52018AE2917

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52018AE2917 - EN

Document 52018AE2917

Help

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru securitate internă [COM(2018) 472 final – 2018/0250 (COD)]

EESC 2018/02917

JO C 62, 15.2.2019, p. 189–193 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

15.2.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/189

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru securitate internă

[COM(2018) 472 final – 2018/0250 (COD)]

(2019/C 62/31)

Raportor:

José Antonio MORENO DÍAZ

Sesizare	Parlamentul European, 2.7.2018 Consiliu, 25.7.2018
Temei juridic	Articolele 82 alineatul (1), 84, 87 alineatul (2) și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea responsabilă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	26.9.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	18.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	141/3/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE recunoaște necesitatea dotării cu mai multe instrumente a acțiunilor și programelor operaționale și preventive în materie de securitate și este de acord cu instituirea, în acest scop, a unui fond flexibil și transparent, menit să le consolideze, a cărui repartizare să răspundă unor criterii operative, precum și obiectivelor sale, stabilite cu claritate și previzibilitate.

1.2.

Prin structura sa, Fondul pentru securitate trebuie să aprofundeze politica preventivă. Pentru aceasta, este absolut necesară contribuția societății civile și colaborarea activă cu aceasta, în special în ceea ce privește asistența acordată victimelor și organizarea lor, auditul actorilor responsabili cu securitatea și prevenirea radicalizării.

1.3.

Alocarea mijloacelor financiare din acest fond, indiferent dacă vizează țările Uniunii sau țările terțe, trebuie să fie condiționată exclusiv de garantarea efectivă de către instituțiile publice a respectării stricte a drepturilor omului.

1.4.

Poziția CESE, în calitate de observator în cadrul procesului de instituire și dezvoltare a acestui fond, trebuie luată în considerare pentru ca opinia societății civile organizate să se facă auzită în cadrul UE.

1.5.

Atragem atenția asupra necesității de a aborda în mod specific riscul reprezentat de radicalizarea violentă a grupurilor de extremă dreaptă.

1.6.

De asemenea, atragem atenția asupra necesității de a ataca mecanismele de finanțare și fluxurile de capital ale grupurilor infracționale organizate.

1.7.

CESE consideră că este necesar să se depășească acțiunile pur reactive și să se aprofundeze politicile preventive, acordându-se atenție cauzelor profunde ale radicalizării anumitor persoane, care reprezintă un risc pentru semenii lor, precum și mecanismelor de finanțare a grupurilor violente.

1.8.

Drepturile omului trebuie să reprezinte, din perspectiva aceleiași filosofii fundamentale a Uniunii, o parte integrantă și o condiție a fiecărei acțiuni. Acest lucru, în cazul unui fond de finanțare, trebuie realizat prin refuzul alocării de sprijin financiar persoanelor care nu fac dovada respectării standardelor minime. Acest punct de vedere este ilustrat și de propunerea recentă a Comisiei (1) privind măsurile financiare pentru garantarea statului de drept în statele membre, precum și de înființarea, în cadrul CESE, a Grupului pentru drepturile fundamentale și statul de drept.

2. Textul propunerii

2.1.

Prezentul document acoperă din punct de vedere metodologic conținutul articolului 2 din propunerea Comisiei, referitor la definițiile diferitelor concepte utilizate în elaborarea sa.

2.2.

CESE este de acord cu analiza efectuată în cadrul propunerii supuse examinări, în ceea ce privește situația reală a amenințărilor la adresa securității în Europa, care s-au intensificat și diversificat sub forma unor atacuri teroriste, a unor forme noi de criminalitate organizată și de criminalitate cibernetică.

2.3.

Securitatea are o dimensiune transfrontalieră inerentă și, prin urmare, necesită un răspuns ferm și coordonat din partea UE: pe lângă securitatea internă, UE se confruntă cu amenințări externe complexe, cărora niciun stat membru nu le poate face față de unul singur.

2.4.

Securitatea va continua să fie un subiect definitoriu pentru UE în anii care vor urma, iar cetățenii europeni așteaptă de la Uniune și de la guvernele lor naționale să le ofere securitate într-o lume nesigură, aflată într-o evoluție rapidă. Astfel, este de dorit să se treacă la realizarea unor acțiuni în domeniul educațional și pedagogic cu privire la prevenirea comportamentelor violente, inclusiv la elaborarea de manuale și materiale școlare, dintr-o perspectivă în care primează respectarea drepturilor fundamentale, a pluralismului și a diversității.

