11/Volumul 31

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

207

L 139/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Consiliul a impus, prin Regulamentul (CE) nr. 584/96 (2) un drept antidumping definitiv la importurile anumitor accesorii de țevărie, din fier sau oțel, originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China”), Croația și Thailanda. Măsurile instituite la importurile respective constau într-un drept ad valorem, cu excepția a trei producători-exportatori thailandezi ale căror angajamente au fost acceptate prin Decizia Comisiei 96/252/CE (3). În iulie 2000 măsura antidumping aplicabilă la importurile uneia din aceste trei societăți a fost abrogată ca urmare a unei reexaminări intermediare solicitată de către respectiva societate în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, care a revelat absența dumpingului (4).

(2)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din regulamentul de bază, măsurile antidumping la importurile din China au fost extinse prin Regulamentul (CE) nr. 763/2000 (5), în scopul includerii anumitor importuri ale produsului în cauză expediate din Taiwan, în temeiul concluziilor în cadrul unei anchete privind eludarea.

(3)

Ca urmare a publicării, în septembrie 2000, a unui aviz (6) de expirare iminentă a măsurilor antidumping în vigoare, Comisia a primit o cerere de reexaminare a expirării măsurilor depusă de către Comitetul de apărare a industriei de accesorii din oțel sudate cap la cap al Uniunii Europene, în numele unor producători care reprezintă o proporție importantă din totalul producției comunitare a accesoriilor de țevărie din fier sau oțel. În cerere se susținea că dumpingul prejudiciabil al importurilor originare din China și Thailanda (denumite în continuare „țări interesate”) ar putea să reapară în cazul în care măsurile expiră. Producători comunitari care au depus cererea nu au solicitat deschiderea unei reexaminări a expirării măsurilor privind importurile originare din Croația, pe motivul că statisticile disponibile indică un nivel mondial foarte redus al exporturilor și, prin urmare, nu există elemente de probă concludente privind probabilitatea reapariției dumpingului prejudiciabil. Prin urmare, măsurile aplicabile importurilor originare din Croația au expirat la 4 aprilie 2001.

(4)

Întrucât a decis, după consultarea comitetului consultativ, că existau suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări, Comisia a întreprins o anchetă (7) în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(5)

Simultan, tot după consultarea comitetului consultativ, Comisia a deschis ex officio, o reexaminare intermediară în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, pentru a studia dacă forma măsurilor privind importurile originare din Thailanda, este corespunzătoare.

(6)

Ancheta privind continuarea și/sau reapariția dumpingului și a prejudiciului a acoperit perioada 1 aprilie 2000 - 31 martie 2001 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea evoluțiilor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări și/sau reapariții a prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1996 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada supusă reexaminării”).

(7)

Comisia a informat în mod oficial producătorii comunitari care au depus cererea, exportatorii și producătorii exportatori din China și Thailanda, importatorii/agenții economici, industriile utilizatoare, asociațiile utilizatorilor al căror interes este cunoscut, precum și reprezentanții Guvernelor chinez și thailandez cu privire la deschiderea reexaminării. Comisia a trimis chestionare tuturor acestor părți, precum și celor care și-au manifestat interesul în termenul prevăzut în avizul de deschidere. De asemenea, Comisia a oferit tuturor părților interesate în mod direct posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere.

(8)

Următorii producători comunitari au răspuns la chestionar și s-au efectuat vizite de verificare, în localurile acestora:

(9)

Următorii doi producători exportatori din Thailanda au răspuns la chestionar și, de asemenea, s-au efectuat vizite de verificare în localurile acestora:

(10)

Comisia a trimis chestionare unui număr de cincizeci și șapte importatori/agenți economici independenți, de douăzeci și trei industrii utilizatoare și unui număr de cinci asociații ale industriilor utilizatoare. S-au primit două chestionare de la importatori, și, prin urmare, aceștia au făcut, obiectul unei verificări în localuri:

(11)

Printr-un aviz (8) publicat în Jurnalul Oficial la 1 iunie 2001, Comisia a deschis o anchetă privind importurile aceluiași produs originar din Republica Cehă, Republica Coreea, Malaysia, Rusia și Slovacia. Această procedură a fost deschisă în urma unei reclamații depuse de către Comitetul de apărare a industriei accesoriilor din oțel sudate cap la cap al Uniunii Europene, și care conținea la prima vedere suficiente elemente de probă cu privire la practicile de dumping prejudiciabil provocat de importurile originare din aceste cinci țări. În august 2002 au fost instituite măsuri antidumping definitive la importurile originare din aceste țări (9).

(12)

Produsul în cauză este același cu cel din ancheta inițială, respectiv anumite accesorii de țevărie (altele decât accesoriile turnate, flanșele și accesoriile filetate), din fier sau oțel (cu excepția oțelului inoxidabil), al cărui diametru exterior maxim nu depășește 609,6 milimetri, de tipul celor utilizate pentru sudarea cap la cap sau în alte scopuri (denumit în continuare „produs în cauză” sau „accesorii de țevărie”), clasificate în prezent în conformitate cu codurile NC ex 7307 93 11 (cod TARIC 7307931199), ex 7307 93 19 (cod TARIC 7307931999), ex 7307 99 30 (cod TARIC 7307993098) și ex 7307 99 90 (cod TARIC 7307999098).

