Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară

[COM(2018) 28 final]

și privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind instalațiile portuare de preluare pentru descărcarea deșeurilor provenite de la nave, de abrogare a Directivei 2000/59/CE și de modificare a Directivei 2009/16/CE și a Directivei 2010/65/UE

[COM(2018) 33 final – 2018/0012 (COD)]

(2018/C 283/09)

Raportor:

domnul Antonello PEZZINI

Sesizare	Parlamentul European, 5.2.2018 Consiliu, 9.2.2018 Comisia Europeană, 12.2.2018
Temei juridic	Articolul 100 alineatul (2) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Decizia Adunării Plenare	19.9.2017
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	3.5.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	23.5.2018
Sesiunea plenară nr.	535
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	193/00/01

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE, care de la bun început a fost un susținător al politicii Comisiei Europene privind economia circulară, consideră totuși că aceasta ar trebui urmărită în strânsă cooperare cu partenerii sociali și cu organizațiile societății civile, prin intermediul unor exerciții de prospectivă și cu implicarea instituțiilor de învățământ superior și a diferitelor centre de formare.

1.1.1.

În același mod, sunt absolut necesare măsuri adecvate în domeniul educativ și formativ, stimulente legate de proiectare și comportamente, standarde tehnice și normative comune de calitate, sisteme atractive și de recompensare – inclusiv fiscale și financiare –, un demers sistemic și intersectorial și de utilizare inteligentă și generalizată a aplicațiilor digitale.

1.2.

Respectarea și apărarea bunurilor cuprinse în echilibrul dinamic al biosferei nu se nasc prin germinare spontană, ci sunt fructul unui demers lucid, hrănit de cultură și de conștiința că ceea ce a fost creat nu a fost creat pentru a fi exploatat și distrus în vederea obținerii de beneficii economice, ci pentru a fi utilizat în mod inteligent, îmbunătățit și conservat „în geneza antropomorfismului universal” (1).

1.3.

Noile descoperiri, precum materialele polimerice, au facilitat munca și bunăstarea oamenilor, dar trebuie gestionate pe durata ciclului lor de viață pentru a nu avea un impact negativ asupra proceselor naturale.

1.3.1.

Comitetul consideră că este esențial să se dezvolte o cultură a proiectării ecologice a materialelor polimerice pentru a facilita, după o primă utilizare, utilizările ulterioare ale materialelor polimerice secundare.

1.3.2.

Este nevoie de o revoluție culturală care să transforme deșeurile în resurse prețioase ce urmează să fie valorificate, atât în cadrul modelelor comportamentale, cât și în cadrul structurilor de producție, distribuție și consum, fără a neglija societatea civilă și instituțiile de învățământ, de orice tip și nivel.

1.3.3.

În opinia CESE, în special în sectorul ambalajelor (în prezent extrem de extins), trebuie elaborată – din motive economice și de igienă – o strategie la nivel de sector care să vizeze reutilizarea, cu implicarea întreprinderilor care au experiență în procesele de reciclare. Este vorba de armonizarea și integrarea competențelor în cadrul procesului, atât în amonte, cât și în aval.

1.3.4.

Organismele naționale de standardizare, în strânsă legătură cu organismele europene și internaționale, ar trebui să accelereze procesele de recunoaștere a materiilor prime secundare, prin intermediul unei etichete, pentru a crește, prin intermediul unei armonizări europene, nivelul de siguranță a consumatorului cu privire la produsele noi.

1.3.5.

În opinia CESE, cercetarea și inovarea trebuie să aibă un rol important, în special inițiativele comune în domeniul tehnologiei, și anume Parteneriatele public-privat instituționale în cadrul programului Orizont 2020, care vizează dezvoltarea de bioproduse (2), precum și alte inițiative privind dezvoltarea durabilă și circulară din cadrul viitorului PC9.

1.3.6.

Ar trebui să se acorde prioritate procesului de aplicare a marcajelor digitale pentru diferite tipuri de materiale plastice pentru a permite identificarea, separarea și eventualele eliminări potrivit unor metodologii comune. În special, aceste materii prime secundare nu trebuie să conțină anumite substanțe toxice care apar în materiile prime nedestinate uzului alimentar și jucăriilor pentru copii.

1.4.