2.5.

Cu siguranță, provocările cu care se confruntă Uniunea, în special în ceea ce privește terorismul internațional, nu pot fi abordate de statele membre în mod individual și fără sprijin financiar și tehnic din partea UE. Într-o perioadă în care terorismul, atât cel care provine din afara granițelor noastre, cât și cel intern și atât cel de natură religioasă, cât și cel care ține de extremismul politic, în special cel practicat de extrema dreaptă, și alte pericole – generate de traficul de substanțe stupefiante, traficul de persoane în scopul exploatării și alte infracțiuni grave – nu cunosc frontiere, statelor membre le revine în continuare responsabilitatea de a garanta siguranța publică a cetățenilor lor, respectând pe deplin drepturile fundamentale consacrate în legislația UE și în tratatele internaționale.

2.6.

UE poate și trebuie să sprijine aceste acțiuni și, în acest sens, tratatele prevăd necesitatea de a garanta un nivel ridicat de securitate, în special prin măsuri preventive, precum și coordonarea și cooperarea dintre autoritățile polițienești și judiciare și alte autorități competente, cum ar fi agențiile descentralizate.

2.7.

Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) și Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) – au un rol operațional, de coordonare și de sprijin crucial în ceea ce privește punerea în aplicare a priorităților, a obiectivelor și a acțiunilor UE în domeniul securității.

2.8.

Fondul pentru securitate internă este instituit cu scopul de a facilita cooperarea transfrontalieră și schimbul de informații între forțele și corpurile de securitate ale statelor membre și alte autorități relevante. În special, această cooperare este realizată prin interoperabilitatea diferitelor sisteme de informații ale UE în materie de securitate, permițând astfel o gestionare mai eficace și mai eficientă a frontierelor și a fluxurilor de migrație, și prin acțiuni operaționale comune, precum și prin acordarea de asistență pentru formare, pentru construirea de facilități esențiale legate de securitate, pentru crearea și gestionarea registrelor cu numele pasagerilor, în conformitate cu acquis-ul relevant al UE, precum și pentru achiziționarea echipamentelor tehnice necesare.

2.9.

Acest fond vizează intensificarea cooperării operaționale transfrontaliere, în ceea ce privește prevenirea, depistarea și investigarea criminalității transfrontaliere, și sprijinirea eforturilor de consolidare a capacității de prevenire a unor astfel de infracțiuni, inclusiv a terorismului, în special prin consolidarea cooperării dintre autoritățile publice, societatea civilă și partenerii privați din toate statele membre.

2.10.

Participarea societății civile, care împărtășește preocuparea față de aspecte legate de securitate, a fost un instrument deosebit de util și de necesar pentru îmbunătățirea calității în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale, monitorizarea abuzurilor de putere din partea autorităților și denunțarea anumitor atitudini nedorite, dar care constituie o tentație constantă. În societatea noastră democratică nu ne putem lăsa conduși de o preocupare care să vizeze eficacitatea și care să fie legată exclusiv de domeniul securității. Prin urmare, fondul care se instituie trebuie să fie deschis finanțării unor programe de consolidare a acestei monitorizări și de sprijinire a structurilor juridice prin care acțiunile forțelor de securitate să fie supuse controlului independent al organelor jurisdicționale. De asemenea, trebuie acordat sprijin pentru îndeplinirea sarcinii evidente de prevenire a radicalizării, de formare și de sensibilizare socială.

2.11.

Organizațiile neguvernamentale și restul societății civile contribuie deja la securitate din punct de vedere cantitativ și calitativ, prin următoarele acțiuni:

—	prevenirea și urmărirea penală a acțiunilor exagerate sau care nu respectă decât în mică măsură drepturile omului, desfășurate de forțele statelor membre;

—	prevenirea și urmărirea penală a radicalizării ideologice în cadrul întregului spectru;

—	sensibilizarea societății în favoarea victimelor, a integrării sociale a acestora și a acordării sprijinului necesar;

—	coordonarea organizării și a capacității de intervenție și de prezentare de propuneri a victimelor și a tuturor persoanelor care acționează în semn de solidaritate cu acestea, precum și a tuturor persoanelor preocupate de problemele legate de securitate;

—	intervenția în domeniul educației, în special a persoanelor mai tinere, cu un rol foarte important în ceea ce privește sensibilizarea, pe de o parte, și prevenirea radicalizării, pe de altă parte;

—	multe alte acțiuni care sprijină în mod indirect atât securitatea internă, cât și pe cea a frontierelor, acțiuni precum cele menționate anterior, de audit al acțiunilor forțelor de securitate, de educare și sensibilizare, de protecție și organizare a victimelor etc.;

—	tot în acest sens, trebuie să se permită societății civile să efectueze o monitorizare continuă a utilizării fondului.

