31.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 77/157

1.1

Prin prezentul aviz, CESE dorește să încurajeze o mai bună punere în aplicare a principiului responsabilității comune și parteneriatului dintre societatea civilă ucraineană, guvernul ucrainean și instituțiile UE, adâncind relațiile UE-Ucraina și transformând politica UE privind Ucraina într-un instrument eficient de sprijinire a procesului de reformă și de modernizare din această țară.

1.2

Uniunea Europeană constituie un obiectiv și, totodată, un factor de schimbare pentru Ucraina. CESE consideră că integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană și procesul de reformă din această țară necesită o societate civilă (1) puternică și durabilă, ceea ce implică o politică de dezvoltare pe termen lung, atât din partea UE cât și a guvernului ucrainean.

1.3

În vederea consolidării rolului societății civile este necesar un mediu politic global favorabil relației UE-Ucraina.

1.4

În acest sens, este importantă perspectiva dobândirii calității de membru UE pentru Ucraina. De asemenea, perspectiva desființării regimului de vize trebuie să devină credibilă și, în acest scop, trebuie să se pună la dispoziția Ucrainei o foaie de parcurs. CESE propune ca aceste elemente să fie reluate în noul acord de asociere (2) dintre UE și Ucraina, pentru ca acesta să poată servi drept instrument de reformă și să confere societății civile un rol semnificativ.

1.5

Fiind vorba de politici de promovare a societății civile, este necesar ca guvernul ucrainean să se angajeze în crearea unui cadru legislativ propice societății civile ucrainene, iar actorii societății civile trebuie să fie implicați în mod durabil în acțiunea politică și în dialogul civil. În același timp, UE trebuie să contribuie la elaborarea unei strategii menite să consolideze capacitățile societății civile ucrainene. Trebuie să se acorde o atenție specială și un sprijin susținut dezvoltării dialogului social la toate nivelurile.

1.6

CESE recunoaște progresele Ucrainei pe calea consolidării democrației, a statului de drept și a respectării drepturilor omului, ceea ce va contribui la îmbunătățirea relațiilor sale cu UE, la o integrare economică mai profundă și la stabilirea de legături politice privilegiate.

1.7

CESE solicită încheierea rapidă a negocierilor privind acordul de asociere. De asemenea, acesta propune, în strânsă colaborare cu societatea civilă ucraineană, ca acest acord să prevadă crearea unui organism comun al societății civile, care să-i permită acesteia să-și afirme poziția în cadrul relațiilor UE-Ucraina.

2.1

Promovarea democrației, a bunei guvernanțe și a economiei de piață în vecinătate rămâne una dintre prioritățile principale ale politicilor externe ale Uniunii Europene. În acest scop, UE a lansat politica europeană de vecinătate, ale cărei principii-cheie sunt parteneriatul și responsabilitățile comune, un demers diferențiat și asistența adaptată la situație.

2.2

În cadrul politicii europene de vecinătate, în ianuarie 2004, au fost lansate consultări cu Ucraina, în vederea stabilirii unui plan de acțiune UE-Ucraina, adoptat în decembrie 2004 de Consiliul UE. Ecoul „Revoluției portocalii” din decembrie 2004, care a pus în evidență potențialul solid al societății civile ucrainene și poziția pro-europeană a guvernului „portocaliu” al președintelui Viktor Yushchenko și al Yuliei Tymoshenko a încurajat UE să completeze planul de acțiune cu stimulente suplimentare. Planul de acțiune a fost adoptat în mod oficial în Consiliul de Cooperare UE-Ucraina din 21 februarie 2005, pentru o perioadă de trei ani. Acesta prevedea un cadru larg și ambițios de colaborare cu Ucraina, identificând domeniile-cheie ale reformei (dialogul și reforma politică, reformele și dezvoltarea socială și economică, reformele privind legislația și comerțul, cooperarea din domeniul justiției și al afacerilor interne, transporturile, energia, societatea informațională și mediul, contactele interumane).

2.3

Ucrainei i s-a acordat perspectiva deschiderii negocierilor privind un nou cadru contractual (acord de asociere), cu condiția desfășurării de alegeri parlamentare libere și corecte în anul 2006, precum și perspectiva deschiderii negocierilor privind zona de liber schimb, odată cu intrarea Ucrainei în OMC. Facilitarea eliberării vizelor, finanțarea sporită și înmulțirea ocaziilor de stabilire de contacte între popoare au constituit alte stimulente oferite Ucrainei în cadrul planului de acțiune.

2.4

În martie 2007, au fost lansate negocieri privind acordul de asociere, iar în februarie 2008, după aderarea Ucrainei la OMC, au fost lansate negocieri asupra prevederilor privind zona de liber schimb. Între martie 2007 și mai 2008, au avut loc opt runde de negocieri. Acordul privind eliberarea vizelor, semnat în 2007, a intrat în vigoare în 2008.