(13)

Accesoriile de țevărie se utilizează pentru racordarea de tuburi și țevi, și se prezintă sub forme diferite (coturi, teuri, reductoare și clapete de obturare), din material de calități diferite și de dimensiuni diferite. Prin urmare, acestea pot să fie clasificate în diferite categorii în conformitate cu caracteristicile menționate anterior. Acestea sunt utilizate în principal în industriile primare, cum ar fi: industria chimică, cea a rafinării petrolului, industria producătoare de energie, cea a construcțiilor și cea a construcțiilor navale.

(14)

Ca și din ancheta precedentă, din această anchetă a reieșit faptul că accesoriile de țevărie, din fier sau oțel produse în țările respective, vândute pe piața internă și/sau exportate în Comunitate au aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale, ca și produsele vândute în Comunitate de către producătorii comunitari care au depus cererea și sunt considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(15)

În temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, scopul acestui tip de reexaminare este de a stabili dacă expirarea măsurilor ar putea sau nu să conducă la continuarea sau reapariția dumpingului. Întrucât importurile produsului în cauză din China și Thailanda (cu excepția unui producător exportator care nu mai face obiectul măsurilor antidumping) erau inferioare pragului de minimis în cursul perioadei de anchetă, analiza se concentrează nu doar asupra probabilității continuării dumpingului, dar, de asemenea, și asupra probabilității unei reapariții a dumpingului care vizează volume semnificative ca urmare a expirării măsurilor. Ar trebui remarcat faptul că, în momentul anchetei inițiale, cotele de piață ale Chinei și Thailandei erau de 8,5 %, respectiv 2,6 %.

(16)

Cei doi producători-exportatori thailandezi ale căror angajamente sunt în prezent în vigoare au cooperat la anchetă, răspunzând la chestionarul care le-a fost trimis de către Comisie. Nici un producător exportator chinez nu a prezentat informații și, prin urmare, a trebuit să se stabilească concluziile privind situația acestora pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia a utilizat aceeași metodologie ca și în cadrul anchetei inițiale. [vezi în continuare, considerentele (17) și (31)].

(17)

În ceea ce privește determinarea valorii normale s-a stabilit, inițial, în cazul celor doi producători-exportatori thailandezi care au cooperat, dacă vânzările interne totale ale acestora din produsul similar erau reprezentative în comparație cu vânzările totale ale acestora la export în Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, ancheta a permis să se stabilească faptul că asemenea vânzări erau reprezentative.

(18)

Ulterior, Comisia a identificat acele tipuri de produse vândute de către societățile în cauză pe piața internă și care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export în Comunitate.

(19)

Atunci când prețurile interne ale unui anumit tip de produs vândut de către un producător-exportator nu ar fi putut să fie utilizate în scopul determinării valorii normale, fie pentru că acestea nu au fost vândute pe piața internă. fie pentru că nu fost vândute în cursul operațiilor comerciale obișnuite, a trebuit să se aplice o altă metodă. În absența unei alte metode rezonabile s-a utilizat o valoare normală calculată.

(20)

În toate cazurile în care s-a utilizat o valoare normală calculată și în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost calculată prin adăugarea la costurile de fabricație ale tipurilor exportate a unui procentaj rezonabil pentru costurile de desfacere,pentru cheltuielile generale și administrative („SG&A”), precum și a unei marje rezonabile de profit. Marja de profit intern a fost determinată pe baza vânzărilor interne realizate în cursul operațiunilor comerciale obișnuite.

(21)

Întrucât toate vânzările la export ale produsului în cauză au fost realizate direct către clienți independenți din Comunitate, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază pe baza prețurilor efectiv plătite sau de plătit.

(22)

În sensul unei comparații echitabile după tipul de produs, în condiția franco fabrică și la același nivel comercial, s-a ținut, în mod corespunzător seama, sub forma ajustărilor, de diferențele care au fost invocate și s-a demonstrat că acestea afectau comparabilitatea prețurilor. Aceste ajustări s-au realizat cu respectarea impunerilor la import, cheltuielilor de transport, costurilor de asigurare, de manipulare, de ambalare, precum și a costului creditului și a comisioanelor în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(23)

Un producător-exportator thailandez a solicitat o ajustare pentru costul creditului, pe motivul că exista o practică standard de a acorda între 30 și 90 zile de credit pentru clienții cunoscuți pe piața internă. Această cerere a fost respinsă întrucât solicitantul nu a reușit să demonstreze de exemplu, prin intermediul unor contracte sau a unei descrieri a condițiilor de plată din facturi, că acesta era un factor luat în considerare la determinarea prețurilor practicate.

