu obiectivele și principiile stabilite în articolul 1 din regulamentul menționat și cu principiile de procedură definite în anexa IV la regulamentul în cauză.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

176

32000D0738

L 298/24

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA COMISIEI

din 17 noiembrie 2000

privind un chestionar pentru elaborarea de către statele membre a rapoartelor referitoare la punerea în aplicare a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri

[notificată cu numărul C(2000) 3318]

(2000/738/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (1), în special articolul 15,

întrucât:

(1)	Articolul 15 din Directiva 1999/31/CE impune statelor membre să transmită Comisiei un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive.

(2)	Raportul este elaborat pe baza unui chestionar sau a unei scheme întocmite de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din Directiva 91/692/CEE (2) a Consiliului.

(3)	Primul raport acoperă perioada de la 16 iulie 2001 până în 2003.

(4)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în conformitate cu articolul 6 din Directiva 91/692/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se adoptă chestionarul din anexă prin prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 noiembrie 2000.

Pentru Comisie

Margot WALLSTRÖM

Membru al Comisiei

(2) JO L 377, 23.12.1991, p. 48.

ANEXĂ

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

179

32000R2630

L 302/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2630/2000 AL COMISIEI

din 30 noiembrie 2000

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1420/1999 al Consiliului de stabilire a normelor și procedurilor comune care trebuie aplicate transporturilor de anumite tipuri de deșeuri din Comunitatea Europeană către Bahrain, Haiti, Honduras, Libia, Namibia, Qatar, Uzbekistan și Vatican

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia 1999/816/CE a Comisiei (2), în special articolul 17 alineatul (3),

întrucât:

(1)

În luna ianuarie, Comisia Europeană a adresat o „notă verbală” tuturor țărilor nemembre ale OCDE [precum și Ungariei și Poloniei, care nu aplică deocamdată Decizia OCDE C(92) 39 final]. Scopul acestei „note verbale” era triplu: (i) informarea acestor țări cu privire la noile regulamente comunitare; (ii) solicitarea confirmării pozițiilor respective menționate în anexele la cele două regulamente; (iii) obținerea unui răspuns din partea acelor țări care nu l-au oferit în 1994.

(2)

Dintre țările care au oferit răspuns, următoarele au notificat Comisiei că nu doresc să primească transporturile de deșeuri enumerate în anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 259/93:

1.	Bahrain (răspuns din 29 februarie 2000);

2.	Haiti (răspuns din 1 martie 2000);

3.	Honduras (răspuns din 23 martie 2000);

4.	Libia (răspuns din 22 februarie 2000);

5.	Namibia (răspuns din 20 februarie 2000);

6.	Qatar (răspuns din 9 mai 2000);

7.	Uzbekistan (răspuns din 6 martie 2000);

8.	Vatican (răspuns din 16 martie 2000).

(3)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93, comitetul instituit în temeiul articolului 18 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei (4), a fost notificat la 19 iunie 2000 cu privire la cererea oficială prezentată de aceste țări.

(4)	Pentru a lua în considerare noua situație a acestor țări, este necesar să se modifice Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 al Consiliului (5) de stabilire a normelor și procedurilor comune care trebuie aplicate transporturilor de anumite tipuri de deșeuri,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1420/1999 se modifică după cum urmează:

1.	Următoarele țări sunt adăugate la cele enumerate în anexa A, însoțite de mențiunea „Toate tipurile”: „Bahrain, Haiti, Honduras, Libia, Namibia, Qatar, Uzbekistan și Vatican”.

2.	Următoarele țări sunt scoase de pe lista din anexa B: „Bahrain, Haiti, Honduras, Namibia, Qatar, Uzbekistan și Vatican”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 noiembrie 2000.

Pentru Comisie

Pascal LAMY

Membru al Comisiei

(1) JO L 30, 6.2.1993, p. 1.

(2) JO L 316, 10.12.1999, p. 45.

(3) JO L 194, 25.7.1975, p. 39.

(4) JO L 135, 6.6.1996, p. 32.

(5) JO L 166, 1.7.1999, p. 6.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

180

32000L0069

L 313/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2000/69/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 16 noiembrie 2000

privind valorile limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Pe baza principiilor menționate la articolul 174 din tratat, programul Comunității Europene de politică și acțiune în domeniul mediului și al dezvoltării durabile (al 5-lea program de acțiune pentru mediu) (4), completat prin Decizia nr. 2179/1998/CEE a Parlamentului European și a Consiliului (5) privind revizuirea acestuia, prevede în special modificări ale legislației privind poluanții atmosferici. Acest program recomandă stabilirea obiectivelor pe termen lung pentru calitatea aerului. Articolul 174 din tratat impune aplicarea principiului precauției în legătură cu protecția sănătății umane și a mediului.

(2)	Articolul 152 din tratat prevede că cerințele de protecție a sănătății trebuie să fie incluse și în alte politici comunitare. Articolul 3 alineatul (1) litera (p) din tratat prevede că activitățile Comunității trebuie să contribuie la atingerea unui nivel ridicat de protecție a sănătății.

(3)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (5) din Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și managementul calității aerului înconjurător (6), Consiliul trebuie să adopte legislația menționată la alineatul (1), precum și dispozițiile prevăzute la alineatele (3) și (4) din articolul menționat.

(4)

În conformitate cu articolul 8 din Directiva 96/62/CE a Consiliului, planurile de acțiune trebuie stabilite pentru zone în care concentrațiile de poluanți din aerul înconjurător depășesc valorile limită plus orice marjă provizorie de toleranță aplicabilă în scopul conformării la valorile limită până la termenele stabilite.

(5)

Directiva 96/62/CE prevede că valorile numerice pentru valorile limită trebuie să se bazeze pe rezultatele activității desfășurate de grupurile științifice internaționale care lucrează în domeniu. Comisia trebuie să țină seama de cele mai recente date științifice în domeniul epidemiologic și cel de mediu și de realizările cele mai recente din metrologie pentru reexaminarea elementelor pe care se bazează valorile limită.

(6)	Măsurile necesare pentru aplicarea prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (7).

(7)

Modificările necesare adaptării la progresul tehnico-științific se pot referi doar la criteriile și metodele pentru evaluarea concentrațiilor de benzen și monoxid de carbon sau la prelucrări detaliate în vederea transmiterii informațiilor la Comisie și pot să nu aibă nici un efect, direct sau indirect, de modificare a valorilor limită.

(8)

Valorile limită stabilite în prezenta directivă reprezintă cerințele minime; în conformitate cu articolul 176 din tratat, statele membre pot menține sau introduce măsuri de protecție mai severe; se pot introduce, în special, valori limită mai stricte pentru a proteja cu precădere sănătatea categoriilor vulnerabile ale populației, cum sunt copiii și bolnavii din spital. Orice stat membru poate cere ca valorile limită să fie atinse înainte de termenele stabilite de prezenta directivă.

(9)	Benzenul este o substanță cancerigenă genotoxică pentru om și nu s-a stabilit încă un prag sub care nu există nici un risc pentru sănătatea umană.

(10)

Cu toate acestea, dacă valorile limită pentru benzen, stabilite de prezenta directivă, sunt dificil de atins din cauza caracteristicilor locale de dispersie sau a condițiilor climatice deosebite și dacă aplicarea măsurilor ar provoca probleme socioeconomice grave, atunci statele membre ar putea cere Comisiei o prelungire a termenului în anumite condiții.

(11)	Pentru a facilita revizuirea prezentei directive în 2004, Comisia și statele membre trebuie să ia măsuri de încurajare a cercetării privind efectele benzenului și ale monoxidului de carbon, ținând seama de poluarea aerului din spațiile închise, dar și a celui din exterior.

(12)	Metodele standardizate de măsurare exactă și criteriile comune pentru amplasarea stațiilor de măsurare repreznită un element important în evaluarea calității aerului înconjurător în vederea obținerii unor informații comparabile în întreaga Comunitate.

(13)	Informațiile privind concentrațiile de benzen și monoxidul de carbon ar trebui prezentate Comisiei sub formă de rapoarte periodice.

(14)	Informațiile la zi privind concentrațiile de benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător ar trebui puse la dispoziția publicului cu promptitudine,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiective

Obiectivele prezentei directive sunt:

(a)	stabilirea valorilor limită pentru concentrațiile de benzen și de monoxid de carbon în aerul înconjurător în scopul evitării, al prevenirii sau al reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului ca întreg;

(b)	evaluarea concentrației de benzen și de monoxid de carbon din aerul înconjurător pe baza metodelor și a criteriilor comune;

(c)	obținerea informațiilor adecvate privind concentrațiile de benzen și de monoxid de carbon în aerul înconjurător și asigurarea punerii acestor informații la dispoziția publicului;

(d)	menținerea calității aerului înconjurător atunci când aceasta este bună și îmbunătățirea ei în ceea ce privește benzenul și monoxidul de carbon.

Articolul 2

Definiții

Se aplică definițiile articolului 2 din Directiva 96/62/CE.

În sensul prezentei directive:

(a)	„prag superior de evaluare” înseamnă un nivel specificat la anexa III, sub care se poate utiliza o combinație de măsurări și metode de modelare în scopul evaluării calității aerului înconjurător în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 96/62/CE;

(b)	„prag inferior de evaluare” înseamnă un nivel specificat la anexa III, sub care se pot utiliza doar metodele de modelare sau estimare obiectivă pentru evaluarea calității aerului înconjurător în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva 96/62/CE;

(c)	„măsurări constante” înseamnă măsurări medii efectuate în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Directiva 96/62/CE.

Articolul 3

Benzenul

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că aceste concentrații de benzen din aerul înconjurător, evaluate în conformitate cu articolul 5, nu depășesc valoarea limită stabilită în anexă în conformitate cu datele menționate în aceasta.

Marja de toleranță stabilită la anexa I se aplică în conformitate cu articolul 8 din Directiva 96/62/CE.

(2) În cazul în care valoarea limită stabilită la anexa I este greu de atins din cauza caracteristicilor locale de dispersie sau a condițiilor climatice deosebite, cum ar fi viteza scăzută a vântului și/sau condiții prielnice evaporării, și, dacă aplicarea măsurilor ar provoca grave probleme socioeconomice, atunci orice stat membru poate cere Comisiei o prelungire a termenului limită. Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2) din Directiva 96/62/CE, poate acorda, la cererea unui stat membru și fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3) din prezenta directivă, o prelungire a perioadei de până la 5 ani, dacă statul membru interesat:

—	desemnează zonele și/sau aglomerările interesate;

—	motivează cu argumente prelungirea termenului limită;

—	demonstrează că au fost luate toate măsurile necesare pentru diminuarea concentrațiilor de poluanți care fac obiectul directivei și restrângerii zonei în care este depășită valoarea limită și

—	schițează planul viitor cu privire la măsurile pe care le va lua în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Directiva 96/62/CE.

Valoarea limită pentru benzen care trebuie acordată în cursul acestei prelungiri limitate în timp nu poate depăși, cu toate acestea, 10 µg/m3.

Articolul 4

Monoxidul de carbon

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că aceste concentrații de monoxid de carbon din aerul înconjurător, evaluate în conformitate cu articolul 5, nu depășesc valoarea limită stabilită la anexa II în conformitate cu termenele menționate în aceasta.

Marja de toleranță stabilită la anexa II se aplică în concordanță cu articolul 8 din Directiva 96/62/CE.

Articolul 5

Evaluarea concentrațiilor

(1) Pragurile inferior și superior de evaluare pentru benzen și monoxid de carbon sunt cele stabilite în secțiunea I din anexa III.

Clasificarea fiecărei zone sau aglomerări în sensul articolului 6 din Directiva 96/62/CE este revizuită cel puțin o dată la 5 ani în conformitate cu procedura prevăzută la secțiunea II din anexa III la prezenta directivă. Clasificarea este revizuită mai devreme în cazul unor schimbări semnificative în activitățile care influențează concentrațiile ambientale de benzen și monoxid de carbon.

(2) Criteriile pentru stabilirea amplasării punctelor de prelevare pentru măsurarea benzenului și a monoxidului de carbon din aerul înconjurător sunt cele enumerate la anexa IV. Numărul minim de puncte de prelevare probe pentru măsurările în puncte fixe ale concentrațiilor de poluanți este cel stabilit la anexa V, iar punctele sunt instalate în fiecare zonă sau aglomerare în care măsurarea este necesară în cazul în care măsurarea în puncte fixe este singura sursă de date cu privire la concentrații.

(3) Pentru zonele și aglomerările în care informațiile de la stațiile de măsurare în puncte fixe sunt completate de informații din alte surse, cum ar fi inventarele de emisii, metodele de măsurare indicative și de modelare a calității aerului, numărul de stații de măsurare în puncte fixe care trebuie instalate și rezoluția spațială a altor metode sunt suficiente pentru ca valorile concentrațiilor poluanților atmosferici să fie stabilite în conformitate cu secțiunea I din anexa IV și secțiunea I din anexa VI.

(4) Pentru zonele și aglomerările în care nu se cere măsurarea, se pot folosi metodele de modelare sau de estimare obiectivă.

(5) Metodele de referință pentru analiza și prelevarea benzenului și a monoxidului de carbon sunt stabilite în secțiunile I și II din anexa VII. Secțiunea III din anexa VII stabilește tehnici de referință pentru modelarea calității aerului, dacă aceste tehnici există.

(6) Data la care statele membre informează Comisia despre metodele utilizate pentru evaluarea preliminară a calității aerului în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Directiva 96/62/CE este data stabilită la articolul 10 din prezenta directivă.

(7) Modificările necesare adaptării dispozițiilor prezentului articol și ale anexelor III-VII la progresul tehnico-științific sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 6 alineatul (2), dar nu pot determina nici o schimbare directă sau indirectă a valorilor limită.

Articolul 6

Comitetul

(1) Comisia este sprijinită de comitetul menționat la articolul 12 alineatul (2) din Directiva 96/62//CEE, denumit în continuare „comitetul”.

(2) În cazul în care se face referire la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CEE, ținând seama de dispozițiile articolului 8.

Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CEE este stabilită la trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 7

Informarea publicului

(1) Statele membre se asigură că informațiile la zi despre concentrațiile ambientale de benzen și monoxid de carbon sunt puse în mod periodic la dispoziția publicului și a organizațiilor specifice, cum ar fi organizațiile de mediu, organizațiile consumatorilor, organizațiile care reprezintă interesele populațiilor sensibile și alte organisme importante de ocrotire a sănătății, difuzându-le prin mijloace radio-TV, ecrane de informații sau servicii de rețele de computere, teletext, telefon sau fax.

Informațiile referitoare la concentrațiile ambientale de benzen ca valoare medie pe perioada ultimelor 12 luni sunt actualizate cel puțin o dată la trei luni și, dacă este posibil, o dată pe lună. Informațiile referitoare la concentrațiile ambientale ale monoxidului de carbon, ca valoare maximă a mediilor curente pe opt ore, sunt actualizate cel puțin o dată pe zi și, dacă este posibil, la fiecare oră.

Informațiile menționate la al doilea paragraf trebuie să indice cel puțin orice depășire a concentrațiilor stabilite ca valori limită pentru perioadele de mediere stabilite la anexele I și II. Informațiile conțin, de asemenea, o scurtă evaluare în raport cu valorile limită și date relevante privind efectele asupra sănătății.

(2) Atunci când elaborează planuri sau programe ce se pun la dispoziția publicului în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Directiva 96/62/CEE, statele membre le pun și la dispoziția organizațiilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Acesta include și documentația cerută la anexa VI secțiunea II din prezenta directivă.

(3) Informațiile puse la dispoziția publicului și organizațiilor în conformitate cu alineatele (1) și (2) trebuie să fie clare, cuprinzătoare și accesibile.

Articolul 8

Raportarea și revizuirea

(1) Până la 31 decembrie 2004, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport bazat pe experiența dobândită din aplicarea prezentei directive și, în special, pe rezultatele cele mai recente ale cercetării științifice în legătură cu efectele asupra sănătății umane, acordând o atenție specială grupelor sensibile ale populației, precum și expunerii ecosistemelor la benzen și monoxid de carbon, dezvoltărilor tehnologice, inclusiv progresului obținut în domeniul metodelor care măsoară și evaluează în alte moduri concentrațiile de benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător.

(2) Raportul menționat la alineatul (1) ia în considerare benzenul și monoxidul de carbon, în special în ceea ce privește:

(a)	calitatea aerului în prezent și tendințele până în și după anul 2010;

(b)	proporțiile de efectuare a reducerilor suplimentare la emisiile poluante de la toate sursele relevante, ținând seama de fezabilitatea tehnică și eficiența economică;

(c)	relațiile dintre poluanți și oportunitățile de combinare a strategiilor de realizare a obiectivelor comunitare de calitate a aerului și a altor obiective înrudite;

(d)	cerințele prezente și viitoare privind informarea publicului și schimbul de informații dintre statele membre și Comisie;

(e)	experiența dobândită din aplicarea prezentei directive în statele membre, inclusiv și în mod deosebit condițiile stabilite la anexa IV potrivit căreia s-au efectuat măsurările.

(3) Cu privire la menținerea unui nivel ridicat al protecției sănătății umane și a mediului, raportul menționat la alineatul (1) este însoțit, după caz, de propuneri de modificare a prezentei directive, care ar putea include alte prelungiri ale termenului de conformare la valoarea limită pentru benzen, menționată la anexa I, care poate fi acceptată în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).

Articolul 9

Sancțiuni

Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile încălcărilor prevederilor naționale adoptate în conformitate cu prezenta directivă. Sancțiunile trebuie să fie eficiente, proporționale și cu caracter de descurajare.

Articolul 10

Aplicarea

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 11

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunității Europene.

Articolul 12

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 noiembrie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

R. SCHWARTZENBERG

(1) JO C 53, 24.2.1999, p. 8.

(2) JO C 138, 18.5.1999, p. 42.

(3) Avizul Parlamentului European din 2 decembrie 1999 (JO C 194, 11.7.2000, p. 56), Poziția comună a Consiliului din 10 aprilie 2000 (JO C 195, 11.7.2000, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 6 iulie 2000 (încă nepublicată în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 24 octombrie 2000.

(4) JO C 138, 17.5.1993, p. 5.

(5) JO L 275, 10.10.1998, p. 1.

(6) JO L 296, 21.11.1996, p. 55.

(7) JO L 184, 17.7.1999, p. 3.

ANEXA I

VALOAREA LIMITĂ PENTRU BENZEN

Valoarea limită trebuie exprimată în µg/m3, standardizată la o temperatură de 293 K și o presiune de 101,3 kPa.

	Perioada calculată în medie	Valoarea limită	Marjă de toleranță	Data la care valoarea limită trebuie respectată
Valoarea limită pentru protecția sănătății umane	An calendaristic	5 µg/m3	5 µg/m3 (100 %) la 13 decembrie 2000, care se reduce la 1 ianuarie 2006 și apoi la fiecare 12 luni cu 1 µg/m3 pentru a atinge 0 % până la 1 ianuarie 2010	1 ianuarie 2010 (1)

(1) Exceptând zonele și aglomerările pentru care s-a acordat o prelungire a termenului limită în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).

ANEXA II

VALOAREA LIMITĂ PENTRU MONOXIDUL DE CARBON

Valoarea limită trebuie exprimată în mg/m3. Volumul trebuie standardizat la o temperatură de 293 K și o presiune de 101,3 kPa.

	Perioada calculată în medie	Valoarea limită	Marjă de toleranță	Data la care valoarea limită trebuie respectată
Valoarea limită pentru protecția sănătății umane	Maxima zilnică a medianelor pe 8 ore	10 mg/m3	6 mg/m3 la 13 decembrie 2000, care se reduce la 1 ianuarie 2003 și apoi la fiecare 12 luni cu 2 mg/m3, pentru a atinge 0 % până la 1 ianuarie 2005	1 ianuarie 2005

Concentrația mediană maximă zilnică pe 8 ore se va selecta prin examinarea mediilor curente pe 8 ore, calculate din datele orare și actualizate la fiecare oră. Fiecare medie calculată pe 8 ore va fi înregistrată în ziua în care ea se încheie, adică: prima perioadă de calcul pentru o zi va fi perioada de la 17:00 din ziua precedentă până la 01:00 ziua curentă; ultima perioadă de calcul pentru o zi va fi perioada de la 16:00 până la 24:00 ziua curentă.

ANEXA III

STABILIREA CERINȚELOR PENTRU EVALUAREA CONCENTRAȚIILOR DE BENZEN ȘI MONOXID DE CARBON DIN AERUL ÎNCONJURĂTOR AL UNEI ZONE SAU AGLOMERĂRI

I. Pragul inferior și cel superior de evaluare

Se vor aplica următoarele praguri inferioare și superioare de evaluare:

(a)

Benzen

	Valoare medie anuală
Pragul superior de evaluare	70 % din valoarea limită (3,5 µg/m3)
Pragul inferior de evaluare	40 % din valoarea limită (2 µg/m3)

(b)

Monoxid de carbon

	Valoare medie la 8 ore
Pragul superior de evaluare	70 % din valoarea limită (7 mg/m3)
Pragul inferior de evaluare	50 % din valoarea limită (5 mg/m3)

II. Stabilirea valorilor de depășire a pragurilor inferioare și superioare de evaluare

Depășirea pragurilor inferioare și superioare de evaluare trebuie stabilită în funcție de concentrațiile măsurate în cursul ultimilor cinci ani, în cazul în care datele disponibile sunt suficiente. Se consideră că un prag de evaluare a fost depășit în cazul în care, în acești cinci ani, s-au înregistrat depășiri în trei ani neconsecutivi.

Dacă datele pentru cinci ani nu sunt suficiente, statele membre pot combina campaniile de măsurare de scurtă durată în perioadele din an și în locurile în care poate apărea cel mai înalt nivel de poluare cu rezultatele obținute din informațiile de la inventarele și modelarea emisiilor pentru a stabili depășirile pragurilor superior și inferior de evaluare.

ANEXA IV

AMPLASAREA PUNCTELOR DE PRELEVARE PROBE PENTRU MĂSURAREA CONCENTRAȚIILOR DE BENZEN ȘI MONOXID DE CARBON DIN AERUL ÎNCONJURĂTOR

Pentru măsurările constante se iau în considerare următoarele:

I. Amplasarea la macroscară

Punctele de prelevare a probelor privind protecția sănătății umane ar trebui amplasate:

(i)	pentru a furniza date din ariile din cadrul zonelor și aglomerărilor unde apar cele mai ridicate concentrații la care este posibil ca populația să fie expusă, în mod direct sau indirect, pentru o perioadă care este relevantă în raport cu perioada de mediere a valorii (valorilor) limită;

(ii)	pentru a furniza date privind nivelurile din alte arii din zonele și aglomerările care sunt reprezentative pentru expunerea populației în ansamblu.

Punctele de prelevare a probelor ar trebui, în general, amplasate astfel încât să evite măsurarea micro-ambientelor din imediata lor vecinătate. De regulă, un punct de prelevare ar trebui amplasat pentru a fi reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonă ce acoperă cel puțin 200 m2 pentru stațiile orientate pe trafic și câțiva kilometri pătrați pentru stațiile de măsurare a poluării de fond urban.

Atunci când este posibil, punctele de prelevare ar trebui, de asemenea, să fie reprezentative și pentru arii asemănătoare care nu se află în imediata lor vecinătate.

Ar trebui să se țină seama și de necesitatea amplasării punctelor de prelevare pe insule, atunci când este nevoie de protecția sănătății umane.

II. Amplasarea la microscară

Se vor aplica următoarele linii directoare, atât cât este posibil:

—

debitul din jurul orificiului de admisie al sondei nu ar trebui limitat sau blocat de elemente care să afecteze debitul de aer din vecinătatea sondei (în mod normal, câțiva metri depărtare de clădiri, balcoane, copaci sau alte obstacole și la cel puțin 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare care reprezintă calitatea aerului pentru aliniamentul clădirilor);

—	în general, punctul de prelevare-admisie va fi între 1,5 m (zona de respirație) și 4 m deasupra solului. În alte situații pot fi necesare poziții mai înalte (până la 8 m). Poziționarea mai înaltă poate fi potrivită dacă stația este reprezentativă pentru o zonă întinsă;

—	nu se va amplasa sonda de admisie în imediata vecinătate a surselor pentru a evita captarea directă a emisiilor ce nu sunt amestecate cu aerul înconjurător;

—	orificiul de evacuare al sondei va fi poziționat astfel încât să se evite recircularea aerului evacuat către orificiul de admisie;

—

poziționarea prelevatoarelor orientate pe trafic:

—	pentru toți poluanții, punctele de prelevare vor fi poziționate la cel puțin 25 m de marginea intersecțiilor mari și la cel puțin 4 m de centrul celei mai apropiate benzi de circulație;

—	pentru monoxidul de carbon, orificiile de admisie vor fi poziționate la o distanță de până la 5 m de bordură;

—	pentru benzen, orificiile de admisie vor fi poziționate astfel încât să fie reprezentative pentru calitatea aerului de lângă aliniamentul clădirilor.

Se pot lua în considerare și următorii factori:

—	surse de interferență;

—	securitate;

—

acces;

—	gradul de accesibilitate la energia electrică și comunicațiile telefonice;

—	gradul de vizibilitate al locului în raport cu împrejurimile;

—	siguranța publicului și a operatorilor;

—	avantajul poziționării comune a punctelor de prelevare pentru poluanți diferiți;

—	cerințe de planificare.

III. Documentare și analiza selectării amplasamentului

Procedurile de selectare a amplasamentului ar trebui fundamentate solid în faza de clasificare prin mijloace, cum ar fi fotografii orientate pe puncte cardinale ale zonei înconjurătoare și o hartă detaliată. Amplasamentele ar trebui controlate la intervale regulate, cu documentare repetată, pentru a asigura valabilitatea criteriilor de selecție în timp.

ANEXA V

CRITERII PENTRU DETERMINAREA NUMĂRULUI MINIM DE PUNCTE DE PRELEVARE PROBE PENTRU MĂSURAREA ÎN PUNCTE FIXE A CONCENTRAȚIILOR DE BENZEN ȘI MONOXID DE CARBON DIN AERUL ÎNCONJURĂTOR

Numărul minim de puncte de prelevare probe pentru măsurarea constantă în scopul evaluării respectării valorilor limită pentru protecția sănătății umane în zonele și aglomerările unde măsurarea în puncte fixe este singura sursă de informare:

(a)

Surse difuze

Populația unei aglomerări sau zone (mii)	Dacă aceste concentrații depășesc pragul superior de evaluare (1)	Dacă aceste concentrații maxime sunt între pragul superior și cel inferior de evaluare
0- 249	1	1
250- 499	2	1
500- 749	2	1
750- 999	3	1
1 000- 1 499	4	2
1 500- 1 999	5	2
2 000- 2 749	6	3
2 750- 3 749	7	3
3 750- 4 749	8	4
4 750- 5 999	9	4
≥ 6 000	10	5

(b)	Surse punctiforme Pentru evaluarea poluării în apropierea surselor punctiforme, numărul punctelor de prelevare a probelor pentru măsurarea fixă trebuie calculat ținând seama de densitățile emisiilor, de modul de distribuție a poluării aerului înconjurător și de expunerea potențială a populației.

(1) Se va include cel puțin o stație urbană de fond și una orientată pe trafic, dacă prin aceasta nu se mărește numărul punctelor de prelevare.

ANEXA VI

OBIECTIVELE DE CALITATE A DATELOR ȘI COMPILARE A REZULTATELOR DE EVALUARE A CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR

I. Obiectivele de calitate a datelor

În vederea orientării programelor de asigurare a calității, sunt indicate în continuare obiectivele privind calitatea datelor, incertitudinea permisibilă a metodelor de evaluare, a timpului minim de acoperire și a capturii de date din măsurări.