2.12.

Toată această gamă de acțiuni trebuie să beneficieze de sprijinul direct al autorităților Uniunii și, având în vedere faptul că ele se referă la securitate, trebuie, să dispună și de un post bugetar alocat, după cum se menționează mai sus.

2.13.

Atât UE, cât și statele membre trebuie să fie conștiente de faptul că anumite organizații ale societății civile pot, de asemenea, să promoveze, în mod direct sau prin intervenții indirecte, discursuri și/sau acțiuni care să aducă atingere valorilor și drepturilor UE.

2.14.

Principala provocare care trebuie abordată împreună odată cu prezenta propunere este necesitatea unei mai mari flexibilități în gestionarea viitorului fond, în comparație cu perioada actuală de programare. De asemenea, este important să se pună la dispoziție instrumente care să ofere garanția faptului că finanțarea UE se canalizează către priorități și măsuri cu o valoare adăugată semnificativă pentru Uniune. Dat fiind că sunt necesare noi mecanisme de alocare de fonduri între sistemele de gestiune directă, indirectă și partajată, pentru a face față noilor provocări și priorități, acestea trebuie să permită și includerea membrilor activi ai societății civile menționați în secțiunea anterioară, în scopurile indicate. În acest sens, propunem ca poziția CESE, în calitate de observator în cadrul procesului de instituire și dezvoltare a acestui fond, să fie luată în considerare pentru ca opinia societății civile organizate să se facă auzită în cadrul UE.

2.15.

Având în vedere importanța sumei și pachetul fondului, în valoare de 2 500 000 000 EUR, ar trebui clarificate criteriile de aferente. Este de dorit să se mențină flexibilitatea necesară, însă trebuie să se precizeze clar posturile bugetare în cadrul cărora va fi repartizat fondul.

2.16.

Va trebui ca aceste posturi să respecte un criteriu de simplitate, prin care să se evite obstacolele birocratice excesive din calea accesului la fond și să fie guvernate de principiul încrederii reciproce. Claritatea și previzibilitatea acestui capitol va facilita punerea în aplicare de către autoritățile responsabile din diferite state membre a unor acțiuni task force sau acțiuni de intervenție rapidă, cu garanția că acestea vor fi acoperite sau sprijinite de pachetul fondului.

2.17.

CESE consideră că propunerea este pozitivă și apreciază ca fiind oportună instituirea unui fond pentru securitate internă, pe baza articolului 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și în temeiul obiectivelor menționate la articolul 67 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sub rezerva respectării principiilor solidarității și distribuirii echitabile a răspunderii, prevăzute la articolul 80 din TFUE, precum și a principiului subsidiarității – întrucât se referă la o competență neexclusivă – și a principiului proporționalității, prin intermediul instrumentului reprezentat de Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru securitate internă.

2.18.

În orice caz, prin înființarea unui Fond pentru securitate internă se urmărește punerea la dispoziție a unui instrument complementar activității celorlalte agenții și fonduri de care dispune deja Uniunea, precum și a celorlalte organisme naționale, obiectivul său fundamental fiind acela de a contribui la asigurarea unui nivel înalt de securitate în Uniune, în special prin combaterea terorismului și a radicalizării, a criminalității grave și organizate și a criminalității informatice și prin acordarea de asistență și protecție victimelor infracțiunilor, bazându-se, în acest sens, pe obiective specifice, cum ar fi schimbul de informații, intensificarea acțiunilor comune transfrontaliere și consolidarea capacităților în ceea ce privește prevenirea, într-un context de permanentă cooperare dintre diferitele autorități publice, societatea civilă și partenerii privați ai statelor membre (2). În acest sens, este, de asemenea, important să se atace mecanismele de finanțare și fluxurile de capital ale organizațiilor criminale, iar fondul trebuie să aibă în vedere acest capitol.

2.19.

În cele din urmă, trebuie reamintit faptul că CESE a participat, în calitate de observator, la Grupul la nivel înalt privind prevenirea radicalizării, înființat de Comisia Europeană în 2017 (3).

3. Recomandări

3.1.