(24)

Ambele societăți thailandeze au solicitat o ajustare privind impunerile la import. În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, aceste cereri au fost satisfăcute în cazul în care s-a demonstrat că materiile prime la care se plătesc drepturi de import au fost încorporate fizic în produsele în cauză, vândute pe piața internă și că drepturile de import nu au fost percepute sau au fost restituite pentru produsele exportate în Comunitate. Doar una din aceste două societăți a putut demonstra acest lucru.

(25)

În vederea calculării marjei de dumping, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată cu prețul mediu de export în Comunitate în condiția franco-fabrică și la același nivel comercial. Această comparație a evidențiat existența unui dumping în cazul ambelor societăți cuprins între aproximativ 23 % și circa 88 %.

(26)

Măsurile existente prevăd un drept unic la nivel național cu privire la toate importurile în Comunitate de accesorii de țevărie originare din China. Prin urmare, valoarea normală a fost determinată, pe baza informațiilor obținute într-o țară terță cu economie de piață (denumită în continuare „țara analogă”).

(27)

În ancheta inițială, Thailanda a fost considerată țara analogă. Prin urmare, în avizul de deschidere a acestei reexaminări a expirării s-a prevăzut din nou alegerea Thailandei în calitate de țară analogă în sensul stabilirii valorii normale. Întrucât s-a constatat că concluziile anchetei precedente au rămas valabile, și anume că prețurile erau guvernate de forțele pieței, că pe piața thailandeză exista un număr de producători concurenți și că tehnologia și procesul de producție thailandeze erau, în mare măsură, similare celor chineze, întrucât nici una din părțile interesate nu a obiectat cu privire la această alegere a țării analoge, și întrucât producătorii-exportatori thailandezi au cooperat, Thailanda a fost, prin urmare, considerată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, ca fiind o alegere de țară analogă adecvată și rezonabilă în vederea stabilirii valorii normale pentru produsul în cauză în ceea ce privește China.

(28)

În absența cooperării din partea Chinei, a trebuit să se recurgă la datele disponibile. În această situație nu a fost disponibilă nici o informație privind gama de produse a exporturilor chineze și, prin urmare, a trebuit să se stabilească valoarea normală pe baza mediei ponderate a diverselor valori normale stabilite în cursul perioadei de anchetă pentru producătorii-exportatori thailandezi care au cooperat.

(29)

În ceea ce privește exporturile în Comunitate, având în vedere faptul că producătorii-exportatori chinezi nu au cooperat, a fost necesar ca fundamentarea concluziilor să se facă pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază. Prin urmare, prețul de export a fost determinat pe baza statisticilor comerciale chineze la export, întrucât acestea s-au dovedit a fi mai fiabile, pentru produsul în cauză, decât datele furnizate de Eurostat. În acest context ar trebui remarcat că statisticile Eurostat privind produsul în cauză se referă la coduri ex, care nu includ exclusiv produsul în cauză și că datele chinezești corespund mai bine obiectului reclamației.

(30)

În sensul unei comparații echitabile și în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, s-a ținut, în mod corespunzător, seama, sub forma ajustărilor de diferențele privind cheltuielile de transport și costurile de asigurare, care au fost considerate ca afectând prețurile și comparabilitatea prețurilor.

(31)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, s-a efectuat comparația între valoarea normală medie ponderată în condiția franco-fabrică thailandeză și prețul mediu ponderat de export franco-fabrică chinez, la același nivel comercial. Comparația menționată anterior a demonstrat existența unui dumping considerabil.

(32)

Ancheta a revelat faptul că, deși cantitățile importate din ambele țări erau limitate, importurile din ambele țări au continuat să facă obiectul unui dumping la un nivel semnificativ. Ancheta nu a scos în evidență nici un motiv care să indice faptul că dumpingul, la nivelul la care este practicat, ar dispărea sau s-ar diminua în cazul în care măsurile ar urma să fie abrogate.. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că există probabilitatea continuării dumpingului. Cu toate acestea, s-a considerat oportun, de asemenea, să se examineze, dacă dumpingul ar reapărea sub forma creșteri ale volumului de export în cazul abrogării măsurilor existente.

(33)

În sensul examinării probabilității reapariției unui dumping în cantități semnificative, au fost evaluați următorii factori: evoluția capacității de export și/sau de producție, antecedentele Chinei în materie de eludare și comportamentul exportatorilor pe piețele țărilor terțe.

(34)

Angajamentele care au fost acceptate pentru cei doi producători-exportatori thailandezi care au cooperat la anchetă în cadrul procedurii inițiale au avut ca efect limitarea vânzărilor acestora pe piața comunitară în cursul perioadei de anchetă. Nu s-a remarcat nici o încălcare a angajamentelor în cursul acestei perioade.

(35)

Ancheta a arătat că cele două societăți care au cooperat aveau o puternică predilecție spre export, întrucât în cursul perioadei supuse reexaminării au exportat peste 80 % din producția produsului în cauză. Rezultă că aceste societăți dețin o flexibilitate considerabilă în ceea ce privește capacitatea de producție care reprezintă aproximativ 25 % din totalul consumului comunitar. În afară de aceasta, faptul că aceste societăți sunt orientate în mod esențial spre export demonstrează că există probabilitatea de a-și reorienta exporturile către orice piață care ar deveni mai atrăgătoare în condiții de preț și volum.