	Benzen	Monoxid de carbon
Măsurări în puncte fixe (1)
Incertitudine	25 %	15 %
Captură minimă de date	90 %	90 %
Acoperire minimă în timp	35 % pentru amplasamente ale stațiilor urbane de fond și ale statiilor orientate pe trafic (distribuite pentru a fi reprezentative de-a lungul anului pentru diferitele condiții de climă și trafic) 90 % pentru amplasamente ale stațiilor industriale
Măsurări indicative
Incertitudine	30 %	25 %
Captură minimă de date	90 %	90 %
Acoperire minimă în timp	14 % (o măsurare dintr-o zi dintr-o săptămână la întâmplare, distribuită în mod egal de-a lungul anului sau 8 săptămâni distribuite în mod egal de-a lungul anului	14 % (o măsurare pe săptămână la întâmplare, distribuită în mod egal de-a lungul anului sau 8 săptămâni distribuite în mod egal de-a lungul anului
Modelare
Incertitudine:
Medii în 8 ore	—	50 %
Medii anuale	50 %	—
Estimare obiectivă
Incertitudine	100 %	75 %

Incertitudinea metodelor de evaluare (la un interval de încredere 95 %) va fi evaluată în conformitate cu principiile din Ghidul ISO pentru exprimarea impreciziei măsurărilor (1993) sau cu metodologia ISO 5725/1994 sau echivalent. Procentajele de incertitudine din tabelul de mai sus sunt date pentru măsurări individuale mediate pe intervalul de timp asociat valorii limită, pentru un interval de încredere 95 %. Incertitudinea pentru măsurările în puncte fixe trebuie interpretată ca fiind aplicabilă în regiunea valorii limită potrivite. Până în momentul în care se adoptă standardele CEN cu protocoale detaliate de test, Comisia va publica înainte de adoptarea prezentei directive principiile de utilizare elaborate de CEN.

Incertitudinea pentru modelare și estimarea obiectivă este definită astfel: deviația maximă a nivelurilor concentrațiilor, măsurate și calculate, într-o anumită perioadă, față de valoarea limită, fără a ține seama de sincronizarea evenimentelor.

Cerințele pentru înregistrarea minimă de date și perioada de timp nu includ pierderi de date datorită calibrării regulate sau întreținerii normale a instrumentelor.

II. Rezultatele evaluării calității aerului

Informațiile de mai jos trebuie compilate pentru zone sau aglomerări în cadrul cărora se folosesc alte surse decât măsurările pentru a suplimenta informațiile din măsurare sau ca singure mijloace de evaluare a calității aerului:

—	o descriere a activităților de evaluare desfășurate;

—	metode specifice utilizate cu referiri la descrierile metodelor;

—	surse de date și informații;

—

descriere a rezultatelor, inclusiv imprecizii și, în mod special, suprafețele regiunii sau, dacă este important, lungimea drumului din zona sau aglomerarea unde concentrațiile depășesc valoarea (valorile) limită sau, după caz, valoarea (valorile) limită plus marja (marjele) de toleranță și suprafața regiunii unde concentrațiile depășesc pragul superior sau inferior de evaluare;

—	pentru valorile limită al căror obiect este protecția sănătății umane se va menționa populația expusă la concentrațiile care depășesc valoarea limită.

Atunci când este posibil, statele membre trebuie să elaboreze hărți care prezintă distribuția concentrațiilor din fiecare zonă și aglomerare.

III. Standardizare

Pentru benzen și monoxidul de carbon, rezultatul măsurării trebuie standardizat la o temperatură de 293 K și la o presiune de 101,3 kPa.

(1) Statele membre pot efectua măsurări aleatorii în locul măsurărilor continue pentru benzen, dacă pot demonstra Comisiei că imprecizia, inclusiv imprecizia datorată prelevării aleatorii, îndeplinește obiectivul calității de 25 %. Prelevarea aleatorie trebuie distribuită în mod egal de-a lungul anului pentru a evita asimetria rezultatelor.

ANEXA VII

METODE DE REFERINȚĂ PENTRU EVALUAREA CONCENTRAȚIILOR DE BENZEN ȘI MONOXID DE CARBON

I. Metoda de referință pentru prelevarea/analiza benzenului

Metoda de referință pentru măsurarea benzenului va fi metoda de prelevare prin aspirație printr-un cartuș adsorbant urmată de determinarea gaz-cromatografică cu gaz care este standardizată în prezent de către CEN. În absența unei metode standardizate CEN, statele membre au permisiunea de a utiliza metodele standard naționale ce se bazează pe aceeași metodă de măsurare.

Fiecare stat membru poate utiliza orice altă metodă, dacă poate demonstra că ea dă rezultate echivalente cu metoda menționată mai sus.

II. Metoda de referință pentru analiza monoxidului de carbon

Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon va fi metoda spectrometrică nedispersivă în infraroșu (NDIR), care este standardizată în prezent de către CEN. În absența unei metode standardizate CEN, statele membre au permisiunea de a utiliza metodele standard naționale ce se bazează pe aceeași metodă de măsurare.

Fiecare stat membru poate utiliza de asemenea orice altă metodă, dacă poate demonstra că ea dă rezultate echivalente cu metoda menționată mai sus.

III. Tehnici de referință pentru modelare

În prezent, nu se pot specifica metode de referință de modelare. Orice modificare pentru adaptarea acestui punct la progresul tehnico-științific trebuie adoptată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (2).

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

193

32000L0060

L 327/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 2000/60/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 23 octombrie 2000

de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4), având în vedere proiectul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 18 iulie 2000,

întrucât:

(1)	Apa nu este un bun comercial oarecare, ci un patrimoniu care trebuie protejat, apărat și tratat ca atare.

(2)

Concluziile seminarului ministerial privind politica comunitară a apei, desfășurat la Frankfurt, în 1988, au subliniat necesitatea unei legislații comunitare privind calitatea ecologică. În Rezoluția sa din 28 iunie 1988 (5), Consiliul a solicitat Comisiei să înainteze propuneri pentru îmbunătățirea calității ecologice a apelor de suprafață în cadrul Comunității.

(3)

Declarația publicată la încheierea seminarului ministerial privind apele subterane, desfășurat la Haga, în 1991, a subliniat necesitatea unei acțiuni pentru a evita deteriorarea pe termen lung a calității și cantității de apă dulce și solicita lansarea unui program de acțiune care să fie realizat până în anul 2000 și care să urmărească gestionarea viabilă din punct de vedere ecologic și protecția resurselor de apă dulce. În rezoluțiile sale din 25 februarie 1992 (6) și din 20 februarie 1995 (7), Consiliul a cerut un program de acțiune privind apele subterane și o revizuire a Directivei 80/68/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase (8), în cadrul unei politici globale de protecție a apelor dulci.

(4)

Apele în cadrul Comunității se află sub o presiune tot mai mare, având în vedere creșterea continuă a cererii de apă de bună calitate în cantități suficiente pentru toate tipurile de utilizări. La 10 noiembrie 1995, în „Raportul său privind mediul în Uniunea Europeană - 1995”, Agenția Europeană de Mediu a prezentat un nou raport cu privire la starea mediului, confirmând necesitatea unei acțiuni pentru protecția apelor Comunității atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ.

(5)	La 18 decembrie 1995, Consiliul adoptă concluzii care cereau, între altele, elaborarea unei noi directive-cadru de stabilire a principiilor de bază ale unei politici durabile a apei în Uniunea Europeană și care să invite Comisia să prezinte o propunere.

(6)	La 21 februarie 1996, Comisia adoptă o comunicare destinată Parlamentului European și Consiliului, cu privire la „politica comunitară în domeniul apei”, care stabilește principiile unei politici comunitare a apei.

(7)

La 9 septembrie 1996, Comisia a prezentat o propunere de Decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un program de acțiune pentru protecția și gestionarea integrată a apelor subterane (9). În acea propunere, Comisia a subliniat necesitatea de a stabili proceduri de control al captărilor de apă dulce și de supraveghere a calității și cantității de apă dulce.

(8)	La 29 mai 1995, Comisia adoptă o comunicare destinată Parlamentului European și Consiliului cu privire la utilizarea rațională și conservarea zonelor umede, recunoscând funcțiile importante pe care acestea le exercită în protecția resurselor de apă.

(9)	Este necesar să se elaboreze o politică comunitară integrată în domeniul apei.

(10)

Comisia a fost invitată de către Consiliu la 25 iunie 1996, de către Comitetul Regiunilor la 19 septembrie 1996, de către Comitetul Economic și Social la 26 septembrie 1996 și de către Parlamentul European la 23 octombrie 1996 să prezinte o propunere de Directivă a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru politica europeană în domeniul apei.

(11)

În conformitate cu articolul 174 din tratat, politica comunitară referitoare la mediu trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de conservare, protecție și îmbunătățire a calității mediului, precum și de utilizare prudentă și rațională a resurselor naturale și trebuie să fie bazată pe principiile precauției și prevenirii și pe principiul corectării, cu prioritate la sursă, a daunelor aduse mediului, precum și pe baza principiului „poluatorul plătește”.

(12)

În conformitate cu articolul 174 din tratat, la elaborarea politicii de mediu, Comunitatea trebuie să aibă în vedere datele științifice și tehnice disponibile, condițiile de mediu din diferitele regiuni ale Comunității, dezvoltarea economică și socială a Comunității în ansamblu și dezvoltarea echilibrată a regiunilor sale, precum și avantajele și costurile care pot rezulta de pe urma acțiunii sau a lipsei de acțiune.

(13)

Condițiile și nevoile diverse existente în cadrul Comunității necesită soluții specifice. La planificarea și punerea în aplicare a măsurilor care asigură protecția și utilizarea viabilă din punct de vedere ecologic a apelor în cadrul bazinului hidrografic, trebuie să se țină seama și de această diversitate. Deciziile trebuie luate cât mai aproape posibil de locul în care apa este utilizată sau deteriorată. Prin elaborarea de programe de acțiune adaptate condițiilor locale și regionale, trebuie să se acorde prioritate acțiunilor care țin de responsabilitatea statelor membre.

(14)	Succesul prezentei directive se bazează pe o cooperare strânsă și pe acțiuni coerente la nivelul Comunității, al statelor membre și al autorităților locale, precum și pe informarea, consultarea și participarea publicului, inclusiv a utilizatorilor.

(15)	Aprovizionarea cu apă constituie un serviciu de interes general, în conformitate cu definiția din Comunicarea Comisiei privind serviciile de interes general din Europa (10).

(16)

Este necesară o continuare a integrării protecției și gestionării viabile din punct de vedere ecologic a apei în celelalte politici comunitare, cum ar fi cele în domeniile energiei, transportului, agriculturii, pescuitului, politicii regionale și turismului. Prezenta directivă trebuie să asigure baza unui dialog permanent și să permită elaborarea de strategii vizând acest obiectiv de integrare. Prezenta directivă poate aduce, de asemenea, o contribuție importantă și în alte domenii de cooperare între statele membre, cum ar fi, între altele, Perspectiva dezvoltării spațiului european.

(17)

O politică a apei eficientă și coerentă trebuie să aibă în vedere vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în apropierea coastei și a estuarelor sau în golfuri sau mări parțial închise, echilibrul acestora fiind puternic influențat de calitatea apelor interioare care se varsă în ele. Protecția stării apei în interiorul bazinelor hidrografice va aduce beneficii economice, contribuind la protecția populațiilor piscicole din apele respective, inclusiv a celor din apele de coastă.

(18)

Politica comunitară a apei necesită un cadru legislativ transparent, eficient și coerent. Comunitatea trebuie să definească principii comune și un cadru global de acțiune. Prezenta directivă trebuie să stabilească acest cadru și să asigure coordonarea, integrarea și, pe termen lung, dezvoltarea principiilor generale și a structurilor care să permită protecția și utilizarea viabilă din punct de vedere ecologic a apei în Comunitate, cu respectarea principiului subsidiarității.

(19)

Prezenta directivă urmărește să asigure menținerea și îmbunătățirea mediului acvatic al Comunității. Acest obiectiv este în principal legat de calitatea apelor respective. Controlul cantității este un alt element suplimentar pentru asigurarea unei bune calități a apei, fiind în consecință necesară stabilirea de măsuri referitoare la cantitate care să servească și obiectivului asigurării unei bune calități.

(20)	Starea cantitativă a unui corp de apă subterană poate avea impact asupra calității ecologice a apelor de suprafață și a ecosistemelor terestre asociate cu respectivul corp de apă subterană.

(21)

Comunitatea și statele membre sunt părți la diferite acorduri internaționale care conțin obligații importante referitoare la protecția apelor marine împotriva poluării, în special la Convenția privind protecția mediului marin din regiunea Mării Baltice, semnată la Helsinki, la 9 aprilie 1992 și aprobată prin Decizia 94/157/CE a Consiliului (11), Convenția privind protecția mediului marin din regiunea de nord-est a Oceanului Atlantic, semnată la Paris, la 22 septembrie 1992 și aprobată prin Decizia 98/249/CE a Consiliului (12) și Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, semnată la Barcelona, la 16 februarie 1976 și aprobată prin Decizia 77/585/CEE a Consiliului (13) și Protocolul acesteia privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării din surse terestre, semnat la Atena, la 17 mai 1980 și aprobat prin Decizia 83/101/CEE a Consiliului (14). Prezenta directivă urmărește să sprijine Comunitatea și statele membre în îndeplinirea acestor obligații.

(22)	Prezenta directivă urmărește să contribuie la reducerea progresivă a evacuărilor de substanțe periculoase în apă.

(23)

Este necesară definirea unor principii comune pentru a coordona eforturile făcute de statele membre pentru îmbunătățirea protecției apelor Comunității din punct de vedere calitativ și cantitativ, pentru a promova o utilizare viabilă din punct de vedere ecologic a apei, pentru a contribui la controlul problemelor transfrontaliere privind apa, pentru a proteja ecosistemele acvatice și cele terestre, precum și zonele umede care depind direct de acestea și pentru a proteja și dezvolta utilizările potențiale ale apelor Comunității.

(24)	O bună calitate a apei va garanta aprovizionarea populației cu apă potabilă.

(25)

Se impune elaborarea de definiții comune pentru starea apei din punct de vedere al calității și, dacă este relevant pentru protecția mediului, din punct de vedere al cantității. Obiectivele ecologice trebuie stabilite astfel încât să se asigure obținerea unei stări bune a apelor de suprafață și a apelor subterane în întreaga Comunitate și să se evite deteriorarea stării apelor la nivel comunitar.

(26)

Statele membre trebuie să urmărească atingerea cel puțin a obiectivului referitor la o stare bună a apelor, prin definirea și punerea în aplicare a măsurilor necesare în cadrul programelor de măsuri integrate, luând în considerare cerințele comunitare existente. Dacă există deja o stare bună a apelor, aceasta trebuie menținută. În cazul apelor subterane, pe lângă cerințele referitoare la o stare bună, trebuie identificată și inversată orice tendință de creștere semnificativă și durabilă a concentrației oricărui poluant.

(27)	Obiectivul ultim al prezentei directive este de a asigura eliminarea substanțelor periculoase prioritare și de a contribui la obținerea, în mediul marin, de concentrații apropiate de valorile de bază pentru substanțele de origine naturală.

(28)

Apele de suprafață și apele subterane sunt, în general, surse care se reînnoiesc permanent și garantarea unei stări bune a apelor subterane presupune, în special, acțiuni rapide și o planificare stabilă, pe termen lung, a măsurilor de protecție, dat fiind intervalul natural necesar pentru formarea și reînnoirea acestor ape. Acest interval trebuie luat în considerare la stabilirea calendarelor pentru măsurile de realizare a unei îmbunătățiri a stării apelor, precum și la inversarea oricărei tendințe de creștere semnificativă și durabilă a concentrației conținutului oricărui poluant în apele subterane.

(29)	Pentru atingerea obiectivelor stabilite de prezenta directivă și pentru elaborarea unui program de măsuri în acest scop, statele membre pot structura pe etape punerea în aplicare a programului de măsuri, pentru a putea defalca costurile aferente.

(30)	Pentru a asigura punerea în aplicare a prezentei directive în mod complet și coerent, orice extindere a termenelor aferente trebuie efectuată pe baza unor criterii adecvate, evidente și transparente și trebuie justificată de statele membre în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice.

(31)

În cazul în care un corp de apă este atât de afectat de activitățile umane sau condițiile sale naturale sunt de așa natură încât obținerea unei stări bune ar fi imposibil de realizat sau exagerat de costisitoare, se poate dovedi necesară stabilirea unor obiective ecologice mai puțin stricte pe baza unor criterii adecvate, evidente și transparente și trebuie adoptate toate măsurile posibile pentru a preveni continuarea deteriorării stării apelor respective.

(32)

Pot exista motive pentru exceptarea de la cerința de a preveni continuarea deteriorării sau de a obține o stare bună în condiții specifice, dacă nerespectarea acestei cerințe este rezultatul unor împrejurări neprevăzute sau excepționale, în special inundații sau perioade de secetă sau, din motive de interes public superior, al unor noi modificări în ceea ce privește caracteristicile fizice ale unui corp de apă de suprafață sau al unor modificări ale nivelurilor acviferelor subterane, cu condiția adoptării tuturor măsurilor realizabile necesare atenuării impactului negativ asupra stării acviferului respectiv.

(33)	Trebuie urmărit obiectivul realizării unei stări bune a apelor pentru fiecare bazin hidrografic, astfel încât măsurile luate cu privire la apele de suprafață și la apele subterane care aparțin aceluiași sistem ecologic, hidrologic și hidrogeologic să fie coordonate.

(34)	În scopul protecției mediului, este necesară o mai mare integrare a aspectelor calitative și cantitative atât în ceea ce privește apele de suprafață, cât și în ceea ce privește apele subterane, luând în considerare condițiile naturale de debit în ciclul hidrologic.

(35)

Într-un bazin hidrografic în cazul căruia utilizarea apei poate avea efecte transfrontaliere, cerințele pentru realizarea obiectivelor ecologice stabilite în temeiul prezentei directive, în special toate programele de măsuri, trebuie coordonate pentru întregul district hidrografic. Pentru bazinele hidrografice care se întind dincolo de granițele Comunității, statele membre trebuie să facă eforturi pentru a asigura o coordonare adecvată cu statele terțe în cauză. Este important ca prezenta directivă să contribuie la respectarea obligațiilor care revin Comunității în temeiul convențiilor internaționale referitoare la protecția și gestionarea apelor, în special în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, aprobată prin Decizia 95/308/CE a Consiliului (15), precum și în temeiul acordurilor ulterioare cu privire la punerea sa în aplicare.

(36)

Este necesar să se efectueze o analiză a caracteristicilor unui bazin hidrografic și a impactului activității umane, precum și o analiză economică a utilizării apei. Evoluția stării apelor trebuie monitorizată de statele membre în mod sistematic și comparabil în ansamblul Comunității. Aceste informații sunt necesare pentru a oferi statelor membre o bază solidă pentru elaborarea unor programe de măsuri în vederea realizării obiectivelor stabilite de prezenta directivă.

(37)	Statele membre trebuie să identifice apele utilizate pentru captarea apei potabile și să asigure respectarea dispozițiilor Directivei 80/778/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 privind calitatea apei destinate consumului uman (16).

(38)

Utilizarea de instrumente economice de către statele membre se poate dovedi adecvată în cadrul unui program de măsuri. Este necesar ca principiul recuperării costurilor serviciilor de utilizarea apei, inclusiv costurile de mediu și cele legate de resurse asociate deteriorării sau impactului negativ asupra mediului acvatic, trebuie luat în considerare, în special în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”. În acest scop, este necesară o analiză economică a serviciilor de gestionare a apelor, pe baza previziunilor pe termen lung cu privire la cererea și oferta de apă din districtul hidrografic.

(39)	Este necesar să se prevină sau să se reducă consecințele poluărilor accidentale. În programul de măsuri trebuie incluse măsuri care să urmărească acest lucru.

(40)	În ceea ce privește prevenirea și controlul poluării, politica comunitară în domeniul apei trebuie să se bazeze pe o abordare combinată vizând reducerea poluării la sursă prin stabilirea unor valori limită de emisie și a unor standarde de calitate a mediului.

(41)	În ceea ce privește cantitățile de apă disponibile, se impune stabilirea unor principii generale de control al captărilor și al îndiguirii, pentru a asigura viabilitatea ecologică a sistemelor hidrologice în cauză.

(42)	Se impune stabilirea, ca cerințe minime în legislația comunitară, a unor standarde de calitate a mediului și a unor valori limită de emisie comune în cazul anumitor grupe sau familii de poluanți. Se impune prevederea unor dispoziții cu privire la adoptarea acestor standarde la nivel comunitar.

(43)

Se impune stoparea sau eliminarea treptată a poluării rezultate din evacuări, emisii sau pierderi de substanțe periculoase prioritare. La propunerea Comisiei, Parlamentul European și Consiliul trebuie să convină asupra substanțelor avute în vedere pentru o acțiune prioritară și asupra măsurilor speciale care urmează a fi luate împotriva poluării apelor cu respectivele substanțe, luând în considerare toate sursele de poluare importante și identificând nivelurile și combinațiile rentabile și proporționate ale controalelor.

(44)	La identificarea substanțelor periculoase prioritare, trebuie avut în vedere principiul precauției, în special pe baza identificării efectelor potențial negative ale produsului și pe o evaluare științifică a gradului de risc.

(45)	Statele membre ar trebui să adopte măsuri pentru eliminarea poluării apelor de suprafață cu substanțele prioritare și pentru eliminarea treptată a poluării cu alte substanțe; în absența acestor măsuri, statele membre nu pot atinge obiectivele stabilite pentru corpurile de apă de suprafață.

(46)

Pentru a permite participarea publicului în general, în special a utilizatorilor de apă, la întocmirea și actualizarea planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice, este necesară furnizarea de informații corespunzătoare cu privire la măsurile preconizate și raportarea cu privire la evoluția punerii în aplicare a acestora, astfel încât publicul să poată interveni înainte de adoptarea deciziilor finale referitoare la măsurile necesare.

(47)

Este necesar ca prezenta directivă să prevadă mecanisme destinate să facă față obstacolelor în calea îmbunătățirii stării apelor, atunci când acestea nu țin de domeniul de aplicare a legislației comunitare referitoare la ape, în vederea elaborării de strategii comunitare adecvate pentru eliminarea acestora.

(48)	Comisia trebuie să prezinte anual un plan actualizat de inițiative pe care intenționează să le propună în domeniul apei.

(49)

Trebuie definite specificații tehnice pentru a asigura o abordare coerentă la nivel comunitar în cadrul prezentei directive. Criteriile pentru evaluarea stării apelor constituie un pas important. Se impune adaptarea, prin procedură de comitet, a anumitor elemente la progresul tehnic, precum și la standardizarea metodelor de monitorizare, prelevare de probe și analiză. Pentru a favoriza o înțelegere profundă și o aplicare coerentă a criteriilor stabilite pentru caracterizarea districtelor hidrografice și pentru evaluarea stării apelor, Comisia poate adopta orientări cu privire la aplicarea acestor criterii.

(50)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului act se adoptă în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor privind exercitarea atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (17).

(51)	Prin punerea în aplicare a prezentei directive se urmărește obținerea unui nivel de protecție a apelor cel puțin echivalent cu cel asigurat de anumite anterioare, care trebuie, prin urmare, abrogate imediat după aplicarea pe deplin a dispozițiilor relevante ale prezentei directive.

(52)

Dispozițiile prezentei directive reiau cadrul de combatere a poluării cu substanțe periculoase stabilit în temeiul Directivei 76/464/CEE a Consiliului privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității (18). Prin urmare, respectiva directivă trebuie abrogată în momentul aplicării pe deplin a dispozițiilor relevante ale prezentei directive.

(53)

Trebuie asigurată aplicarea pe deplin și respectarea legislației de mediu existente în domeniul protecției apelor. Este necesar să se asigure aplicarea corectă a dispozițiilor de punere în aplicare a prezentei directive, în ansamblul Comunității, prin sancțiuni adecvate prevăzute de legislația statelor membre. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul

Obiectul prezentei directive este de a stabili un cadru pentru protecția apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane, urmărind:

(a)	prevenirea deteriorărilor ulterioare, conservarea și îmbunătățirea stării ecosistemelor acvatice și, în ceea ce privește necesitățile de apă ale acestora, a ecosistemelor terestre și a zonelor umede care depind în mod direct de ecosistemele acvatice;

(b)	promovarea utilizării durabile a apei pe baza unei protecții pe termen lung a resurselor de apă disponibile;

(c)

asigurarea unei protecții sporite și a îmbunătățirii mediului acvatic, în special prin măsuri speciale de reducere progresivă a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritare și prin stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare;

(d)	asigurarea reducerii treptate a poluării apelor subterane și prevenirea poluării ulterioare a acesteia și

(e)	contribuția la atenuarea efectelor inundațiilor și ale perioadelor de secetă

și contribuind la:

—	asigurarea unei aprovizionări suficiente cu apă de suprafață și subterană de bună calitate, aceasta fiind necesară pentru o utilizare durabilă, echilibrată și echitabilă a apei;

—	o reducere semnificativă a poluării apelor subterane;

—	protecția apelor marine și teritoriale și

—

realizarea obiectivelor stabilite în acorduri internaționale corespunzătoare, inclusiv în acordurile care urmăresc prevenirea și eliminarea poluării mediului marin, printr-o acțiune comunitară în temeiul articolului 16 alineatul (3), stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare prezentând un risc inacceptabil pentru sau prin intermediul mediului acvatic, cu scopul ultim de a obține, în mediul marin, concentrații apropiate de nivelurile de bază pentru substanțele de origine naturală și a unor concentrații apropiate de zero pentru substanțele sintetice artificiale.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

„ape de suprafață” înseamnă apele interioare, cu excepția apelor subterane; apele de tranziție și apele de coastă și, în ceea ce privește starea chimică, apele teritoriale;

„ape subterane” înseamnă toate apele care se găsesc sub suprafața solului în zona de saturație și în contact direct cu solul sau cu subsolul;

„ape interioare” înseamnă toate apele stătătoare sau curgătoare de pe suprafața solului și toate apele subterane situate în amonte față de linia de bază care servește la măsurarea întinderii apelor teritoriale;

„râu” înseamnă un corp de apă interioară care curge în mare parte pe suprafața solului, dar care poate curge și în subsol pe o parte a cursului său;

„lac” înseamnă un corp de apă interioară de suprafață stătătoare;

„ape de tranziție” înseamnă corpurile de apă de suprafață aflate în vecinătatea gurilor de râu care au un caracter parțial salin ca urmare a învecinării cu apele de coastă, dar care sunt puternic influențate de fluxurile de apă dulce;

„ape de coastă” înseamnă apele de suprafață situate în partea interioară a unei linii care are fiecare punct situat la o distanță de o milă marină față de punctul cel mai apropiat de linia de bază de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale și care, acolo unde este cazul, se extinde până la limita exterioară a unei ape de tranziție;

„corp de apă artificial” înseamnă un corp de apă de suprafață creat de o activitate umană;

„corp de apă puternic modificat” înseamnă un corp de apă de suprafață al cărui caracter, ca urmare a modificărilor fizice cauzate de activitatea umană, este fundamental modificat, după cum a fost stabilit de statele membre în conformitate cu dispozițiile din anexa II;

10.

„corp de apă de suprafață” înseamnă o parte distinctă și semnificativă a unei ape de suprafață, cum ar fi un lac, un rezervor, un curent de apă, un râu sau un canal, o parte a unui curent de apă, râu sau canal, o apă de tranziție sau un segment din apele de coastă;

11.

„acvifer” înseamnă unul sau mai multe straturi subterane de rocă sau alte tipuri de straturi geologice cu o porozitate și o permeabilitate suficiente pentru a permite fie trecerea unui curent semnificativ de apă subterană, fie captarea de cantități importante de apă subterană;

12.

„corp de apă subterană” înseamnă un volum distinct de apă subterană din interiorul unuia sau mai multor acvifere;

13.

„bazin hidrografic” înseamnă orice zonă în care toate scurgerile de apă converg, printr-o rețea de râuri, fluvii și, eventual, lacuri, către mare, în care se varsă printr-o singură gură de vărsare, un singur estuar sau o singură deltă;

14.

„sub-bazin” înseamnă orice zonă în care toate scurgerile de apă converg, printr-o rețea de râuri, fluvii și, eventual, lacuri, către un anumit punct al unui curs de apă (în mod normal, un lac sau o confluență de râuri);

15.

„district hidrografic” înseamnă zona terestră și marină constituită din unul sau mai multe bazine hidrografice, precum și din apele subterane și apele de coastă asociate, identificată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) ca fiind principala unitate pentru gestionarea bazinelor hidrografice;

16.

„autoritate competentă” înseamnă autoritatea sau autoritățile desemnate în aplicarea articolului 3 alineatul (2) sau (3);

17.

