EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52011IE0807

Avizul Comitetului Economic și Social European privind întreprinderile de stat din țări terțe pe piețele de achiziții publice din UE (aviz din proprie inițiativă)

JO C 218, 23.7.2011, p. 31–37 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

23.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/31


Avizul Comitetului Economic și Social European privind întreprinderile de stat din țări terțe pe piețele de achiziții publice din UE (aviz din proprie inițiativă)

2011/C 218/06

Raportor: dl Corrado ROSSITTO

Coraportor: dl Ulrich PAETZOLD

La 16 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Întreprinderile de stat din țări terțe pe piețele de achiziții publice din UE.

Comisia consultativă pentru mutații industriale, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 aprilie 2011.

În cea de-a 471-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 și 5 mai 2011 (ședința din 4 mai), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 152 voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 9 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Comitetul Economic și Social European consideră că deschiderea sistemelor de achiziții publice ale tuturor țărilor la concurența internațională, pe baza Acordului privind achizițiile publice (AAP – OMC), reprezintă o carte câștigătoare: acesta garantează reciprocitatea, simetria normativă și de conținut și permite combaterea măsurilor protecționiste și a practicilor de concurență neloială, adoptate în ciuda acordurilor specifice cu țările emergente, cu respectarea dreptului primar și derivat al UE în domeniu și a jurisprudenței Curții de Justiție a UE.

1.2   CESE consideră că Uniunea Europeană trebuie să-și mărească potențialul de negociere, pe baza dreptului său primar și derivat, astfel încât să-și îmbunătățească accesul la piețele publice ale țărilor terțe, dat fiind că UE și-a deschis mai mult de 80 % din piețele sale de contracte de achiziții publice, deși celelalte economii dezvoltate n-au făcut-o decât în proporție de 20 %.

1.3   Comitetul cere cu hotărâre Parlamentului European, Consiliului și Comisiei să asigure, atât pe plan intern, cât și la nivel internațional, apărarea mai eficientă și în mod mai strategic a intereselor Uniunii în ceea ce privește accesul la contractele de achiziții publice, consolidând astfel credibilitatea internațională a UE, longevitatea și dezvoltarea modelului economic și social european.

1.4   CESE consideră că întreprinderile participante la achiziții publice trebuie să se supună acelorași condiții concurențiale, pentru a garanta o concurență echitabilă (level playing field), pe bază de reciprocitate cu întreprinderile din țările terțe care trebuie să respecte principiile cardinale valabile în achizițiile publice pe plan internațional, mai ales în ceea ce privește interzicerea ajutoarelor de stat (directe sau indirecte), metodele de calculare a prețurilor, luarea în considerare preventivă a costurilor și riscurilor.

1.5   În ceea ce privește achizițiile publice internaționale, CESE recomandă legiuitorilor pieței interne a Uniunii Europene și negociatorilor UE pe plan internațional să facă dovadă de coerență și să fie conștienți de posibilele consecințe reciproce în exercitarea propriei activități, promovând egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea, transparența, combaterea corupției, respectarea normelor sociale și ecologice, respectarea drepturilor fundamentale.

1.6   CESE consideră că este indispensabilă realizarea unui control sistematic al coerenței rezultatelor negocierilor desfășurate de Comisia Europeană, cu mandatul statelor membre, la nivel bilateral și multilateral, și implementarea totală și efectivă a măsurilor adoptate de către statele membre.

1.7   Comitetul consideră că Acordul privind achizițiile publice (AAP) ar trebui transformat dintr-un acord plurilateral într-unul multilateral, prin încurajarea aderării unor noi membri și a măsurilor tranzitorii în materie de compensații, de prețuri preferențiale, de introducere a unor noi entități sau sectoare și a unor noi praguri. CESE reafirmă cu hotărâre ideea excluderii temporare din AAP a acelor piețe de contracte publice finanțate prin fonduri europene pentru întreprinderile din țările care mențin măsuri de protecție la nivel național.

1.8   CESE solicită adoptarea rapidă a inițiativei anunțate privind condițiile în care țările terțe pot accede la piețele europene de achiziții publice (Market Access Scheme for Procurement – MASP) și la mecanisme clare, transparente și verificate, de deschidere reciprocă a piețelor, în vederea asigurării unui acces simetric la piețele publice, adaptând în consecință pachetul din 2004 privind achizițiile publice.