(36)

Având în vedere volumul scăzut în prezent, al importurilor în Comunitate, a fost examinat comportamentul la export al producătorilor exportatori thailandezi pe una din principale piețe de export ale acestora, cea a Statelor Unite ale Americii. S-a demonstrat că în 1992, în urma unei proceduri antidumping privind importul unor produse similare sub mai multe aspecte celor vizate de această anchetă, limitate la un diametru mai mic de 360 mm, originare, inter alia, din Thailanda, că administrația Statelor Unite a constatat că marjele de dumping pentru această țară se situau între 10,7 % și 50,8 %. Mai important, în decembrie 1999, în urma unei reexaminări a expirării măsurilor, s-a ajuns la concluzia că abrogarea acestora ar putea determina continuarea sau reapariția dumpingului (10).

(37)

Având în vedere lipsa de cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi, serviciile Comisiei au fost obligate să utilizeze datele disponibile. Întrucât există puține informații privind industria chineză, următoarele concluzii se bazează pe datele conținute în reclamație și pe statisticile comerciale chinezești la export. De asemenea, aceste concluzii sunt susținute de informațiile care au fost publicate în cadrul unor proceduri similare în SUA.

(38)

În conformitate cu aceste surse, capacitatea totală de producție a Chinei pentru produsul în cauză este de aproximativ 250 000 tone metrice pe an. Volumul producției anuale actuale a Chinei, astfel cum este estimat în reclamație, este de aproximativ 90 000 tone. Această estimare se bazează pe volumul exporturilor totale ale Chinei, menționat de statisticile comerciale ale acesteia (aproximativ 17 000 tone/an) și pe un consum intern apreciat ca fiind aproximativ egal cu consumul comunitar (circa 70 000 tone/an).

(39)

Pe această bază, rata capacității chinezești de utilizare s-ar situa sub 40 %, și capacitățile neutilizate ar fi superioare consumului comunitar total.

(40)

Prin urmare, capacitatea importantă de producție disponibilă în China, combinată cu dimensiunea pieței interne chinezești, conferă producătorilor-exportatori chinezi o flexibilitate considerabilă care le permite să treacă de la o piață la alta și de la un tip de produs la altul. Prin urmare, acești producători sunt capabili să își sporească în mod rapid producția și să o orienteze spre orice piață de export, inclusiv, în cazul în care măsurile urmează să se abroge, spre piața comunitară.

(41)

Ar trebui subliniat faptul că producătorii-exportatori chinezi dețin nu numai capacitatea de a-și relua în mod masiv exporturile în Comunitate, dar, de asemenea, aceștia sunt, înclinați să procedeze astfel. Această subliniere este demonstrată de faptul că, după instituirea măsurilor inițiale în 1995, importurile anuale din Taiwan au crescut în medie de patru ori, până în momentul în care o anchetă privind eludarea (11) a demonstrat că majoritatea importurilor respective erau, în realitate, de origine chineză, și, prin urmare, măsurile aplicabile Chinei au fost extinse și asupra Taiwanului (cu excepția a trei producători taiwanezi), în iunie 2000.

(42)

De asemenea, s-a studiat comportamentul la export al producătorilor chinezi pe alte piețe relevante în ceea ce privește produsul în cauză. În această privință, Statele Unite au deschis, trei anchete diferite, în ultimul deceniu, referitoare la importurile unui produs care corespunde în multe privințe cu produsul, vizat de această anchetă, limitat la un diametru mai mic de 360 mm, originar, inter alia, din China. Prima anchetă, care a fost efectuată în 1992, a stabilit marje foarte ridicate de dumping (până la 182,9 %), și, prin urmare, au fost instituite măsuri antidumping la importurile produsului în cauză originar, inter alia, din China. Doi ani mai târziu, în 1994, o a doua anchetă a stabilit că aceste măsuri antidumping erau eludate prin expedierea produselor prin Thailanda. În sfârșit, măsurile antidumping în vigoare au făcut obiectul unei reexaminări în 1999, cu concluzia că abrogarea respectivelor măsuri ar conduce la continuarea sau la reapariția dumpingului prejudiciabil.

(43)

Toate acestea arată faptul că, în cazul în care măsurile urmează să fie abrogate, producătorii chinezi ar adopta probabil același comportament la export pe piața comunitară, o piață care este comparabilă cu cea a Statelor Unite.

(44)

În, sfârșit, lipsa de cooperare a Chinei la anchetă indică faptul că nici un producător chinez nu a dorit sau nu a fost capabil să demonstreze că nu va exista dumping în cazul în care măsurile urmează să fie abrogate.

(45)

Ancheta a demonstrat că atât China, cât și Thailanda și-au continuat practicile de dumping în cursul perioadei de anchetă.

(46)

Având în vedere faptul că China deține de o enormă capacitate de producție disponibilă și că au fost deja eludate măsurile, există o mare probabilitate ca producătorii-exportatori chinezi să își sporească în mod substanțial, exporturile produsului în cauză, care fac obiectul dumpingului, în Comunitate în cazul în care măsurile urmează să fie abrogate.