2.5

Procesul de negociere privind acordul de asociere va avea implicații considerabile asupra relației UE-Ucraina și asupra procesului de reformă internă a Ucrainei. Aceste negocieri oferă autorităților publice ucrainene ocazia unică de a lansa un proces de consultare sistematică și transparentă a organizațiilor societății civile, care ar putea favoriza obținerea sprijinului intern în realizarea reformelor prevăzute în noul acord. De asemenea, procesul de negociere permite societății civile a Ucrainei să capete forța necesară identificării propriilor interese și afirmării acestora în fața autorităților care negociază acordul.

2.6

Este important să se garanteze transparența procesului de negociere UE-Ucraina și să fie luate în considerare potențialele implicații ale acestui acord asupra diferitelor grupuri sociale și asupra domeniilor supuse procesului de reformă internă din Ucraina. Acest acord va fi unul fără precedent, dat fiind că nivelul de cooperare politică și de participare la piața unică nu este predeterminat. UE nu are un tipar de urmat în cadrul acestor negocieri, prin urmare va fi necesară implicarea diferitelor părți interesate din Ucraina și UE, precum și asocierea acestora. Mai mult, urmează ca noul acord cu Ucraina să devină acordul-model pe care UE îl va negocia cu ceilalți vecini ai săi.

3.1

Din 2003, CESE a dezvoltat relații cu organizațiile societății civile din Ucraina. În 2004, Comitetul a consacrat un studiu și un aviz societății civile din Ucraina, Rusia, Moldova și Belarus. Relațiile UE-Ucraina s-au intensificat în ultimii ani. Sunt în desfășurare negocieri privind încheierea acordului de asociere: societatea civilă și CESE au fost invitate să joace un rol mai mare și mai important în relațiile viitoare dintre UE și Ucraina. În februarie 2006, CESE a organizat la Kiev o conferință privind rolul societății civile ucrainene în punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate. În declarația finală a acestei manifestări, CESE s-a angajat să sprijine dezvoltarea societății civile organizate din Ucraina.

3.2

Câteva luni mai târziu, a luat ființă Consiliul Național Tripartit Economic și Social din Ucraina (CNTES). La 24 și 25 octombrie 2007, o delegație a CNTES, condusă de ministrul ucrainean al muncii, a vizitat CESE. O reuniune specială a Grupului de contact „Vecinii est-europeni” a fost consacrată societății civile ucrainene.

3.3

Există un acord general privind dorința de a începe o cooperare structurată între CESE și CNTES. CESE dorește totuși să se asigure că societatea civilă ucraineană se bucură de o reprezentare mai largă, incluzând organizații neguvernamentale active alături de sindicatele și angajatorii care fac parte din CNTES. Prin urmare, este necesar ca societatea civilă ucraineană să creeze o platformă care să reprezinte atât CNTES, cât și reprezentanții altor organizații ale societății civile (OSC-uri).

4.1

Din 2004 și după Revoluția portocalie, Ucraina apare ca o tânără democrație, lăsându-i în urmă pe majoritatea vecinilor săi post-sovietici. Alegerile libere și democratice au devenit o practică obișnuită în Ucraina, iar libertatea de exprimare și libertatea de asociere, care au fost câștigate în timpul Revoluției portocalii, s-au menținut.

4.2

Totuși, după 2005, euforia Revoluției portocalii a pierit, iar Ucraina a intrat într-o fază de instabilitate politică și de rivalitate care a provocat crize politice majore, toate ramurile puterii intrând în conflict, ceea ce a discreditat sistemul judiciar și forțele de ordine din Ucraina. De atunci, instabilitatea politică și incapacitatea de a lansa reforme de amploare au marcat viața politică a Ucrainei. Politica europeană de vecinătate și planul său de acțiune, deși prevedeau un fel de tipar al reformelor din Ucraina, au eșuat per ansamblu în ralierea elitei politice și a societății în general la țelul integrării europene.

4.3

Economia Ucrainei a continuat să crească. Totuși, nivelul inflației a devenit tot mai mare, ajungând la 16 % în 2007 și continuă să crească în 2008, având în vedere că guvernul nu a adoptat măsuri de stopare a creșterii prețurilor. Deși Ucraina a cunoscut în ultimii ani o reducere accentuată a sărăciei, mai mult de 20 % dintre ucraineni trăiesc încă sub pragul de sărăcie, venitul mediu în Ucraina fiind în jur de 150 de euro pe lună. Ucraina rămâne încă țara în care cadrul legislativ pune multe obstacole investițiilor străine directe și înființării de întreprinderi. În general, Ucraina nu a reușit să introducă reforme macroeconomice majore, iar creșterea economică se datorează în principal unor factori care nu țin de politica guvernamentală.