Fondul ar trebui să acorde atenție cauzelor profunde pentru care unele persoane aderă la grupuri care reprezintă un pericol pentru semenii lor și se organizează în astfel de grupuri, prin realizarea unor studii și cercetări aprofundate, care să fie utilizate pentru a preveni situații concrete.

3.2.

Crearea fondului se bazează pe investițiile și realizările anterioare, cum ar fi programul „Securitate și protecția libertăților”, instrumentul pentru cooperarea polițienească și componenta referitoare la politica în materie de droguri a programului „Justiție”. În orice caz, trebuie aprofundată afirmația potrivit căreia „[f]acilitatea va permite abordarea de noi priorități sau luarea de măsuri urgente și punerea lor în aplicare prin modul de gestiune care este considerat cel mai potrivit pentru atingerea obiectivului de politică” (4). Inovarea este o prioritate, în special atunci când grupurile împotriva cărora se duce lupta sunt extrem de inovatoare.

3.3.

Criteriile de alocare a fondului trebuie să fie pur operaționale, astfel încât să se asigure finanțarea de măsuri și programe, evitând criterii precum populația țării sau mărimea teritoriului. De asemenea, trebuie să prevaleze transparența totală a pachetului și a economiei fondului, care va fi deschis mass-mediei și societății civile, astfel încât acestea să poată monitoriza respectarea condițiilor impuse pentru accesarea resurselor financiare respective.

3.4.

De asemenea, este important ca, în cadrul procesului de instituire a fondului, să se prevadă efectuarea unei evaluări viitoare a transcendenței și eficacității acestuia, prin realizarea unui studiu actualizat privind situația generală și reînnoirea sa periodică, prin care să îi poată fi apreciată evoluția.

3.5.

Comitetul Economic și Social dorește să sublinieze câteva dintre aceste priorități noi, care nu se regăsesc în document și cărora trebuie să li se acorde o atenție deosebită, întrucât pot constitui un aspect important, în special al obiectivului de prevenire a radicalizării, în cadrul căreia se pot manifesta chiar anumite complicități din partea unora dintre autorități.

3.6.

Ne referim acum la mișcările de extremă dreaptă, de ultra dreapta, neonaziste, antisemite, pentru supremația rasei albe sau la orice altă formă de promovare a discriminării pe criterii de rasă, origine, orientare sexuală etc., care constituie o amenințare efectivă la adresa securității și chiar a statului de drept și care intră în sfera de competențe a Uniunii, în special în măsura în care, în pofida motivației lor ultranaționaliste, aceste mișcări încep să își manifeste interesul de a se extinde la nivel internațional și de a-și coordona mișcările cu membri din alte țări, care sunt impulsionați de o motivație similară (5).

3.7.

Protecția și sprijinirea victimelor rețelelor de trafic de persoane par a fi condiționate de o cooperare eficace și eficientă în ceea ce privește urmărirea penală a persoanelor responsabile de acest trafic. Totuși, obiectivul fundamental al activității Uniunii și al fondului, în acest sens, trebuie să fie acela de a proteja victimele, iar protecția lor nu trebuie să fie condiționată de o colaborare mai bună sau mai slabă în ceea ce privește urmărirea în justiție a persoanelor responsabile de vătămarea lor.

3.8.

Cu toate acestea, alocarea necesară de mijloace financiare din fondul care se instituie, atât victimelor, în mod direct, cât și instituțiilor care contribuie la protecția și integrarea lor, va atrage după sine, fără îndoială, în mod natural, această cooperare și va facilita, chiar și pe termen mediu, urmărirea penală și prevenirea.

3.9.

Prevenirea radicalizării este un capitol important, în care nu putem include doar spectrul unei posibile radicalizări într-o direcție, făcând referire la cele mai grave atentate provocate în ultimii ani de grupuri islamiste radicale, ci trebuie să fim foarte atenți la spectrul extremismului politic și ideologic, ale cărui domenii de încolțire și de creștere sunt complet diferite, la fel cum sunt și potențialele sale victime.

3.10.

Un alt capitol cu privire la care CESE trebuie să aducă o notă critică în ceea ce privește propunerea este cel care abordează evaluările ex post, consultările cu părțile interesate și evaluările impactului. În mod evident, din punctul de vedere al eficienței în raport cu obiectivele instrumentelor implementate, cu costurile, logica, relevanța, coerența și complementaritatea acestora, capitolul este unul pozitiv. Cu toate acestea, analiza nu cuprinde o evaluare a măsurii în care aceste instrumente au contribuit la îmbunătățirea nu numai a cooperării, a schimbului de cunoștințe și de bune practici, și a încrederii între autorități, ci și a aspectelor legate de drepturile fundamentale, care sunt abordate doar într-un paragraf succint, un simplu angajament formal, la sfârșitul articolului 3.