(47)

În ceea ce privește Thailanda, ar trebui să se remarce că, deoarece societățile thailandeze sunt în mare măsură orientate spre export și având în vedere caracterul atractiv al pieței comunitare, este foarte probabil ca, în cazul abrogării măsurilor existente, aceste societăți să reînceapă să exporte produsul în cauză pe piața comunitară în cantități semnificative și la prețuri de dumping.

(48)

În sfârșit, se face trimitere la vânzările realizate în condiții de dumping de către exportatorii chinezi și thailandezi pe piața Statelor Unite și la măsurile antidumping ale Statelor Unite, care au fost reînnoite în 1999.

(49)

În concluzie, este foarte probabil ca importurile în Comunitate din țările în cauză să fie reluate în cantități semnificative și la prețuri de dumping, în cazul în care măsurile sunt abrogate.

(50)

Cei patru producători comunitari care au cooperat pe deplin la anchetă reprezentau aproximativ 60 % din producția comunitară a produsului în cauză în cursul perioadei de anchetă și, prin urmare, constituie industria comunitară, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Ar trebui să se precizeze că alți trei producători care, de asemenea, au susținut cererea de reexaminare și care reprezintă aproximativ 10 % din producția comunitară nu au răspuns ulterior la chestionar în termenul stabilit. Doi dintre acești producători sprijină procedura, în timp ce al treilea nu și-a exprimat nici o opinie cu privire la aceasta.

(51)

Ar trebui să se menționeze că o parte din vânzările interne ale producătorilor Uniunii Europene este destinată angrosiștilor (care nu au cooperat), care la rândul lor, exportă produse în afara Comunității. Prin urmare, consumul comunitar aparent a fost stabilit pe baza volumului producției industriei comunitare și al altor producători comunitari (pe baza informațiilor incluse în cerere), precum și pe baza volumului importurilor și exporturilor comunitare extrase din datele Eurostat.

(52)

Pe această bază, s-a stabilit că consumul comunitar a crescut inițial de la aproximativ 57 000 tone în 1996, la aproximativ 64 500 tone în 1998, dar ulterior a scăzut la aproximativ 60 800 tone, în cursul perioadei de anchetă.

(53)

În ceea ce privește țările în cauză și Taiwanul, volumul importurilor și cotele de piață au evoluat, după cum urmează:

(54)

Totalul importurilor din Thailanda a crescut semnificativ de la aproximativ 100 tone în 1996, la aproximativ 1 400 tone în cursul perioadei de anchetă. Cea mai semnificativă creștere a avut loc între anii 1999 și 2000, care coincide cu intrarea în vigoare a deciziei Comisiei privind abrogarea măsurilor pentru un producător-exportator thailandez, ca rezultat al unei reexaminări intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. În cazul în care s-au luat în considerare numai acele societăți care sunt încă supuse drepturilor antidumping, creșterea în volum a rămas, cu toate acestea, limitată, cu o cotă de piață care a crescut de la 0,3 % în 1996 la 0,5 % în cursul perioadei de anchetă. Ar trebui să se precizeze că cursul perioadei anterioare de anchetă (de la 1 iulie la 31 decembrie 1993) cota de piață thailandeză era de 2,6 %.

(55)

Așa cum s-a precizat mai sus, volumul importurilor din China a rămas, de asemenea, limitat în cursul perioadei supuse reexaminării. Cu toate acestea, ar trebui să se reamintească faptul că o anchetă privind eludarea a condus la concluzia că o mare parte a importurilor din Taiwan era în fapt de origine chinezească. Descreșterea rapidă a acestor importuri în 2000 coincide cu extinderea măsurilor antidumping aplicabile importurilor din China și asupra anumitor importuri originare din Taiwan. În cursul perioadei precedente de anchetă, cota chinezească de piață a atins 8,5 %.

(56)

Prețurile de export practicate de cei doi producători thailandezi care au cooperat au crescut cu 6 % între 1996 și perioada de anchetă. Cu toate acestea, în cursul întregii perioade supuse reexaminării, acestea nu au avut o evoluție clară, cu creșteri și scăderi de mai puțin de 10 % din prețul mediu în cursul acestei perioade.

(57)

În conformitate cu statisticile Eurostat, prețurile chinezești de export s-au diminuat, în ansamblu cu 7 % între 1996 și perioada de anchetă. Asemenea prețurilor thailandeze, acestea nu au avut o evoluție clară în cursul perioadei supuse reexaminării.

(58)

În ceea ce privește importurile din țările care nu au fost vizate de prezenta procedură, și așa cum reiese din tabelul de mai jos, acestea au crescut în mod semnificativ de la aproximativ 4 300 tone în 1996, la 11 700 tone în cursul perioadei de anchetă. Creșterea totală a acestora în cote de piață în cursul perioadei supuse reexaminării este de 15,5 puncte procentuale.

