18/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

134

L 027/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

În cadrul consolidării politicii externe și de securitate comună (PESC) și în special a politicii europene comune de securitate și apărare prevăzute la articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul European întrunit la Nisa între 7 și 11 decembrie 2000 a ajuns la un acord privind înființarea Statului Major al Uniunii Europene, stabilind misiunea și funcțiile acestuia.

(2)

În conformitate cu directivele date de Consiliul European, ar trebui procedat în așa fel încât Statul Major să fie pregătit să își înceapă lucrările,

—

Statul Major:— este sursa expertizei militare a Uniunii Europene;

—

asigură legătura între EUMC, pe de o parte, și resursele militare la dispoziția Uniunii Europene, pe de altă parte, și își pune competențele militare la dispoziția organelor Uniunii Europene în funcție de directivele date de EUMC;

—

asigură o capacitate de alertare rapidă; planifică, evaluează și face recomandări în ceea ce privește conceptul de gestionare a crizelor și strategia militară generală și pune în aplicare deciziile și directivele EUMC;

—

asistă EUMC în evaluarea situațiilor și aspectelor militare ale planificării strategice (1), pentru ansamblul misiunilor de tip Petersberg, pentru toate cazurile de operațiuni conduse de Uniunea Europeană, indiferent dacă aceasta recurge sau nu la mijloacele și capacitățile Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO);

—

contribuie la procesul de elaborare, de evaluare și de revizuire a obiectivelor în ceea ce privește capacitățile, ținând seama de necesitatea, pentru statele membre respective, de a asigura coerența cu procesul de stabilire a planurilor de apărare (DPP) ale NATO și cu procesul de planificare și de revizuire (PARP) al Parteneriatului pentru Pace (PfP), în conformitate cu procedurile convenite;

—

are responsabilitatea de a monitoriza, de a evalua și de a formula recomandări referitoare la forțele și mijloacele pe care statele membre le pun la dispoziția Uniunii Europene în ceea ce privește instruirea, exercițiile și interoperabilitatea.

—

Statul Major: — îndeplinește trei funcții operaționale principale: alertarea rapidă, evaluarea situațiilor și planificarea strategică;

—

sub conducerea EUMC, asigură expertiza militară pentru organele Uniunii Europene, în special pentru secretarul general/Înalt reprezentant;

—

monitorizează crizele potențiale pe baza capacităților informative naționale și multinaționale corespunzătoare;

—

furnizează informații militare Centrului Situațional care îi comunică documentele pe care le elaborează;

—

se ocupă de aspectele militare ale planificării strategice preventive pentru misiunile de tip Petersberg;

—

identifică și trece în revistă forțele europene naționale și multinaționale pentru operațiunile conduse de Uniunea Europeană, în coordonare cu NATO;

—

contribuie la instituirea și pregătirea (inclusiv instruirea și exercițiile) forțelor naționale și multinaționale pe care statele membre le pun la dispoziția Uniunii Europene. Aspectele relațiilor cu NATO sunt precizate în documentele relevante;

—

organizează și coordonează procedurile cu cartierele generale naționale și multinaționale, inclusiv cu cartierele generale ale NATO de care poate dispune Uniunea Europeană, asigurând, pe cât posibil, compatibilitatea cu procedurile NATO;

—

programează, planifică, conduce și evaluează aspectele militare ale procedurilor de gestionare a crizelor Uniunii Europene, inclusiv validarea procedurilor Uniunii Europene/NATO;

—

participă la estimarea financiară a costului operațiunilor și exercițiilor;

—

asigură legătura cu cartierele generale naționale și cu cartierele generale multinaționale ale forțelor multinaționale;

—

stabilește relații permanente cu NATO în conformitate cu „acordurile permanente Uniunea Europeană/NATO” și relații adecvate cu anumiți corespondenți de la Organizația Națiunilor Unite și de la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), pe baza unui acord din partea acestor organizații.

—

Solicită și prelucrează informații precise primite de la organismele de informații și alte informații relevante care provin din toate sursele disponibile.

—

Sprijină EUMC în contribuțiile sale la orientarea inițială a planificării și la directivele de planificare ale Comitetului Politic și de Securitate (CPS).

—

Elaborează opțiunile militare strategice, organizate în ordinea priorităților, care vor forma baza avizelor militare ale EUMC către CPS:

—

Poate, de asemenea, contribui la aspectele nemilitare ale opțiunilor militare.

—

Identifică, în coordonare cu echipele naționale de planificare și, în cazul în care este necesar, cu NATO, forțele care ar putea participa la eventuale operațiuni conduse de Uniunea Europeană.

—

Îl sprijină pe comandantul operațiunilor în schimburile tehnice cu țările terțe care oferă contribuții militare pentru o operațiune condusă de Uniunea Europeană și în pregătirea conferinței pentru constituirea forțelor.

—

Continuă să monitorizeze situațiile de criză.

—

EUMS, acționând sub conducerea EUMC, monitorizează permanent toate aspectele militare ale operațiunilor. Acesta efectuează analize strategice în legătură cu comandantul desemnat al operațiunilor, cu scopul de a ajuta EUMC în rolul său de consiliere pe lângă CPS, responsabil cu conducerea strategică.

—

În lumina evoluțiilor politice și operaționale, asigură noi opțiuni pentru EUMC, pe care acesta se va baza pentru a da avize militare CPS.

—

funcționează sub conducerea militară a EUMC față de care răspunde.

—

EUMS este un serviciu al Secretariatului Consiliului direct atașat secretarului general/Înalt reprezentant; este compus din personal detașat din statele membre, a cărui activitate are un caracter internațional, în cadrul unui statut care va fi stabilit de Consiliu.

—

EUMS este condus de un director general (DGEUMS), care este un ofițer general cu trei stele și activează sub conducerea EUMC.

—

pentru a se putea achita de ansamblul misiunilor de tip Petersberg, independent de faptul că Uniunea Europeană recurge sau nu la resursele NATO, EUMS este organizat în modul descris în anexa A.

—

în situațiile de gestionare a crizelor sau cu ocazia exercițiilor, EUMS poate institui celule de criză, bazându-se pe cunoștințele de specialitate, personalul și infrastructura de care dispune. În cazul în care este necesar, EUMS ar putea, de asemenea, să facă apel la personal extern cu scopul de a asigura o creștere temporară a efectivului de personal, la cererea EUMC adresată statelor membre ale Uniunii Europene.

—

Relațiile dintre EUMS și membrii europeni ai NATO care nu aparțin Uniunii Europene și alte țări, candidate la aderarea la Uniunea Europeană, vor fi definite în documentul referitor la relațiile Uniunii Europene cu țările terțe.

Planificare strategică: activități de planificare care încep încă de la apariția unei crize și se termină atunci când autoritățile politice ale UE aprobă o opțiune strategică militară sau un ansamblu de opțiuni strategice militare. Procesul de planificare strategică cuprinde evaluarea situației militare, definirea unui cadru politico-militar și elaborarea de opțiuni militare strategice.

Opțiune militară strategică: acțiune militară potențială, concepută pentru a atinge obiectivele politico-militare definite în cadrul politico-militar. O opțiune militară strategică va descrie marile axe ale soluției militare, constrângerile și resursele necesare și va formula recomandări privind alegerea comandantului și a cartierului general al operațiunilor.