„starea unei ape de suprafață” este expresia generală a stării unui corp de apă de suprafață, determinată pe baza cele mai nefavorabile valori a stării sale ecologice și chimice;

18.

„starea bună a unei ape de suprafață” înseamnă starea unui corp de apă de suprafață, atunci când atât starea sa ecologică, cât și cea chimică sunt cel puțin „bune”;

(19.

„starea unei ape subterane” este expresia generală a stării unui corp de apă subterană, determinată pe baza celei mai nefavorabile valori a stării sale cantitative și chimice;

20.

„starea bună a unei ape subterane” înseamnă starea unui corp de apă subterană, atunci când atât starea sa cantitativă, cât și cea chimică sunt cel puțin „bune”;

21.

„stare ecologică” este expresia calității structurii și a funcționării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafață, clasificată în conformitate cu anexa V;

22.

„stare ecologică bună” este starea unui corp de apă de suprafață, clasificată astfel în conformitate cu anexa V;

23.

„potențial ecologic bun” este starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial, clasificate astfel în conformitate cu dispozițiile aplicabile din anexa V;

24.

„stare chimică bună a unei ape de suprafață” înseamnă starea chimică necesară pentru a atinge obiectivele de mediu stabilite în articolul 4 alineatul (1) litera (a) pentru apele de suprafață, și anume starea chimică a unui corp de apă de suprafață în cazul căreia valorile concentrațiilor de poluanți nu depășesc standardele de calitate a mediului stabilite în anexa IX și în aplicarea articolului 16 alineatul (7), precum și în cadrul altor texte legislative comunitare aplicabile care stabilesc standarde de calitate a mediului la nivel comunitar;

25.

„stare chimică bună a unei ape subterane” este starea chimică a unui corp de apă subterană care îndeplinește toate condițiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa V;

26.

„stare cantitativă” reprezintă gradul în care un corp de apă subterană este afectat de captările directe și indirecte;

27.

„resursă disponibilă de apă subterană” înseamnă rata medie anuală pe termen lung de realimentare a corpului de apă subterană minus rata anuală pe termen lung a debitului necesară pentru a atinge obiectivele de calitate ecologică a apelor de suprafață asociate stabilite în articolul 4 pentru a evita orice diminuare semnificativă a stării ecologice a acestor ape și pentru a evita orice deteriorare adusă ecosistemelor terestre asociate;

28.

„stare cantitativă bună” este starea definită în tabelul 2.1.2 din anexa V;

29.

„substanțe periculoase” înseamnă substanțele sau grupele de substanțe care sunt toxice, persistente și bioacumulabile, precum și alte substanțe sau grupe de substanțe care dau naștere unui nivel similar de îngrijorare;

30.

„substanțe prioritare” înseamnă substanțele definite în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) și menționate în anexa X. Printre aceste substanțe, există „substanțe periculoase prioritare”, prin care se înțelege substanțele definite în conformitate cu articolul 16 alineatele (3) și (6), pentru care se impune luarea de măsuri în conformitate cu articolul 16 alineatele (1) și (8);

31.

„poluant” înseamnă orice substanță care ar putea constitui factor de poluare, în special cele care figurează pe lista din anexa VIII;

32.

„evacuare directă în apele subterane” înseamnă evacuarea poluanților în apele subterane, fără ca aceștia să mai treacă prin sol sau subsol;

33.

„poluare” înseamnă introducerea directă sau indirectă de substanțe sau căldură în aer, apă sau sol ca rezultat al activității umane și care poate prezenta riscuri pentru sănătatea umană sau pentru calitatea ecosistemelor acvatice sau a ecosistemelor terestre care depind în mod direct de ecosistemele acvatice, aceasta ducând la deteriorarea bunurilor materiale sau deteriorând sau afectând negativ domeniul agrementului sau alte utilizări legitime ale mediului;

34.

„obiective de mediu” înseamnă obiectivele prevăzute la articolul 4;

35.

„standard de calitate a mediului” înseamnă concentrația unui poluant sau a unui grup de poluanți în apă, sedimente sau biota, care nu trebuie depășită pentru a asigura protecția sănătății umane și a mediului;

36.

„abordare combinată” înseamnă controlul evacuărilor și al emisiilor în apele de suprafață în conformitate cu abordarea prezentată în articolul 10;

37.

„apă destinată consumului uman” are același înțeles ca și în cazul Directivei 80/778/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/83/CE;

38.

„servicii legate de utilizarea apei” înseamnă totalitatea serviciilor care acoperă, în cazul gospodăriilor individuale, al instituțiilor publice sau al oricărei activități economice:

39.

„utilizarea apei” înseamnă serviciile legate de utilizarea apei și orice alte activități identificate în temeiul articolului 5 și al anexei II, care pot avea un impact semnificativ asupra stării apelor.

Acest concept se aplică în sensul articolului 1 și în vederea analizei economice efectuate în conformitate cu articolul 5 și cu anexa III litera (b).

40.

„valori limită de emisie” înseamnă masa, exprimată în funcție de anumiți parametri specifici, concentrația și/sau nivelul unei emisii care nu pot fi depășite pe durata uneia sau mai multor perioade date. Valorile limită de emisie pot fi stabilite și pentru anumite grupe, familii sau categorii de substanțe, în special pentru cele determinate în aplicarea articolului 16.

Valorile limită de emisie pentru substanțe se aplică, în mod normal, în punctul în care emisiile părăsesc instalația, fără a se lua în calcul gradul de diluare. În cazul evacuărilor indirecte în apă, efectul unei stații de epurare poate fi luat în considerare la determinarea valorilor limită de emisie ale instalației, cu condiția garantării unui nivel echivalent de protecție a mediului în ansamblu și cu condiția ca aceasta să nu ducă la creșterea nivelului de poluare a mediului.

41.

„controlul emisiilor” înseamnă controalele care necesită o limitare specifică a emisiilor, de exemplu o valoare limită de emisie sau orice impunere de limite sau de condiții pentru efectele, natura sau alte caracteristici ale unei emisii sau pentru condițiile de funcționare care afectează emisiile. Utilizarea expresiei de „control al emisiilor” în cadrul prezentei directive cu referire la dispozițiile oricărei alte directive nu poate fi în nici un caz considerată ca o reinterpretare a respectivelor dispoziții.

Articolul 3

Coordonarea măsurilor administrative în cadrul districtelor hidrografice

(1) Statele membre identifică bazinele hidrografice care se află pe teritoriul lor național și, în sensul prezentei directive, le alocă unor districte hidrografice. Dacă este necesar, bazinele hidrografice mici pot fi combinate cu bazine hidrografice mai mari sau pot fi grupate cu alte bazine hidrografice mici învecinate pentru a forma un district hidrografic. Dacă apele subterane nu se încadrează în totalitate într-un anumit bazin hidrografic, acestea sunt identificate și alocate celui mai apropiat sau celui mai adecvat district hidrografic. Apele de coastă sunt identificate și alocate celui sau celor mai apropiate sau celui mai adecvat district hidrografic.

(2) Statele membre adoptă măsurile administrative adecvate, inclusiv desemnarea autorității competente corespunzătoare, în aplicarea normelor prezentei directive în cadrul fiecărui district hidrografic situat pe teritoriul lor.

(3) Statele membre se asigură de faptul că un bazin hidrografic care se află pe teritoriul mai multor state membre este alocat unui district hidrografic internațional. La cererea statelor membre respective, Comisia adoptă măsurile necesare pentru a facilita operațiunea de creare a unui district hidrografic internațional.

Statele membre adoptă măsurile administrative adecvate, inclusiv desemnarea autorității competente corespunzătoare, în aplicarea normelor prezentei directive în cadrul acelei porțiuni din districtul hidrografic internațional care se află pe teritoriul său.

(4) Statele membre asigură coordonarea cerințelor prezentei directive care urmăresc realizarea obiectivelor de mediu stabilite în temeiul articolului 4, în special a tuturor programelor de măsuri, pentru întregul district hidrografic. În cazul districtelor hidrografice internaționale, statele membre respective asigură împreună coordonarea și pot utiliza în acest scop structurile existente care derivă din acordurile internaționale. La cererea statelor membre respective, Comisia intervine pentru a facilita întocmirea programelor de măsuri.

(5) În cazul în care un district hidrografic se extinde în afara teritoriului Comunității, statul membru sau statele membre respective trebuie să facă eforturile necesare pentru a stabili o coordonare adecvată împreună cu țările terțe în cauză cu scopul de a realiza obiectivele prezentei directive în întregul district hidrografic. Statele membre garantează aplicarea normelor prezentei directive pe teritoriul lor.

(6) În sensul prezentei directive, statele membre pot desemna un organism național sau internațional ca autoritate competentă.

(7) Statele membre desemnează autoritatea competentă până la data menționată la articolul 24.

(8) Statele membre prezintă Comisiei o listă cu autoritățile competente naționale și cu autoritățile competente ale tuturor organismelor internaționale la care participă, în termen de cel mult șase luni de la data menționată la articolul 24. Pentru fiecare autoritate competentă se furnizează informațiile indicate în anexa I.

(9) Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare a datelor furnizate în aplicarea alineatului (8) în termen de cel mult trei luni de la data la care a fost pusă în aplicare modificarea respectivă.

Articolul 4

Obiective de mediu

(1) La punerea în aplicare a programelor de măsuri prevăzute în planul de gestionare a districtului hidrografic:

(a)

în ceea ce privește apele de suprafață

(i)	statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă de suprafață, sub rezerva aplicării alineatelor (6) și (7) și fără a aduce atingere alineatului (8);

(ii)

statele membre protejează, îmbunătățesc și refac toate corpurile de apă de suprafață, sub rezerva aplicării punctul (iii) în ceea ce privește corpurile de apă artificiale și corpurile de apă puternic modificate cu scopul de a obține o stare bună a apelor de suprafață în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa V, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alineatul (4) și a aplicării alineatelor (5), (6) și (7), fără a aduce atingere alineatului (8);

(iii)

statele membre protejează și îmbunătățesc toate corpurile de apă artificiale și corpurile de apă puternic modificate cu scopul de a obține un potențial ecologic bun și o stare chimică bună pentru apele de suprafață în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa V, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alineatul (4) și a aplicării alineatelor (5), (6) și (7), fără a aduce atingere alineatului (8);

(iv)	statele membre pun în aplicare măsurile necesare în temeiul articolului 16 alineatul (1) și alineatul (8) cu scopul de a reduce treptat poluarea cu substanțe prioritare și de a stopa sau elimina treptat emisiile, evacuările și pierderile de substanțe periculoase prioritare,

fără a aduce atingere acordurilor internaționale corespunzătoare menționate la articolul 1 pentru părțile în cauză;

(b)

în ceea ce privește apele subterane

(i)

statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a preveni sau a limita evacuarea poluanților în apele subterane și pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă subterană, sub rezerva aplicării alineatelor (6) și (7), fără a aduce atingere alineatului (8) și sub rezerva aplicării articolului 11 alineatul (3) litera (j);

(ii)

statele membre protejează, îmbunătățesc și refac toate corpurile de apă subterană, asigură un echilibru între captările și realimentarea pânzei freatice cu scopul de a obține o stare bună a apelor subterane, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa V, în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, sub rezerva aplicării prelungirilor determinate în conformitate cu alineatul (4) și a aplicării alineatelor (5), (6) și (7), fără a aduce atingere alineatului (8) și sub rezerva aplicării articolului 11 alineatul (3) litera (j);

(iii)

statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a inversa orice tendință de creștere, semnificativă și durabilă, a nivelului concentrației oricărui poluant ca urmare a impactului activităților umane, pentru a reduce în mod treptat poluarea apelor subterane;

Măsurile necesare pentru a obține o inversare a acestei tendințe sunt puse în aplicare în conformitate cu alineatele (2), (4) și (5) din articolul 17, având în vedere standardele aplicabile prevăzute de legislația comunitară aplicabilă, sub rezerva aplicării alineatelor (6) și (7), fără a aduce atingere alineatului (8);

(c)

în ceea ce privește zonele protejate

Statele membre asigură respectarea tuturor standardelor și obiectivelor în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare în legislația comunitară pe baza căreia a fost stabilită fiecare zonă protejată.

(2) În cazul în care pentru un anumit corp de apă sunt valabile mai multe obiective prevăzute la alineatul (1), se aplică obiectivul cel mai strict.

(3) Statele membre pot desemna un corp de apă de suprafață ca fiind artificial sau puternic modificat, dacă:

(a)

modificarea caracteristicilor hidromorfologice ale corpului de apă respectiv, necesare pentru a obține o stare ecologică bună ar avea un impact negativ semnificativ asupra:

(i)	mediului în general;

(ii)	navigației, inclusiv asupra instalațiilor portuare sau asupra activităților de recreere;

(iii)

activităților pentru care este necesară stocarea apei, cum ar fi alimentarea cu apă potabilă, generarea de curent electric sau irigațiile;

(iv)	reglării nivelului apelor, protecției împotriva inundațiilor și drenării solurilor;

(v)	altor activități de dezvoltare umană durabilă la fel de importante;

(b)

din motive care țin de fezabilitatea tehnică sau de costuri disproporționate, obiectivele benefice urmărite de caracteristicile artificiale sau modificate ale corpului de apă nu pot fi atinse în mod rezonabil prin alte mijloace care să constituie o opțiune mult mai bună din punct de vedere ecologic.

Alegerea făcută și motivele care au stat la baza ei trebuie menționate în mod specific în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice solicitate în temeiul articolului 13 și revizuite la fiecare șase ani.

(4) Termenele limită stabilite în temeiul alineatului (1) pot fi prelungite în scopul realizării treptate a obiectivelor pentru corpurile de apă, cu condiția ca starea corpului de apă afectat să nu fie înrăutățită și sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)

Statele membre constată faptul că îmbunătățirile care trebuie aduse corpului de apă nu pot fi realizate în intervalul de timp prevăzut de alineatul respectiv din cel puțin unul dintre următoarele motive:

(i)	gama îmbunătățirilor necesare poate fi realizată numai în mod treptat, într-un interval care depășește programul stabilit, din motive de fezabilitate tehnică;

(ii)	realizarea îmbunătățirilor necesare în termenele indicate ar determina costuri disproporționate;

(iii)

condițiile naturale nu permit îmbunătățirea la timp a stării corpului de apă.

(b)	Prelungirea termenului limită și motivele care stau la baza acestei prelungiri sunt expuse în mod expres și explicate în planul de gestionare a districtului hidrografic, solicitat în temeiul articolului 13.

(c)	Prelungirile sunt limitate la cel mult două actualizări ale planului de gestionare a districtului hidrografic, cu excepția cazului în care condițiile naturale împiedică realizarea la timp a obiectivelor stabilite.

(d)

În planul de gestionare a districtului hidrografic trebuie incluse: un rezumat al măsurilor solicitate în temeiul articolului 11, care sunt considerate necesare pentru a aduce în mod treptat corpurile de apă la starea dorită până la termenul limită prelungit, motivele pentru orice întârziere importantă în aplicarea acestor măsuri și calendarul prevăzut pentru punerea lor în aplicare. În planul actualizat de gestionare a districtului hidrografic se include o revizuire a modului de punere în aplicare a acestor măsuri și un rezumat al tuturor măsurilor suplimentare.

(5) Statele membre pot urmări realizarea unor obiective de mediu mai puțin stricte decât cele stabilite la alineatul (1) pentru anumite corpuri de apă, dacă acestea sunt afectate de activitatea umană, determinată în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), sau dacă starea lor naturală face ca realizarea acestor obiective să fie imposibilă sau disproporționată din punctul de vedere al costurilor și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	necesitățile ecologice și socio-economice satisfăcute de activitatea umană nu pot fi realizate prin alte mijloace care să constituie o opțiune ecologică mult mai bună, fără a determina costuri disproporționate;

(b)

statele membre se asigură că:

—	pentru apele de suprafață, se obține cea mai bună stare posibilă din punct de vedere ecologic și chimic, având în vedere impactul care nu ar fi putut fi evitat în mod rezonabil, dată fiind natura activităților umane sau a poluării;

—	pentru apele subterane, starea bună a apelor subterane se modifică cât mai puțin posibil, având în vedere impactul care nu ar fi putut fi evitat în mod rezonabil, dată fiind natura activităților umane sau a poluării;

(c)	starea corpurilor de apă afectate nu suferă deteriorări ulterioare;

(d)	obiectivele ecologice mai puțin stricte sunt indicate și motivate explicit în planul de gestionare a bazinului hidrografic solicitat în temeiul articolului 13, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare șase ani.

(6) Deteriorarea temporară a stării corpurilor de apă nu încalcă cerințele prezentei directive, dacă acest lucru este rezultatul unor cauze naturale sau de forță majoră excepționale sau care nu au putut fi prevăzute, în special inundații majore sau perioade prelungite de secetă sau sunt rezultatul unor accidente care nu au putut fi prevăzute, dacă se îndeplinesc toate condițiile de mai jos:

(a)	se iau toate măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea în continuare a stării apei și pentru a nu compromite realizarea obiectivelor prezentei directive în cazul altor corpuri de apă care nu au fost afectate de aceste împrejurări;

(b)	condițiile în care pot fi declarate împrejurările excepționale sau imposibil de prevăzut, inclusiv adoptarea indicatorilor adecvați, sunt indicate în planul de gestionare a districtului hidrografic;

(c)	măsurile care trebuie luate în aceste împrejurări excepționale sunt incluse în programul de măsuri și nu trebuie să împiedice refacerea calității corpului de apă, după dispariția acestor împrejurări;

(d)

efectele unor împrejurări excepționale sau imposibil de prevăzut sunt analizate anual și, sub rezerva motivelor enunțate la alineatul (4) litera (a), se iau toate măsurile practice cu scopul de a readuce corpul de apă la starea anterioară efectelor acelor împrejurări în cel mai scurt timp posibil și

(e)	în următoarea versiune revizuită a planului de gestionare a districtului hidrografic se include un rezumat al efectelor împrejurărilor și măsurilor luate sau care urmează a fi luate în conformitate cu literele (a) și (d).

(7) Statele membre nu încalcă dispozițiile prezentei directive în cazul în care:

—

nu reușesc să obțină o stare bună a apelor subterane, o stare ecologică bună sau, acolo unde este cazul, un potențial ecologic bun sau nu reușesc să prevină deteriorarea stării unui corp de apă de suprafață sau subterană ca urmare unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață sau a schimbării nivelului corpurilor de apă subterană sau

—	nu reușesc să prevină deteriorarea stării unui corp de apă de la foarte bună la bună, ca urmare a desfășurării unor noi activități de dezvoltare umană durabilă

și sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	sunt luate toate măsurile practice pentru a atenua impactul negativ asupra stării corpului de apă;

(b)	motivele pentru modificările sau schimbările respective sunt indicate și motivate explicit în planul de gestionare a districtului hidrografic, solicitat în temeiul articolului 13, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare șase ani;

(c)

motivele care stau la baza acestor modificări sau schimbări sunt de interes public major și/sau beneficiile pe care realizarea obiectivelor enunțate la alineatul (1) le aduce mediului și societății sunt mai mici decât beneficiile noilor modificări sau schimbări pentru sănătatea umană, menținerea securității umane sau pentru dezvoltarea durabilă și

(d)	din motive de fezabilitate tehnică sau de costuri disproporționate, obiectivele benefice urmărite prin modificările sau schimbările aduse corpului de apă nu pot fi realizate prin alte mijloace care să constituie o opțiune mult mai bună din punct de vedere ecologic.

(8) La aplicarea alineatelor (3), (4), (5), (6) și (7), statele membre se asigură că aplicarea nu împiedică sau nu compromite realizarea obiectivelor prezentei directive în cazul altor corpuri de apă din același district hidrografic și este în conformitate cu punerea în aplicare a altor dispoziții legale comunitare în materie de mediu.

(9) Se impune luarea de măsuri pentru ca aplicarea noilor dispoziții, inclusiv aplicarea alineatelor (3), (4), (5), (6) și (7), să garanteze cel puțin același nivel de protecție ca și în cazul legislației comunitare în vigoare.

Articolul 5

Caracteristici ale districtelor hidrografice, analiza impactului activităților umane asupra mediului și analiza economică a utilizării apei

(1) Fiecare stat membru trebuie să se asigure de faptul că pentru fiecare district hidrografic sau pentru porțiunea unui district hidrografic internațional care se află pe teritoriul său se efectuează:

—	o analiză a caracteristicilor acesteia;

—	o analiză a impactului activităților umane asupra stării apelor de suprafață și a apelor subterane și

—	o analiză economică a utilizării apei;

în conformitate cu specificațiile tehnice enunțate în anexele II și III și că acestea sunt finalizate în termen de cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(2) Analizele și revizuirile menționate la alineatul (1) sunt revizuite și, dacă este necesar, actualizate în termen de cel mult 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare șase ani.

Articolul 6

Registrul zonelor protejate

(1) Statele membre asigură întocmirea în fiecare district hidrografic a unui registru sau a mai multor registre care să cuprindă toate zonele situate în districtul respectiv, pentru care s-a stabilit că este necesară o protecție specială în cadrul unei legislații comunitare speciale privind protecția apelor de suprafață și a apelor subterane sau conservarea habitatelor și a speciilor care depind în mod direct de apă. Statele membre se asigură că aceste registre să fie întocmite în termen de cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(2) Registrul sau registrele trebuie să includă toate corpurile de apă desemnate la articolul 7 alineatul (1) și toate zonele protejate care fac obiectul anexei IV.

(3) În fiecare district hidrografic, registrul sau registrele zonelor protejate trebuie revizuite și actualizate periodic.

Articolul 7

Apele utilizate la captarea apei potabile

(1) În cadrul fiecărui district hidrografic, statele membre identifică:

—	toate corpurile de apă utilizate pentru captarea apei potabile destinate consumului uman, care furnizează în medie cel puțin 10 m3 pe zi sau deservește cel puțin 50 de persoane și

—	corpurile de apă destinate unei astfel de utilizări în viitor.

Statele membre monitorizează, în conformitate cu anexa V, corpurile de apă care, în conformitate cu anexa respectivă, furnizează în medie peste 100 m3 de apă pe zi.

(2) Pentru fiecare corp de apă identificat în aplicarea alineatului (1), statele membre se asigură de faptul că, pe lângă îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 4 în conformitate cu cerințele prezentei directive pentru corpurile de apă de suprafață, inclusiv cu standardele de calitate stabilite la nivel comunitar în temeiul articolului 16, apa obținută îndeplinește cerințele Directivei 80/778/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/83/CE, pe baza regimului prevăzut pentru tratarea apelor și în conformitate cu legislația comunitară.

(3) Statele membre asigură protecția necesară în cazul corpurilor de apă identificate pentru a preveni deteriorarea calității acestora, cu scopul de a reduce nivelul tratamentului de purificare necesar pentru producerea apei potabile. Statele membre pot stabili zone de protecție pentru corpurile de apă respective.

Articolul 8

Monitorizarea stării apelor de suprafață, a apelor subterane și a zonelor protejate

(1) Statele membre asigură elaborarea de programe de monitorizare a stării apelor cu scopul de a obține o viziune coerentă și completă asupra stării apelor din cadrul fiecărui district hidrografic:

—

în cazul apelor de suprafață, aceste programe se referă la:

(i)	volumul și nivelul sau rata debitului, în măsura în care acesta prezintă importanță pentru starea ecologică și chimică, și potențialul ecologic și

(ii)	starea ecologică și chimică și potențialul ecologic;

—	în cazul apelor subterane, aceste programe se referă la monitorizarea stării chimice și cantitative;

—	în cazul zonelor protejate, programele de mai sus sunt completate cu specificațiile conținute în legislația comunitară pe baza căreia s-a stabilit fiecare zonă protejată.

(2) Aceste programe devin operaționale în termen de cel mult șase ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, cu excepția cazului în care legislația corespunzătoare conține dispoziții contrare. Monitorizarea respectivă se efectuează în conformitate cu cerințele stabilite în anexa V.

(3) Specificațiile tehnice și metodele standardizate de analiză și monitorizare a stării apelor se stabilesc în conformitate cu procedura descrisă la articolul 21.

Articolul 9

Recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei

(1) Statele membre iau în considerare principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, inclusiv a costurilor legate de mediu și de resurse, având în vedere analiza economică efectuată în conformitate cu anexa III și, în special, cu principiul „poluatorul plătește”.

Până în anul 2010, statele membre se asigură de faptul că:

—	politica de stabilire a prețului apei constituie o motivație adecvată pentru ca utilizatorii să utilizeze resursele de apă în mod eficient, contribuind astfel la realizarea obiectivelor de mediu incluse în prezenta directivă;

—

diferitele tipuri de destinații finale ale apei, clasificate cel puțin în funcție de sectorul industrial, gospodării și agricultură, contribuie în mod adecvat la recuperarea costurilor serviciilor de alimentare cu apă, pe baza analizei economice realizate în conformitate cu anexa III și luând în considerare principiul „poluatorul plătește”.

În acest sens, statele membre pot avea în vedere efectele sociale, ecologice și economice ale recuperării costurilor, precum și condițiile geografice și climatice existente în regiunea sau regiunile afectate.

(2) În planul de gestionare a districtului hidrografic, statele membre raportează cu privire la măsurile prevăzute pentru punerea în aplicare a alineatului (1), care vor contribui la realizarea obiectivelor de mediu prevăzute de prezenta directivă, precum și cu privire la contribuția diferitelor tipuri de utilizări ale apei la recuperarea costurilor serviciilor legate de apă.

(3) Prezentul articol nu împiedică în nici un fel finanțarea anumitor măsuri de prevenire sau de remediere în vederea realizării obiectivelor prevăzute de prezenta directivă.

(4) Statele membre nu încalcă dispozițiile prezentei directive în cazul în care decid, pe baza practicilor stabilite, să nu aplice dispozițiile prevăzute la alineatul (1) a doua teză și, în acest sens, dispozițiile aplicabile prevăzute la alineatul (2) pentru o anumită activitate de utilizare a apei, dacă acest lucru nu repune în discuție scopurile prezentei directive și nu compromite realizarea acestor obiective. Statele membre includ în planurile de gestionare a districtului hidrografic motivele pentru care nu au aplicat în totalitate alineatul (1) a doua teză.

Articolul 10

Abordarea combinată a surselor punctiforme și a surselor difuze

(1) Statele membre se asigură că toate evacuările în apele de suprafață menționate la alineatul (2) sunt controlate în conformitate cu abordarea combinată prevăzută de prezentul articol.

(2) Statele membre asigură stabilirea și/sau punerea în aplicare:

(a)	a controlării emisiilor pe baza celor mai bune tehnici disponibile sau

(b)	a valorilor limită de emisie relevante sau

(c)	în cazul impacturilor difuze, a controalelor, inclusiv, dacă este necesar, a celor mai bune practici ecologice

prevăzute de

—	Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (19);

—	Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (20);

—	Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (21);

—	directivele adoptate în temeiul articolului 16 din prezenta directivă;

—	directivele enumerate în anexa IX;

—	orice altă legislație comunitară relevantă,

în termen de cel mult 12 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, cu excepția cazului în care legislația corespunzătoare conține dispoziții contrare.

(3) În cazul în care un obiectiv sau un standard de calitate, întocmit în aplicarea prezentei directive, a directivelor enumerate în anexa IX sau a oricărei alte dispoziții legale comunitare, impune condiții mai stricte decât cele care rezultă din aplicarea alineatului (2), se stabilesc controale ale emisiilor mai stricte în consecință.

Articolul 11

Programul de măsuri

(1) Pentru fiecare district hidrografic sau pentru acea parte a unui district hidrografic internațional situat pe teritoriul său, fiecare stat membru asigură întocmirea unui program de măsuri care să țină seama de rezultatele analizelor prevăzute la articolul 5, în vederea realizării obiectivelor stabilite la articolul 4. Aceste programe de măsuri se pot referi la măsurile care rezultă din legislația adoptată la nivel național și care acoperă întreg teritoriul unui stat membru. Dacă este necesar, un stat membru poate adopta măsuri aplicabile tuturor districtelor hidrografice și/sau acelor părți ale districtelor hidrografice internaționale care se află pe teritoriul său.

(2) Fiecare program de măsuri include măsurile „de bază” indicate la alineatul (3) și, dacă este necesar, măsuri „suplimentare”.