1.9   CESE consideră că trebuie consolidată abordarea bazată pe prevenție și pe un sistem de alertă rapidă în cazul proiectelor și/sau al intrării în vigoare a unei legislații din țările terțe restrictive în ceea ce privește achizițiile publice, astfel încât, utilizând informațiile încredințate băncii de date a Comisiei Europene privind accesul la piețe și acordând atenție informațiilor fiabile și rapid accesibile privind achizițiile publice, formalitățile și specificațiile tehnice din caietele de sarcini, să poată fi identificate și denunțate la nivel internațional potențialele obstacole încă din faza inițială, în special în cazul IMM-urilor, însoțite fiind de indicatori statistici și de impact privind fenomenele de distorsiune.

1.10   CESE recomandă adoptarea unor măsuri de accelerare și simplificare a procedurilor, adaptându-le la noile sfidări care stau în fața UE, și garantând autorităților contractante că vor putea fructifica – pe plan intern și internațional – toate oportunitățile economice și de inovare ale IMM-urilor, inclusiv prin acțiuni de formare, informare și asistență acordată contractanților și IMM-urilor participante la licitațiile internaționale și pe piețe terțe, în special în ceea ce privește formarea cadrelor acestora și a personalului de conducere.

2.   Informații preliminare

2.1   În Uniunea Europeană, volumul anual al achizițiilor publice pentru bunuri și servicii reprezintă circa 17 % din PIB, adică în jur de 2 100 de miliarde EUR; din această sumă, aproximativ 3 % se situează deasupra pragului Acordului privind achizițiile publice (AAP), încheiat în cadrul OMC (1). La nivel mondial, ponderea pieței achizițiilor publice este estimată între 10 și 20 % din PIB, în condițiile în care nu există date comparabile disponibile pentru anumite țări nemembre ale AAP; nivelul global al achizițiilor publice se situează cu mult peste pragul de 10 % din PIB-ul mondial.

2.2   Întreprinderile europene, de la marile multinaționale la IMM-urile cele mai întreprinzătoare, luptă pentru a se impune pe piețele internaționale, dar se confruntă cu dificultăți crescânde atunci când vor să acceadă la piața de achiziții publice, nu atât din cauze legate de obstacolele întâlnite la trecerea frontierei, cât din pricina obstacolelor de „dincolo de granițe”, mai complexe și mai problematice din punct de vedere tehnic, dat fiind că este nevoie de mai mult timp pentru a le identifica, analiza și elimina și pentru că normele și practicile aferente sunt restrictive, ceea ce riscă să împiedice întreprinderile europene să participe eficient la achizițiile publice din țările terțe.

2.3   Așa cum indică titlul, prezentul aviz din proprie inițiativă se referă la un aspect specific al domeniului achizițiilor publice: trebuie analizat și specificat – în raport cu participarea întreprinderilor publice din țările terțe la achiziții publice în UE – în ce mod UE poate:

asigura buna funcționare a pieței sale interne în ceea ce privește achizițiile publice;

garanta că întreprinderile publice din țările terțe sunt autorizate să opereze pe piața europeană, cu respectarea acelorași condiții și criterii de eligibilitate ca și în cazul celorlalte întreprinderi;

asigura reciprocitatea și simetria accesului întreprinderilor europene la piețele de achiziții publice din țările terțe.

Alte aspecte referitoare la achizițiile publice fac sau vor face obiectul unor avize ale CESE.

2.4   Relația dintre deschiderea comerțului exterior și reformele pieței interne se definește în ambele sensuri: dacă – în ambele cazuri – scopul este acela de a reduce costul impus de obstacolele legislative inutile care împiedică circulația bunurilor, serviciilor și investițiilor, interdependența crescândă dintre piața internă și piețele internaționale cere ca legiuitorii pieței interne a UE și negociatorii UE din domeniul comerțului internațional și al achizițiilor publice internaționale să fie conștienți de eventualele consecințe reciproce ale activității lor și să urmeze o politică coerentă, orientată spre promovarea principiilor din dreptul primar și derivat al UE, așa cum au fost confirmate de Curtea de Justiție și de Carta drepturilor fundamentale:

respectarea drepturilor omului;

combaterea corupției;

respectarea standardelor sociale și de mediu;

transparența;

proporționalitatea;

egalitatea de tratament;

nediscriminarea;

recunoașterea reciprocă.