CESE consideră că, prin analize chimice realizate în cadrul REACH, trebuie luate măsuri de limitare a poluării cu microparticule de plastic, care reprezintă una dintre principalele amenințări la adresa mediului și a sănătății umane.

1.5.

CESE sprijină ferm propunerile CE care vizează dotarea porturilor cu instalații de colectare a deșeurilor și obligația ca responsabilii de nave să urmeze anumite proceduri pentru descărcarea deșeurilor.

1.5.1.

CESE consideră că aceeași politică ar trebui să fie aplicată și în cazul gestionării râurilor, care reprezintă un element semnificativ de poluare a mărilor.

1.5.2.

Potrivit CESE, ar trebui implicate asociațiile de pescari și partenerii sociali, atât la nivel cultural, cât și prin intermediul unor finanțări naționale și/sau europene, în cadrul unui exercițiu de curățare a apelor de reziduurile polimerice, promovând, de asemenea, acțiuni de sensibilizare cu privire la deșeurile fluviale și marine. În plus, printr-o formare adecvată, ei ar putea să intervină și în cadrul lanțului existent în port sau de-a lungul râurilor, în etapele inițiale de reciclare, în special atunci când se încheie sezonul de pescuit.

1.6.

În opinia CESE, apariția și dezvoltarea de noi activități complementare, rezultate din economia circulară, necesită o revizuire a legislației existente în materie de deșeuri, succesoare a Directivei 2008/98/CE, care responsabilizează deținătorul de deșeuri, fără a crea, de multe ori, instrumentele necesare pentru reutilizarea lor.

1.7.

CESE consideră că proiectarea ecologică (3), aplicată până acum la economisirea energiei, ar trebui activată pentru economia circulară, în special pentru materialele plastice.

1.8.

CESE consideră că sunt necesare acorduri regionale privind poluarea marină, extinzându-le la politicile de proximitate și la acordurile Euromed și pentru Marea Baltică.

1.9.

Ar trebui să fie susținute și stimulate în industrie și administrații publice teritoriale acordurile voluntare sectoriale și intersectoriale, prin promovarea certificării întreprinderilor (EMAS, RSI) și a navelor ecologice (4).

2.   Introducere

2.1.

Plasticul, înțeles ca denumire generică pentru un grup de materiale polimerice, este important și omniprezent în economia noastră și în viața noastră de zi cu zi. Acesta contribuie la promovarea creșterii durabile și competitive, a ocupării durabile a forței de muncă și a multiplelor inovări tehnologice și în materie de proiectare.

2.2.

Plasticul – de la monomer la polimer – a fost descoperit la jumătatea anilor cincizeci, de către doi oameni de știință, Natta și Ziegler. În 1953, chimistul german Karl Ziegler a reușit să obțină un tip de plastic pe bază de petrol, polietilena, a cărei moleculă este un polimer (5). Chimistul italian Giulio Natta a obținut un polimer diferit: polipropilena, brevetată sub denumirea Moplen. Această descoperire a contribuit enorm la criza din industria minieră, care furnizase, de-a lungul istoriei omenirii, materialele (6) pentru fabricarea obiectelor necesare activităților cotidiene și profesionale.

2.3.

Plasticul este obținut din petrol, din două kilograme de petrol rezultând, în medie, un kilogram de plastic.

2.3.1.

Cu aceste noi materiale (7) a fost fabricată o întreagă serie de obiecte: nu ruginesc, sunt ușoare și nu se sparg. În 1973 a fost fabricată prima sticlă din PET (8).

2.4.

CESE a subliniat (9) că „trecerea la o economie europeană circulară poate deschide perspective pozitive pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020”.

2.5.

Comitetul este de părere că tranziția către o economie europeană circulară poate deschide perspective pozitive în termeni de competitivitate sistemică a UE, „cu condiția ca aceasta să se bazeze pe o viziune strategică europeană împărtășită de toți, cu participarea activă a sectorului ocupării forței de muncă, a guvernelor, a angajatorilor și a lucrătorilor, a consumatorilor și a autorităților legislative și de reglementare de la diverse niveluri” (10).

2.6.

CESE reamintește lansarea pachetului (11) din 2014 – care a fost ulterior retras – și a celui din decembrie 2015, odată cu adoptarea unui plan de acțiune al UE pentru economia circulară, care identificase plasticul drept o prioritate-cheie.