(3) Măsurile „de bază” constituie cerințele minime care trebuie respectate și includ:

(a)	măsurile necesare pentru aplicarea legislației comunitare privind protecția apei, inclusiv măsurile necesare în cadrul legislației menționate la articolul 10 și în partea A din anexa VI;

(b)	măsurile considerate adecvate în sensul articolului 9;

(c)	măsurile care promovează utilizarea apei în mod eficient și durabil pentru a evita compromiterea realizării obiectivelor menționate la articolul 4;

(d)	măsurile necesare pentru a îndeplini cerințele articolului 7, în special măsurile pentru conservarea calității apei, cu scopul de a reduce nivelul tratamentului de purificare necesar pentru obținerea apei potabile;

(e)

măsurile de control al captărilor de apă dulce din apele de suprafață și din apele subterane și al îndiguirilor de apă dulce de suprafață, inclusiv întocmirea unuia sau a mai multor registre privind activitățile de captare a apei și instituirea unei autorizații prealabile pentru captare și îndiguire a apei. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate. Statele membre pot scuti de efectuarea controalelor acele activități de captare și de îndiguire care nu au un impact semnificativ asupra stării apelor;

(f)

controale, inclusiv obligativitatea unei autorizații prealabile pentru realimentarea sau sporirea artificială a corpurilor de apă subterane. Apa utilizată poate proveni din orice apă de suprafață sau subterană, cu condiția ca utilizarea acelei surse să nu compromită realizarea obiectivelor de mediu stabilite pentru acea sursă sau pentru acel corp de apă realimentat sau sporit. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate;

(g)

pentru evacuările din surse punctiforme care pot cauza poluare, este necesară o reglementare prealabilă, cum ar fi interzicerea introducerii poluanților în apă sau o autorizație prealabilă ori o înregistrare pe baza unor norme generale obligatorii, care definesc controalele de emisie pentru poluanții respectivi, inclusiv controalele efectuate în conformitate cu articolele 10 și 16. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate;

(h)

pentru sursele difuze care pot cauza poluarea, măsuri destinate prevenirii sau controlului cantității de poluanți. Controalele pot fi structurate sub forma unei cerințe de reglementare prealabilă, de exemplu interzicerea introducerii poluanților în apă, o unei cerințe de autorizare prealabilă sau de înregistrare pe baza unor norme generale obligatorii, dacă legislația comunitară nu prevede o astfel de cerință. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate;

(i)

pentru orice alt impact negativ semnificativ asupra stării apelor identificate în temeiul articolului 5 și al anexei II, în special, măsuri prin care condițiile hidromorfologice ale corpului de apă să permită atingerea stării ecologice necesare sau un potențial ecologic bun pentru corpurile de apă desemnate ca fiind artificiale sau puternic modificate. Controalele efectuate în acest scop pot lua forma unei cerințe de autorizare prealabilă sau a unei înregistrări pe baza unor norme generale obligatorii, dacă legislația comunitară nu prevede o astfel de cerință. Controalele trebuie revizuite periodic și, dacă este necesar, actualizate;

(j)

interzicerea evacuărilor directe de poluanți în apele subterane, sub rezerva următoarelor dispoziții:

Statele membre pot autoriza reinjectarea în același acvifer a apei utilizate în scopuri geotermale.

Specificând condițiile necesare, statele membre pot autoriza și:

—

injectarea substanțelor cu conținut de apă care rezultă în urma operațiilor de exploatare și extragere a hidrocarburilor sau în urma activităților miniere, precum și injectarea apelor, din motive tehnice, în formațiunile geologice din care au fost extrase hidrocarburile sau alte substanțe sau în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări. Aceste injectări nu conțin decât substanțele care rezultă din operațiile menționate anterior;

—	reinjectarea apelor subterane pompate din mine și cariere sau care provin din activități de construcții sau de întreținere a lucrărilor de inginerie civilă;

—	injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuințări;

—

injectarea gazelor naturale sau a gazului petrolier lichefiat (GPL) în scopul depozitării, în alte formațiuni geologice, dacă există o nevoie imperioasă de aprovizionare cu gaze și injectarea este efectuată astfel încât previne orice pericol prezent sau viitor de deteriorare a calității apelor subterane receptoare;

—

activități de construcție, inginerie civilă și lucrări publice, precum și alte activități similare pe sau în sol, care intră în contact cu apa subterană. În acest scop, statele membre pot stabili faptul că aceste activități trebuie considerate ca fiind autorizate, cu condiția să fie desfășurate în conformitate cu normele generale obligatorii elaborate de statele membre pentru activitățile respective;

—	evacuările în scopuri științifice, de cantități mici de substanțe pentru caracterizarea, protecția și refacerea corpurilor de apă, aceste evacuări fiind limitate la cantitatea strict necesară pentru scopurile respective,

cu condiția ca aceste evacuări să nu compromită realizarea obiectivelor de mediu stabilite pentru respectivul corp de apă subterană;

(k)

în conformitate cu măsurile adoptate în temeiul articolului 16, măsuri pentru eliminarea poluării apelor de suprafață cu substanțele enumerate în lista de substanțe prioritare adoptată în aplicarea articolului 16 alineatul (2) și pentru reducerea treptată a poluării cu alte substanțe care ar putea împiedica statele membre să realizeze obiectivele ecologice stabilite în articolul 4 pentru corpurile de apă de suprafață;

(l)

orice măsuri necesare pentru a preveni pierderile importante de poluanți din instalațiile tehnice și pentru a preveni și/sau reduce apariția poluării accidentale, de exemplu ca urmare a inundațiilor, în special prin intermediul sistemelor de detectare sau de avertizare a acestor evenimente, inclusiv, în cazul accidentelor care nu ar fi putut fi prevăzute, toate măsurile necesare pentru reducerea riscului pentru ecosistemele acvatice.

(4) Măsuri „suplimentare” sunt acele măsuri concepute și puse în aplicare pe lângă măsurile de bază cu scopul de a realiza obiectivele stabilite în temeiul articolului 4. Partea B a anexei VI conține o listă neexhaustivă a acestor măsuri.

Statele membre pot adopta, de asemenea, alte măsuri suplimentare pentru a spori gradul de protecție și pentru o îmbunătățire a apelor care fac obiectul prezentei directive, în special în cadrul aplicării acordurilor internaționale corespunzătoare menționate la articolul 1.

(5) Atunci când informațiile obținute din controale sau din alte surse arată că obiectivele menționate la articolul 4 pentru corpurile de apă nu pot fi realizate, statele membre se asigură că:

—	se investighează cauzele posibilului eșec;

—	permisele și autorizațiile relevante sunt examinate și, după caz, revizuite;

—	programele de monitorizare sunt revizuite și modificate după caz și

—	se elaborează măsurile suplimentare care pot fi necesare pentru realizarea obiectivelor respective, inclusiv, dacă este necesar, instituirea unor standarde de calitate a mediului mai stricte, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa V.

Atunci când cauzele respective sunt rezultatul unor cauze naturale sau situații de forță majoră excepționale sau care nu ar fi putut fi prevăzute, în special inundații puternice și perioade de secetă prelungită, statele membre pot stabili faptul că adoptarea măsurilor suplimentare este imposibilă, sub rezerva articolului 4 alineatul (6).

(6) La punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alineatul (3), statele membre adoptă toate dispozițiile pentru a nu spori poluarea apelor marine. Fără a aduce atingere legislației existente, aplicarea măsurilor adoptate în temeiul alineatului (3) nu poate, sub nici o formă, duce, în mod direct sau indirect, la creșterea poluării apelor de suprafață. Această cerință nu se aplică în cazul în care ar duce la creșterea poluării mediului în ansamblu.

(7) Programele de măsuri sunt stabilite în termen de cel mult nouă ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și toate măsurile devin operaționale în termen de cel mult 12 ani de la aceeași dată.

(8) Programele de măsuri sunt revizuite și, dacă este necesar, actualizate în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare șase ani. Toate măsurile noi sau revizuite elaborate în cadrul unui program actualizat devin operaționale în termen de cel mult trei ani de la data adoptării lor.

Articolul 12

Probleme care nu pot fi tratate la nivelul unui stat membru

(1) În cazul în care un stat membru identifică o problemă care are un impact asupra gestionării apelor sale, dar care nu poate fi rezolvată de către statul membru respectiv, acesta poate raporta problema Comisiei și oricărui alt stat membru interesat și poate formula recomandări cu privire la rezolvarea acesteia.

(2) Comisia răspunde tuturor rapoartelor sau recomandărilor statelor membre în termen de șase luni.

Articolul 13

Planurile de gestionare a districtelor hidrografice

(1) Statele membre se asigură că, pentru fiecare district hidrografic aflat în întregime pe teritoriul său, se elaborează un plan de gestionare.

(2) În cazul unui district hidrografic internațional situat în întregime pe teritoriul Comunității, statele membre asigură coordonarea acestuia, cu scopul de a elabora un singur plan internațional de gestionare a districtului hidrografic internațional. În absența unui astfel de plan, statele membre elaborează un plan de gestionare a districtului hidrografic care să acopere cel puțin acele părți ale districtului hidrografic internațional care se află pe teritoriul lor, în vederea realizării obiectivelor prezentei directive.

(3) În cazul unui district hidrografic internațional care se întinde dincolo de granițele Comunității, statele membre depun eforturi pentru a elabora un singur plan de gestionare a districtului hidrografic și, dacă acest lucru nu este posibil, planul acoperă cel puțin acea porțiune a districtului hidrografic internațional care se află pe teritoriul statului membru respectiv.

(4) Planul de gestionare a districtului hidrografic cuprinde informațiile prezentate în detaliu în anexa VII.

(5) Planurile de gestionare a districtului hidrografic pot fi suplimentate prin elaborarea unor programe și planuri de gestionare mult mai detaliate, pentru un sub-bazin, un sector, o problemă sau un tip de apă, care să abordeze aspectele particulare ale gestionării apelor respective. Punerea în aplicare a acestor măsuri nu scutește statele membre de la îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul celorlalte dispoziții ale prezentei directive.

(6) Planurile de gestionare a districtului hidrografic sunt publicate în termen de cel mult nouă ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(7) Planurile de gestionare a districtului hidrografic sunt revizuite și actualizate în termen de cel mult 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare șase ani.

Articolul 14

Informarea și consultarea publicului

(1) Statele membre încurajează participarea activă a tuturor părților interesate de punerea în aplicare a prezentei directive, în special de elaborarea, revizuirea și actualizarea planurilor de gestionare a districtului hidrografic. Statele membre se asigură că, pentru fiecare district hidrografic, publică și pune la dispoziția publicului, inclusiv a utilizatorilor, pentru comentarii:

(a)	un calendar și un program de lucru pentru elaborarea planului, inclusiv declararea măsurilor care trebuie luate în materie de consultare, cu cel puțin trei ani înainte de începutul perioadei de referință a planului;

(b)	o sinteză provizorie a problemelor importante identificate în legătură cu bazinul hidrografic în materie de gestionare a apelor, cu cel puțin doi ani înainte de începutul perioadei de referință a planului;

(c)	un proiect al planului de gestionare a districtului hidrografic, cu cel puțin un an înainte de începutul perioadei de referință a planului;

La cerere, sunt puse la dispoziție documentele de referință și informațiile utilizate la elaborarea proiectului planului de gestionare.

(2) Statele membre prevăd un termen de cel puțin șase luni pentru formularea în scris a observațiilor cu privire la aceste documente, pentru a permite o consultare și o participare active.

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică și versiunii actualizate a planului.

Articolul 15

Notificarea

(1) Statele membre trimit copii ale planurilor de gestionare a districtului hidrografic și ale tuturor actualizărilor ulterioare Comisiei și celorlalte state membre interesate în termen de trei luni de la data publicării acestora:

(a)	pentru districtele hidrografice aflate în totalitate pe teritoriul unui stat membru, toate planurile de gestionare care acoperă teritoriul național respectiv și care au fost publicate în conformitate cu articolul 13;

(b)	pentru districtele hidrografice internaționale, cel puțin acea parte a planului de gestionare care acoperă teritoriul statului membru.

(2) Statele membre prezintă rapoarte de sinteză privind:

—	analizele cerute în temeiul articolului 5 și

—	programele de monitorizare menționate la articolul 8,

realizate în scopul primului plan de gestionare a districtului hidrografic, în termen de trei luni de la data finalizării acestora.

(3) În termen de trei ani de la data publicării fiecărui plan de gestionare a districtului hidrografic sau a fiecărei versiuni actualizate în temeiul articolului 13, statele membre prezintă un raport interimar care descrie progresele înregistrate în punerea în aplicare a programului de măsuri prevăzut.

Articolul 16

Strategii de combatere a poluării apei

(1) Parlamentul European și Consiliul adoptă măsuri speciale împotriva poluării apelor cu poluanți individuali sau cu grupuri de poluanți care prezintă un risc important pentru sau prin intermediul mediului acvatic, inclusiv riscuri pentru apele utilizate la captarea apei potabile. Măsurile trebuie să urmărească reducerea treptată a acestor poluanți și, pentru substanțele prioritare cu un grad ridicat de risc definite la articolul 2 alineatul (30), trebuie să urmărească stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor. Aceste măsuri sunt adoptate pe baza propunerilor prezentate de Comisie în conformitate cu procedurile prevăzute de tratat.

(2) Comisia prezintă o propunere de stabilire a unei liste a substanțelor prioritare selectate dintre substanțele care prezintă un risc semnificativ pentru sau prin intermediul mediului acvatic. Prioritățile referitoare la măsurile care trebuie luate cu privire la aceste substanțe se stabilesc pe baza riscului pentru sau prin intermediul mediului acvatic, prin:

(a)	evaluarea riscului în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (22), Directiva 91/414/CEE a Consiliului (23) și Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24) sau

(b)	evaluare specifică în funcție de risc [în conformitate cu metodologia stabilită de Regulamentul (CEE) nr. 793/93], axată exclusiv pe ecotoxicitatea acvatică și pe toxicitatea pentru om prin intermediul mediului acvatic.

Dacă este necesar în vederea respectării calendarului stabilit la alineatul (4), prioritățile referitoare la măsurile care trebuie luate cu privire la aceste substanțe se stabilesc pe baza riscului pentru sau prin intermediul mediului acvatic, determinat printr-o procedură simplificată de evaluare în funcție de risc, pe baza principiilor științifice, luând în considerare:

—	datele referitoare la pericolul intrinsec al substanței respective și, în special, la ecotoxicitatea acvatică și toxicitatea sa pentru om prin intermediul căilor de expunere acvatice;

—	date obținute din monitorizarea contaminării mediului pe scară extinsă și

—	alți factori dovediți care pot indica posibilitatea unei contaminări extinse a mediului, cum ar fi volumul de producție sau volumul utilizat al substanței în cauză și tipurile de utilizare.

(3) Propunerea Comisiei identifică, de asemenea, substanțele periculoase prioritare. La identificarea acestor substanțe, Comisia ia în considerare selectarea substanțelor cu grad de risc, efectuată în legislația comunitară relevantă privind substanțele periculoase sau în acordurile internaționale relevante.

(4) În termen de cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, cel puțin la fiecare patru ani, Comisia revizuiește lista substanțelor prioritare adoptată, și prezintă, dacă este necesar, propuneri.

(5) La pregătirea propunerii, Comisia ia în considerare recomandările Comitetului științific pentru toxicitate, ecotoxicitate și mediu, ale statelor membre, ale Parlamentului European, ale Agenției Europene de Mediu, ale programelor de cercetare comunitară, ale organizațiilor internaționale din care face parte Comunitatea, ale organizațiilor de afaceri europene, inclusiv cele care reprezintă întreprinderile mici și mijlocii, ale organismelor europene în domeniul mediului, precum și de alte informații pertinente care îi sunt aduse la cunoștință.

(6) Pentru substanțele prioritare, Comisia prezintă propuneri de măsuri de control pentru:

—	reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe în cauză și, în special;

—

stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe identificate în conformitate cu alineatul (3), inclusiv un calendar adecvat. Calendarul nu depășește o perioadă de 20 de ani după data adoptării acestor propuneri de către Parlamentul European și Consiliu, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

În acest scop, Comisia identifică nivelul și combinația adecvate, rentabile și proporționale ale produselor și procedeelor atât pentru sursele punctiforme, cât și pentru sursele difuze și ia în considerare valorile limită uniforme ale emisiilor, în vigoare pe întreg teritoriul Comunității în ceea ce privește controalele procedeelor. Dacă este necesar, acțiunea la nivel comunitar privind controalele aplicabile procedeelor poate fi organizată pe sectoare. În cazul în care controalele produselor includ o revizuire a autorizațiilor relevante eliberate în aplicarea Directivei 91/414/CEE și a Directivei 98/8/CE, aceste revizuiri sunt efectuate în conformitate cu dispozițiile directivelor respective. Fiecare propunere de control specifică normele de revizuire, actualizare și evaluare a eficienței acestora.

(7) Comisia prezintă propuneri privind standardele de calitate aplicabile concentrațiilor substanțelor prioritare în apele de suprafață, sedimente sau biota.

(8) În conformitate cu alineatele (6) și (7), Comisia prezintă propuneri și, cel puțin pentru controlul emisiilor din surse punctiforme și pentru standarde de calitate a mediului, în termen de doi ani de la data includerii substanței respective pe lista de substanțe prioritare. Pentru substanțele incluse pe prima listă de substanțe prioritare, în absența unui acord la nivel comunitar după șase ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, statele membre stabilesc standarde de calitate a mediului aplicabile acestor substanțe în toate apele de suprafață afectate de evacuările acestor substanțe, precum și de limitarea principalelor surse ale acestor evacuări, bazate, între altele, pe analizarea tuturor opțiunilor tehnice de reducere. Pentru substanțele incluse ulterior pe lista substanțelor prioritare, în absența unui acord la nivel comunitar, statele membre iau aceste măsuri după cinci ani de la data includerii pe listă.

(9) Comisia poate elabora strategii de combatere a poluării apei cu orice alt poluant sau grup de poluanți, inclusiv de combatere a poluării accidentale.

(10) La elaborarea propunerilor sale menționate la alineatele (6) și (7), Comisia revizuiește, de asemenea, toate directivele enumerate în anexa IX. În termenul prevăzut la alineatul (8), Comisia propune revizuirea controalelor stabilite în anexa IX pentru toate substanțele care figurează pe lista substanțelor prioritare și propune măsurile adecvate, inclusiv posibila abrogare a controalelor, prevăzută în anexa IX pentru toate celelalte substanțe.

Orice control prevăzut în anexa IX pentru care se propune o revizuire se abrogă la data intrării în vigoare a acestei revizuiri.

(11) Lista substanțelor prioritare pentru substanțele menționate la alineatele (2) și (3), propusă de Comisie, devine, după adoptarea de către Parlamentul European și Consiliu, anexa X la prezenta directivă. Revizuirea listei menționate la alineatul (4) va face obiectul aceleiași proceduri.

Articolul 17

Strategii de prevenire și control ale poluării apelor subterane

(1) Parlamentul European și Consiliul adoptă măsuri speciale pentru prevenirea și controlul poluării apelor subterane. Aceste măsuri urmăresc realizarea obiectivului referitor la o bună stare a apelor subterane din punct de vedere chimic în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b) și sunt adoptate de Comisie, pe baza propunerii prezentate în termen de maximum doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, în conformitate cu procedurile prevăzute de tratat.

(2) La propunerea măsurilor, Comisia ia în considerare analiza efectuată în conformitate cu articolul 5 și anexa II. Aceste măsuri sunt propuse mai devreme, dacă informațiile sunt disponibile și includ:

(a)	criterii pentru evaluarea stării bune a apelor subterane din punct de vedere chimic, în conformitate cu anexa II punctul 2.2 și anexa V punctele 2.3.2 și 2.4.5;

(b)	criterii pentru identificarea unor tendințe de creștere semnificativă și durabilă și pentru definirea punctelor de pornire a inversării tendințelor, care să fie utilizate în conformitate cu anexa V punctul 2.4.4.

(3) Măsurile care rezultă din aplicarea alineatului (1) sunt incluse în programele de măsuri impuse în aplicarea articolului 11.

(4) În absența criteriilor adoptate la nivel comunitar în temeiul alineatului (2), statele membre stabilesc criteriile adecvate în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(5) În absența criteriilor adoptate la nivel comunitar în temeiul alineatului (4), inversarea tendințelor va avea ca punct de pornire cel mult 75 % din nivelul de calitate stabilit în legislația comunitară în vigoare aplicabilă apelor subterane.

Articolul 18

Raportul Comisiei

(1) Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în termen de cel mult 12 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive și, ulterior, la fiecare șase ani, pe care îl prezintă Parlamentului European și Consiliului.

(2) Raportul include cel puțin următoarele elemente:

(a)	o analiză a progresului obținut în punerea în aplicare a prezentei directive;

(b)	o prezentare a stării apelor de suprafață și a apelor subterane în Comunitate, efectuată în coordonare cu Agenția Europeană de Mediu;

(c)	o trecere în revistă a planurilor de gestionare a districtului hidrografic, înaintate în aplicarea articolului 15, inclusiv sugestii pentru îmbunătățirea planurilor viitoare;

(d)	un rezumat al răspunsului primit de fiecare dintre rapoartele sau recomandările înaintate Comisiei de către statele membre în aplicarea articolului 12;

(e)	un rezumat al tuturor propunerilor, măsurilor de control și strategiilor elaborate în aplicarea articolului 16;

(f)	un rezumat al răspunsurilor primite la observațiile formulate de Parlamentul European și Consiliu pe marginea rapoartelor de punere în aplicare anterioare.

(3) Comisia publică și un raport privind progresul înregistrat la punerea în aplicare, pe baza rapoartelor de sinteză pe care statele membre le prezintă în temeiul articolului 15 alineatul (2), pe care îl înaintează Parlamentului European și statelor membre în termen de cel mult doi ani de la datele menționate la articolele 5 și 8.

(4) În termen de trei ani de la data publicării fiecărui raport prevăzut la alineatul (1), Comisia publică un raport interimar care descrie progresul înregistrat la punerea în aplicare, pe baza rapoartelor interimare ale statele membre, prevăzute la articolul 15 alineatul (3). Acest raport este prezentat Parlamentului European și Consiliului.

(5) Atunci când este oportun, Comisia convoacă, în conformitate cu ciclul de raportare, o conferință a părților interesate de politica comunitară în domeniul apelor, la care participă toate statele membre, pentru a face comentarii pe marginea rapoartelor de punere în aplicare întocmite de Comisie și pentru a face schimb de experiență.

La această conferință ar trebui să participe și reprezentanți ai autorităților competente, ai Parlamentului European, ai ONG-urilor, ai partenerilor sociali și economici, ai organizațiilor consumatorilor, oameni de știință și alți experți.

Articolul 19

Planuri pentru viitoare măsuri comunitare

(1) O dată pe an, Comisia prezintă comitetului menționat la articolul 21, în scopuri informative, un plan orientativ de măsuri cu impact asupra legislației în domeniul apei, pe care intenționează să o propună în viitorul apropiat, inclusiv măsurile care derivă din propuneri, măsurile de control și strategiile elaborate în aplicarea articolului 16. Comisia prezintă primul plan orientativ în termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(2) Comisia revizuiește prezenta directivă în termen de cel mult 19 ani de la data intrării sale în vigoare și propune orice modificare considerată necesară.

Articolul 20

Adaptările tehnice ale directivei

(1) Anexele I și III, precum și punctul 1.3.6 din anexa V pot fi adaptate la progresul tehnic și științific în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 21, având în vedere termenele menționate în articolul 13 pentru revizuirea și actualizarea planurilor de gestionare a districtului hidrografic. Dacă este necesar, Comisia poate adopta, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 21, liniile directoare pentru aplicarea anexelor II și V.

(2) În scopul transmiterii și prelucrării datelor, inclusiv a datelor statistice și cartografice, pot fi adoptate formate tehnice, în sensul alineatului (1), în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 21.

Articolul 21

Comitetul de reglementare

(1) Comisia este sprijinită de un comitet (denumit în continuare „Comitetul”).

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din aceeași decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 22

Abrogări și dispoziții tranzitorii

(1) Următoarele directive și decizii se abrogă după șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive:

—	Directiva 75/440/CEE din 16 iunie 1975 privind cerințele de calitate pentru apa de suprafață destinată preparării apei potabile în statele membre (25);

—	Decizia 77/795/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1977 de stabilire a unei proceduri comune pentru schimbul de informații privind calitatea apei dulci de suprafață de pe teritoriul Comunității (26);

—	Directiva 79/869/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1979 privind metodele de măsurare și frecvența prelevării de probe și a analizării apei de suprafață destinate preparării apei potabile în statele membre (27).

(2) Următoarele directive se abrogă în termen de treisprezece ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive:

—	Directiva 78/659/CEE a Consiliului din 18 iulie 1978 privind calitatea apelor dulci care trebuie să fie protejate sau îmbunătățite pentru a se întreține viața piscicolă (28);

—	Directiva 79/923/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1979 privind cerințele de calitate pentru apele conchilicole (29);

—	Directiva 80/68/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase;

—	Directiva 76/464/CEE, cu excepția articolului 6, care este abrogat la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(3) Următoarele dispoziții tranzitorii se aplică Directivei 76/464/CEE:

(a)	lista substanțelor prioritare adoptată în temeiul articolului 16 din prezenta directivă înlocuiește lista de substanțe prioritare din comunicarea Comisiei adresată Consiliului din 22 iunie 1982;

(b)	în sensul articolului 7 din Directiva 76/464/CEE, statele membre pot aplica principiile prevăzute de prezenta directivă pentru identificarea problemelor de poluare și a substanțelor care le determină, stabilirea standardelor de calitate și adoptarea măsurilor.

(4) Obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4 și standardele ecologice de calitate a mediului stabilite în anexa IX și în aplicarea articolului 16 alineatul (7), precum și de către statele membre în cadrul anexei V pentru substanțele care nu figurează pe lista substanțelor prioritare și în aplicarea articolului 16 alineatul (8), în ceea ce privește substanțele prioritare pentru care nu există încă standarde comunitare, sunt considerate ca standarde de calitate a mediului în sensul articolului 2 punctul 7 și articolului 10 din Directiva 96/61/CE.

(5) Atunci când o substanță indicată pe lista substanțelor prioritare adoptată în cadrul articolului 16 nu figurează în anexa VIII la prezenta directivă sau în anexa III la Directiva 96/61/CE, aceasta trebuie adăugată pe această listă.

(6) În cazul corpurilor de apă de suprafață, obiectivele de mediu stabilite în cadrul primului plan de gestionare a districtului hidrografic, impus de prezenta directivă, determină cel puțin standarde de calitate la fel de stricte sau mai stricte decât cele prevăzute de Directiva 76/464/CEE.

Articolul 23

Sancțiuni

Statele membre determină regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în aplicarea prezentei directive. Sancțiunile astfel prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 24

Punerea în aplicare

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 22 decembrie 2003. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 25

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 26

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 23 octombrie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

J. GLAVANY

(1) JO C 184, 17.6.1997, p. 20,

JO C 16, 20.1.1998, p. 14 și

JO C 108, 7.4.1998, p. 94.

(2) JO C 355, 21.11.1997, p. 83.

(3) JO C 180, 11.6.1998, p. 38.

(4) Avizul Parlamentului European din 11 februarie 1999 (JO C 150, 28.5.1999, p. 419), confirmat la data de 16 septembrie 1999, și Poziția comună a Consiliului din 22 octombrie 1999 (JO C 343, 30.11.1999, p. 1). Decizia Parlamentului European din 7 septembrie 2000 și Decizia Consiliului din 14 septembrie 2000.

(5) JO C 209, 9.8.1988, p. 3.

(6) JO C 59, 6.3.1992, p. 2.

(7) JO C 49, 28.2.1995, p. 1.

(8) JO L 20, 26.1.1980, p. 43. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).

(9) JO C 355, 25.11.1996, p. 1.

(10) JO C 281, 26.9.1996, p. 3.

(11) JO L 73, 16.3.1994, p. 19.

(12) JO L 104, 3.4.1998, p. 1.

(13) JO L 240, 19.9.1977, p. 1.

(14) JO L 67, 12.3.1983, p. 1.

(15) JO L 186, 5.8.1995, p. 42.

(16) JO L 229, 30.8.1980, p. 11. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/83/CE (JO L 330, 5.12.1998, p. 32).