2.5   În domeniile standardizării și reglementării, în cele ale serviciilor, investițiilor, achizițiilor publice, în cel al drepturilor de proprietate intelectuală sau al sistemelor de certificare, în multe dintre statele care ne sunt parteneri comerciali se aplică proceduri oneroase, se manifestă lipsa de transparență și se implementează măsuri de politică industrială destinate substituirii forțate a importurilor, transferului forțat de tehnologie și acordării unui acces preferențial la materii prime pentru producătorii locali.

2.6   În timp ce întreprinderile europene se confruntă cu o concurență crescândă pe propria piață internă, cu privilegierea unei deschideri transparente și cu eforturi pentru a crea o piață internă europeană fără bariere, în prezent reiese clar că această deschidere lasă piața internă complet fără apărare în fața unor operatori de pe piețe ale țărilor terțe care nu s-au străduit să practice aceeași deschidere pe propriile piețe.

2.7   UE dispune de norme stricte în domeniu, urmărind asigurarea unei concurențe echitabile, în condiții egale (level playing field), însă experiența arată că aceste reguli nu se aplică în cazul întreprinderilor publice din țările terțe – mai ales când acestea participă la achiziții publice –, ceea ce contravine înseși principiilor pe care se întemeiază piața internă, provocând daune imense industriei și economiei europene.

2.8   CESE consideră că se impune analiza modului în care UE poate garanta buna funcționare a pieței interne și în cazurile în care întreprinderile publice din țările terțe sunt autorizate să opereze pe această piață, continuând să combată cu vigilență, în interesul consumatorilor, întreprinderilor și contribuabililor europeni, protecționismul și toate formele de dumping social și de mediu (2), lipsa transparenței costurilor, prețurilor și subvențiilor acordate de stat, precum și nerespectarea normelor bugetare și a regulilor de pe piața liberă.

2.9   În Acordul general pentru Tarife și Comerț și în angajamentele din Acordul General privind Comerțul cu Servicii, achizițiile publice sunt exceptate în mod explicit de obligația de bază privind tratamentul național. Cu toate acestea, se cuvine să se ia în considerare (3) faptul că, până în 2015, 90 % din creșterea mondială va fi generată în afara Europei, un sfert din această creștere înregistrându-se doar în China. În următorii ani, va trebui să fructificăm oportunitățile oferite de nivelurile ridicate de creștere a țărilor terțe, în special în Asia de sud și de est.

2.10   În timp ce piața noastră este deschisă într-o măsură considerabilă, cea a principalilor noștri parteneri comerciali rămâne mult mai puțin deschisă, mai ales la nivel regional și local. Ajung, spre ilustrare, câteva exemple de pe diferite continente:

2.10.1   În CHINA, măsura în care piața rămâne deschisă este cu mult sub ceea ce ar putea să fie. În condițiile unui PIB de 3 573,8 miliarde EUR în 2009, China a exportat în UE în același an produse și servicii în valoare de 227 de miliarde, în timp ce importurile sale din UE se ridicau la 99,7 miliarde EUR. Clauzele buy local (cumpărarea de produse locale) există din 2003, așa cum prevede art. 10 din Legea guvernamentală privind achizițiile publice (Government Procurement Law – GPL), iar politica Buy Chinese a fost întărită în 2007 prin două decrete care limitează posibilitățile de achiziționare a produselor străine, cu excepția cazurilor în care produsele indigene s-ar dovedi exagerat de scumpe și de o calitate mai slabă. În 2009, interpretarea acestei reguli a devenit strictă, împiedicând orice posibilitate rămasă, mai ales pentru produsele tehnologice de vârf și inovatoare. Pe de altă parte, în cadrul planului de relansare din 2008 și 2009 în vederea stimulării interne, a fost pus în aplicare un control riguros în ceea ce privește achizițiile publice în sectorul construcțiilor. În noiembrie 2009, China a introdus o listă de produse inovatoare acreditate de origine internă („Indigenous Innovation Product Accreditation List”), iar în 2010 Consiliul de Stat a propus modificări referitoare la întreprinderile controlate de stat, pentru a le încuraja să nu opereze decât pe piața internă. În același timp, industriei chinezești de tehnologie de vârf i-au fost acordate ajutoare de stat pentru a o face mai competitivă pe piețele externe (4).

