23.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 102/52

(1)

În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 al doilea paragraf din Directiva 2000/13/CE, la 25 august 2009, autoritățile italiene au notificat Comisiei proiectul de decret de stabilire a standardelor care reglementează etichetarea laptelui cu durată lungă de conservare, a laptelui UHT, a laptelui pasteurizat microfiltrat și a laptelui pasteurizat la temperatură ridicată, precum și a produselor lactate.

(2)

În conformitate cu articolul 1 al decretului care face obiectul notificării, acesta se aplică laptelui cu durată lungă de conservare, laptelui UHT, laptelui pasteurizat microfiltrat și laptelui pasteurizat la temperatură ridicată, precum și produselor lactate.

(3)

Articolul 2 al decretului care face obiectul notificării prevede că etichetele laptelui cu durată lungă de conservare, laptelui UHT, laptelui pasteurizat microfiltrat și laptelui pasteurizat la temperatură ridicată trebuie să indice locul de origine al laptelui care a fost supus tratamentului în cauză.

(4)

Articolul 3 alineatul (1) din decretul care face obiectul notificării prevede că etichetele produselor lactate trebuie să indice locul de origine al laptelui utilizat la prepararea acestor produse.

(5)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din decretul care face obiectul notificării, etichetele brânzeturilor, inclusiv ale brânzeturilor Cottage, care conțin substanțe obținute prin prelucrarea laptelui sau a produselor lactate, trebuie să includă substanțele respective pe lista ingredientelor și să facă referire la locul de origine al laptelui utilizat pentru prelucrarea substanțelor respective.

(6)

Articolul 4 din decretul care face obiectul notificării prevede că etichetele brânzeturilor obținute din lapte coagulat trebuie să indice locul de origine al laptelui utilizat pentru obținerea laptelui coagulat.

(7)

Directiva 2000/13/CE armonizează normele care reglementează etichetarea produselor alimentare, prevăzând, pe de o parte, armonizarea unor dispoziții naționale și, pe de altă parte, măsuri pentru dispozițiile naționale nearmonizate. Domeniul de aplicare a armonizării este definit la articolul 3 alineatul (1) din directiva respectivă care enumeră toate mențiunile care trebuie să figureze în mod obligatoriu pe eticheta produselor alimentare în conformitate cu articolele 4-17 și sub rezerva derogărilor prevăzute la articolele menționate.

(8)

În special, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) punctul 8 din Directiva 2000/13/CE, este obligatoriu să se indice locul de origine sau de proveniență în cazul în care omiterea acestei mențiuni ar putea induce consumatorul în eroare într-o măsură importantă cu privire la originea sau proveniența reală a produsului alimentar. Această dispoziție instituie un mecanism adecvat pentru a preveni riscul inducerii în eroare a consumatorilor în cazurile în care anumite elemente ar putea sugera că un aliment are altă origine sau proveniență decât cea reală.

(9)

În plus, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE prevede că, în cazul anumitor produse alimentare, dispozițiile Uniunii Europene sau, în absența acestora, dispozițiile naționale pot solicita includerea altor mențiuni pe lângă cele enumerate la articolul 3 alineatul (1) din directiva respectivă.

(10)

Articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE permite adoptarea de dispoziții naționale nearmonizate în cazul în care sunt justificate de unul dintre motivele enumerate la articolul menționat, inclusiv, inter alia, prevenirea fraudei și protecția sănătății publice și cu condiția să nu fie de o asemenea natură încât să împiedice aplicarea definițiilor și normelor prevăzute în Directiva 2000/13/CE. Prin urmare, atunci când într-un stat membru au fost propuse proiecte de dispoziții naționale în materie de etichetare, este necesar să se analizeze compatibilitatea acestora cu cerințele menționate anterior și cu dispozițiile tratatului.

(11)

Autoritățile italiene susțin că decretul care face obiectul notificării este necesar în vederea definirii și reglementării sistemului de trasabilitate în ceea ce privește laptele cu durată lungă de conservare, laptele UHT, laptele pasteurizat microfiltrat și laptele pasteurizat la temperatură ridicată, precum și produsele lactate. De asemenea, acestea susțin că decretul care face obiectul notificării este necesar în vederea reglementării etichetării alimentelor enumerate la articolul 1 al acestuia pentru a garanta protejarea interesului consumatorilor în cea mai mare măsură posibilă.

(12)

În ceea ce privește trasabilitatea produselor enumerate la articolul 1 al decretului care face obiectul notificării, Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (2) prevede că întreprinderile din domeniul alimentar trebuie să instituie un sistem de trasabilitate în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție care să permită efectuarea unor retrageri specifice și adecvate de produse sau să informeze consumatorii și inspectorii oficiali. În special, în conformitate cu articolul 18 al acestuia, operatorii din sectorul alimentar trebuie să poată identifica orice persoană care le-a furnizat alimentul, precum și celelalte întreprinderi cărora le-au fost furnizate produsele lor. În plus, articolul 19 din regulamentul în cauză prevede obligații specifice pentru operatorii din sectorul alimentar. Indicarea obligatorie a locului de origine pe eticheta produselor finale în cauză nu constituie o informație necesară pentru îndeplinirea cerințelor de trasabilitate menționate.

(13)

În plus, în afara unei mențiuni generale referitoare la necesitatea protejării interesului consumatorilor, autoritățile italiene nu au furnizat nicio justificare care să permită să se concluzioneze că, în ceea ce privește produsele enumerate la articolul 1 din decretul care face obiectul notificării, este necesară indicarea obligatorie a locului de origine care să depășească obligația stabilită la articolul 3 alineatul (1) punctul 8 din Directiva 2000/13/CE.

(14)

Prin urmare, autoritățile italiene nu au putut să demonstreze că indicarea locului de origine, astfel cum este prevăzută de decretul care face obiectul notificării, este necesară în vederea atingerii unuia dintre obiectivele enumerate la articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE.

(15)

În lumina acestor observații, Comisia a emis un aviz negativ privind dispozițiile menționate anterior ale decretului care face obiectul notificării, în conformitate cu articolul 19 al treilea paragraf din Directiva 2000/13/CE.

(16)

În consecință, ar trebui să se solicite autorităților italiene să nu adopte dispozițiile decretului care face obiectul notificării în cauză.

(17)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,