(17) JO C 184, 17.7.1999, p. 23.

(18) JO L 129, 18.5.1976, p. 23. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).

(19) JO L 257, 10.10.1996, p. 26.

(20) JO L 135, 30.5.1991, p. 40. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/15/CE a Comisiei (JO L 67, 7.3.1998, p. 29).

(21) JO L 375, 31.12.1991, p. 1.

(22) JO L 84, 5.4.1993, p. 1.

(23) JO L 230, 19.8.1991, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/47/CE (JO L 191, 7.7.1998, p. 50).

(24) JO L 123, 24.4.1998, p. 1.

(25) JO L 194, 25.7.1975, p. 26. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/692/CEE.

(26) JO L 334, 24.12.1997, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(27) JO L 271, 29.10.1979, p. 44. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(28) JO L 222, 14.8.1978, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(29) JO L 281, 10.11.1979, p. 47. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/692/CEE.

ANEXA I

INFORMAȚII NECESARE PENTRU LISTA AUTORITĂȚILOR COMPETENTE

În aplicarea articolului 3 alineatul (8), statele membre furnizează următoarele informații pentru toate autoritățile competente din cadrul fiecăreia dintre districtele sale hidrografice, precum și din acea porțiune a districtului hidrografic care se află pe teritoriul lor.

(i)	Denumirea și adresa autorității competente – denumirea și adresa oficială a autorității definite în aplicarea articolului 3 alineatul (2).

(ii)

Zona geografică a districtului hidrografic – denumirea principalelor râuri din districtul hidrografic, precum și o descriere precisă a granițelor districtului hidrografic. Pe cât posibil, aceste informații trebuie comunicate într-un format care să permită introducerea lor într-un sistem de informații geografice (GIS) și/sau în sistemul de informații geografice al Comisiei (GISCO).

(iii)

Statutul juridic al autorității competente – indicarea statutului juridic al autorității competente și, dacă este necesar, un rezumat sau o copie a statutului acesteia, a actului de constituire sau a unui document legal echivalent.

(iv)	Responsabilități – descrierea responsabilităților juridice și administrative ale fiecărei autorități competente și a rolului acestora în cadrul fiecărui district hidrografic.

(v)	Apartenență – când autoritatea competentă funcționează ca organ de coordonare pentru alte autorități competente, este necesară o listă cu aceste autorități, însoțită de un rezumat al relațiilor instituționale stabilite pentru asigurarea coordonării.

(vi)	Relații internaționale – când un district hidrografic se întinde pe teritoriul mai multor state membre sau pe teritoriul unei țări terțe, este necesar un rezumat al relațiilor instituționale stabilite pentru asigurarea coordonării.

ANEXA II

(1) APELE DE SUPRAFAȚĂ

1.1. Caracterizarea tipurilor de corpuri de apă de suprafață

Statele membre identifică situarea și granițele corpurilor de apă de suprafață și efectuează o caracterizare inițială a acestor corpuri în conformitate cu metodologia descrisă în continuare. În vederea acestei caracterizări, statele membre pot regrupa corpurile de apă de suprafață.

(i)

Corpurile de apă de suprafață din interiorul unui district hidrografic sunt definite ca aparținând uneia dintre următoarele categorii de ape de suprafață – râuri, lacuri, ape de tranziție sau de coastă – sau ca fiind corpuri de apă de suprafață artificiale sau corpuri de apă de suprafață puternic modificate.

(ii)	Pentru fiecare categorie de ape de suprafață, corpurile de apă de suprafață din cadrul districtului hidrografic respectiv sunt clasificate în funcție de tip. Aceste tipuri sunt definite fie pe baza „sistemului A”, fie pe baza „sistemului B”, definite la punctul 1.2.

(iii)

Dacă se utilizează sistemul A, corpurile de apă de suprafață din interiorul districtului hidrografic sunt mai întâi repartizate în ecoregiuni în conformitate cu ariile geografice definite la punctul 1.2 și indicate pe harta corespunzătoare din anexa XI. Corpurile de apă din fiecare ecoregiune sunt apoi repartizate pe tipuri de ape de suprafață în funcție de descriptorii indicați în tabelele pentru sistemul A.

(iv)

Dacă se utilizează sistemul B, statele membre trebuie să obțină cel puțin același nivel de clasificare pe care l-ar obține folosind sistemul A. În mod corespunzător, corpurile de apă de suprafață din districtul hidrografic sunt clasificate pe tipuri utilizând valorile pentru descriptorii obligatorii și pentru acei descriptori sau acele combinații de descriptori opționali care sunt necesari pentru a se asigura îndeplinirea condițiilor de referință biologice specifice fiecărui tip.

(v)	Pentru corpurile de apă de suprafață artificiale sau puternic modificate, repartizarea se efectuează în conformitate cu descriptorii pentru acea categorie de ape de suprafață care este cea mai apropiată de corpul de apă de suprafață artificial sau puternic modificat respectiv.

(vi)	Statele membre prezintă Comisiei o hartă sau hărți (în format SIG) a situării geografice a tipurilor corespunzătoare nivelurilor de clasificare cerute pe baza sistemului A.

1.2. Ecoregiuni și tipuri de corpuri de apă de suprafață

1.2.1. Râuri

Sistemul A

Tipologie stabilită

Descriptori

Ecoregiune

Ecoregiuni ilustrate pe harta A din anexa XI

Tip

Tipologia altitudinii

înaltă: > 800 m

altitudine medie: 200 - 800 m

zonă depresionară: < 200 m

Tipologia dimensiunii pe baza zonei de captare

mică: 10 – 100 km2

medie: > 100 – 1 000 km2

mare: > 1 000 – 10 000 km2

foarte mare: > 10 000 km2

Geologie

calcaroasă

silicioasă

organică

Sistemul B

Caracterizare alternativă

Factori fizici și chimici care determină caracteristicile râului sau ale unui tronson al râului și, în consecință, structura și compoziția populației biologice

Factori obligatorii

altitudine

latitudine

longitudine

geologie

dimensiune

Factori opționali

distanța față de izvoare

energia debitului (în funcție de debit și de pantă)

lățimea medie a cursului de apă

adâncimea medie a cursului de apă

panta medie a cursului de apă

forma și structura patului principal al râului

categoria debitului râului

forma văii

transportul materialelor solide

capacitatea de neutralizare a acizilor

compoziția medie a substraturilor

cloruri

gama de temperaturi ale aerului

temperatura medie a aerului

precipitații

1.2.2. Lacuri

Sistemul A

Tipologie stabilită

Descriptori

Ecoregiune

Ecoregiuni ilustrate pe harta A din anexa XI

Tip

Tipologia altitudinii

zonă depresionarăînaltă: > 800 m

altitudine medie: 200 - 800 m

zonă depresionară: < 200 m

Tipologia adâncimii pe baza adâncimii medii

< 3 m

3-15 m

> 15 m

Tipologia dimensiunii pe baza suprafeței

0,5-1 km2

1-10 km2

10-100 km2

> 100 km2

Geologie

calcaroasă

silicioasă

organică

Sistemul B

Caracterizare alternativă

Factori fizici și chimici care determină caracteristicile lacului și, în consecință, structura și compoziția populației biologice

Factori obligatorii

altitudine

latitudine

longitudine

adâncime

geologie

dimensiune

Factori opționali

adâncimea medie a apei

forma lacului

timpul de rezidență

temperatura medie a aerului

interval de temperatura a aerului

caracteristici de amestec (de exemplu, monomictic, dimictic, polimictic)

capacitatea de neutralizare a acizilor

situația de fond a nutrienților

compoziția substraturilor medii

fluctuația nivelului apei

1.2.3. Ape de tranziție

Sistemul A

Tipologie stabilită

Descriptori

Ecoregiune

Următoarele ecoregiuni identificate pe harta B din anexa XI:

Marea Baltică

Marea Barents

Marea Norvegiei

Marea Nordului

Oceanul Atlantic de Nord

Marea Mediteraneană

Tip

Pe baza salinității anuale medii

< 0,5 ‰: apă dulce

0,5 - < 5 ‰: oligominerală

5 - < 18 ‰: mezominerală

18 - < 30 ‰: poliminerală

30 - < 40 ‰: euminerală

Pe baza scalei medii a mareelor

< 2 m: micromaree

2 – 4 m: mezomaree

> 4 m: macromaree

Sistemul B

Caracterizare alternativă

Factori fizici și chimici care determină caracteristicile apei de tranziție și, în consecință, structura și compoziția populației biologice

Factori obligatorii

latitudine

longitudine

scala mareelor

salinitate

Factori opționali

adâncime

viteza curentului

expunerea la valuri

timpul de rezidență

temperatura medie a apei

caracteristici de amestecare

turbiditate

compoziția medie a substraturilor

formă

scala temperaturilor apei

1.2.4. Ape de coastă

Sistemul A

Tipologie stabilită

Descriptori

Ecoregiune

Următoarele ecoregiuni identificate pe harta B din anexa XI:

Marea Baltică

Marea Barents

Marea Norvegiei

Marea Nordului

Oceanul Atlantic de Nord

Marea Mediteraneană

Tip

Pe baza salinității medii anuale

< 0,5 ‰: apă dulce

0,5 - < 5 ‰: oligominerală

5 - < 18 ‰: mezominerală

18 - < 30 ‰: poliminerală

30 - < 40 ‰: euminerală

Pe baza adâncimii medii

ape puțin adânciape puțin adânci: < 30 m

intermediare: (30 – 200 m)

adânci: > 200 m

Sistemul B

Caracterizare alternativă

Factori fizici și chimici care determină caracteristicile apelor de coastă și, în consecință, structura și compoziția populației biologice

Factori obligatorii

latitudine

longitudine

scala mareelor

salinitate

Factori opționali

viteza curentului

expunerea la valuri

temperatura medie a apei

caracteristici de amestecare

turbiditate

timpul de retenție (al golfurilor închise)

compoziția medie a substraturilor

scala temperaturilor apei

1.3. Stabilirea condițiilor de referință specifice pentru tipurile de corpuri de apă de suprafață

(i)

Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață caracterizat în conformitate cu punctul 1.1, se stabilesc condiții fizico-chimice și hidromorfologice specifice care reprezintă valorile elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice menționate la punctul 1.1 din anexa V pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul adecvat de la punctul 1.2 din anexa V. Se stabilesc condiții de referință biologice specifice reprezentând valorile elementelor calitative biologice menționate la punctul 1.1 din anexa V pentru tipul respectiv de corp de apă de suprafață cu o stare ecologică foarte bună, în conformitate cu tabelul adecvat de la punctul 1.2 din anexa V.

(ii)

La aplicarea procedurii prevăzute de prezentul punct pentru corpurile de apă de suprafață puternic modificate sau artificiale, trimiterile la starea ecologică foarte bună sunt interpretate ca trimiteri la potențialul ecologic maxim definit în tabelul 1.2.5 din anexa V. Valorile potențialului ecologic maxim pentru corpurile de apă sunt revizuite la fiecare șase ani.

(iii)

În sensul punctului (i) și (ii), condițiile specifice fiecărui tip și condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip pot avea fie o bază spațială, fie un model sau pot deriva dintr-o combinație a acestor metode. Dacă aceste metode nu pot fi utilizate, statele membre pot solicita opinia unui expert pentru a stabili aceste condiții. La definirea stării ecologice foarte bune în raport cu concentrațiile anumitor poluanți sintetici, limitele de detecție sunt cele care pot fi obținute în conformitate cu tehnicile disponibile la momentul la care trebuie stabilite condițiile specifice fiecărui tip.

(iv)

Pentru condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip, bazate pe criterii spațiale, statele membre elaborează o rețea de referință pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață. Rețeaua conține un număr suficient de situri în stare foarte bună pentru a oferi un nivel de încredere suficient cu privire la valorile prevăzute pentru condițiile de referință, dată fiind variabilitatea valorilor elementelor calitative care corespund unei stări ecologice foarte bune pentru respectivul tip de corp de apă de suprafață și tehnicile bazate pe modele care trebuie aplicate conform punctului (v).

(v)

Condițiile de referință biologice specifice fiecărui tip, bazate pe modele, pot fi stabilite utilizând fie modele de prognoză, fie metode de reconstituire prin calcul. Metodele utilizează date istorice, date paleologice și alte date disponibile și oferă un nivel de încredere suficient cu privire la valorile condițiilor de referință pentru a garanta coerența și valabilitatea condițiilor astfel stabilite pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață.

(vi)

Dacă este imposibilă stabilirea unor condiții de referință specifice valabile pentru un element calitativ aparținând unui tip de corpuri de apă de suprafață, având în vedere gradul ridicat de variabilitate naturală a elementului respectiv și nu doar ca urmare a variațiilor sezoniere, elementul respectiv poate fi exclus de la evaluarea stării ecologice pentru tipul de apă de suprafață respectiv. În acest caz, statele membre indică motivul excluderii în planul de gestionare a districtului hidrografic.

1.4. Identificarea presiunilor

Statele membre colectează și actualizează informații referitoare la tipul și la amploarea presiunilor antropice importante care pot apărea în corpurile de apă de suprafață din fiecare district hidrografic, în special:

Estimarea și identificarea poluărilor semnificative din surse punctiforme, în special cu substanțele enumerate în anexa VIII, care rezultă din instalațiile și activitățile urbane, industriale, agricole și de alt tip, bazate, între altele, pe informații adunate în temeiul:

(i)	articolelor 15 și 17 din Directiva 91/271/CEE;

(ii)	articolelor 9 și 15 din Directiva 96/61/CE (1)

și, în cadrul planului inițial de gestionare a districtului hidrografic:

(iii)

articolul 11 din Directiva 76/464/CEE și

(iv)	Directivele 75/440/CE, 76/160/CEE (2), 78/659/CEE și 79/923/CEE (3).

Estimarea și identificare poluărilor semnificative din sursele difuze, în special cu substanțele enumerate în anexa VIII, care rezultă din instalațiile și activitățile urbane, industriale, agricole și de alt tip, bazate, între altele, pe informații adunate în temeiul:

(i)	articolelor 3, 5 și 6 din Directiva 91/676/CEE (4);

(ii)	articolelor 7 și 17 din Directiva 91/414/CEE;

(iii)

Directivei 98/8/CE

și, în cadrul planului inițial de gestionare a districtului hidrografic:

(iv)	Directivele 75/440/CEE, 76/160/CEE, 76/464/CEE, 78/659/CEE și 79/923/CEE.

Estimarea și identificarea captărilor importante de apă pentru utilizări urbane, industriale și agricole și de alt tip, inclusiv variațiile sezoniere și cererea anuală totală, precum și pierderile de apă din rețelele de distribuție.

Estimarea și identificarea impactului regularizării semnificative a debitului de apă, inclusiv transferul și devierea apei, asupra caracteristicilor generale ale debitului și asupra echilibrului hidrologic.

Identificarea modificărilor morfologice importante aduse corpurilor de apă.

Estimarea și identificarea celorlalte impacturi antropice importante asupra stării apelor de suprafață și

Estimarea structurilor de utilizare a terenurilor, inclusiv identificarea principalelor zone urbane, industriale și agricole și, după caz, a zonelor de pescuit și a pădurilor.

1.5. Evaluarea impactului

Statele membre evaluează comportamentul apei de suprafață la presiunile menționate anterior.

Statele membre utilizează informațiile colectate conform descrierii anterioare și orice alte informații pertinente, inclusiv datele de monitorizare a mediului existente, pentru a efectua o evaluare a probabilității ca un corp de apă de suprafață din districtul hidrografic respectiv să nu îndeplinească obiectivele de calitate a mediului stabilite pentru corpurile respective în temeiul articolului 4.

Pentru corpurile identificate ca prezentând un risc de nerespectare a obiectivelor de calitate a mediului, se efectuează, dacă este necesar, o caracterizare suplimentară pentru a optimiza concepția programelor de monitorizare cerute în temeiul articolului 8 și a programelor de măsuri cerute în temeiul articolului 11.

(2) APE SUBTERANE

2.1. Caracterizare inițială

Statele membre efectuează o caracterizare inițială a tuturor corpurilor de apă subterană pentru a evalua utilizările acestora și măsura în care există riscul ca acestea să nu îndeplinească obiectivele stabilite pentru fiecare corp de apă subterană în conformitate cu articolul 4. În vederea acestei caracterizări inițiale, statele membre pot grupa corpurile de apă subterană în categorii. Această analiză poate utiliza datele hidrologice, geologice, pedologice existente, datele referitoare la utilizarea terenurilor, evacuări, captări și alte date, dar trebuie să definească:

—	situarea și granițele corpului sau corpurilor de apă subterană;

—

presiunile la care pot fi supuse corpurile de apă, inclusiv:

—	sursele difuze de poluare;

—	sursele punctiforme de poluare;

—

captarea;

—	realimentarea artificială;

—	caracterul general al straturilor superioare în zona de captare din care se realimentează corpul de apă subterană;

—	acele corpuri de apă subterană pentru care există ecosisteme terestre sau de apă de suprafață direct dependente.

2.2. Caracterizare suplimentară

Pe baza acestei caracterizări inițiale, statele membre efectuează o caracterizare suplimentară a acelor corpuri sau grupuri de corpuri de apă care au fost identificate ca prezentând un risc pentru a stabili o evaluare mai precisă a importanței acestui risc și pentru a identifica orice măsură necesară în temeiul articolului 11. În consecință, această caracterizare trebuie să cuprindă informații pertinente cu privire la impactul activității umane și, dacă este necesar, informații pertinente referitoare la:

—	caracteristicile geologice ale corpului de apă subterană, inclusiv întinderea și tipul unităților geologice;

—	caracteristicile hidrogeologice ale corpului de apă subterană, inclusiv conductivitatea hidraulică, porozitatea și gradul de închidere;

—	caracteristicile depozitelor superficiale și ale solurilor din zona de captare din care corpul de apă subterană se realimentează, inclusiv grosimea, porozitatea, conductivitatea hidraulică, precum și proprietățile absorbante ale depozitelor și solurilor;

—	caracteristicile de stratificare ale apei subterane din corpul de apă subterană;

—	un inventar al sistemelor de suprafață asociate, inclusiv ecosistemele terestre și corpurile de apă de suprafață cu care corpul de apă subterană este în legătură dinamică;

—	estimările direcțiilor și a ratelor de schimb de apă între corpul de apă subterană și sistemele de suprafață asociate;

—	date suficiente pentru a calcula rata medie anuală pe termen lung a realimentărilor generale;

—	caracterizarea compoziției chimice a apelor subterane, inclusiv specificarea contribuțiilor activităților umane. Statele membre pot utiliza tipologii pentru caracterizarea apelor subterane la stabilirea nivelurilor naturale pentru aceste corpuri de apă subterană.

2.3. Analiza impactului activității umane asupra apelor subterane

Pentru acele corpuri de apă subterană care traversează granițele între două sau mai multe state membre sau care sunt identificate pe baza caracterizării inițiale efectuate în conformitate cu punctul 2.1 ca prezentând riscul de a nu îndeplini obiectivele stabilite pentru fiecare corp de apă în temeiul articolului 4, pentru fiecare corp de apă subterană se colectează și se actualizează, dacă este necesar, următoarele informații:

(a)

amplasamentul punctelor în corpul de apă subterană utilizate la captarea apei, cu excepția:

—	punctelor de captare a apei din care se obține o medie mai mică de 10 m3 pe zi sau

—	punctelor de captare a apei destinate consumului uman din care se obține o medie mai mică de 10 m3 pe zi sau care deservesc mai puțin de 50 de persoane;

(b)	ratele medii anuale de captare din aceste puncte;

(c)	compoziția chimică a apei captate din corpul de apă subterană;

(d)	amplasamentul punctelor în corpul de apă subterană în care apa este evacuată direct;

(e)	ritmul de evacuare în astfel de puncte;

(f)	compoziția chimică a evacuărilor în corpul de apă subterană și

(g)

utilizarea terenurilor în zona sau zonele de captare din care corpul de apă subterană se realimentează, inclusiv evacuările de poluanți și modificările antropice aduse caracteristicilor de realimentare, cum devierea apei de ploaie și a scurgerilor prin impermeabilizarea solului, realimentare artificială, îndiguire sau drenare.

2.4. Analiza impactului modificărilor în nivelul apelor subterane

Statele membre identifică și acele corpuri de apă subterană pentru care trebuie specificate obiective inferioare în conformitate cu articolul 4, inclusiv rezultatul analizei efectelor stării corpului de apă asupra:

(i)	apelor de suprafață și ecosistemelor terestre asociat;

(ii)	regularizării debitului apelor, protecției împotriva inundațiilor și drenării solurilor;

(iii)

dezvoltării umane.

2.5. Analiza impactului poluării asupra calității apelor subterane

Statele membre identifică corpurile de apă subterană pentru care trebuie specificate obiective inferioare în conformitate cu articolul 4 alineatul (5), în cazul în care, ca urmare a efectelor activității umane, determinate în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), corpul de apă subterană este atât de poluat, încât obținerea unei stări bune a apelor subterane din punct de vedere chimic este imposibilă sau presupune costuri disproporționate.

(1) JO L 135, 30.5.1991, p. 40. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/15/CE (JO L 67, 7.3.1998, p. 29).

(2) JO L 31, 5.2.1976, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(3) JO L 281, 10.11.1979, p. 47. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).

(4) JO L 375, 31.12.1991, p. 1.

ANEXA III

ANALIZA ECONOMICĂ

Analiza economică trebuie să conțină informații suficiente și suficient de detaliate (luând în considerare costurile asociate colectării de date relevante) pentru:

(a)

a face calculele relevante necesare pentru a lua în considerare, în temeiul articolului 9, principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, având în vedere prognozele pe termen lung referitoare la furnizarea și cererea de apă în districtele hidrografice și, acolo unde este cazul:

—	estimarea volumului, prețurilor și costurilor asociate serviciilor legate de utilizarea apei și

—	estimarea investițiilor relevante, inclusiv prevederea unor astfel de investiții;

(b)	a identifica, pe baza costului potențial, cea mai eficientă combinație de măsuri privind utilizările apei care să fie inclusă în programul de măsuri stabilit în conformitate cu articolul 11.

ANEXA IV

ZONE PROTEJATE

1. Registrul zonelor protejate prevăzut la articolul 6 include următoarele tipuri de zone protejate:

(i)	zonele desemnate pentru captarea apei destinate consumului uman în aplicarea articolului 7;

(ii)	zonele desemnate pentru protecția speciilor acvatice cu importanță economică;

(iii)

corpurile de apă desemnate ca ape pentru recreere, inclusiv zonele desemnate ca ape de îmbăiere în temeiul Directivei 76/160/CEE;

(iv)	zonele sensibile la nutrienți, inclusiv zonele desemnate ca vulnerabile în temeiul Directivei 91/676/CEE și zonele desemnate ca sensibile în temeiul Directivei 91/271/CEE, precum și

(v)	zonele desemnate pentru protecția habitatelor sau a speciilor, în care menținerea sau îmbunătățirea stării apelor este un factor important al acestei protecții, inclusiv siturile Natura 2000 relevante desemnate în temeiul Directivei 92/43/CEE (1) și al Directivei 79/409/CEE (2).

2. Versiunea prescurtată a registrului care trebuie inserată în planul de gestionare a districtului hidrografic trebuie să includă hărți care să indice situarea fiecărei zone protejate, precum și indicarea legislației comunitare, interne sau locale, pe baza căreia au fost desemnate aceste zone.

(1) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/62/CE (JO L 305, 8.11.1997, p. 42).

(2) JO L 103, 25.4.1979, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/49/CE (JO L 223, 13.8.1997, p. 9).

ANEXA V

1.	STAREA APELOR DE SUPRAFAȚĂ

1.1.	Elemente calitative pentru clasificarea stării ecologice

1.1.1.

Râuri

1.1.2.

Lacuri

1.1.3.

Ape de tranziție

1.1.4.

Ape de coastă

1.1.5.

Corpuri de apă de suprafață artificiale sau puternic modificate

1.2.	Definiții normative ale clasificărilor stării ecologice

1.2.1

Definiții ale stării ecologice „foarte bună”, „bună” și „medie” a râurilor

1.2.2

Definiții ale stării ecologice „foarte bună”, „bună” și „medie” a lacurilor

1.2.3

Definiții ale stării ecologice „foarte bună”, „bună” și „medie” a apelor de tranziție

1.2.4

Definiții ale stării ecologice „foarte bună”, „bună” și „medie” a apelor de coastă

1.2.5

Definiții ale potențialului ecologic „maxim”, „bun” și „acceptabil” al corpurilor de apă puternic modificate sau artificiale

1.2.6.

Procedură pentru stabilirea standardelor de calitate chimică de către statele membre

1.3.	Monitorizarea stării ecologice și chimice a apelor de suprafață

1.3.1.

Conceperea controalelor de monitorizare

1.3.2.

Conceperea controalelor operaționale

1.3.3.

Conceperea controalelor de anchetă

1.3.4.

Frecvența controalelor

1.3.5.

Controale suplimentare necesare pentru zonele protejate

1.3.6.

Standarde pentru controlul elementelor calitative

1.4.	Clasificarea și prezentarea stărilor ecologice

1.4.1

Comparabilitatea rezultatelor controalelor biologice

1.4.2.

Prezentarea rezultatelor controalelor și clasificarea calității ecologice și a potențialului ecologic

1.4.3.

Prezentarea rezultatelor controalelor și clasificarea calității chimice

2.	APE SUBTERANE

2.1.	Starea cantitativă a apelor subterane

2.1.1.

Parametrii pentru clasificarea stării cantitative

2.1.2.

Definirea stării cantitative

2.2.	Monitorizarea stării cantitative a apelor subterane

2.2.1.

Rețeaua de monitorizare a nivelului apelor subterane

2.2.2.

Densitatea siturilor de monitorizare

2.2.3.

Frecvența controalelor

2.2.4.

Interpretarea și prezentarea stării cantitative a apelor subterane

2.3.	Starea chimică a apelor subterane

2.3.1.

Parametrii pentru determinarea stării chimice a apelor subterane

2.3.2.

Definirea stării chimice bune a apelor subterane

2.4.	Monitorizarea stării chimice a apelor subterane

2.4.1.

Rețeaua de monitorizare a apelor subterane

2.4.2.

Controalele de monitorizare

2.4.3.

Controale operaționale

2.4.4.

Identificarea tendințelor poluanților

2.4.5.