2.10.1.1   În domeniul achizițiilor de lucrări, China a abandonat sistemul de acordare a licențelor pentru gestionarea proiectelor, gestionarea construcțiilor și a altor servicii de construcție, înlocuindu-l cu un nou sistem destinat întreprinderilor de construcție aflate în totalitate în proprietate străină (Wholly Foreign Owned Construction Enterprise – WFOCE) și asocierilor în participație (joint-ventures), în cadrul căruia întreprinderile străine sunt excluse de facto din proiectele care fac obiectul unei proceduri naționale de licitații publice (national competitive bidding – NCB) și nu sunt admise decât la rarele licitații publice internaționale (international competitive bidding – ICB) organizate pentru proiecte din China: cele două sisteme – WFOCE și joint-ventures – trebuie să răspundă cerințelor sistemului chinez de calificare, care prevede un capital social de cel puțin 5 ori valoarea proiectului, un personal încadrat de cel puțin 300 de angajați rezidenți în China de cel puțin un an, referințe privind alte lucrări executate în China și, pentru asocierile în participație, luarea în considerare a partenerului cu calificarea cea mai scăzută (5).

2.10.1.2   Oferta actuală a Chinei în cadrul negocierilor OMC referitoare la Acordul privind achizițiile publice (AAP) nu include, nici la nivelul activităților, nici la cel al autorităților contractante, cea mai mare parte a lucrărilor de construcție care ar putea interesa întreprinderile europene.

2.10.1.3   RUSIA – care nu este semnatară a Acordului privind achizițiile publice – impune, printr-o reglementare din decembrie 2008 a ministerului dezvoltării economice, condiții restrictive în ceea ce privește accesul la piețele guvernamentale și municipale de achiziții publice, acordând preferință produselor și serviciilor naționale, care pot fi supraevaluate cu până la 15 %, și adoptând, încă din 2009, măsuri anticriză de tipul Buy Russian.

2.10.2   În BRAZILIA, legea privind achizițiile publice a fost modificată în iulie 2010 pentru a permite autorităților contractante să rezerve o marjă de 25 % pentru bunurile și serviciile produse în întregime sau în parte în Brazilia. În 2009, Brazilia a înregistrat un PIB de 1 128,5 miliarde EUR  (6).

2.10.3   În SUA, Congresul a înăsprit exigențele de tip Buy American din American Recovery and Reinvestment Act (ARRA) (7). În 2009, PIB-ul SUA se ridica la 10 122,6 miliarde EUR, exporturile de bunuri și servicii spre UE reprezentând aproximativ 286,8 miliarde EUR, iar importurile din UE – 323,8 miliarde EUR  (8).

2.10.4   În JAPONIA, a șaptea piață de export a UE, cu exporturi în 2009 în valoare de 36 de miliarde EUR și importuri de 56,7 miliarde EUR, întreprinderile din UE au dificultăți să acceadă la piețele publice, în ciuda faptului că Japonia este semnatară a acordurilor AAP/OMC: doar 4 % din totalul achizițiilor publice japoneze sunt deschise întreprinderilor din UE, valoarea ridicându-se la 22 de miliarde EUR (2007), adică mai puțin de 0,7 % din PIB-ul japonez. Pentru a face o comparație, întreprinderile japoneze au avut acces la achiziții publice pe piața UE în valoare de 312 miliarde EUR (adică 2,5 % din PIB-ul UE) (9).

2.10.5   În aprilie 2010, VIETNAMUL a adoptat o directivă privind utilizarea produselor și materialelor naționale și a achizițiilor publice pentru aceste produse, finanțate cu fonduri de stat. În 2009, Vietnamul a înregistrat un PIB de 66,8 miliarde EUR, exporturile sale spre UE reprezentând 7,8 miliarde EUR, importurile din UE ridicându-se la 3,8 miliarde EUR.

2.10.6   În AUSTRALIA, două state au adoptat în 2009 dispoziții privind achizițiile publice considerate strategice (cele de peste 250 de milioane de dolari australieni), la care se adaugă cerința din statul Victoria, că 40 % din produse trebuie să fie locale (australiene sau neozeelandeze) sau cea din Noua Galie de Sud (New South Wales) a fost stabilită o preferință de preț ce se ridică la 20 %, la care se adaugă, după caz, sume suplimentare ce merg de la 2,5 la 5 %. În 2009, Australia a înregistrat un PIB de 712,8 miliarde EUR, exporturile sale de bunuri și servicii spre UE reprezentând 14,4 miliarde EUR, importurile din UE ridicându-se la 34,1 miliarde EUR.