(59)

Indicatorii economici prezentați în continuare arată o evoluție pozitivă între anii 1996 și 1998, urmată ulterior de o deteriorare a situației economice generale a industriei comunitare. Această evoluție ar trebui să fie interpretată în contextul instituirii măsurilor antidumping definitive în 1995, al practicilor de eludare a măsurilor antidumping și al extinderii măsurilor respective la anumite importuri originare din Taiwan în 2000 și, în cele din urmă a creșterea volumului importurilor realizate în condiții de dumping din alte țări, care fac obiectul unei proceduri distincte.

(60)

Producția industriei comunitare a crescut inițial cu 10 % într43903e 1996 și 1998, apoi a scăzut la nivelul din 1996 pentru a crește din nou la nivelul atins în 1998.

(61)

Capacitatea totală de producție a industriei comunitare a fost relativ stabilă în cursul perioadei supuse reexaminării și, prin urmare, rata de utilizare a capacității a avut o evoluție identică aceleia a volumului de producție.

(62)

După cum s-a menționat mai sus, au fost luate în considerare numai vânzările destinate consumului în cadrul UE. Pe această bază, în cursul perioadei supuse reexaminării, volumul vânzărilor în Comunitate a scăzut de la aproximativ 30 100 tone în 1996 la aproximativ 24 300 tone în cursul perioadei de anchetă, o scădere de aproximativ 19 %. Cu toate acestea, este important de remarcat că între 1996 și 1998 volumul vânzărilor a crescut cu 9 % atingând un nivel de aproximativ 33 000 tone în 1998, și apoi a scăzut la aproximativ 24 300 tone în cursul perioadei de anchetă.

(63)

Nivelul stocurilor s-a diminuat cu aproximativ 4 % între 1996 și perioada de anchetă. Cu toate că în primii patru ani ai perioadei supuse reexaminării, nivelul respectiv a fost mai mult sau mai puțin stabil, acesta a început să se diminueze considerabil după 1999.

(64)

Cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu 4,9 puncte procentuale între 1996 și perioada de anchetă. Cu toate acestea, între 1996 și 1999, cota de piață a crescut cu 1,9 puncte procentuale, ca rezultat al instituirii măsurilor care fac obiectul prezentei reexaminări. Prin urmare, poziția industriei comunitare pe piață s-a deteriorat.

(65)

Prețul de vânzare unitar mediu net practicat al industriei comunitare a scăzut cu aproximativ 22 %, de la 1 812 EUR în 1996 la 1 413 EUR, în cursul perioadei de anchetă. Prețurile de vânzare au scăzut cu aproximativ 5 % în fiecare an.

(66)

Industria comunitară a reușit să își sporească rentabilitatea de la 3,1 % în 1996 la 5,2 % în 1997. Cu toate acestea, după acest an, rentabilitatea a continuat să scadă și a devenit în mod clar negativă în cursul perioadei de anchetă situată la -3,5 %. Ar trebui să se precizeze că, industria comunitară a înregistra pierderi de aproximativ -7 % din cifra de afaceri în cursul perioadei de anchetă a anchetei inițiale (iulie-decembrie 1993).

(67)

Randamentul investițiilor a urmat în general curba rentabilității în cursul perioadei supuse reexaminării. Ar trebui să se menționeze că au fost luate în considerare atât investițiile directe, cât și o parte a investițiilor indirecte privind producția produsului în cauză.

(68)

Fluxul de lichidități generat de vânzările produsului în cauză a crescut cu aproximativ 65 % între 1996 și 1998 și apoi a scăzut în mod dramatic la 281 000 EUR în cursul perioadei de anchetă.

(69)

Nici una din societățile respective nu a menționat vreo dificultate privind mobilizarea în prezent a capitalurilor. Cu toate acestea, în cazul în care fluxul de lichidități continuă să se deterioreze, situația ar putea să se schimbe.

(70)

Ocuparea forței de muncă în industria comunitară nu a cunoscut o evoluție clară. Aceasta a crescut între 1996 și 1998 de la 547 la 580 salariați, apoi a scăzut, dar a revenit la nivelul din 1998, în cursul perioadei de anchetă. Creșterea din cursul perioadei de anchetă trebuie corelată cu o creștere a producției în cursul aceleiași perioade.

(71)

Salariul mediu per salariat a rămas la un nivel relativ stabil în cursul anilor 1996 și 1997, și după aceea a crescut progresiv. Între 1996 și perioada de anchetă, creșterea totală a fost de 7 %.

(72)

Productivitatea a crescut cu 3 % între 1996 și 1998, de la 77,6 tone per salariat la 80,2 tone per salariat. Ulterior, productivitatea a scăzut, dar a revenit la nivelul din 1998 în cursul perioadei de anchetă.

(73)

Investițiile noi au rămas la un nivel relativ stabil în cursul perioadei supuse reexaminării. Aceste investiții au constat în reînnoirea sau îmbunătățirea echipamentelor existente și nu privesc creșterea capacității.