2.7.

În opinia Comitetului, „schimbările comportamentale pot fi stimulate cel mai bine prin semnale referitoare la prețuri, și anume oferind consumatorilor un nivel de confort și prețuri competitive. Acestea pot fi realizate inițial prin sisteme de răspundere extinsă a producătorilor (REP) și/sau prin impozitarea ecologică” (12).

2.8.

Industria europeană a maselor plastice a atins, în 2016, o cifră de afaceri de aproape 350 de miliarde EUR, cu aproximativ 62 de mii de întreprinderi, locuri de muncă pentru peste 1,5 milioane de lucrători și o producție de 60 de milioane de tone (13).

2.9.

În prezent, plasticul este prezent în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi: de la sectorul transporturilor la cel al construcțiilor, de la sectorul telecomunicațiilor la sectorul bunurilor de larg consum, de la sectorul produselor alimentare la cel al sănătății.

2.10.

IMM-urile, care reprezintă aproximativ 80 % dintre întreprinderile din sectorul materialelor plastice din UE, au mai puțin de 20 de angajați, în timp ce întreprinderile medii și mari reprezintă aproximativ 20 % (14).

2.11.

În fiecare an, cetățenii europeni generează 25 de milioane de deșeuri de plastic. Mai puțin de 30 % dintre acestea sunt reciclate (15).

2.12.

Potrivit unui studiu recent realizat la nivelul UE (nota de subsol 15), înlocuirea materialelor plastice cu alte materiale, în ceea ce privește principalele sale utilizări, ar implica o greutate de aproape patru ori mai mare a ambalajelor comparativ cu materialele plastice; o creștere cu 60 % a volumului de deșeuri generate; o creștere a consumului anual de energie de 57 % pe parcursul întregului lor ciclu de viață.

2.12.1.

Pe de altă parte, 95 % din valoarea ambalajului se pierde după o singură utilizare. Din cele 78 de milioane de tone puse la dispoziție pentru consum, 72 % nu se recuperează. Dintre acestea, 40 % sunt eliminate în depozitele de deșeuri, iar 32 % nu trec prin sisteme legale de colectare.

2.13.

Prin urmare, este necesară dezvoltarea proiectării ecologice a materialelor plastice, astfel încât acestea să devină mai ușor de reciclat și, astfel, să sporească cererea de materiale plastice reciclate din partea diferitelor sectoare industriale și circuite de distribuție, a consumatorilor și a cetățenilor.

2.13.1.

Este important să se intensifice dialogul cu industria de reciclare, pentru a înțelege procesele de producție, exigențele și tehnologiile.

2.14.

Plasticul reciclat trebuie să facă obiectul unei reabilitări corespunzătoare și al unei reclasificări prin intermediul unui proces de standardizare și certificare cu ajutorul etichetării.

2.15.

Într-o economie circulară, plasticul ar trebui să fie considerat un patrimoniu material comun prețios, deoarece este esențial pentru dezvoltarea economică durabilă și competitivă în serviciul cetățenilor, al sănătății și al mediului, cu condiția ca obiectele care conțin această materie primă să nu mai fie considerate „deșeuri de eliminat”, ci „obiecte de recuperat”.

3.   Mările și materialele plastice

3.1.

70 % din suprafața planetei este acoperită de mări și oceane, apele marine reprezentând 97 % din resursele de apă. Oceanele sunt cei mai buni aliați ai noștri împotriva schimbărilor climatice și au fost incluse în Acordul de la Paris, fiindu-le consacrat un raport special al IPCC.

3.2.

Deșeurile marine, în special materialele plastice și microplasticele, reprezintă o altă amenințare majoră la adresa oceanelor și, prin urmare, reprezintă o preocupare la nivel mondial, care vizează toate oceanele planetei. În fiecare an, milioane și milioane de tone de deșeuri sunt deversate în oceane, în întreaga lume, cauzând probleme de mediu, economice, estetice și igienico-sanitare. Deșeurile marine pot cauza daune economice grave, cum ar fi: pierderi pentru comunitățile costiere; limitarea turismului; obstacole în calea transportului maritim și a pescuitului.

3.3.

Costul potențial al curățării zonelor costiere și a plajelor la nivelul întregii UE a fost estimat la aproximativ 630 de milioane EUR pe an.