2.11   În TURCIA în schimb, sistemul de achiziții publice a fost îmbunătățit prin adoptarea legii nr. 5812/2008, prin care dispozițiile interne au fost aliniate dispozițiilor comunitare: piața achizițiilor publice de bunuri, lucrări și servicii se întemeiază pe mecanisme deschise de concurență, chiar dacă ar trebui îmbunătățită transpunerea directivelor UE privind sistemele de recurs (10). Piețele aflate peste pragul UE se ridicau în 2008 la o sumă de 7 303 miliarde EUR pentru lucrări, 8 459 miliarde EUR pentru servicii și 8 042 miliarde EUR pentru bunuri.

3.   Cadrul legislativ actual

3.1   Cadrul legislativ actual privind piața achizițiilor publice pentru întreprinderile europene este reprezentat de:

cadrul comunitar de bază, constituit de directivele privind achizițiile publice din 2004: Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, Directiva 2004/17/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor în sectoarele apă, energie, transporturi și servicii poștale, Directiva 2007/66/CE privind ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, Codul de bune practici pentru favorizarea accesului IMM-urilor la contractele de achiziții publice (11), precum și Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE;

Tratatul care a introdus în dreptul primar al UE recunoașterea dreptului la autonomie regională și locală, cu posibilitatea acordată autorităților publice de a recurge la instrumentele proprii pentru îndeplinirea misiunilor de servicii publice ce le revin, cum sunt diversele forme de parteneriat public-public;

numeroase hotărâri ale Curții de Justiție a UE în domeniul achizițiilor publice;

instrumentul cel mai important pentru lansarea achizițiilor publice internaționale, adică Acordul multilateral al OMC privind achizițiile publice (GPA), aflat în prezent în curs de revizuire, în timp ce Acordul General al OMC privind Comerțul cu Servicii (GATS) nu abordează achizițiile publice în principalele sale dispoziții privind accesul la piețe, fără a aduce atingere mandatului de negociere multilaterală privind achizițiile publice de servicii, în cadrul căruia UE joacă un rol de vector în ceea ce privește angajamentele în domeniul accesului pe piețe și de interzicere a discriminării în cadrul achizițiilor publice de servicii, precum și normele procedurale comune referitoare la achiziții;

clauzele privind achizițiile publice din acordurile de liber schimb (ALS), din acordurile de asociere (AA), din acordurile de parteneriat și cooperare (APC), din acordurile de stabilizare și asociere (ASA), din acordurile de parteneriat economic (APE), din acordurile interimare (AI) privind comerțul și chestiunile comerciale și din acordurile de cooperare comercială și economică;

punerea în aplicare a dreptului european privind achizițiile publice și concesiunile acordate parteneriatelor public-privat instituționalizate.

4.   Observații

Comitetul consideră că deschiderea sistemelor de achiziții publice ale tuturor țărilor la concurența internațională, pe baza Acordului privind achizițiile publice, reprezintă o carte câștigătoare, pentru că garantează reciprocitatea, simetria normativă și de conținut și permite combaterea măsurilor protecționiste și a practicilor de concurență neloială, adoptate în ciuda acordurilor specifice cu țările emergente.

4.1   CESE subliniază datele furnizate recent de Comisie, conform cărora „până în 2015, 90 % din creșterea mondială va fi generată în afara Europei, din care o treime va proveni numai din China” (12).

4.2   CESE împărtășește punctul de vedere conform căruia, în vederea valorificării propriilor avantaje competitive, UE trebuie „să-și apere mai eficient și în mod mai strategic propriile interese”, prin „întărirea nu doar a credibilității Europei pe scena internațională, ci și a longevității și dezvoltării modelului economic și social european”. „Pentru a fi mai credibilă, Europa trebuie să-și amplifice puterea de negociere, astfel încât să-și îmbunătățească accesul pe piețele țărilor terțe”, dat fiind că „Uniunea a deschis țărilor terțe mai mult de 80 % din piețele sale de achiziții publice, deși celelalte economii dezvoltate n-au făcut-o decât în proporție de 20 % (13).