(74)

Așa cum s-a precizat mai sus, între 1996 și 1998, industria comunitară a beneficiat de o creștere a pieței, și și-a sporit volumul vânzărilor și cota de piață. Prin urmare, cu toate acestea, consumul comunitar a scăzut și, în ciuda scăderii volumului importurilor din țările în cauză (eludate, in special via Taiwan), vânzările industriei comunitare și cota de piață a acesteia s-au diminuat.

(75)

Având în vedere volumul scăzut al importurilor din țările în cauză în cursul perioadei de anchetă, este de așteptat ca întinderea marjei de dumping stabilite să producă, mai ales, efecte negative, în cazul în care volumul importurilor respective crește în viitor. În acest context, trebuie să fie reamintite concluziile de la punctul E.4., care au stabilit că există o mare probabilitate de a relua în cantități semnificative și la prețuri de dumping importurile în Comunitate, din țările în cauză vizate, în cazul în care măsurile sunt abrogate.

(76)

Așa cum rezultă din evoluția pozitivă a majorității indicatorilor menționați mai sus, situația economică a industriei comunitare s-a restabilit între 1996 și 1998 în urma efectelor prejudiciabile ale importurilor realizate în condiții de dumping originare din cele două țări în cauză. Prin urmare, cu toate acestea, situația s-a deteriorat din nou, ca rezultat al efectului de creștere a importurilor realizate în condiții de dumping din alte țări terțe [vezi punctul (C)].

(77)

Instituirea măsurilor împotriva Chinei și Thailandei a avut în mod clar un impact pozitiv asupra situației economice a industriei comunitare, atunci când se face comparația cu situația anterioară instituirii acestora. Majoritatea indicatorilor de prejudiciu a înregistrat o evoluție pozitivă între 1996 și 1998. Producția, rata de utilizare a capacității și volumul vânzărilor au crescut, determinând o creștere a cotei de piață și a ocupării forței de muncă. Indicatorii de rentabilitate cum ar fi randamentul cifrei de afaceri, randamentul investițiilor și fluxul lichidităților au evoluat, de asemenea, într-o manieră favorabilă. În cazul în care măsurile nu ar fi fost eludate prin importurile din Taiwan, această evoluție ar fi fost mult mai favorabilă. Cu toate acestea, după 1998, situația economică a industriei comunitare s-a deteriorat, în general: volumul vânzărilor, cota de piață și producția, precum și rentabilitatea și prețurile au scăzut. Prejudiciul adus industriei comunitare în cursul acestei perioade a fost provocat de importurile care au făcut obiectul dumpingului originare din Republica Cehă, Malaysia, Rusia, Republica Coreea și Slovacia, și prin urmare, în august 2002 (12) au fost instituite măsuri antidumping definitive împotriva acestora.

(78)

În vederea evaluării efectului potențial al expirării măsurilor în vigoare au fost luate în considerare următoarele elemente:

(79)

În afară de aceasta, expirarea măsurilor la importurile originare din China ar implica eliminarea măsurilor adoptate împotriva eludării în ceea ce privește importurile produsului în cauză din Taiwan. În această privință, ar trebui să se reamintească faptul că, în conformitate cu explicațiile din considerentul (41), s-a dovedit eludarea masivă a măsurilor împotriva importurilor chineze și, prin urmare, acestea au fost extinse și asupra Taiwanului. În cazul în care ar fi abrogate măsurile împotriva Taiwanului, există o mare probabilitate de reluare a eludării.

(80)

Pe baza celor menționate anterior, s-adoptă concluzia în conformitate cu care, în cazul în care măsurile urmează să fie abrogate, există probabilitatea reapariției prejudiciului produs de către China și Thailanda.

(81)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping existente contravine interesului Comunității, în ansamblu. Determinarea interesului Comunității s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor diferite vizate, și anume: acelea ale industriei comunitare, ale importatorilor/agenților economici, precum și ale utilizatorilor produsului în cauză.

(82)

Ar fi necesar să se reamintească faptul că, în cadrul anchetei inițiale, s-a considerat că instituirea de măsuri nu contravine interesului Comunității. În afară de aceasta, faptul că prezenta anchetă constituie o reexaminare și, prin urmare, analizează o situație în care au fost deja instituite măsuri antidumping, permite evaluarea oricărui impact negativ anormal asupra părților vizate de către actualele măsuri antidumping.

(83)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în ciuda concluziilor privind probabilitatea unei reapariții a dumpingului prejudiciabil, există motive incontestabile care ar putea conduce la concluzia în conformitate cu care menținerea măsurilor în acest caz special nu este în interesul Comunității.

(84)

Industria comunitară s-a dovedit a fi o industrie viabilă din punct de vedere structural. Acest fapt a fost confirmat de evoluția pozitivă a situației sale economice în momentul restabilirii unei concurențe efective după instituirea măsurilor antidumping care sunt în prezent în vigoare. Nivelul profitului care ar putea fi atins în doi ani de la instituirea măsurilor a fost considerat la momentul anchetei inițiale ca fiind rezonabil în ceea ce privește rezultatele care ar fi putut fi obținute de către industrie în absența importurilor care fac obiectul dumpingului.