3.11.

Având în vedere tensiunea istorică dintre securitate și drepturile fundamentale, un instrument precum cel propus, al cărui scop este sporirea securității, fără îndoială necesară, trebuie să aibă și obiective specifice privind consolidarea respectării drepturilor fundamentale în domeniul securității. Nu trebuie să se permită niciodată ca îmbunătățirea securității să aducă atingere drepturilor fundamentale.

3.12.

În cazul în care o anumită țară, indiferent dacă este sau nu membră a Uniunii, nu își demonstrează conformitatea prin acțiunile forțelor și corpurilor sale de securitate, nu dorește să primească instruirea corespunzătoare sau să se supună unor mecanisme de control al acțiunilor sale în acest domeniu, nu trebuie să beneficieze de finanțare din fond și va fi exclusă din acesta. Îndeplinirea unor standarde minime privind respectarea drepturilor omului trebuie să fie o condiție sine qua non pentru a putea primi sprijin din partea celorlalți membri ai UE, fie prin intermediul acestui fond de securitate, fie prin orice alt mecanism de solidaritate.

3.13.

În ceea ce privește secțiunea privind coerența cu alte domenii de politică ale Uniunii, trebuie să atragem atenția asupra necesității creării unei sinergii și a coerenței cu Fondul pentru azil, migrație și integrare, cu Fondul de gestionare integrată a frontierelor, precum și cu Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. Chiar în acest capitol a fost pusă sub semnul întrebării prioritatea excesivă acordată de aceste fonduri și de agenție obiectivului de securitate, înaintea altor sarcini care țin de responsabilitatea tuturor autorităților și structurilor europene, în legătură directă cu apelul enunțat deja, privind manifestarea unei preocupări mai susținute, care se referă la garanții mai ferme, față de respectarea drepturilor fundamentale.

3.14.

Fondul este și trebuie să fie deschis sprijinirii acțiunilor de cooperare cu țările terțe, însă pachetul acestor fonduri nu poate fi alocat direct autorităților acestor țări, ci activităților și programelor care se desfășoară în comun de către autoritățile statelor membre și cele din țările terțe. Colaborarea trebuie să fie condiționată în totalitate de controlul acestei finanțări, care presupune alocări din fond, de respectarea drepturilor omului de către statele ce beneficiază de pe urma acestei colaborări și, mai ales, de caracterul public, sub proprietatea și conducerea statului și recunoscut ca atare, al entităților colaboratoare care sunt eligibile pentru această finanțare. În orice caz, trebuie evitat riscul ca sumele provenite din fond să finanțeze grupuri sau celule necontrolate, care pot constitui chiar un risc pentru securitate în țările lor sau pentru Uniunea Europeană însăși.

3.15.

Instrumentele internaționale în materie de legislație maritimă, precum și Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților și restul corpusului legislativ privind protecția persoanelor care se află în situația dificilă de a trece frontiera prin canale neconvenționale impun Uniunii Europene și tuturor membrilor săi să includă salvarea pe mare între principalele preocupări ale politicii lor în domeniul securității frontierelor, cu primirea corespunzătoare, în cele mai apropiate porturi, a persoanelor salvate pe mare și a pasagerilor clandestini care ajung în port, cu respectarea drepturilor fundamentale ale acestora și cu aplicarea procedurilor de returnare sau repatriere, furnizând toate garanțiile necesare referitoare la drepturile lor, în special la dreptul la recunoașterea statutului de refugiați. Fondul care se instituie trebuie să fie destinat și acestor scopuri, atât prin finanțarea nevoilor statelor, cât și prin sprijinirea societății civile, astfel cum s-a explicat mai sus.

Bruxelles, 18 octombrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) COM(2018) 324 final.

(2) Articolul 3 alineatele (1) și (2) din propunere.

(3) Raportul final al Grupului la nivel înalt privind prevenirea radicalizării (HLCEG-R).

(4) Pagina 2 din expunerea de motive a propunerii.

(5) Raportul final al Grupului la nivel înalt al Comisiei privind prevenirea radicalizării (HLCEG-R); Recomandări în domenii de politică. 2.5: „Despre ideologie și polarizare”; Grupul recunoaște că trebuie să se acorde atenție și răspândirii extremismului de ultra dreapta și tendinței crescute de polarizare în cadrul societății.

Top