4.3   CESE consideră că, în ceea ce privește domeniul achizițiilor publice, actualul cadru comunitar de reglementare este – în principiu – corespunzător și suficient pentru disciplinarea pieței europene din punct de vedere economic, social și ecologic. Din păcate, anumite state membre nu fructifică pe deplin posibilitățile oferite de acest cadru legislativ pentru a asigura o concurență loială, riscând să-și deschidă piețele – fără o bază de reciprocitate – pentru întreprinderi publice din țări terțe care nu respectă principiile fundamentale din domeniul achizițiilor publice internaționale. Cu toate acestea, este absolut necesar ca aceste reguli să fie respectate cu scrupulozitate, ca și principiile fundamentale ale Tratatului și ale Cartei drepturilor fundamentale.

4.4   Cooperarea public-public nu trebuie, în opinia Comitetului, să creeze piețe paralele care să se sustragă regulilor din domeniul achizițiilor publice și care să-i excludă pe operatorii privați.

4.5   UE are vocație de economie deschisă ce promovează liberul schimb în măsura în care oferă un acces nedicriminatoriu și sigur pe plan juridic la o largă gamă de achiziții publice; în același timp, trebuie să asigure confidențialitatea și transparența pentru promovarea inovării și o piață durabilă de achiziții publice ce:

privilegiază oferta economică cea mai avantajoasă în comparație cu cea mai scăzută ca preț și

ia în considerare ciclul de viață complet al lucrării.

4.6   CESE consideră că tuturor întreprinderilor contractante trebuie să li se aplice aceleași condiții de concurență pe piață: în acest sens, își pune întrebări cu privire la condițiile de participare a „întreprinderilor de stat” din țări terțe, mai ales în ceea ce privește ajutoarele de stat (directe sau indirecte) care sunt interzise, metoda de calculare a prețurilor sau luarea în considerare a principiului de precauție în ceea ce privește costurile și riscurile. Într-adevăr, piața europeană garantează accesul, fără a oferi protecția corespunzătoare împotriva concurenței neloiale practicate de aceste „întreprinderi” de stat, care aduce cu sine riscuri de dumping social și de mediu și nerespectarea ansamblului de norme etice din tratate și din Carta drepturilor fundamentale.

4.7   În opinia CESE, sunt necesare următoarele:

4.7.1

în cazul negocierilor internaționale și cu țările terțe, să se insiste asupra faptului că valorile, drepturile și principiile fundamentale ale Uniunii, așa cum sunt acestea stabilite în dreptul primar al Uniunii în temeiul tratatelor și al Cartei drepturilor fundamentale, trebuie respectate și nu sunt negociabile;

4.7.2

în cadrul negocierilor internaționale, să se vorbească cu o singură voce puternică, coerentă și solidară, evitând acțiunile naționale individuale care ar putea prejudicia poziția comună de negociere și procedând la o analiză comparativă a deschiderii reale a piețelor naționale de achiziții, în condițiile și limitele prevăzute de acordurile încheiate la nivel european;

4.7.3

realizarea unei mai mari coordonări între serviciile Comisiei care se ocupă de diferite aspecte ale negocierilor comerciale, industriale, de cooperare, în acord cu dispozițiile privind achizițiile publice la nivel multilateral ale Acordului privind achizițiile publice (AAP) din 1994, ale Acordurilor de liber schimb (ALS) de nouă generație, ale Acordurilor de parteneriat și cooperare (APC) sau ale Acordurilor de asociere (AA) în cadrul parteneriatului euromediteraneean, cu abordări care să se concentreze mai mult asupra barierelor netarifare și a exercitării de presiuni în vederea deschiderii piețelor de achiziții publice pentru întreprinderile din UE;

4.7.4

transformarea acordului plurilateral AAP într-un acord multilateral, prin noi adeziuni, cu măsuri tranzitorii în materie de compensare și cu prețuri preferențiale, precum și prin introducerea de organisme, sectoare sau praguri mai ridicate;

4.7.5

excluderea temporară din AAP a acelor achiziții finanțate cu fonduri europene pentru întreprinderile de stat care mențin măsuri de protecție națională, această idee fiind deja avansată de CESE în mai multe avize anterioare (14);

4.7.6

punerea amănunțită în aplicare a principiilor de reciprocitate și de proporționalitate în anumite sectoare, din „Notele generale și derogările de la dispozițiile din articolul III apendicele I al CE” ale AAP;

4.7.7

să li se impună întreprinderilor din țările terțe aceleași condiții care li se impun întreprinderilor europene pe piețele din aceste țări: UE nu mai poate continua să-și bazeze negocierile pe reciprocitate formală, în locul unei reciprocități economice reale. În caz de dezechilibru, ar trebui prevăzută o clauză suspensivă de salvgardare a acordului;