3.4.

Având în vedere acumularea și răspândirea acestora, deșeurile marine reprezintă o amenințare extrem de gravă pentru sănătatea oceanelor lumii, în principal din cauza creșterii rapide a cantității acestora. În acest context, se impun măsuri echilibrate și eficace privind economia circulară, atât la nivel internațional, cât și la nivel european, cu obiective de reducere a deșeurilor marine în UE cu 30 % până în 2025 și, respectiv, cu 50 % până în 2030.

3.4.1.

Pentru a atinge aceste obiective, ar trebui, în primul rând, să se modifice legislația existentă, care conferă proprietatea asupra deșeurilor celor care le colectează, descurajând astfel colectarea.

3.4.2.

Ar trebui luate în calcul stimulente adecvate pentru persoanele (îndeosebi pescari) care pot contribui la curățarea mărilor și a râurilor, inclusiv prin utilizarea corespunzătoare a Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM).

3.5.

La 18 decembrie 2017, Consiliul a adoptat concluziile privind ecoinovarea și a subliniat, de asemenea, „nevoia de coerență între politicile de sprijinire a inovării și alte politici, în special axate pe protecția sănătății umane, pe mediu și pe tranziția către economia circulară” (16).

3.6.

Parlamentul European, la rândul său, a adoptat diverse documente cu privire la această temă: pornind de la rezoluția din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară; până la rezoluțiile adoptate în februarie 2017 pe tema pachetului de măsuri privind deșeurile și la rezoluția din 18 decembrie 2017 privind guvernanța internațională a oceanelor.

3.7.

Acțiunea pentru depoluarea Mării Mediterane ar putea să se afle în sinergie cu programul (PPP) Prima, care prevede măsuri ecologice în scopuri legate de mediu (17).

4.   Propunerile Comisiei

4.1.

Strategia propusă de CE are ca scop protejarea mediului de poluarea cu materiale plastice și, în același timp, promovarea inovării și creșterii economice, încercând astfel să transforme o provocare economică de paradigmă liniară (producție, distribuție, consum și comportament), într-un model circular, care să se autoalimenteze prin utilizarea eficientă a resurselor și care să ajungă să considere „deșeurile” drept „resurse de regenerat”.

4.2.

Reutilizarea, reciclarea și recuperarea ar deveni cuvintele-cheie în jurul cărora ar trebui construită noua paradigmă, pentru a promova o nouă proiectare, durabilitate, inovare și competitivitate la nivelul întregii piețe interne și al pieței internaționale.

Strategia propusă include 40 de acțiuni, 15 recomandări pentru autoritățile naționale și regionale și opt recomandări adresate industriei.

4.3.

Propunerea de directivă privind instalațiile portuare de preluare introduce noi norme pentru combaterea deșeurilor marine provenite de pe mare, cu măsuri menite să garanteze că deșeurile generate pe nave sau colectate pe mare nu sunt abandonate în mare, ci sunt aduse pe uscat, pentru a fi gestionate în mod adecvat. Sunt, de asemenea, prevăzute măsuri de reducere a sarcinii administrative a porturilor, navelor și autorităților competente.

5.   Observații și recomandări generale

5.1.

În opinia Comitetului, o strategie de succes în ceea ce privește materialele plastice nu poate fi realizată fără măsuri educative și de formare profesională viabile, fără stimulente în materie de proiectare și de comportament, fără standarde tehnice și normative comune de calitate –, fără sisteme atractive și de recompensare (inclusiv fiscale și financiare), fără o abordare sistemică și transsectorială, fără o utilizare inteligentă și tot mai largă a aplicațiilor digitale, fără un exercițiu de prospectivă răspândit și cu o largă participare, care să însoțească procesul cu o reală cultură europeană a circularității materialelor plastice, bazată pe analiza întregului ciclu de viață a produselor.

5.2.

Poluarea cu microparticule de plastic reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa mediului și a sănătății umane. Aceste substanțe sunt adesea utilizate în detergenți, cosmetice, mobilă, vopsele. În opinia CESE, această poluare ar trebui abordată de la sursă, prin măsuri la nivelul UE, în cadrul REACH.

5.3.