(85)

Se poate în mod rezonabil estima că industria comunitară va continua să beneficieze de pe urma măsurilor instituite în prezent. În cazul în care măsurile respective nu vor fi menținute, există probabilitatea prejudicierii industriei comunitare, și în cazul în care măsurile au fost instituite împotriva altor țări care importă la prețuri de dumping.

(86)

Comisia a trimis chestionare celor cincizeci și șapte de importatori/agenți economici independenți. Numai doi importatori au răspuns la chestionar. Unul din acești importatori obișnuia să achiziționeze produsul în cauză din China, dar și-a schimbat însă furnizorul după instituirea măsurilor. Prin urmare, acesta a pretins că menținerea sau abrogarea măsurilor nu îl va afecta. Cel de-al doilea importator s-a pronunțat în favoarea prelungirii măsurilor și a susținut că înaintea instituirii măsurilor, practicile comerciale neloiale aveau un efect de denaturare a pieței comunitare.

(87)

Alți nouăsprezece importatori au declarat că procedura nu îi viza, întrucât nu efectuat achiziții din țările în cauză în cursul perioadei supuse reexaminării. Prin urmare, în absența altor reacții, se poate adopta concluzia în conformitate cu care menținerea măsurilor nu va produce un efect negativ semnificativ asupra importatorilor și agenților economici.

(88)

Utilizatorii produsului în cauză sunt în special industriile petrochimice, precum și industriile din domeniul construcțiilor. Comisia a trimis chestionare la douăzeci și trei de utilizatori și la cinci asociații europene de potențiali utilizatori. Numai trei societăți au răspuns la chestionare și toate au declarat că nu sunt interesate de procedură.

(89)

Lipsa de cooperare pare să confirme faptul că accesoriile de țevărie constituie o mică parte din totalul costurilor de producție pentru aceste societăți și că măsurile care sunt în vigoare în prezent nu au produs un efect negativ semnificativ asupra situației economice a acestora.

(90)

Având în vedere motivele menționate anterior, se adoptă concluzia în conformitate cu care nu se poate considera că eventualul impact asupra importatorilor și industriilor utilizatoare ar fi de natură să contrabalanseze efectul pozitiv al măsurilor împotriva reapariției dumpingului prejudiciabil asupra industriei comunitare. Prin urmare, nu există motive incontestabile împotriva menținerii măsurilor antidumping.

(91)

Așa cum s-a precizat în avizul de deschidere, reexaminarea intermediară privind forma măsurilor la importurile originare din Thailanda a fost deschisă de către Comisie din proprie inițiativă.

(92)

Nu s-a ajuns încă la nici o concluzie finală cu privire la aceasta și ancheta este în curs de desfășurare.

(93)

Toate părțile au fost informate cu privire faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a elaborat recomandarea de menținere a măsurilor existente. De asemenea, a fost acordat un termen pentru a formula observații cu privire la informațiile comunicate. Nu a fost primit nici un fel de comentarii de natură să modifice concluziile menționate anterior.

(94)

Din cele menționate mai sus rezultă că, așa cum s-a prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor anumitor accesorii de țevărie, din fier sau oțel, originare din China și Thailanda sau expediate din Thaiwan, astfel cum au fost extinse prin Regulamentul (CE) nr. 763/2000 al Consiliului și astfel cum au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 2314/2000 al Consiliului ar trebui să fie menținute. Se reamintește faptul că aceste măsuri constau într-un drept ad valorem pentru ambele țări vizate cu excepția importurilor produsului în cauză care este fabricat și vândut la export în Comunitate de către cele două societăți thailandeze ale căror angajamente au fost acceptate,

(a)

prezentării în fața autorităților vamale ale statelor membre, odată cu prezentarea declarației de punere în liberă circulație, a unei facturi comerciale care să cuprindă cel puțin elementele prevăzute în anexă și

(b)

ca mărfurile declarate și prezentate la vamă să corespundă exact descrierii din factura comercială.

1.

Titlul „FACTURĂ COMERCIALĂ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFURILOR CARE FAC OBIECTUL UNUI ANGAJAMENT”

2.

Numele societății menționate la articolul 2 alineatul (1) care emite factura comercială

3.

Numărul facturii comerciale

4.

Data emiterii facturii comerciale

5.

Codul adițional TARIC în conformitate cu care mărfurile enumerate în factură sunt supuse vămuirii la frontiera comunitară

6.

Denumirea exactă a mărfurilor

7.

Descrierea condițiilor de vânzare, în special:

8.

Denumirea societății care acționează în calitate de importator pentru care factura este emisă direct de către societate

9.

Numele responsabilului din cadrul societății însărcinat cu emiterea facturii conforme și următoarea declarație semnată de către această persoană:

„Subsemnatul, certific faptul că vânzarea la exportul direct în Comunitatea Europeană de către [denumirea societății] a mărfurilor menționate în prezenta factură se efectuează în cadrul și în conformitate cu condițiile angajamentului oferit de [denumirea societății] și acceptat de către Comisie prin Decizia nr. 1996/252/CE. Declar că informațiile furnizate prin prezenta factură sunt complete și corecte.”