4.7.8

în cazurile în care partenerii comerciali importanți ai UE beneficiază de deschiderea generală a pieței europene, fără reciprocitate, UE trebuie să prevadă introducerea unor restricții specifice de acces la sectoarele de achiziții publice, pentru a-i determina pe acești parteneri să propună deschiderea reciprocă a pieței;

4.7.9

adoptarea cât mai rapidă a inițiativei privind condițiile de acces ale întreprinderilor din țări terțe la piețele europene de achiziții publice (Market Access Scheme for Procurement – MASP), cu mecanisme clare, transparente și verificate, pentru o deschidere reciprocă a piețelor, în vederea asigurării unui acces simetric la piețele de achiziții publice din economiile dezvoltate și din marile economii emergente, în sectoarele acoperite de Directiva 2004/17/CE (15) și de Programul de lucru pentru 2011 (16);

4.7.10

realizarea unei mai bune cooperări tehnice între reprezentanții statelor membre și Comisie, în ceea ce privește accesul la piețe, și organizarea de consultări mai frecvente cu reprezentanții industriei;

4.7.11

stabilirea de controale stricte și de măsuri care să sigure aplicarea efectivă a acestora, în ceea ce privește absența ajutoarelor de stat directe sau indirecte – considerate interzise în UE –, mai ales pentru licitațiile care beneficiază de finanțări comunitare, de la BEI, de fonduri structurale sau pentru rețelele europene, cu respectarea deplină a garanțiilor pentru standardele sociale și de mediu comunitare;

4.7.12

îmbunătățirea băncii de date privind accesul la piețe a Comisiei cu informații fiabile și accesibile privind procedurile de ofertare, formalitățile și specificațiile tehnice ale caietului de sarcini, care împiedică în mod concret participarea în achizițiile din țările terțe, furnizând date statistice și indicatori de impact privind fenomenele de distorsiune;

4.7.13

consolidarea abordării bazate pe prevenție și pe un sistem „rapid de alertă” în cazul proiectelor și/sau al adoptării de țările terțe a unor reglementări restrictive în ceea ce privește achizițiile publice. Această abordare ar permite identificarea și denunțarea la nivel internațional a obstacolelor potențiale încă din faza inițială, precum și tratarea lor la sursă prin recurgerea sistematică la procedura de notificare în cadrul Acordului privind obstacolele tehnice din calea;

4.7.14

introducerea unor măsuri la nivelul UE destinate IMM-urilor, pentru a garanta că autoritățile contractante la nivel național și internațional vor fructifica potențialul economic și inovativ al IMM-urilor;

4.7.15

acțiuni de formare, informare și de asistență acordată participanților la licitațiile internaționale și la cele de pe piețe terțe, în special cadrele de conducere ale acestora, recunoscând astfel în ce măsură apărarea intereselor comerciale și accesul la piețe și la informații reprezintă elemente esențiale în raport cu dimensiunea lor;

4.7.16

modificarea articolului 55 alineatul (3) din Directiva 2004/18/CE și a articolului 57 alineatul (3) din Directiva 2004/17/CE privind ofertele anormal de scăzute, astfel încât să nu fie posibilă acceptarea ofertelor prezentate de întreprinderile de stat care nu fac dovada că oferta lor nu beneficiază de niciun ajutor de stat – direct sau indirect – interzis de reglementările UE: un exemplu în acest sens, de test de ajutoare de stat este menționat la anexa 4 din US Millennium Challenge Corporation;

4.7.17

adăugarea, drept criteriu de excludere obligatorie, în termenii art. 45 (17) din Directiva 2004/18/CE și ai art. 54 (18) din Directiva 2004/17/CE, a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, în cazul utilizării brevetelor sau datelor tehnice dobândite în mod fraudulos;

4.7.18

garanția că viitoarele instrumente juridice europene privind libera circulație a lucrătorilor din țările terțe nu favorizează întreprinderile de stat ale acestor țări care beneficiază de ajutoare de stat interzise;