Interpretarea și prezentarea stării chimice a apelor subterane

2.5.	Prezentarea stării apelor subterane

1. STAREA APELOR DE SUPRAFAȚĂ

1.1. Elemente calitative pentru clasificarea stării ecologice

1.1.1. Râuri

Parametri biologici

Compoziția și abundența florei acvatice

Compoziția și abundența faunei bentonice nevertebrate

Compoziția, abundența și structura pe vârste a faunei piscicole

Parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici

Regim hidrologic:

cantitatea și dinamica debitului

legături cu corpurile de apă subterană

Continuitatea râului

Condiții morfologice:

variații în adâncimea și deschiderea râului

structura și substratul patului râului

structura zonei riverane

Parametri chimici și fizico-chimici care susțin parametrii biologici

Parametri generali

Condiții termice

Condiții de oxigenare

Salinitate

Nivel de acidifiere

Concentrațiile nutrienților

Poluanți specifici

Poluarea cu toate substanțele prioritare identificate ca fiind evacuate în corpul de apă

Poluarea cu alte substanțe identificate ca fiind evacuate în cantități importante în corpul de apă

1.1.2. Lacuri

Parametri biologici

Compoziția, abundența și biomasa fitoplanctonului

Compoziția și abundența florei acvatice (alta decât fitoplanctonul)

Compoziția și abundența faunei bentonice nevertebrate

Compoziția, abundența și structura pe vârste a faunei piscicole

Parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici

Regim hidrologic:

cantitatea și dinamica debitului

timpul de rezidență

legături cu corpurile de apă subterană

Condiții morfologice:

variații în adâncimea lacului

cantitatea, structura și substratul patului lacului

structura malului lacului

Parametri chimici și fizico-chimici care susțin parametrii biologici

Parametri generali

Transparență

Condiții termice

Condiții de oxigenare

Salinitate

Nivel de acidifiere

Concentrația nutrienților

Poluanți specifici

Poluarea cu toate substanțele prioritare identificate ca fiind evacuate în corpul de apă

Poluarea cu alte substanțe identificate ca fiind evacuate în cantități importante în corpul de apă

1.1.3. Ape de tranziție

Parametri biologici

Compoziția, abundența și biomasa fitoplanctonului

Compoziția și abundența florei acvatice (alta decât fitoplanctonul)

Compoziția și abundența faunei bentonice nevertebrate

Compoziția, abundența și structura pe vârste a faunei piscicole

Parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici

Condiții morfologice:

variații în adâncime

cantitatea, structura și substratul patului

structura zonei delimitate de maree

Regimul mareelor:

fluxul de apă dulce

expunerea la valuri

Parametri chimici și fizico-chimici care susțin parametrii biologici

Parametri generali

Transparență

Condiții termice

Condiții de oxigenare

Salinitate

Concentrația nutrienților

Poluanți specifici

Poluarea cu toate substanțele prioritare identificate ca fiind evacuate în corpul de apă

Poluarea cu alte substanțe identificate ca fiind evacuate în cantități importante în corpul de apă

1.1.4. Ape de coastă

Parametri biologici

Compoziția, abundența și biomasa fitoplanctonului

Compoziția și abundența florei acvatice (alta decât fitoplanctonul)

Compoziția și abundența faunei bentonice nevertebrate

Parametri hidromorfologici care susțin parametrii biologici

Condiții morfologice:

variații în adâncime

structura și substratul patului de coastă

structura zonei delimitate de maree

Regimul mareelor:

direcția curenților dominanți

expunerea la valuri

Parametri chimici și fizico-chimici care susțin parametrii biologici

Parametri generali

Transparență

Condiții termice

Condiții de oxigenare

Salinitate

Concentrația nutrienților

Poluanți specifici

Poluarea cu toate substanțele prioritare identificate ca fiind evacuate în corpul de apă

Poluarea cu alte substanțe identificate ca fiind evacuate în cantități importante în corpul de apă

1.1.5. Corpuri de apă de suprafață artificiale și puternic modificate

Elementele calitative care se aplică corpurilor de apă de suprafață artificiale sau puternic modificate sunt cele care se aplică acelei categorii de apă de suprafață naturală (din cele patru descrise anterior) care se aseamănă cel mai bine cu corpul de apă de suprafață artificial sau puternic modificat respectiv.

1.2. Definiții normative ale clasificărilor stării ecologice

Tabelul 1.2. Definiții generale pentru râuri, lacuri, ape de tranziție și ape de coastă

Textul de mai jos oferă o definiție generală a calității ecologice. În vederea clasificării, valorile elementelor calitative ale stării ecologice pentru fiecare categorie de apă de suprafață sunt cele indicate în tabelele 1.2.1-1.2.4 de mai jos.

Element

Stare foarte bună

Stare bună

Stare medie

În general

Nu există modificări antropice ale valorilor elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice pentru tipul de corpuri de apă de suprafață sau acestea sunt foarte mici în comparație cu valorile asociate în mod normal cu tipul respectiv în condiții neperturbate.

Valorile elementelor calitative biologice pentru corpul de apă de suprafață reflectă valorile asociate în mod normal cu tipul respectiv în condiții neperturbate și deformările indicate sunt nule sau foarte mici.

Acestea sunt condiții și comunități specifice fiecărui tip.

Valorile elementelor calitative biologice pentru corpul de apă de suprafață reflectă un nivel de deformare redus în urma activității umane și care deviază extrem de puțin de la valorile asociate în mod normal cu tipul respectiv în condiții neperturbate.

Valorile elementelor calitative biologice pentru corpul de apă de suprafață reflectă un nivel moderat de abatere de la valorile asociate în mod normal cu tipul respectiv în condiții neperturbate. Valorile indică o deformare moderată care rezultă din activitatea umană și sunt mult mai deformate decât în cazul condițiilor de bună calitate.

Apele care au o stare inferioară celei medii sunt clasificate ca având o calitate slabă sau foarte slabă.

Apele care prezintă modificări majore ale valorilor elementelor calitative biologice pentru tipul de corpuri de apă de suprafață și în cazul cărora comunitățile biologice relevante diferă substanțial față de cele asociate în mod normal cu tipul respectiv de corpuri de apă de suprafață în condiții neperturbate sunt clasificate ca având o calitate slabă.

Apele care prezintă modificări importante ale valorilor elementelor calitative biologice pentru tipul de corpuri de apă de suprafață și în cazul cărora lipsesc părți importante ale comunităților biologice relevante asociate în mod normal cu tipul de corp de apă de suprafață respectiv în condiții neperturbate sunt clasificate ca având o calitate foarte slabă.

1.2.1. Definiții ale stărilor ecologice „foarte bună”, „bună” și „medie” a râurilor

Elemente calitative biologice

Element

Stare foarte bună

Stare bună

Stare medie

Fitoplancton

Compoziția taxonomică a fitoplanctonului corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.

Abundența medie a fitoplanctonului este în întregime în concordanță cu condițiile fizico-chimice specifice acestui tip și nu modifică în mod semnificativ condițiile de transparență specifice tipului.

Eflorescența planctonului apare cu o frecvență și o intensitate care sunt în concordanță cu condițiile fizico-chimice specifice acestui tip.

În comparație cu comunitățile specifice acestui tip, în compoziția și abundența taxonomică a planctonului există ușoare modificări. Aceste modificări nu indică o creștere accelerată a algelor care să ducă la deformări nedorite ale echilibrului organismelor prezente în corpul de apă sau ale calității fizico-chimice a apei sau a sedimentelor.

Poate apărea o ușoară creștere a frecvenței și intensității eflorescențelor planctonului specifice tipului respectiv.

Compoziția taxonomică a planctonului diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip.

Abundența este deformată moderat și poate produce o deformare nedorită semnificativă a valorilor altor elemente biologice și fizico-chimice.

Poate apărea o creștere moderată a frecvenței și intensității eflorescențelor planctonului. În lunile de vară pot apărea eflorescențe persistente ale planctonului.

Vegetație macrofită și fitobentonică

Compoziția taxonomică a fitoplanctonului corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.

Nu există modificări detectabile în abundența macrofită și fitobentonică medie.

În comparație cu comunitățile specifice acestui tip, în compoziția și abundența taxonomică fitobentonică și macrofită există ușoare modificări. Aceste modificări nu indică o creștere accelerată a vegetației fitobentonice sau a unor forme superioare de plante care să ducă la deformări nedorite ale echilibrului organismelor prezente în corpul de apă sau ale calității fizico-chimice a apei sau a sedimentelor.

Comunitatea fitobentonică nu este afectată negativ de fasciculele sau de învelișurile bacteriene prezente ca urmare a activității antropice.

Compoziția taxonomică fitobentonică și macrofită diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip și este mult mai deformată decât în cazul unei situații bune.

Apar modificări moderate în abundența macrofită și fitobentonică medie.

Comunitatea fitobentonică este combinată și, în anumite zone, înlocuită cu fasciculele sau învelișurile bacteriene prezente ca urmare a activității antropice.

Fauna nevertebrată bentonică

Compoziția și abundența taxonomică corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.

Raportul dintre categoriile taxonomice sensibile la modificări și cele insensibile nu arată nici o deteriorare față de nivelurile neperturbate.

Nivelul diversității taxonomice pentru nevertebrate nu indică nici o deteriorare față de nivelurile neperturbate.

În comparație cu comunitățile specifice acestui tip, în compoziția și abundența taxonomică la nevertebrate există ușoare modificări.

Raportul dintre categoriile taxonomice sensibile la modificări și cele insensibile arată ușoare schimbări față de nivelurile neperturbate.

Nivelul diversității taxonomice pentru nevertebrate indică ușoare semne de modificare față de nivelurile specifice acestui tip.

Compoziția și abundența taxonomică pentru nevertebrate diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip.

Grupurile taxonomice majore ale comunității specifice acestui tip sunt absente.

Raportul dintre categoriile taxonomice sensibile la modificări și cele insensibile, precum și nivelul diversității sunt substanțial mai scăzute decât nivelurile specifice acestui tip și net inferioare nivelurilor unei stări bune.

Fauna piscicolă

Compoziția și abundența speciilor corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.

Toate speciile sensibile la modificări specifice acestui tip sunt prezente.

Structurile pe vârste ale comunităților piscicole indică semne minore de modificări antropice și nu prezintă tulburări de reproducere sau de dezvoltare a unei anumite specii.

În comparație cu comunitățile specifice acestui tip, în compoziția și abundența speciilor există ușoare modificări datorate impacturilor antropice asupra elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice.

Structurile pe vârste ale comunităților piscicole indică modificări datorate impacturilor antropice asupra elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice și, în câteva cazuri, prezintă tulburări de reproducere sau de dezvoltare a unei anumite specii, ducând chiar la lipsa unor categorii de vârstă.

Compoziția și abundența speciilor piscicole diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip din cauza impacturilor antropice asupra elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice.

Structurile pe vârste ale comunităților piscicole indică modificări antropice importante care duc la absența sau prezența extrem de redusă a unei proporții moderate din speciile specifice acestui tip.

Elemente calitative hidromorfologice

Element	Stare foarte bună	Stare bună	Stare medie
Regim hidrologic	Cantitatea și dinamica debitului și legătura cu apele subterane reflectă în totalitate sau aproape în totalitate condițiile neperturbate.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Continuitatea râului	Continuitatea râului nu este întreruptă de activitățile antropice și nu perturbă migrarea organismelor acvatice și transportul sedimentelor.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Condiții morfologice	Tipurile de canale, variațiile de lățime și de adâncime, viteza de curgere, starea substratului, precum și structura și starea zonelor riverane corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.

Elemente calitative fizico-chimice (1)

Element	Stare foarte bună	Stare bună	Stare medie
Condiții generale	Valorile elementelor fizico-chimice corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate. Concentrațiile nutrienților rămân în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate. Nivelul salinității, pH-ul, condițiile de oxigenare, capacitatea de neutralizare a acizilor și temperatura nu indică modificări antropice și se mențin în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate.	Temperatura, condițiile de oxigenare, pH-ul, capacitatea de neutralizare a acizilor și nivelul salinității nu depășesc standardele stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului specific acestui tip și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice. Concentrațiile nutrienților nu depășesc standardele stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului specific acestui tip și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți sintetici specifici	Valori ale concentrațiilor apropiate de zero și cel puțin sub limitele de detecție ale celor mai avansate tehnici analitice de uz general.	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6, fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE (<SEC).	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți nesintetici specifici	Concentrațiile se mențin în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate (nivel de fond = nf).	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6 (2) fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE (<SEC).	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.

1.2.2. Definiții ale stărilor ecologice „foarte bună”, „bună” și „medie” a lacurilor

Elemente calitative biologice

Element

Stare foarte bună

Stare bună

Stare medie

Fitoplancton

Compoziția taxonomică și abundența fitoplanctonului corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.

Biomasa medie a fitoplanctonului este în concordanță cu condițiile fizico-chimice specifice acestui tip și nu modifică în mod semnificativ condițiile de transparență specifice tipului.

Eflorescența planctonului apare cu o frecvență și o intensitate care sunt în concordanță cu condițiile fizico-chimice specifice acestui tip.

Poate apărea o ușoară creștere a frecvenței și intensității eflorescențelor planctonului specifice tipului respectiv.

Compoziția și abundența taxonomică a planctonului diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip.

Biomasa este deformată moderat și poate produce o deformare nedorită semnificativă a situației altor elemente calitative biologice și a calității fizico-chimice a apei sau a sedimentelor.

Poate apărea o creștere moderată a frecvenței și intensității eflorescențelor planctonului. În lunile de vară pot apărea eflorescențe persistente ale planctonului.

Vegetație macrofită și fitobentonică

Compoziția taxonomică corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.

Nu există modificări detectabile în abundența macrofită și fitobentonică medie.

Comunitatea fitobentonică nu este afectată negativ de fasciculele sau de învelișurile bacteriene prezente ca urmare a activității antropice.

Compoziția taxonomică fitobentonică și macrofită diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip și este mult mai deformată decât în cazul unei stări bune.

Apar modificări moderate în abundența macrofită și fitobentonică medie.

Comunitatea fitobentonică poate fi combinată și, în anumite zone, înlocuită cu fasciculele sau învelișurile bacteriene prezente ca urmare a activității antropice.

Fauna nevertebrată bentonică

Compoziția și abundența taxonomică corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.

Raportul dintre categoriile taxonomice sensibile la modificări și cele insensibile nu arată nici o schimbare față de nivelurile neperturbate.

Nivelul diversității taxonomice pentru nevertebrate nu indică nici o modificare față de nivelurile neperturbate.

În comparație cu comunitățile specifice acestui tip, în compoziția și abundența taxonomică la nevertebrate există ușoare modificări.

Raportul dintre categoriile taxonomice sensibile la modificări și cele insensibile arată ușoare schimbări față de nivelurile neperturbate.

Nivelul diversității taxonomice pentru nevertebrate indică ușoare semne de modificare față de nivelurile specifice acestui tip.

Compoziția și abundența taxonomică pentru nevertebrate diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip.

Grupurile taxonomice majore ale comunității specifice acestui tip sunt absente.

Fauna piscicolă

Compoziția și abundența speciilor corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.

Toate speciile sensibile specifice acestui tip sunt prezente.

Structurile pe vârste ale comunităților piscicole indică semne minore de modificări antropice și nu prezintă tulburări de reproducere sau de dezvoltare a unei anumite specii.

Structurile pe vârste ale comunităților piscicole indică modificări importante din cauza impacturilor antropice asupra elementelor calitative fizico-chimice sau hidromorfologice, care duc la absența sau prezența extrem de redusă a unei proporții moderate din speciile specifice acestui tip.

Elemente calitative hidromorfologice

Element	Stare foarte bună	Stare bună	Stare medie
Regim hidrologic	Cantitatea și dinamica debitului, nivelul, timpul de rezidență și legătura cu apele subterane reflectă în totalitate sau aproape în totalitate condiții neperturbate.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Condiții morfologice	Variațiile de adâncimea lacului, calitatea și structura substratului, precum și structura și starea malurilor lacului corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.

Elemente calitative fizico-chimice (3)

Element	Stare foarte bună	Stare bună	Stare medie
Condiții generale	Valorile elementelor fizico-chimice corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate. Concentrațiile nutrienților rămân în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate. Nivelul salinității, pH-ul, condițiile de oxigenare, capacitatea de neutralizare a acizilor, transparența și temperatura nu indică modificări antropice și se mențin în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate.	Temperatura, condițiile de oxigenare, pH-ul, capacitatea de neutralizare a acizilor, transparența și nivelul salinității nu depășesc limita stabilită pentru a asigura funcționarea ecosistemului specific acestui tip și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice. Concentrațiile nutrienților nu depășesc nivelurile stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului specific acestui tip și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți sintetici specifici	Valori ale concentrațiilor apropiate de zero și cel puțin sub limitele de detecție ale celor mai avansate tehnici analitice de uz general.	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6, fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE. (<SEC)	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți nesintetici specifici	Concentrațiile se mențin în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate (nivel de fond = nf).	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6 (4), fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE. (<SEC)	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.

1.2.3. Definiții ale stărilor ecologice „foarte bună”, „bună” și „medie” a apelor de tranziție

Elemente calitative biologice

Element	Stare foarte bună	Stare bună	Stare medie
Fitoplancton	Compoziția și abundența taxonomică a fitoplanctonului corespunde condițiilor neperturbate. Biomasa medie a fitoplanctonului este în concordanță cu condițiile fizico-chimice specifice acestui tip și nu modifică în mod semnificativ condițiile de transparență specifice tipului. Eflorescența planctonului apare cu o frecvență și o intensitate care sunt în concordanță cu condițiile fizico-chimice specifice acestui tip.	În compoziția și abundența taxonomică a fitoplanctonului apar ușoare modificări. În comparație cu condițiile specifice acestui tip, în biomasă există ușoare modificări. Aceste modificări nu indică o creștere accelerată a algelor care să ducă la deformări nedorite ale echilibrului organismelor prezente în corpul de apă sau ale calității fizico-chimice a apei. Poate apărea o ușoară creștere a frecvenței și intensității eflorescențelor planctonului specifice tipului respectiv.	Compoziția și abundența taxonomică a planctonului diferă moderat față de condițiile specifice acestui tip. Biomasa este deformată moderat și poate produce o deformare nedorită semnificativă a valorilor altor elemente calitative biologice. Poate apărea o creștere moderată a frecvenței și intensității eflorescențelor planctonului. În lunile de vară pot apărea eflorescențe persistente ale planctonului.
Macroalge	Compoziția taxonomică a macroalgelor corespunde condițiilor neperturbate. Nu există modificări detectabile în învelișul macroalgelor ca urmare a activităților antropice.	În comparație cu comunitățile specifice acestui tip, în compoziția și abundența taxonomică a macroalgelor există ușoare modificări. Aceste modificări nu indică o creștere accelerată a vegetației fitobentonice sau a unor forme superioare de plante care să ducă la deformări nedorite ale echilibrului organismelor prezente în corpul de apă sau ale calității fizico-chimice a apei.	Compoziția taxonomică a macroalgelor diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip și este mult mai deformată decât în cazul unei stări bune. Apar modificări moderate în abundența medie a macroalgelor care pot duce la deformări nedorite ale echilibrului organismelor prezente în corpul de apă.
Angiosperme	Compoziția taxonomică corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate. Nu există modificări detectabile în abundența angiospermelor ca urmare a activităților antropice.	În comparație cu comunitățile specifice acestui tip, în compoziția taxonomică a angiospermelor există ușoare modificări. Abundența angiospermelor indică ușoare modificări.	Compoziția taxonomică a angiospermelor diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip și este substanțial mai modificată decât în cazul unei stări bune. Există modificări moderate în abundența taxonomică a angiospermelor.
Fauna nevertebrată bentonică	Gradul de diversitate și abundența taxonomică a nevertebratelor se situează în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate. Sunt prezente toate categoriile taxonomice sensibile la modificări asociate condițiilor neperturbate.	Gradul de diversitate și abundența taxonomică a nevertebratelor depășesc ușor limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate. Sunt prezente majoritatea categoriilor taxonomice ale comunităților specifice acestui tip.	Gradul de diversitate și abundența taxonomică a nevertebratelor depășesc moderat limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate. Sunt prezente categorii taxonomice care indică prezența poluanților. Sunt absente multe dintre categoriile taxonomice ale comunităților specifice acestui tip.
Fauna piscicolă	Compoziția și abundența speciilor corespund condițiilor neperturbate.	Abundența speciilor sensibile la modificări indică ușoare modificări față de condițiile specifice acestui tip datorate impacturilor antropice asupra elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice.	O proporție moderată a speciilor sensibile la modificări specifice acestui tip sunt absente ca urmare a impacturilor antropice asupra elementelor calitative fizico-chimice și hidromorfologice.

Elemente calitative hidromorfologice

Element	Stare foarte bună	Stare bună	Stare medie
Regimul mareei	Regimul fluxului de apă dulce corespunde în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Condiții morfologice	Variațiile de adâncime, starea substratului, precum și structura și starea zonelor delimitate de maree corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.

Elemente calitative fizico-chimice (5)

Element	Situație superioară	Situație bună	Situație moderată
Condiții generale	Valorile elementelor fizico-chimice corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate. Concentrațiile nutrienților rămân în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate. Temperatura, condițiile de oxigenare și transparența nu indică modificări antropice și se mențin în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate.	Temperatura, condițiile de oxigenare și transparența nu depășesc limitele stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice. Concentrațiile nutrienților nu depășesc nivelurile stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți sintetici specifici	Valori ale concentrațiilor apropiate de zero și cel puțin sub limitele de detecție ale celor mai avansate tehnici analitice de uz general.	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6, fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE. (<SEC)	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți nesintetici specifici	Concentrațiile se mențin în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate (nivel de fond = nf).	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6 (6), fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE. (<SEC)	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.

1.2.4. Definiții ale stării ecologice „foarte bună”, „bună” și „medie” a apelor de coastă

Elemente calitative biologice

Element

Stare foarte bună

Stare bună

Stare medie

Fitoplancton

Compoziția și abundența taxonomică a fitoplanctonului corespunde condițiilor neperturbate.

Biomasa medie a fitoplanctonului este în concordanță cu condițiile fizico-chimice specifice acestui tip și nu modifică în mod semnificativ condițiile de transparență specifice tipului.

Eflorescența planctonului apare cu o frecvență și o intensitate care sunt în concordanță cu condițiile fizico-chimice specifice acestui tip.

În compoziția și abundența taxonomică a fitoplanctonului apar ușoare modificări.

În comparație cu condițiile specifice acestui tip, în biomasă există ușoare modificări. Aceste modificări nu indică o creștere accelerată a algelor care să ducă la deformări nedorite ale echilibrului organismelor prezente în corpul de apă sau ale calității apei.

Poate apărea o ușoară creștere a frecvenței și intensității eflorescențelor planctonului specifice tipului respectiv.

Compoziția și abundența taxonomică a planctonului diferă moderat.

Biomasa depășește substanțial limitele asociate condițiilor specifice acestui tip și poate avea influență asupra altor elemente calitative biologice.

Poate apărea o creștere moderată a frecvenței și intensității eflorescențelor planctonului. În lunile de vară pot apărea eflorescențe persistente ale planctonului.

Macroalge și angiosperme

Sunt prezente toate categoriile taxonomice ale angiospermelor și macroalgelor sensibile la modificări asociate cu condițiile neperturbate.

Nivelurile învelișului macroalgelor și abundența angiospermelor corespund condițiilor neperturbate.

Sunt prezente majoritatea categoriilor taxonomice ale angiospermelor și macroalgelor sensibile la modificări asociate cu condițiile neperturbate.

Nivelurile învelișului macroalgelor și abundența angiospermelor indică ușoare modificări.

Lipsește un număr moderat din categoriile taxonomice ale angiospermelor și macroalgelor sensibile la modificări asociate condițiilor neperturbate.

Apar modificări moderate în învelișul macroalgelor și în abundența angiospermelor care pot duce la deformări nedorite ale echilibrului organismelor prezente în corpul de apă.

Fauna nevertebrată bentonică

Compoziția și abundența taxonomică corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate. Raportul dintre categoriile taxonomice sensibile la modificări și cele insensibile nu arată nici o schimbare față de nivelurile neperturbate.

Nivelul diversității taxonomice pentru nevertebrate nu indică nici o modificare față de nivelurile neperturbate.

În comparație cu comunitățile specifice acestui tip, în compoziția și abundența taxonomică la nevertebrate există ușoare modificări.

Raportul dintre categoriile taxonomice sensibile la modificări și cele insensibile arată ușoare schimbări față de nivelurile neperturbate.

Nivelul diversității taxonomice pentru nevertebrate indică ușoare semne de modificare față de nivelurile specifice acestui tip.

Compoziția și abundența taxonomică pentru nevertebrate diferă moderat față de comunitățile specifice acestui tip.

Grupurile taxonomice majore ale comunității specifice acestui tip sunt absente. Raportul dintre categoriile taxonomice sensibile la modificări și cele insensibile, precum și nivelul diversității sunt substanțial mai scăzute decât nivelurile specifice acestui tip și net inferioare față de nivelurile unei stări bune.

Elemente calitative hidromorfologice

Element	Stare foarte bună	Stare bună	Stare medie
Regimul mareei	Regimul fluxului de apă dulce și direcția și viteza curenților dominanți corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Condiții morfologice	Variațiile de adâncime, structură și substratul patului din zona de coastă, precum și structura și starea zonelor delimitate de maree, corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.

Elemente calitative fizico-chimice (7)

Element	Stare foarte bună	Stare bună	Stare medie
Condiții generale	Valorile elementelor fizico-chimice corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate. Concentrațiile nutrienților rămân în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate. Temperatura, condițiile de oxigenare și transparența nu indică modificări antropice și se mențin în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate.	Temperatura, condițiile de oxigenare și transparența nu depășesc limitele stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice. Concentrațiile nutrienților nu depășesc nivelurile stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți sintetici specifici	Valori ale concentrațiilor apropiate de zero și cel puțin sub limitele de detecție ale celor mai avansate tehnici analitice de uz general.	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6, fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE (<SEC).	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți nesintetici specifici	Concentrațiile se mențin în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate (nivel de fond = nf).	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6 (8), fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE (<SEC).	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.

1.2.5. Definiții ale potențialului ecologic „maxim”, „bun” și „acceptabil” al corpurilor de apă puternic modificate sau artificiale

Element	Potențial ecologic maxim	Potențial ecologic bun	Potențial ecologic mediu
Elemente calitative biologice	Valorile elementelor calitative biologice relevante reflectă, pe cât posibil, valorile asociate celui mai asemănător tip de corp de apă de suprafață, având în vedere condițiile fizice care rezultă din caracteristicile artificiale sau puternic modificate ale corpului de apă.	Apar ușoare modificări în valorile elementelor calitative biologice pertinente în raport cu valorile stabilite pentru potențialul ecologic maxim.	Apar modificări moderate ale valorilor pentru elementele calitative biologice relevante în comparație cu valorile stabilite pentru potențialul ecologic maxim. Valorile sunt mult mai modificate decât cele specifice unui potențial ecologic bun.
Elemente hidromorfologice	Condițiile hidromorfologice corespund condițiilor normale, singurele impacturi asupra corpului de apă de suprafață fiind cele care rezultă din caracteristicile artificiale sau puternic modificate ale corpului de apă după ce au fost luate toate măsurile practice de atenuare a efectelor pentru a asigura cea mai bună aproximare a continuumului ecologic, mai ales cu privire la migrarea faunei și la arealele adecvate de depunere a ouălor și de înmulțire.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Elemente fizico-chimice
Condiții generale	Elementele fizico-chimice corespund în totalitate sau aproape în totalitate condițiilor neperturbate asociate tipului de corp de apă de suprafață cel mai asemănător cu corpul de apă artificial sau puternic modificat respectiv. Concentrațiile nutrienților rămân în limitele asociate în mod normal acestor condițiilor neperturbate. Nivelul temperaturii, condițiile de oxigenare sunt în concordanță cu nivelurile stabilite pentru cel mai asemănător tip de corp de apă de suprafață în condiții neperturbate.	Valorile elementelor fizico-chimice nu depășesc limitele stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice. Temperatura și pH-ul nu depășesc nivelurile stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice. Concentrațiile nutrienților nu depășesc nivelurile stabilite pentru a asigura funcționarea ecosistemului și pentru a obține valorile specificate anterior pentru elementele calitative biologice.	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți sintetici specifici	Valori ale concentrațiilor apropiate de zero și cel puțin sub limitele de detecție ale celor mai avansate tehnici analitice de uz general.	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6, fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE (<SEC).	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.
Poluanți nesintetici specifici	Concentrațiile se mențin în limitele asociate în mod normal condițiilor neperturbate stabilite în cazul tipului de corp de apă de suprafață cel mai asemănător cu corpul de apă artificial sau puternic modificat respectiv (nivel de fond = nf).	Concentrațiile nu depășesc standardele stabilite în conformitate cu procedura menționată la punctul 1.2.6 (9) (1), fără a aduce atingere Directivelor 91/414/CE și 98/8/CE (<SEC).	Condiții adecvate atingerii valorilor specificate anterior pentru elementele calitative biologice.

1.2.6. Procedură pentru stabilirea standardelor de calitate chimică de către statele membre

La determinarea standardelor de calitate a mediului pentru poluanții enumerați la punctele 1-9 din anexa VIII pentru protecția elementelor de biota acvatice, statele membre acționează în conformitate cu dispozițiile care urmează. Standardele pot fi stabilite pentru apă, sedimente sau biota.

Dacă este posibil, este necesar să se obțină atât datele acute, cât și cele cronice pentru categoriile taxonomice menționate mai jos, care sunt pertinente pentru tipul de corp de apă respectiv, precum și pentru orice alte categorii taxonomice acvatice pentru care există date. „Setul de bază” pentru categoriile taxonomice este format din:

—	alge și/sau vegetație macrofită;

—	Daphnia sau organisme reprezentative pentru apele saline;

—

pești.