În UE, aproximativ 40 % din plastic este de unică folosință și reprezintă principala cauză a poluării: prin stabilirea unui cost minim pentru fiecare pungă de plastic, s-ar reduce enorm consumul. Iar CESE recomandă extinderea acestei măsuri la orice tip de plastic de unică folosință.

5.4.

CESE consideră că etichetarea digitală a diferitelor tipuri de materiale plastice reprezintă o prioritate pentru identificarea, selectarea și eventuala excludere a componentelor dăunătoare. Materialele plastice conțin adesea substanțe toxice, interzise în cazul materialelor care intră în contact cu alimentele și în cazul jucăriilor. Ca urmare a reciclării materialelor plastice, aceste substanțe ar putea ajunge în noile produse. De aici rezultă necesitatea de a garanta și a certifica faptul că „materialele plastice secundare” nu conțin substanțe toxice.

5.5.

Legislațiile naționale diferă între ele în ceea ce privește cantitățile și autorizațiile. Ar trebui să existe o singură legislație armonizată, mai severă, în beneficiul consumatorilor.

5.6.

CESE consideră că ar trebui să fie consolidate acțiunile menite să asigure prioritate: — metodelor comune de identificare; — digitalizării produselor, proceselor și componentelor prin marcarea digitală a diferitelor tipologii; — infrastructurilor de excelență în materie de colectare și diferențiere, echipate cu cititoare optice; — standardelor și certificărilor produselor, proceselor, instalațiilor; — profesionalizării și monitorizării reciclării; — sistemelor de recompensă privind responsabilitățile extinse ale producătorilor și ale consumatorilor; — lansării unei acțiuni-pilot a UE pentru organizarea, crearea și dezvoltarea comercială competitivă a unei veritabile piețe europene a materialelor plastice secundare de calitate, promovând achizițiile publice ecologice.

5.7.

Colectarea separată și – mai ales – reciclarea PET (18) pot crea beneficii economice în UE, cu noi activități productive și noi forme de ocupare a forței de muncă.

5.8.

Până în prezent, au fost preferate reciclarea organică prin compostare (19), depozitarea deșeurilor, recuperarea energiei prin incinerare (20), mai ales în sectoarele siderurgic și al cimentului, prin filtrarea adecvată a gazelor reziduale.

5.9.

Devine din ce în ce mai importantă reciclarea plasticului prin crearea de articole noi, de același tip (sticlă/sticlă) sau de alt tip (plastic/material textil). Însă acest lucru presupune un proces de stimulare a consumatorilor (21) și o identificare ușoară prin intermediul cititoarelor digitale la punctele de colectare.

5.10.

PET-ul reciclat poate fi utilizat ca fibră în producția de țesături de vară și de iarnă, salopete, uniforme militare, ranforsări la anvelope, conducte, benzi transportoare, folii de ambalat, produse tipărite.

5.11.

Printr-o acțiune puternică de standardizare tehnică și normativă și de certificare, inclusiv după reciclare, dacă procesele sunt corect efectuate și certificate (22), PET-ul rămâne inert din punct de vedere chimic și, prin urmare, este potrivit pentru utilizările care conduc la un contact sigur cu alimentele (23).

5.12.

În ceea ce privește deșeurile marine, CESE sprijină corelarea directivei cu Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL) și consideră că abordarea problemei deșeurilor provenite de la navele de pescuit și de agrement poate oferi soluții pentru problema poluării marine, cu condiția să se identifice exceptările corespunzătoare pentru ambarcațiunile mici și pentru porturile cu trafic limitat.

5.13.

Pentru organizarea colectării deșeurilor pe mare ar trebui să fie implicate, prin utilizarea Fondului pentru pescuit (FEPAM), organizațiile de pescari, care, cu o formare adecvată, și-ar putea completa veniturile obținute din activitățile de pescuit, care nu sunt întotdeauna sigure, cu cele obținute în urma activităților de colectare și în cadrul lanțului de reciclare.

5.14.

Același lucru este valabil și în cazul curățării râurilor, utilizând cooperative de lucru, prin modificarea legislației actuale (24).

5.15.

CESE consideră că ar trebui să se acorde prioritate încheierii unor acorduri regionale privind poluarea marină, în special în zonele marine și fluviale.

6.   Observații specifice

6.1.