4.7.19

asigurarea publicării rapide și specifice, într-o bancă de date centralizată a UE, a normelor și practicilor restrictive din domeniul achizițiilor publice care împiedică întreprinderile din UE să participe eficient la licitațiile din țările terțe (cum ar fi actele legislative de tipul Buy Local, a celor cu conținuturi locale într-o proporție ridicată sau măsuri de stimulare a tehnologiilor și inovațiilor locale ori a celor cuprinzând măsuri de „relansare economică” națională al căror obiectiv este favorizarea operatorilor locali și limitarea posibilităților de acces pe piață a întreprinderilor din alte țări);

4.7.20

consolidarea constantă a coerenței și a complementarității dintre politicile internă și externă ale UE, în spiritul concluziilor Consiliului European din septembrie 2010, în vederea reanalizării „interfeței dintre politica industrială și politica în domeniul concurenței având în vedere globalizarea și necesitatea de promovare a condițiilor de concurență echitabile” (19).

Bruxelles, 4 mai 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Sursă: estimările Comisiei Europene, în COM(2010) 612 final.

(2)  Cf. COM(2010) 612/1.

(3)  Cf. COM(2010) 612/4.

(4)  „Una din preocupările esențiale cu privire la achizițiile publice precum și cu privire la proprietatea intelectuală este politica de «inovare locală» care vizează sprijinirea întreprinderilor chineze astfel încât să avanseze în lanțul valoric”. Regimul inovării locale, enunțat pentru prima oară în noiembrie 2009, îngrădește „mult accesul la achizițiile publice chineze în multe sectoare inovatoare, de la tehnologia ecologică la telecomunicații”, cf. SEC(2011) 298 final.

(5)  Cf. comunicarea Comisiei și documentul OMC nr. S/C/W/286, punctele 15-19. De asemenea, în cazul achiziției unei întreprinderi chineze de către o întreprindere străină, întreprinderii chinezești i se anulează calificările și trebuie să pornească din nou de la zero.

(6)  Prin amendamentele 2010/7 la legea braziliană privind achizițiile publice a fost introdusă clauza Buy Brazilian, pe o bază temporară.

(7)  Legislația include două măsuri noi de tipul Buy American: prima interzice ca „fondurile alocate prin prezenta lege să poată fi utilizate pentru proiecte de construcții, modificări, întreținere sau reparare a unei clădiri publice sau pentru lucrări publice, cu excepția cazurilor în care totalitatea bunurilor din fier, oțel și produsele manufacturate utilizate în proiect sunt produse în SUA”, iar a doua interzice ca „fondurile alocate prin prezenta lege să poată fi utilizate pentru cumpărarea de către Departamentul de securitate internă (Department of Homeland Security – DHS) a unei liste amănunțite de articole textile, cu excepția cazurilor în care articolele respective sunt cultivate sau procesate în Statele Unite”.

(8)  Un alt exemplu este cel al interdicției impuse administrației americane de a trimite comenzi întreprinderilor „intervertite” (inverted), adică a întreprinderilor care s-au sustras jurisdicției fiscale americane, stabilindu-și sediul social într-o țară a cărei fiscalitate diferită trezește serioase îngrijorări cu privire la compatibilitatea sa cu AAP/OMC. Rezultă de aici că o întreprindere a UE stabilită în UE nu poate face tranzacții cu întreprinderile guvernamentale americane, chiar dacă ar fi acoperită de acordurile AAP.

(9)  Cf. SEC 2011/298.

(10)  Evaluarea achizițiilor publice în Turcia (2009), cf. SIGMA (Support for Improvement in Governance and Management – Sprijinul acordat îmbunătățirii guvernanței și sistemelor de gestionare), o acțiune comună a Uniunii Europene și a OCDE.

(11)  Cf. documentul SEC(2008)2193 al serviciilor Comisiei Europene.

(12)  COM 2010/612, pct. 1.

(13)  Declarația comună, din 9.2.2011, a Franței, Germaniei, Spaniei, Portugaliei, Italiei și Poloniei, în vederea unei mai mari reciprocități în relațiile UE cu partenerii săi comerciali.

(14)  Avizul CESE privind achizițiile publice internaționale, JO C 224 din 30.8.2008, p.32.

(15)  COM(2009) 592.

(16)  COM(2010) 612 și COM(2010) 623, vol. II, p. 36.

(17)  Art. 45 „Situația personală a candidatului sau a participantului la licitație”.

(18)  Art. 54 „Criterii de selecție calitativă”.

(19)  Cf. Consiliul Concurență din 10.12.2010 – Concluziile privind o politică industrială integrată pentru era globalizării, punctul. 15.


Top