Stabilirea standardelor de calitate a mediului

La stabilirea limitei maxime pentru concentrația medie anuală, se aplică următoarea procedură:

(i)

statele membre stabilesc, în fiecare caz, factorii de siguranță adecvați în funcție de natura și de calitatea datelor disponibile și de orientările de la punctul 3.3.1 din partea a II-a a „Documentului de orientare tehnică pentru Directiva 93/67/CEE a Comisiei referitoare la evaluarea riscurilor pentru substanțe notificate noi și pentru Regulamentul (CE) nr. 1488/94 al Comisiei privind evaluarea riscurilor prezentate de substanțele existente”, precum și factorii de securitate indicați în tabelul următor:

	Factor de siguranță
Cel puțin o valoare L(E)C50 acut pentru fiecare dintre cele trei niveluri trofice din setul de bază	1 000
O valoare NOEC cronică (fie pești, fie Daphnia sau un organism reprezentativ pentru apele saline)	100
Două valori NOEC cronice pentru specii reprezentând două niveluri trofice (pești și/sau Daphnia sau un organism reprezentativ pentru apele saline și/sau alge)	50
Valori NOEC cronice pentru cel puțin trei specii (în mod normal pești, Daphnia sau un organism reprezentativ pentru apele saline și alge) reprezentând trei niveluri trofice	10
Alte situații, inclusiv date de teren sau ecosisteme model care permit calcularea și aplicarea unor factori de securitate mai exacți.	Evaluare de la caz la caz

(ii)	dacă există date referitoare la persistență și bioacumulare, acestea sunt luate în considerare la determinarea valorii finale a standardului de calitate a mediului;

(iii)

standardul astfel determinat trebuie comparat cu toate probele din studiile de teren. Când apar anomalii, se revizuiește derivarea, pentru a permite calcularea unui factor de siguranță mai precis;

(iv)	standardul determinat este revizuit de alți specialiști și prezentat publicului pentru consultare, inclusiv pentru a permite calcularea unui factor de siguranță mai precis.

1.3. Monitorizarea stării ecologice și chimice a apelor de suprafață

Rețeaua de monitorizare a apelor de suprafață este stabilită în conformitate cu cerințele articolului 8. Rețeaua de monitorizare este astfel concepută încât să ofere o privire de ansamblu coerentă și completă asupra stării ecologice și chimice din fiecare district hidrografic și să permită clasificarea corpurilor de apă în cinci clase conforme definițiilor normative de la punctul 1.2. În planul de gestionare a districtului hidrografic, statele membre furnizează una sau mai multe hărți ale rețelei de monitorizare a apelor de suprafață.

Pe baza analizei caracteristicilor și a studierii impactului în conformitate cu articolul 5 și anexa II, statele membre întocmesc, pentru fiecare perioadă la care se referă planul de gestionare a districtului hidrografic, un program de control al monitorizării și un program de controale operaționale. În unele cazuri, există necesitatea ca statele membre să întocmească, de asemenea, programe de controale de investigare.

Statele membre monitorizează parametrii care indică starea fiecărui element calitativ pertinent. La selectarea parametrilor pentru elementele calitative biologice, statele membre identifică nivelul taxonomic adecvat pentru a obține un grad suficient de fiabilitate și de precizie, necesar pentru clasificarea elementelor calitative. Valorile estimative ale nivelurilor de fiabilitate și precizie ale rezultatelor obținute pe baza programelor de monitorizare sunt indicate în plan.

1.3.1. Conceperea controlului de monitorizare

Obiectiv

Statele membre întocmesc programe de control de monitorizare pentru a furniza informații în vederea:

—	completării și validării procedurii de studiere a impactului descrisă în anexa II;

—	conceperii eficiente și efective a viitoarelor programe de monitorizare;

—	evaluării modificărilor pe termen lung ale condițiile naturale și

—	evaluării modificărilor pe termen lung care rezultă dintr-o activitate antropică răspândită.

Rezultatele acestor controale sunt revizuite și utilizate, împreună cu procedura de studiere a impactului descrisă în anexa II, pentru a determina cerințele pentru programele de monitorizare din planurile de gestionare a bazinelor hidrografice actuale și viitoare.

Selectarea punctelor de control

Pentru a oferi o evaluare a stării generale a apelor de suprafață din fiecare zonă de captare sau sub-zonă de captare din bazinul hidrografic respectiv, se monitorizează un număr suficient de corpuri de apă de suprafață. La selectarea acestor corpuri, statele membre se asigură că, după caz, monitorizarea se efectuează în puncte unde:

—	rata debitului este reprezentativă pentru districtul hidrografic în ansamblu, inclusiv punctele de pe râurile mari în care zona de captare depășește 2 500 km2;

—	volumul de apă prezent este reprezentativ pentru districtul hidrografic, inclusiv în cazul lacurilor sau al rezervoarelor întinse;

—	corpuri de apă semnificative depășesc granița statului membru;

—	sunt identificate situri în conformitate cu Decizia 77/795/CEE privind schimbul de informații și

în alte situri necesare pentru a estima cantitatea de poluanți transferată peste granițele statului membru și care pătrunde în mediul maritim.

Selectarea elementelor calitative

Controlul de monitorizare este efectuat pentru fiecare sit de monitorizare pe o perioadă de un an, pe parcursul perioadei acoperite de planul de gestionare a districtului hidrografic pentru:

—	parametrii indicatori pentru toate elementele calitative biologice;

—	parametrii indicatori pentru toate elementele calitative hidromorfologice;

—	parametrii indicatori pentru toate elementele calitative fizico-chimice;

—	poluanții incluși pe lista de substanțe prioritare care sunt evacuați în bazinul sau sub-bazinul hidrografic și

—	alți poluanți evacuați în cantități semnificative în bazinul sau sub-bazinul hidrografic,

cu excepția cazului în care exercițiul anterior de control de monitorizare a demonstrat că respectivul corp de apă era într-o stare bună și că studierea impactului activității umane în conformitate cu anexa II nu indică în nici un fel modificarea impacturilor asupra corpului de apă. În aceste cazuri, controlul de supraveghere este efectuat o dată la fiecare trei planuri de gestionare a districtului hidrografic.

1.3.2. Conceperea controalelor operaționale

Controalele operaționale sunt întreprinse în vederea:

—	stabilirii stării acelor corpuri de apă identificate ca prezentând riscul de a nu-și îndeplini obiectivele de mediu și

—	a evaluării modificărilor suferite de starea corpurilor ca urmare a programului de măsuri.

Programul poate fi modificat pe perioada acoperită de planul de gestionare a districtului hidrografic pe baza informațiilor obținute în cadrul cerințelor din anexa II sau din prezenta anexă, în special pentru a permite o reducere a frecvenței controalelor atunci când un impact se dovedește a nu fi semnificativ sau când presiunea în cauză este înlăturată.

Selectarea siturilor de control

Controalele operaționale sunt efectuate pentru toate corpurile de apă care, fie pe baza unui studiu de impact efectuat în conformitate cu anexa II, fie pe baza unui control de monitorizare, sunt identificate ca prezentând riscul de a nu-și îndeplini obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4 și pentru acele corpuri de apă în care sunt evacuate substanțe incluse pe lista de substanțe prioritare. Pentru substanțele incluse pe lista de substanțe prioritare, punctele de control sunt selectate în conformitate cu dispozițiile legale care stabilesc standardul de calitate a mediului pentru substanțele în cauză. În toate celelalte cazuri, inclusiv pentru substanțe incluse pe lista de substanțe prioritare pentru care legislația nu oferă indicații specifice, punctele de control sunt selectate după cum urmează:

—

pentru corpurile amenințate de presiuni considerabile ale unor surse punctiforme, puncte de control în număr suficient pentru a evalua amploarea și impactul sursei punctiforme. Dacă un corp de apă este supus mai multor presiuni din surse punctiforme, punctele de control pot fi selectate în vederea evaluării amplorii și impactului acestor presiuni în ansamblu;

—

pentru corpurile amenințate de presiuni considerabile ale unor surse difuze, puncte de control în număr suficient, în cadrul unor corpuri de apă selectate, pentru a evalua amploarea și impactul sursei difuze. Corpurile sunt selectate astfel încât să fie reprezentative pentru riscurile relative de apariție a presiunii din sursele difuze și pentru riscurile relative de a nu obține o stare bună a apelor de suprafață;

—

pentru corpurile amenințate de presiuni considerabile ale unor surse hidromorfologice, puncte de control în număr suficient, în cadrul unor corpuri selectate, pentru a evalua amploarea și impactul presiunilor hidromorfologice. Selectarea corpurilor trebuie să ofere indicii despre impactul global al presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse toate corpurile de apă.

Selectarea elementelor calitative

Pentru a evalua amploarea presiunii la care sunt supuse corpurile de apă, statele membre controlează acele elemente calitative care permit identificarea presiunilor la care este supus corpul sau corpurile de apă respective. Pentru a evalua impactul acestor presiuni, statele membre controlează, după caz:

—	parametrii care permit identificarea elementului calitativ biologic sau a elementelor calitative biologice cel(e) mai sensibil(e) la presiunile la care sunt supuse corpurile de apă;

—	toate substanțele prioritare evacuate și alți poluanți evacuați în cantități semnificative;

—	parametrii care permit identificarea elementului calitativ hidromorfologic cel mai sensibil la presiunea identificată.

1.3.3. Conceperea controalelor de investigare

Obiectiv

Controalele de investigare sunt efectuate:

—	atunci când nu se cunoaște motivul depășirii parametrilor;

—	atunci când controlul de monitorizare arată că obiectivele menționate în articolul 4 pentru un corp de apă nu pot fi realizate și nu a fost încă stabilit un control operațional pentru a determina cauzele pentru care un corp de apă nu îndeplinește obiectivele de mediu sau

—	pentru a identifica amploarea și impactul poluărilor accidentale.

Aceste controale furnizează informațiile necesare pentru întocmirea unui program de măsuri în vederea realizării obiectivelor de mediu și de măsuri speciale de remediere a efectelor poluării accidentale.

1.3.4. Frecvența controalelor

Pe perioada controlului de monitorizare, se aplică parametrilor indicatori ai elementelor calitative fizico-chimice frecvențele de control menționate în continuare, cu excepția cazului când se justifică intervale mai mari pe baza cunoștințelor tehnice și a avizului experților. Pentru elementele calitative biologice sau hidromorfologice, controlul este efectuat cel puțin o dată pe durata perioadei controlului de monitorizare.

Pentru controalele operaționale, frecvența controalelor necesară pentru oricare dintre parametri este determinată de statele membre astfel încât să ofere date suficiente pentru o evaluare sigură a stării elementului calitativ relevant. Cu titlu orientativ, controalele trebuie efectuate la intervale care să nu depășească perioadele indicate în tabelul de mai jos, cu excepția cazului când se justifică intervale mai mari pe baza cunoștințelor tehnice și a avizului experților.

Frecvențele sunt alese astfel încât să se obțină un nivel de fiabilitate și de precizie acceptabil. Evaluarea fiabilității și preciziei atinse de sistemul de control utilizat este indicată în planul de gestionare a districtului hidrografic.

Sunt alese frecvențe de control care să aibă în vedere variabilitatea parametrilor care rezultă din condițiile naturale și antropice. Momentele la care se efectuează controalele sunt stabilite astfel încât să minimizeze impactul variațiilor sezoniere asupra rezultatelor și astfel să se asigure că rezultatele reflectă modificările apărute în corpul de apă ca urmare a variației presiunilor antropice. Pentru realizarea acestui obiectiv, acolo unde este cazul, se efectuează controale suplimentare în diferite anotimpuri ale aceluiași an.

Element calitativ	Râuri	Lacuri	Ape de tranziție	Ape de coastă
Biologic
Fitoplancton	6 luni	6 luni	6 luni	6 luni
Altă floră acvatică	3 ani	3 ani	3 ani	3 ani
Macronevertebrate	3 ani	3 ani	3 ani	3 ani
Pești	3 ani	3 ani	3 ani
Hidromorfologic
Continuitate	6 ani
Hidrologie	continuu	1 lună
Morfologie	6 ani	6 ani	6 ani	6 ani
Fizico-chimic
Condiții termice	3 luni	3 luni	3 luni	3 luni
Oxigenare	3 luni	3 luni	3 luni	3 luni
Salinitate	3 luni	3 luni	3 luni
Nutrienți	3 luni	3 luni	3 luni	3 luni
Acidifiere	3 luni	3 luni
Alți poluanți	3 luni	3 luni	3 luni	3 luni
Substanțe prioritare	1 lună	1 lună	1 lună	1 lună

1.3.5. Controale suplimentare pentru zonele protejate

Programele de control prevăzute anterior sunt completate în vederea îndeplinirii următoarelor cerințe:

Puncte de captare a apei potabile

Corpurile de apă de suprafață definite în temeiul articolului 7 (captarea apei potabile), care furnizează o medie zilnică mai mare de 100 m3 sunt desemnate ca puncte de control și fac obiectul controalelor suplimentare necesare pentru a îndeplini cerințele articolului respectiv. Controalele efectuate asupra acestor corpuri se referă la toate substanțele prioritare evacuate și restul substanțelor evacuate în cantități semnificative care ar putea afecta starea corpului de apă și care sunt controlate în temeiul dispozițiilor directivei privind apa potabilă. Controalele sunt efectuate cu următoarea frecvență:

Populația deservită	Frecvență
< 10 000	de 4 ori pe an
10 000-30 000	de 8 ori pe an
> 30 000	de 12 ori pe an

Zone de habitat și zone de protejare a speciilor

Corpurile de apă care formează aceste zone sunt incluse în programul de controale operaționale menționat anterior, dacă, pe baza evaluării impactului și a controlului de monitorizare, acestea sunt identificate ca prezentând riscul de a nu îndeplini obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4. Controalele au rolul de a evalua amploarea și impactul tuturor presiunilor semnificative relevante la care sunt supuse aceste corpuri și, acolo unde este cazul, de a evalua modificările care apar în starea acestor corpuri ca urmare a programului de măsuri. Controalele continuă până când zonele se conformează cerințelor referitoare la apă ale legislației pe baza căreia sunt desemnate și îndeplinesc obiectivele prevăzute la articolul 4.

1.3.6. Standarde pentru controlul elementelor calitative

Metodele utilizate pentru controlul parametrilor tip sunt în conformitate cu standardele internaționale enumerate mai jos sau cu alte standarde naționale sau internaționale care asigură furnizarea de date echivalente în ceea ce privește calitatea științifică și comparabilitatea.

Eșantionarea macronevertebratelor

ISO 5667-3:1995	Calitatea apei – Eșantionare - Partea a 3-a: Îndrumări pentru conservarea și manevrarea probelor
EN 27828:1994	Calitatea apei – Metode de eșantionare biologică: Îndrumări pentru eșantionarea manuală a macronevertebratelor bentonice
EN 28265:1994	Calitatea apei – Metode de eșantionare biologică: Îndrumări pentru proiectarea și utilizarea instrumentelor pentru eșantionare cantitativă a macronevertebratelor bentonice pe substraturi pietroase în ape puțin adânci
EN ISO 9391:1995	Calitatea apei – Eșantionarea macronevertebratelor în ape adânci: Îndrumări pentru utilizarea instrumentelor de eșantionare a colonizării, cantitativă și calitativă
EN ISO 8689-1:1999	Clasificarea biologică a râurilor - Partea I: Îndrumări pentru interpretarea datelor calitative biologice din monitorizarea macronevertebratelor bentonice în apele curgătoare
EN ISO 8689-2:1999	Clasificarea biologică a râurilor - Partea II: Îndrumări pentru prezentarea datelor calitative biologice din monitorizarea macronevertebratelor bentonice în apele curgătoare

Eșantionarea vegetației macrofite

Standarde CEN/ISO relevante, dacă există.

Eșantionarea peștilor

Standarde CEN/ISO relevante, dacă există.

Eșantionarea diatomeei

Standarde CEN/ISO relevante, dacă există.

Standarde pentru parametrii fizico-chimici

Oricare standarde CEN/ISO relevante.

Standarde pentru parametrii hidromorfologici

Oricare standarde CEN/ISO relevante.

1.4. Clasificarea și prezentarea stărilor ecologice

1.4.1. Comparabilitatea rezultatelor monitorizării biologice

(i)

Statele membre stabilesc sisteme de control pentru a estima valorile elementelor calitative biologice specificate pentru fiecare categorie de apă de suprafață sau pentru corpurile de apă de suprafață artificiale și puternic modificate. La aplicarea procedurii prezentate în continuare corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate, trimiterile la starea ecologică trebuie interpretate ca trimiteri la potențialul ecologic. Aceste sisteme pot utiliza anumite specii sau grupuri de specii reprezentative pentru elementul calitativ în ansamblu.

(ii)

Pentru a asigura comparabilitatea sistemelor de control, rezultatele sistemelor utilizate de fiecare stat membru se exprimă ca indici de calitate ecologice în scopul clasificării stării ecologice. Acești indici reprezintă relația dintre valorile parametrilor biologici înregistrați pentru un anumit corp de apă de suprafață și valorile acestor parametri în condițiile de referință aplicabile corpului respectiv. Indicele este exprimat ca valoare numerică între zero și unu, starea ecologică foarte bună fiind reprezentată de valorile apropiate de unu, iar starea ecologică deteriorată de valorile apropiate de zero.

(iii)

Fiecare stat divide scala indicilor de calitate ecologică din propriul sistem de control, pentru fiecare categorie de ape de suprafață, în cinci clase variind de la o stare ecologică foarte bună la o stare deteriorată, în conformitate cu punctul 1.2, alocând o valoare numerică fiecărei delimitări dintre clase. Valoarea delimitării între clasele de stare ecologică „foarte bună” și „bună”, precum și valoarea delimitării între clasele de stare ecologică „bună” și „medie” sunt stabilite prin exercițiul de intercalibrare descris mai jos.

(iv)	Comisia facilitează exercițiul de intercalibrare pentru a asigura stabilirea coerentă a delimitărilor între clase în conformitate cu definițiile normative de la punctul 1.2 și pentru a asigura comparabilitatea între statele membre.

(v)

În cadrul acestui exercițiu, Comisia facilitează schimbul de informații între statele membre care duce la identificarea unei serii de situri în fiecare ecoregiune de pe teritoriul Comunității; aceste situri formează o rețea de intercalibrare. Rețeaua cuprinde siturile selectate dintr-o serie de tipuri de corpuri de apă de suprafață prezente în fiecare ecoregiune. Pentru fiecare tip de corp de apă de suprafață selectat, rețeaua cuprinde cel puțin două situri corespunzând limitei dintre definițiile normative ale stării „foarte bună” și „bună” și cel puțin două situri corespunzând limitei dintre definițiile normative ale stării „bună” și „medie”. Siturile sunt selectate cu avizul experților, pe baza unor inspecții mixte și a oricăror informații disponibile.

(vi)

Fiecare sistem de control al unui stat membru se aplică acelor situri din rețeaua de intercalibrare care se află în ecoregiune și care, în același timp, aparțin tipului de corpuri de apă de suprafață pentru care sistemul se aplică în conformitate cu cerințele prezentei directive. Rezultatele acestei aplicări sunt utilizate pentru a stabili valorile numerice pentru delimitările între clase în fiecare sistem de control al unui stat membru.

(vii)

În termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, Comisia elaborează un proiect de registru al siturilor pentru a forma rețeaua de intercalibrare care poate fi adaptată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21. Registrul final al siturilor este publicat de Comisie în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(viii)

Comisia și statele membre încheie exercițiul de intercalibrare în termen de 18 luni de la data publicării registrului final.

(ix)	Rezultatele exercițiului de intercalibrare și valorile stabilite pentru clasificările sistemului de control al statelor membre sunt publicate de Comisie în termen de șase luni de la încheierea exercițiului de intercalibrare.

1.4.2. Prezentarea rezultatelor controalelor și clasificarea stărilor ecologice și a potențialului ecologic

(i)

Pentru categoriile de ape de suprafață, clasificarea stării ecologice a corpurilor de apă este reprezentată de cea mai mică valoare a rezultatelor controalelor biologice și fizico-chimice pentru elementele calitative relevante clasificate în conformitate cu prima coloană a tabelului de mai jos. Statele membre furnizează o hartă pentru fiecare district hidrografic, ilustrând clasificarea stării ecologice pentru fiecare corp de apă, cu ajutorul culorilor indicate în a doua coloană a tabelului de mai jos, pentru a reflecta clasificarea stării ecologice a corpului de apă:

Clasificarea stării ecologice	Cod culoare
Foarte bună	Albastru
Bună	Verde
Medie	Galben
Mediocră	Portocaliu
Deteriorată	Roșu

(ii)

Pentru corpurile de apă artificiale și puternic modificate, clasificarea stării ecologice pentru corpul de apă respectiv este reprezentată de cea mai mică valoare a rezultatelor controalelor biologice și fizico-chimice pentru elementele calitative relevante clasificate în conformitate cu prima coloană a tabelului de mai jos. Statele membre furnizează o hartă pentru fiecare district hidrografic, ilustrând clasificarea stării ecologice pentru fiecare corp de apă, cu ajutorul culorilor indicate în a doua coloană a tabelului de mai jos, pentru corpurile de apă artificiale, și a culorilor indicate în a treia coloană a tabelului de mai jos, pentru corpurile de apă puternic modificate:

Clasificarea potențialului ecologic	Cod culoare
Clasificarea potențialului ecologic	Corpuri de apă artificiale	Corpuri de apă puternic modificate
Bun și superior	Fâșii egale de culoare verde și gri deschis	Fâșii egale de culoare verde și gri închis
Mediu	Fâșii egale de culoare galbenă și gri deschis	Fâșii egale de culoare galbenă și gri închis
Mediocru	Fâșii egale de culoare portocalie și gri deschis	Fâșii egale de culoare portocalie și gri închis
Slab	Fâșii egale de culoare roșie și gri deschis	Fâșii egale de culoare roșie și gri închis

(iii)

Statele membre indică, printr-un punct negru pe hartă, și acele corpuri de apă în cazul cărora imposibilitatea de a obține o stare bună sau un potențial ecologic bun se datorează nerespectării unuia sau mai multor standarde de calitate care au fost stabilite pentru corpul de apă respectiv cu privire la anumiți poluanți sintetici și nesintetici specifici (în conformitate cu regimul de conformitate stabilit de statul membru).

1.4.3. Prezentarea rezultatelor controalelor și clasificarea stării chimice

Dacă un corp de apă respectă toate standardele de calitate a mediului stabilite în anexa IX articolul 16 și în alte dispoziții legale comunitare de stabilire a unor standarde de calitate a mediului, corpul respectiv este înregistrat ca având o stare chimică bună. În caz contrar, corpul respectiv este înregistrat ca nereușind să atingă o stare chimică bună.

Statele membre furnizează o hartă pentru fiecare district hidrografic, ilustrând starea chimică pentru fiecare corp de apă, cu ajutorul culorilor indicate în a doua coloană a tabelului de mai jos, pentru a reflecta clasificarea stării chimice a corpului de apă:

Clasificarea stării chimice	Cod culoare
Bună	Albastru
Deteriorată	Roșu

2 APE SUBTERANE

2.1. Starea cantitativă a apelor subterane

2.1.1. Parametri pentru clasificarea stării cantitative a apelor subterane

Regimul nivelului de apă subterană

2.1.2. Definiția stării cantitative bune

Elemente

Stare bună

Nivelul apei subterane

Nivelul apei subterane în corpul de apă subterană este astfel încât rata anuală medie de captare pe termen lung să nu depășească resursele de apă subterană disponibile.

În consecință, nivelul apei subterane nu este supus modificărilor antropice rezultate, de exemplu, din:

—	imposibilitatea de a realiza obiectivele de mediu stabilite în articolul 4 pentru apele de suprafață asociate;

—	orice deteriorare semnificativă a stării acestor ape;

—	orice deteriorare semnificativă a ecosistemelor terestre care depind direct de corpul de apă subterană

și modificări ale direcției de curgere rezultate din modificările de nivel pot apărea temporar sau continuu într-o zonă limitată ca întindere, dar aceste schimbări nu duc la pătrunderea apei sărate sau a altor intruziuni și nu indică o tendință indusă antropic, bine determinată și durabilă, în direcția de curgere, care să ducă la apariția unor astfel de intruziuni.

2.2. Monitorizarea stării cantitative a apelor subterane

2.2.1. Rețeaua de monitorizare a nivelului apelor subterane

Rețeaua de monitorizare a apelor subterane este realizată în conformitate cu cerințele articolelor 7 și 8. Rețeaua de monitorizare trebuie concepută astfel încât să ofere o estimare fiabilă a stării cantitative a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă subterane, inclusiv evaluarea resurselor de apă subterană disponibile. În planul de gestionare a districtului hidrografic, statele membre includ una sau mai multe hărți indicând rețeaua de monitorizare a apei subterane.

2.2.2. Densitatea punctelor de control

Rețeaua include suficiente puncte de monitorizare reprezentative pentru a evalua nivelul apei în fiecare corp sau grup de corpuri de ape subterane, luând în considerare variațiile de realimentare pe termen scurt și lung, în special:

—	pentru corpurile de apă subterană identificate ca prezentând riscul de a nu atinge obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4, asigură o densitate suficientă a punctelor de monitorizare pentru a evalua impactul captărilor și al evacuărilor la nivelul apei subterane;

—	pentru corpurile de apă subterană în care apa subterană traversează granița unui stat membru, asigură suficiente puncte de monitorizare pentru a evalua direcția și debitul apei subterane la traversarea graniței statului membru respectiv.

2.2.3. Frecvența monitorizării

Observațiile se efectuează cu o frecvență suficientă pentru a permite evaluarea stării cantitative a fiecărui corp sau grup de corpuri de ape subterane, luând în considerare variațiile de realimentare pe termen scurt și lung, în special:

—	pentru corpurile de apă subterană identificate ca prezentând riscul de a nu atinge obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4, asigură o frecvență suficientă a punctelor de monitorizare pentru a evalua impactul captărilor și al evacuărilor la nivelul apei subterane;

—	pentru corpurile de apă subterană în care apa subterană traversează granița unui stat membru, asigură suficiente puncte de monitorizare pentru a evalua direcția și debitul apei subterane la traversarea graniței statului membru respectiv.

2.2.4. Interpretarea și prezentarea stării cantitative a apelor subterane

Rezultatele obținute din rețeaua de monitorizare pentru un corp sau un grup de corpuri de ape subterane sunt utilizate pentru a evalua starea cantitativă a corpului sau grupului de corpuri respective. Sub rezerva punctului 2.5, statele membre furnizează o hartă cu evaluarea respectivă a stării cantitative a corpului de apă subterană, indicată prin culorile următoare:

bună	:	verde
deteriorată	:	roșu

2.3. Starea chimică a apelor subterane

2.3.1. Parametri pentru examinarea stării chimice a apelor subterane

Conductivitate

Concentrația poluanților

2.3.2. Definirea stării chimice bune a apelor subterane

Elemente

Stare bună

În general

Compoziția chimică a corpului de apă subterană este astfel încât concentrațiile poluanților:

—	conform specificațiilor de mai jos, nu indică efecte ale unor intruziuni saline sau ale altor intruziuni;

—	nu depășesc standardele de calitate aplicabile în temeiul altor dispoziții legale comunitare aplicabile în conformitate cu articolul 17;

—

nu duc la nerealizarea obiectivelor de mediu prevăzute în temeiul articolului 4 pentru apele de suprafață asociate sau la diminuarea semnificativă a calității ecologice sau chimice a corpurilor respective și nici la deteriorarea semnificativă a ecosistemelor terestre care depind direct de corpul de apă subterană.

Conductivitate

Modificările de conductivitate nu indică intruziuni saline sau de alt tip în corpul de apă subterană.

2.4. Monitorizarea stării chimice a apelor subterane

2.4.1. Rețeaua de monitorizare a apelor subterane

Rețeaua de monitorizare a apelor subterane este realizată în conformitate cu cerințele articolelor 7 și 8. Rețeaua de monitorizare trebuie concepută astfel încât să ofere o imagine coerentă și globală asupra stării chimice a apelor subterane din fiecare district hidrografic și să permită detectarea prezenței tendințelor ascendente pe termen lung ale poluării induse antropic.

Pe baza caracterizării și a evaluării impactului efectuate în conformitate cu articolul 5 și anexa II, pentru fiecare perioadă la care se referă un plan de gestionare a districtului hidrografic, statele membre întocmesc un program de control de monitorizare. Rezultatele acestui program sunt utilizate pentru întocmirea unui program de controale operaționale, aplicabil pe perioada rămasă din plan.