De la PET la fibre. Reciclarea PET trece printr-un proces mecanic/chimic inovator, nepoluant, care menține puritatea fibrei, reducând consumul de apă și energie, precum și emisiile de CO2 cu aproximativ 30 %, toate acestea fără a produce zgură sau deșeuri.

6.1.1.

Mai întâi este recuperată materia primă, prin colectare separată. După etapele de tocare, spălare, măcinare, trefilare, uscare, granulare, PET-ul este transformat într-un nou polimer, printr-un proces nepoluant, care valorifică, în principal, variațiile de temperatură. În final, polimerul topit obținut este trimis către un extrudator. Este tăiat la lungimea dorită, într-o gamă de fire sintetice, reciclate, de poliester de înaltă calitate și de înaltă performanță.

6.2.

Transformarea PET (25) (polietilentereftalat) în material textil reprezintă o inovare, un mijloc de protecție a mediului și o marcă a calității: de la tehnicile de producție, până la proiectare.

6.2.1.

Date tehnice (26): — 2 kg de petrol (C9H18) produc 1 kg de PET (C10H8O4)N; — 1 sticlă de 1,5 litri are o masă de 38 de grame; — 1 sticlă de 0,5 litri are o masă de 25 de grame; — pentru a realiza un hanorac (330 gr/m2) sunt necesare circa 27 de sticle de 1,5 litri; — 27 de sticle reprezintă corespondentul a 1 026 de grame de PET, echivalentul a aproximativ 2 052 de grame de petrol; — reducerea emisiilor de CO2 pentru 2 052 de grame de petrol (24,2136 kWh) (27) este de 6,39239 kg/CO2 .

6.2.2.

Un alt exemplu: 53 900 de sticle de plastic de 1,5 litri, reciclate, pot fi transformate într-un poliester excelent, necesar pentru fabricarea a 7 000 de rucsacuri, cu o economie de 3,34 tone de CO2 (28).

7.   Teme de reflecție

7.1.

Angajamente asumate de către state: — educația, începând din școală, cu privire la colectarea separată a deșeurilor (inclusiv a materialelor plastice!), mai ales la nivelul familiei; — înființarea cooperativelor/asociațiilor care colectează material plastic, în cooperare cu municipalitățile și cu întreprinderile, și îl predau centrelor de tratament și de certificare a „materialelor plastice secundare”; — adaptarea normelor actuale în vigoare privind deșeurile la nevoile legate de colectarea materialului plastic.

7.2.

CESE sprijină dialogul între părți în vederea înființării unui fond de investiții în tehnologii de reciclare a materialelor plastice și a creării unei piețe europene pentru materialele plastice secundare de calitate.

7.3.

Sprijinirea, prin intermediul programului Orizont 2020 – și a noului PC9, inclusiv prin elaborarea unor studii privind bacteriile (29) –, a inițiativelor comune în domeniul tehnologiei, și anume a Parteneriatelor public-privat instituționale (una dintre cele 7 inițiative comune în domeniul tehnologiei) privind bioindustriile.

---

(1)  Benedetto Croce; în istoria a tot ceea ce are o formă umană în univers.

(2)  Inițiativa privind bioindustriile este un parteneriat public-privat (PPP) între Comisia Europeană și consorțiul bioindustriilor (Bio based Industries Consortium – BIC). Acest consorțiu reunește în prezent mai mult de 60 de întreprinderi europene mari și mici, clustere și organizații din sectoarele tehnologic, industrial, agricol și silvic, care și-au luat împreună angajamentul să investească în cercetare, dezvoltare și activități demonstrative în materie de tehnologii ecologice, pe baze colaborative, în cadrul PPP. Sunt prevăzute investiții de 3,8 miliarde EUR în inovarea din sectorul bioindustriilor, în cadrul perioadei 2014-2020 (Orizont 2020): 1 miliard din fonduri ale UE și 2,8 miliarde EUR din investiții private.

(3)  Directiva 2005/32/UE și modificările ulterioare.

(4)  Cf. articolul 8 alineatul (5) din COM(2018) 33.

(5)  Împreună cu Giulio Natta, Ziegler a descoperit sinteza stereospecifică a polipropilenei, utilizând catalizatori cu conținut de titan; catalizatorii de acest tip sunt denumiți în mod obișnuit catalizatori Ziegler-Natta. În 1963 au câștigat Premiul Nobel pentru chimie.

(6)  Zinc, blendă, calamină, baritină și bachelită.

(7)  PE (polietilenă); PP (polipropilenă); PS (polistiren); PET (polietilentereftalat); PVC (clorură de polivinil).

(8)  Brevetată de N. Convers Wyeth, inginer american.

(9)  Avizul CESE (JO C 230, 14.7.2015, p. 91).

(10)  Avizul CESE (JO C 230, 14.7.2015, p. 91).

(11)  Cf. SWD(2014) 208 și SWD(2015) 259 final.

(12)  Avizul CESE (JO C 230, 14.7.2015, p. 91).

(13)  A se vedea raportul privind excelența lanțului de aprovizionare cu materiale plastice pentru revitalizarea industrială a Italiei și a Europei în 2017 (L'eccellenza della filiera della plastica per il rilancio industriale dell'ITALIA e dell'EUROPA 2017) – https://www.ambrosetti.eu/wp-content/uploads/parte-2.pdf

(14)  Ambrosetti, Excelența lanțului de aprovizionare cu materiale plastice în UE (L'eccellenza della filiera della plastica nell'UE), 2015.

(15)  Comunicatul de presă al Comisiei Europene din 16 ianuarie 2018.

(16)  http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-15811-2017-INIT/ro/pdf, Concluziile Consiliului din 18 decembrie 2017 (Ecoinovarea: facilitarea tranziției către o economie circulară).

(17)  COM(2016) 662 final și avizul CESE (JO C 125, 21.4.2017, p. 80).

(18)  PET: polietilentereftalat, compoziție (C10H8O4)n. Derivat din petrol brut (C9H18). Este o rășină termoplastică, adecvată pentru contactul cu alimentele.

(19)  Compostul este ceea ce rămâne după procesul de descompunere și de sinteză microbiană a substanțelor organice din produsele reziduale.

(20)  CSD, combustibilul solid provenit din deșeuri. În timpul combustiei, ruperea legăturilor dintre atomii de H și C din plastic conduce la emiterea de cantități importante de energie termică.

(21)  De exemplu: garanția obligatorie în Germania sau obligația de recuperare a recipientelor goale de către vânzători în Elveția.

(22)  Prevenirea producerii de acetaldehidă, prin optimizarea temperaturii de topire și a timpului de staționare. Excluderea decontaminării.

(23)  În unele state membre, legea impune ca recipientele pentru alimente să nu conțină materiale plastice secundare într-un procent de peste 50 %. În plus, acestea nu trebuie să vină în contact cu produsele alimentare; prin urmare, plasticul reciclat trebuie combinat cu plastic „nou” pe partea din apropierea produselor alimentare.

(24)  În prezent, se estimează că o cantitate cuprinsă între 1,15 și 2,41 de milioane de tone de deșeuri din plastic ajung în fiecare an în oceane din râuri, peste 74 % din deșeuri fiind deversate între mai și octombrie. Primele 20 de râuri cele mai poluante, dintre care cele mai multe se află în Asia, sunt responsabile pentru 67 % din numărul total de tone de plastic revărsate în oceane.

(25)  Poliesterii provin din PET și sunt disponibili fie sub formă de fibre discontinue, fie sub formă de fir neted sau voluminos, precum și sub formă de microfibră.

(26)  Sursă: Pielleitalia S.R.L. Grassobbio Bergamo.

(27)  Sursă: JRC Ispra: Factorul de conversie pentru țiței:

—	11,8 MWh/t

—	0,264 tCO2/MWh

(28)  A se vedea nota de subsol 28 (JRC Ispra).

(29)  În colaborare cu alte institute de cercetare japoneze, Institutul Tehnologic din Kyoto și Universitatea Keio au izolat o specie de bacterie (Ideonella sakaiensis) care poate „devora” plasticul, exploatându-l ca sursă de subzistență și creștere, prin acțiunea chimică a numai două enzime. Cf.: science.sciencemag.org/content/351/6278/1196, Yoshida and others. Profesorul de biologie John McGeehan, de la Universitatea din Portsmouth, și colegii săi au creat întâmplător o versiune foarte puternică a enzimei care consumă plasticul. Cercetările lor au fost publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences 2018.