Evaluarea nivelului de fiabilitate și de precizie a rezultatelor obținute pe baza programelor de control este indicată în plan.

2.4.2. Controlul de monitorizare

Obiectiv

Controlul de monitorizare este efectuat în vederea:

—	completării și validării procedurii studiului de impact;

—	furnizării de informații care să fie utilizate la evaluarea tendințelor pe termen lung, atât ca rezultat al modificării condițiile naturale, cât și ca urmare a activității antropice.

Selectarea punctelor de control

Trebuie ales un număr suficient de puncte de control pentru fiecare din categoriile următoare:

—	corpurile identificate ca prezentând un grad de risc ca urmare a exercițiului de caracterizare întreprins în conformitate cu anexa II;

—	corpurile care traversează granița unui stat membru.

Selectarea parametrilor

Următorii parametri esențiali sunt controlați în toate corpurile de apă subterane selectate:

—	conținutul în oxigen;

—	valoarea pH-ului;

—	conductivitatea;

—

nitrați;

—

amoniu.

În cazul corpurilor care sunt identificate în conformitate cu anexa II ca prezentând un risc semnificativ de a nu atinge o stare bună, se controlează și acei parametri care indică impactul acestor presiuni.

În cazul corpurilor transfrontaliere, se controlează acei parametri care sunt relevanți pentru protecția tuturor utilizărilor posibile ale cursului de apă subterană.

2.4.3. Controale operaționale

Obiectiv

Se efectuează controale operaționale în perioadele dintre programele de control de monitorizare în vederea:

—	stabilirii stării chimice a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă subterană identificate ca prezentând un grad de risc;

—	stabilirii prezenței oricărei tendințe ascendente pe termen lung induse antropic ale concentrației oricărui poluant.

Selectarea punctelor de control

Se efectuează controale operaționale pentru toate corpurile sau grupurile de corpuri de apă subterană care, pe baza studiului de impact efectuat în conformitate cu anexa II și a unui control de monitorizare, sunt identificate ca prezentând riscul de a nu atinge obiectivele prevăzute la articolul 4. Selectarea punctelor de control trebuie să reflecte, de asemenea, evaluarea măsurii în care datele obținute de la punctul de control respectiv sunt reprezentative pentru calitatea corpului sau corpurilor de apă subterană în cauză.

Frecvența controalelor

Controalele operaționale se efectuează în perioadele dintre programele de control de monitorizare, cu o frecvență suficientă pentru a detecta impactul presiunilor în cauză, dar cel puțin o dată pe an.

2.4.4. Identificarea tendințelor poluanților

Statele membre utilizează datele obținute prin monitorizare și controale operaționale pentru a identifica tendințele ascendente pe termen lung induse antropic ale concentrațiilor poluanților, precum și inversarea acestor tendințe. Se stabilește anul sau perioada de bază începând cu care se calculează identificarea tendinței. Calcularea tendințelor se face pentru un corp de apă sau, după caz, pentru un grup de corpuri de apă subterană. Inversarea unei tendințe trebuie demonstrată statistic, declarându-se și nivelul de fiabilitate asociat cu identificarea respectivă.

2.4.5. Interpretarea și prezentarea stării chimice a apelor subterane

Pentru evaluarea stării, rezultatele obținute din punctele individuale de monitorizare dintr-un corp de apă subterană sunt totalizate pentru corp ca întreg. Fără a aduce atingere directivelor în cauză, pentru a obține o stare bună a unui corp de apă subterană, trebuie, pentru acei parametri chimici pentru care legislația comunitară prevede standarde de calitate a mediului:

—	să se calculeze valoarea medie a rezultatelor monitorizării în fiecare punct din corpul sau grupul de corpuri de apă subterană și

—	în conformitate cu articolul 17, aceste valori medii să fie utilizate pentru a demonstra conformitatea cu o stare chimică bună a apelor subterane.

Sub rezerva punctului 2.5, statele membre furnizează o hartă care indică starea chimică a apelor subterane, indicată prin următoarele culori:

bună	:	verde
mediocră	:	roșu

Statele membre indică, de asemenea, printr-un punct negru pe hartă, acele corpuri de apă care sunt supuse unei tendințe ascendente durabile și bine definite a concentrației oricărui poluant care rezultă ca urmare a activității umane. Inversarea acestor tendințe este indicată printr-un punct albastru pe hartă.

Aceste hărți sunt incluse în planul de gestionare a districtului hidrografic.

2.5. Prezentarea stării apelor subterane

În planul de gestionare a districtului hidrografic, statele membre prevăd o hartă care să indice, pentru fiecare corp sau grup de corpuri de apă subterană, starea cantitativă și starea chimică a corpului sau grupului de corpuri în cauză, cu ajutorul culorilor, în conformitate cu cerințele stabilite la punctele 2.2.4 și 2.4.5. Statele membre pot alege să nu includă hărți separate pentru punctul 2.2.4 și 2.4.5., în acest caz indicând pe harta cerută la prezentul punct, în conformitate cu cerințele stabilite la punctul 2.4.5, acele corpuri care sunt supuse unei tendințe ascendente durabile și bine definite a concentrației oricărui poluant sau orice inversare a unei astfel de tendințe.

(1) Se utilizează următoarele abrevieri: nf = nivel de fond, SEC = standard ecologic de calitate.

(2) Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentrațiilor poluanților sub nivelurile de fond: (SEC>nf).

(3) Se utilizează următoarele abrevieri: nf = nivel de fond, SEC = standarde ecologice de calitate.

(4) Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentrațiilor poluanților sub nivelurile de fond: (SEC>nf).

(5) Se utilizează următoarele abrevieri: nf = nivel de fond, SEC = standarde ecologice de calitate.

(6) Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentrațiilor poluanților sub nivelurile de fond: (SEC>nf).

(7) Se utilizează următoarele abrevieri: nf = nivel de fond, SEC = standarde ecologice de calitate.

(8) Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentrațiilor poluanților sub nivelurile de fond: (SEC>nf).

(9) Aplicarea standardelor care derivă din acest protocol nu necesită reducerea concentrațiilor poluanților sub nivelurile de fond: (SEC>nf).

ANEXA VI

LISTA MĂSURILOR CE TREBUIE INCLUSE ÎN PROGRAMELE DE MĂSURI

PARTEA A

Măsurile impuse în aplicarea următoarelor directive:

(i)	Directiva 76/160/CEE referitoare la apele de îmbăiere;

(ii)	Directiva 79/409/CEE (1) referitoare la păsările sălbatice;

(iii)

Directiva 80/778/CEE referitoare la apele potabile, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/83/CE;

(iv)	Directiva 96/82/CE (2) referitoare la riscurile de accidente majore („Seveso”);

(v)	Directiva 85/337/CEE (3) referitoare la evaluarea impactului asupra mediului;

(vi)	Directiva 86/278/CEE (4) referitoare la nămolurile de epurare;

(vii)

Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale;

(viii)

Directiva 91/414/CEE referitoare la produsele fitofarmaceutice;

(ix)	Directiva 91/676/CEE referitoare la nitrați;

(x)	Directiva 92/43/CEE (5) referitoare la habitate;

(xi)	Directiva 96/61/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării.

PARTEA B

Următoarea listă neexhaustivă enumeră măsurile suplimentare pe care statele membre le pot include, pentru fiecare district hidrografic, în programul de măsuri prevăzut la articolul 11 alineatul (4):

(i)	instrumente legislative;

(ii)	instrumente administrative;

(iii)

instrumente economice sau fiscale;

(iv)	acorduri de mediu negociate;

(v)	valori limită de emisie;

(vi)	coduri de bune practici;

(vii)

recrearea și refacerea zonelor umede;

(viii)

controale ale captărilor;

(ix)	măsuri de gestionare a cererii, între altele, promovarea unei producții agricole adaptate, cum ar fi recoltele care necesită un volum scăzut de apă în zonele afectate de secetă;

(x)	măsuri privind eficacitatea și reciclarea, între altele, promovarea tehnologiilor care promovează o utilizare eficientă a apei în industrie, precum și a unor tehnici de irigare cu economie de apă;

(xi)	proiecte de construcție;

(xii)

uzine de desalinizare;

(xiii)

proiecte de refacere;

(xiv)

realimentarea artificială a acviferelor;

(xv)	proiecte educaționale;

(xvi)

proiecte de cercetare, dezvoltare și demonstrative;

(xvii)

alte măsuri pertinente.

(1) JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

(2) JO L 10, 14.1.1997, p. 13.

(3) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE (JO L 73, 14.3.1997, p. 5).

(4) JO L 181, 8.7.1986, p. 6.

(5) JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

ANEXA VII

PLAN DE GESTIONARE A DISTRICTULUI HIDROGRAFIC

Planurile de gestionare a districtului hidrografic includ următoarele elemente:

O descriere generală a caracteristicilor districtului hidrografic, impuse de dispozițiile articolului 5 și ale anexei II, incluzând:

1.1. pentru apele de suprafață:

—	o hartă indicând situarea și limitele corpurilor de apă;

—	o hartă indicând ecoregiunile și tipurile de corpuri de apă de suprafață din cadrul districtului hidrografic;

—	identificarea condițiilor de referință pentru tipurile de apă de suprafață;

1.2. pentru apele subterane:

—	o hartă indicând situarea și limitele corpurilor de apă.

2. O scurtă prezentare a presiunilor importante și a impactului activității umane asupra stării apelor de suprafață și a apelor subterane, inclusiv:

—	o estimare a poluării din surse punctiforme;

—	o estimare a poluării din surse difuze, inclusiv o scurtă prezentare a utilizării solurilor;

—	o estimare a presiunilor asupra stării cantitative a apelor, inclusiv a captărilor;

—	o analiză a altor impacturi ale activității umane asupra stării apelor.

3. Identificarea și reprezentarea cartografică a zonelor protejate prevăzute la articolul 6 și în anexa IV.

O hartă a rețelelor de monitorizare realizate în sensul articolului 8 și al anexei V, precum și o reprezentare cartografică a rezultatelor programelor de monitorizare puse în aplicare în temeiul dispozițiilor menționate anterior cu privire la starea:

4.1. apelor de suprafață (stare ecologică și stare chimică);

4.2. apelor subterane (stare chimică și stare cantitativă);

4.3. zonelor protejate;

5. O listă a obiectivelor de mediu stabilite în temeiul articolului 4 pentru apele de suprafață, apele subterane și zonele protejate, inclusiv, în special, identificarea situațiilor în care s-a recurs la articolul 4 alineatele (4), (5), (6) și (7) și informațiile asociate impuse de articolul respectiv.

6. O scurtă prezentare a analizei economice a utilizării apei, impusă de articolul 5 și de anexa III.

O scurtă prezentare a programului sau a programelor de măsuri adoptate în temeiul articolului 11, inclusiv a modalităților de realizare a obiectivelor stabilite în temeiul articolului 4:

7.1. o scurtă prezentare a măsurilor impuse pentru punerea în aplicare a legislației comunitare cu privire la protecția apei;

7.2. un raport privind demersurile și măsurile practice întreprinse în aplicarea principiului recuperării costurilor utilizării apei în conformitate cu articolul 9;

7.3. o scurtă prezentare a măsurilor luate pentru a îndeplini cerințele articolului 7;

7.4. o scurtă prezentare a controalelor captării și îndiguirii apelor, inclusiv o trimitere la registrele și identificările cazurilor în care s-au acordat derogări în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (e);

7.5. o scurtă prezentare a controalelor adoptate pentru evacuările din surse punctiforme și pentru alte activități cu impact asupra stării apelor în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (3) literele (g) și (i);

7.6. o identificare a cazurilor în care evacuările directe în apele subterane au fost autorizate în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (3) litera (j);

7.7. o scurtă prezentare a măsurilor luate în conformitate cu articolul 16 cu privire la substanțele prioritare;

7.8. o scurtă prezentare a măsurilor luate pentru a preveni sau a reduce impactul poluărilor accidentale;

7.9. o scurtă prezentare a măsurilor luate în temeiul articolului 11 alineatul (5) pentru corpurile de apă pentru care există probabilitatea să nu atingă obiectivele stabilite în articolul 4;

7.10. detalii privind măsurile suplimentare considerate necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu stabilite;

7.11. detalii privind măsurile luate pentru a evita intensificarea poluării apelor maritime în conformitate cu articolul 11 alineatul (6);

8. Un registru al celorlalte programe și planuri de gestionare mai detaliate adoptate pentru districtul hidrografic cu privire la sub-districte (sub-bazine), sectoare, probleme sau tipuri de apă speciale, precum și un rezumat al conținutului acestora.

9. O scurtă prezentare a măsurilor luate pentru informarea și consultarea publicului, a rezultatelor acestora și a modificărilor aduse în consecință planului.

10. O listă a autorităților competente în conformitate cu anexa I.

1 (1) Punctele de contact și procedurile pentru obținerea documentației de fond și a informațiilor menționate în articolul 14 alineatul (1), în special detalii cu privire la măsurile de control adoptate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) literele (g) și (i) și datele reale de control colectate în conformitate cu articolul 8 și cu anexa V.

Prima actualizare a planului de gestionare a bazinului, precum și actualizările ulterioare trebuie să includă și:

1. o scurtă prezentare a oricărei modificări sau actualizări apărute după data publicării versiunii anterioare a planului, inclusiv o scurtă prezentare a revizuirilor care trebuie efectuate în temeiul articolului 4 alineatele (4), (5), (6) și (7);

2. o evaluare a progreselor înregistrate în realizarea obiectivelor de mediu, inclusiv o reprezentare cartografică a rezultatelor monitorizării pentru perioada planului anterior, însoțită de explicații pentru orice obiectiv de mediu care nu au fost atins;

3. o scurtă prezentare motivată a oricărei măsuri prevăzute într-o versiune anterioară a planului, care nu a fost în final pusă în aplicare;

4. o scurtă prezentare a oricărei măsuri tranzitorii adoptate în aplicarea articolului 11 alineatul (5) de la data publicării versiunii anterioare a planului.

ANEXA VIII

LISTA ORIENTATIVĂ A PRINCIPALILOR POLUANȚI

1.	Compuși organohalogenați și substanțe care pot forma compuși de acest tip în mediul acvatic.

2.	Compuși organofosforici.

3.	Compuși organostanici.

4.	Substanțe și preparate sau compușii de descompunere ai acestora, pentru care s-a demonstrat caracterul cancerigen sau mutagen sau proprietățile care pot afecta funcțiile steroidogene, tiroidiene, de reproducere sau alte funcții de tip endocrin în sau prin intermediul mediului acvatic.

5.	Hidrocarburi persistente și substanțe organice toxice persistente și bioacumulabile.

Cianuri.

7.	Metale și compușii acestora.

8.	Arsenul și compușii acestuia.

9.	Biocide și produse fitofarmaceutice.

10.	Materii în suspensie.

11.	Substanțe care contribuie la eutrofizare (în special nitrații și fosfații).

12.	Substanțe care au o influență negativă asupra condițiilor de oxigenare (și pot fi măsurate utilizând parametri cum ar fi CBO, CCO etc.).

ANEXA IX

VALORI LIMITĂ DE EMISIE ȘI STANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI

„Valorile limită” și „obiectivele de calitate” stabilite în cadrul directivelor adoptate pe baza directivei referitoare la substanțele periculoase (76/464/CEE) sunt considerate valori limită de emisie standarde de calitate a mediului în sensul prezentei directive. Aceste valori și obiective sunt stabilite în următoarele directive:

(i)	directiva referitoare la evacuările de mercur (82/176/CEE) (1);

(ii)	directiva referitoare la evacuările de cadmiu (83/513/CEE) (2);

(iii)

directiva referitoare la mercur (84/156/CEE) (3);

(iv)	directiva referitoare la evacuările de hexaclorciclohexan (84/491/CEE) (4) și

(v)	directiva referitoare la evacuările de substanțe periculoase (86/280/CEE) (5).

(1) JO L 81, 27.3.1982, p. 29.

(2) JO L 291, 24.10.1983, p. 1.

(3) JO L 74, 17.3.1984, p. 49.

(4) JO L 274, 17.10.1984, p. 11.

(5) JO L 181, 4.7.1986, p. 16.

ANEXA X

SUBSTANȚE PRIORITARE

ANEXA XI

HARTA A

Sistemul A: Ecoregiuni pentru râuri și lacuri

(1)	Regiunea iberico-macaroneziană

(2)	Munții Pirinei

(3)	Italia, Corsica și Malta

(4)	Munții Alpi

(5)	Balcanii vestici dinarici

(6)	Balcanii vestici eleni

(7)	Balcanii estici

(8)	Podișurile vestice

(9)	Podișurile centrale

(10)	Munții Carpați

(11)	Pusta ungară

(12)	Regiunea pontică

(13)	Câmpiile vestice

(14)	Câmpiile centrale

(15)	Regiunea baltică

(16)	Câmpiile estice

(17)	Irlanda și Irlanda de Nord

(18)	Regatul Unit

(19)

Islanda

(20)	Regiunile înalte boreale

(21)

Tundra

(22)	Scutul fino-scandinav

(23)

Taigaua

(24)	Munții Caucaz

(25)	Depresiunea Caspică

HARTA B

Sistemul A: Ecoregiuni pentru apele de tranziție și apele de coastă

NOTA COMISIEI

Comisia, în raportul său conform articolului 17 alineatul (3), cu ajutorul statelor membre, va include un studiu cost-profit.

15/Volumul 06

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

265

32000D2850

L 332/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA NR. 2850/2000/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 20 decembrie 2000

de stabilire a unui cadru comunitar de cooperare în domeniul poluării marine accidentale sau deliberate

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 11 octombrie 2000,

întrucât:

(1)	Acțiunea comunitară inițiată din 1978 în domeniul poluării marine accidentale a permis instituirea progresivă a unei cooperări între statele membre în cadrul unui program de acțiune comunitar; rezoluția și deciziile adoptate din 1978 (4) constituie baza acestei cooperări.

(2)	Mai multe acorduri regionale privind poluarea marină accidentală, astfel cum este Acordul de cooperare de la Bonn, facilitează deja asistența reciprocă și cooperarea între statele membre în acest domeniu.

(3)	Convențiile și acordurile internaționale aplicabile mărilor și zonelor maritime europene, cum ar fi Convenția OSPAR, Convenția de la Barcelona sau Convenția de la Helsinki, trebuie luate în considerare.

(4)

Sistemul comunitar de informare a permis punerea la dispoziția statelor membre a datelor necesare pentru controlul și reducerea poluării cauzate de deversarea în mare a unor cantități mari de hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare; sistemul de informare va fi simplificat prin utilizarea unui sistem modern de prelucrare automată a datelor.

(5)	Este necesar să se instituie un regim de schimb rapid și eficient de informații.

(6)	Task force-ul comunitar și celelalte acțiuni desfășurate în cadrul programului de acțiune comunitar au furnizat asistență tehnică autorităților operaționale în timpul unor accidente de poluare marină și au favorizat cooperarea și pregătirea în vederea unor intervenții eficiente în caz de accident.

(7)

Programul comunitar de politică și acțiune pentru mediu și dezvoltare durabilă și care respectă mediul (5), prezentat de Comisie, prevede că situațiile de urgență ecologică, care includ poluarea marină accidentală sau deliberată, vor fi un domeniu căruia Comunitatea îi va acorda o importanță mai mare.

(8)	Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură (6) dobândește o importanță fundamentală în contextul prezentei decizii.

(9)	Substanțe dăunătoare reprezintă orice substanță periculoasă sau nocivă care poate fi supusă unor măsuri de precauție în caz de deversare în mediul marin.

(10)

Cooperarea comunitară în domeniul poluării marine accidentale, prin măsuri de prevenire a riscurilor, contribuie la realizarea obiectivelor tratatului, promovând solidaritatea între statele membre și contribuind, în conformitate cu articolul 174 din tratat, la conservarea și protejarea mediului și la protecția sănătății persoanelor.

(11)

Stabilirea unui cadru comunitar de cooperare care să prevadă măsuri de susținere va contribui la dezvoltarea și mai eficientă a cooperării în domeniul poluării marine accidentale; este necesar ca un cadru de cooperare de acest tip să se sprijine într-o mare măsură pe experiența care a fost dobândită în acest domeniu din 1978.

(12)	Un cadru comunitar de cooperare va permite, de asemenea, sporirea transparenței, precum și consolidarea și întărirea diferitelor acțiuni.

(13)	Poluarea accidentală sau deliberată a mării cuprinde poluarea provenind de la instalații marine și evacuări operaționale ilicite din nave.

(14)	Acțiunile care au scopul de a informa și pregăti responsabilii și actorii intervențiilor în caz de poluare marină accidentală în statele membre sunt importante și ameliorează gradul de pregătire pentru accidente și, mai mult, contribuie la prevenirea riscurilor.

(15)	Este important, de asemenea, să se întreprindă o acțiune comunitară pentru a perfecționa tehnicile și metodele de intervenție și de reabilitare după catastrofe.

(16)	Furnizarea unei susțineri operaționale statelor membre în situații de urgență și organizarea difuzării în statele membre a experienței dobândite în cadrul unor situații de acest tip s-au dovedit a fi foarte utile.

(17)	Acțiunile din acest cadru trebuie, de asemenea, să promoveze principiul „poluatorul plătește”, care ar trebui să fie aplicat în conformitate cu legislația internă și internațională aplicabilă în domeniul mediului și în domeniul marin.

(18)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii sunt adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (7).

(19)

Prezenta decizie stabilește, pentru întreaga durată a cadrului de cooperare, un cadru financiar care constituie referința privilegiată în sensul punctului 33 din Acordul interinstituțional din 6 mai 1999 încheiat între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și perfecționarea procedurii bugetare (8) pentru autoritatea bugetară în cursul procedurii bugetare anuale.

(20)

Dispozițiile prezentei decizii urmează, în special, programului de acțiune instituit prin Rezoluția Consiliului din 26 iunie 1978 și sistemului comunitar de informare instituit prin Decizia 86/85/CEE a Consiliului din 6 martie 1986 de instituire a unui sistem comunitar de informații pentru controlul și reducerea poluării cauzate de evacuările de hidrocarburi și de alte substanțe nocive în mare sau în apele interioare principale (9); decizia menționată ar trebui abrogată de la data intrării în vigoare a prezentei decizii,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) Se instituie un cadru comunitar de cooperare în domeniul poluării marine accidentale sau deliberate (numit în continuare „cadru de cooperare”) pentru perioada 1 ianuarie 2000-31 decembrie 2006.

(2) Cadrul de cooperare vizează:

(a)

să susțină și să completeze eforturile depuse de statele membre la nivel național, regional și local în favoarea protejării mediului marin, a litoralurilor și a sănătății umane împotriva riscurilor de poluare accidentală sau deliberată a mării, cu excepția fluxurilor continue de poluare de origine terestră;

riscurile de poluare marină accidentală includ evacuările de substanțe nocive în mediul marin, indiferent de originea lor, provenind atât de la nave, cât și de pe litoral sau din estuare, inclusiv cele legate de prezența materialelor imersate, cum ar fi muniții, cu excepția evacuărilor autorizate și a fluxurilor continue de poluare de origine terestră;

(b)

să contribuie la îmbunătățirea capacităților de intervenție a statelor membre în caz de evacuare accidentală sau de amenințare iminentă de evacuare de hidrocarburi sau alte substanțe nocive în mare și să contribuie la prevenirea riscurilor. În conformitate cu repartizarea internă a competențelor între statele membre, acestea din urmă vor face schimb de informații cu privire la munițiile depozitate în mare, în vederea facilitării identificării riscurilor și a luării de măsuri de intervenție în caz de urgență;

(c)	să consolideze condițiile favorabile unei asistențe reciproce și unei cooperări eficiente între statele membre în acest domeniu și

(d)	să încurajeze cooperarea între statele membre în vederea asigurării reparării daunelor în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”.

Articolul 2

Fără a aduce atingere repartizării competențelor între statele membre și Comisie, Comisia pune în aplicare acțiunile din domeniul de aplicare a cadrului de cooperare, în conformitate cu anexele I și II.

(a)

Se instituie, în interiorul cadrului de cooperare, un sistem comunitar de informare în vederea schimbului de date referitoare la capacitatea de intervenție și la măsurile luate în caz de poluare marină accidentală sau deliberată. Acest sistem cuprinde cel puțin elementele menționate în anexa I.

Tipurile de acțiuni din domeniul de aplicare a cadrului de cooperare și dispozițiile financiare referitoare la contribuția Comunității figurează în anexa II.

(b)

Punerea în aplicare a cadrului de cooperare se efectuează prin intermediul unui plan de acțiune trienal flexibil, care este reexaminat în fiecare an, adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 alineatul (2) și care se bazează, în special, pe informațiile comunicate de către statele membre Comisiei.

După caz, Comisia poate organiza și alte acțiuni decât cele prevăzute în anexa II. Aceste acțiuni complementare sunt evaluate în funcție de prioritățile fixate și de resursele financiare disponibile și sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4 alineatul (2).

(c)

Cadrul financiar pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, pentru perioada 2000-2006, este stabilit la 7 milioane EUR.

Resursele bugetare alocate acțiunilor prevăzute de prezenta decizie fac obiectul unei alocări anuale în bugetul general al Uniunii Europene. Autoritatea bugetară stabilește alocările disponibile pentru fiecare exercițiu în limitele perspectivelor financiare.

Articolul 3

(1) Planul flexibil de punere în aplicare a cadrului de cooperare precizează acțiunile individuale care urmează să fie întreprinse.

(2) Acțiunile individuale sunt selectate în principal pe baza următoarelor criterii:

(a)

contribuția la informarea și pregătirea responsabililor și a actorilor implicați în lupta împotriva poluării marine accidentale sau deliberate în statele membre, inclusiv, după caz, a autorităților portuare, pentru a îmbunătăți capacitatea de intervenție și pentru a contribui la prevenirea riscurilor;

(b)	contribuția la perfecționarea tehnicilor și metodelor de intervenție și de reabilitare în urma situațiilor de urgență și la perfecționarea tehnicilor de evaluare a daunelor cauzate mediului marin și costier;

(c)	contribuția la o mai bună informare a publicului pentru a ajuta la clarificarea riscurilor și la transmiterea informațiilor referitoare la accidente;

(d)	contribuția la consolidarea cooperării cu autoritățile locale competente și cu organizațiile de protecție a naturii, în materie de prevenire a riscurilor și de intervenție;

(e)	contribuția la susținerea operațională prin mobilizarea pe lângă statele membre, în situațiile de urgență, a unor experți proveniți în principal din grupul comunitar task force, precum și la difuzarea, în statele membre, a experienței dobândite în astfel de situații.

(3) Fiecare dintre acțiunile individuale se pune în aplicare în strânsă cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre la nivel național, regional și local.

Articolul 4

(1) Comisia este sprijinită de către un comitet.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE se aplică, fără a aduce atingere articolului 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este fixată la trei luni.

(3) Comitetul își adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 5

Comisia evaluează punerea în aplicare a cadrului de cooperare la jumătatea termenului și înainte de expirarea acestuia și raportează Parlamentului European și Consiliului, în termen de cel mult treizeci și șase de luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii și, ulterior, după șase ani de la data intrării în vigoare a acesteia. În raportul final, Comisia formulează, după caz, propuneri de măsuri noi în vederea continuării cadrului de cooperare.

Articolul 6

Decizia 86/85/CEE se abrogă.

Articolul 7

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 8

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 20 decembrie 2000.

Pentru Parlamentul European

Președintele

N. FONTAINE

Pentru Consiliu

Președintele

J.-C. GAYSSOT

(1) JO C 25, 30.1.1999, p. 20.

(2) JO C 169, 16.6.1999, p. 16.

(3) Avizul Parlamentului European din 16 septembrie 1999 (JO C 54, 25.2.2000, p. 82), Poziția comună a Consiliului din 17 decembrie 1999 (JO C 87, 24.3.2000, p. 1) și Decizia Parlamentului European din 13 iunie 2000 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 30 noiembrie 2000 și Decizia Consiliului din 5 decembrie 2000.

(4) JO C 162, 8.7.1978, p. 1,

JO L 355, 10.12.1981, p. 52,

JO L 77, 22.3.1986, p. 33 și

JO L 158, 25.6.1988, p. 32.

(5) JO C 138, 17.5.1993, p. 5.

(6) JO L 332, 28.12.2000, p. 81.