4.4

În ciuda numeroaselor declarații politice, progresele înregistrate în ceea ce privește lupta împotriva corupției în Ucraina sunt minime. Un studiu efectuat de Transparency International în 2007 a demonstrat că aproximativ 70 % din ucraineni nu au încredere în eficiența măsurilor de combatere a corupției adoptate de autorități. Predomină interesele de grup și nepotismul, care determină acțiunea politică. Este imperios necesar să se îmbunătățească structura instanțelor reprezentative din Ucraina și formele de mediere între autoritatea publică și societate, statul de drept și măsurile de combatere a corupției.

5.1.1

Potrivit statisticilor oficiale, există peste 50 000 de organizații ale societății civile înregistrate (OSC-uri). Sursele oficiale au afirmat că 90 % dintre OSC-uri dispun de bugete cuprinse între 50 000 și 300 000 de dolari pe an. Pe de altă parte, faptul că peste 80 % dintre cetățenii ucraineni nu activează în niciun tip de organizație voluntară arată că ucrainenii manifestă un grad scăzut de angajament civic, în comparație cu cetățenii democrațiilor occidentale și cu cei ai statelor din Europa Centrală și de Est.

5.1.2

Există numeroși factori care explică nivelul scăzut de angajament civic în Ucraina: neîncrederea populației în organizații și în procesul politic general, astfel cum au rezultat din moștenirea sovietică a activităților „cu ritual forțat”, dezamăgirea produsă de rezultatele reformelor democratice și ale pieței, absența unui clase de mijloc puternice și persistența rețelelor sociale informale. Aceste caracteristici, împreună cu neîncrederea statului în activismul de la bază, au condus Ucraina la stagnarea în starea sa actuală de stat semi-democratic.

5.1.3

S-au înregistrat totuși progrese în câteva domenii. În 2005-2006, un număr de organizații ale societății civile acționau în direcția unei doctrine a societății civile, pentru a promova doleanțele OSC-urilor pe lângă autoritățile publice. Majoritatea propunerilor de doctrină au fost incluse în proiectul de sprijinire a Institutului Societății Civile de către autoritățile publice. În noiembrie 2007, au fost adresate guvernului și parlamentului propuneri clare privind dezvoltarea societății civile și a dialogului civil, la conferința națională „Politici publice pentru promovarea dezvoltării societății civile. Noi priorități”.

5.1.4

Pentru a completa legislația privind OSC-urile, este necesară o nouă legislație privind organizațiile societății civile, care să prevadă o procedură de înregistrare mai simplă și mai puțin costisitoare, posibilitatea persoanelor juridice de a înființa organizații, suprimarea actualelor restricții teritoriale privind activitățile OSC-urilor și posibilitatea de a proteja drepturile tuturor indivizilor.

5.1.5

O altă problemă pentru dezvoltarea societății civile din Ucraina este lipsa fondurilor publice. Potrivit anumitor surse, finanțarea de la stat constituie doar 2 % din veniturile OSC-urilor. Această pondere este extrem de scăzută în comparație cu 30-40 % în țările central-europene învecinate. În majoritatea vechilor state membre UE, finanțarea de stat constituie sursa-cheie a veniturilor OSC-urilor.

5.2.1

Uniunile sindicale au fost grupate în Federația Uniunilor Sindicale, Confederația Națională a Uniunilor Sindicale și Uniunile Sindicale Libere din Ucraina. Confederația Națională a Organizațiilor Uniunilor Sindicale din Ucraina (NKPU) este o centrală sindicală națională care a fost înființat în 2004. NKPU s-a format ca o uniune desprinsă din Federația Uniunilor Sindicale din Ucraina. În ciuda existenței acestor structuri oficiale, sindicatele joacă în prezent un rol modest în protejarea intereselor membrilor, în special în ceea ce privește promovarea securității la locul de muncă.

5.2.2

În ceea ce privește asociațiile de întreprinderi ucrainene, câteva dintre acestea sunt destul de puternice și capabile să își promoveze interesele (Federația Angajatorilor din Ucraina, Camera de Comerț și Industrie). Totuși, în Ucraina nu există nici legislație cu privire la lobby și nici mijloace de consultare structurată pentru promovarea diferitelor interese.

5.2.3

Conform Decretului prezidențial (3) privind dezvoltarea dialogului social în Ucraina, în 2006 s-a constituit Consiliul Național Economic și Social Tripartit (CNTES) ca organ consultativ și de consultanță, în subordinea președintelui Ucrainei. S-au constituit, de asemenea, consilii tripartite economice și sociale teritoriale, la nivel regional.

5.2.4

Aceste instituții vizează să dezvolte dialogul social și să asocieze reprezentanții lucrătorilor și ai angajatorilor în formularea și punerea în aplicare a politicii economice și sociale de stat.

5.3.1

Deși, după cum se constată mai sus, societatea civilă din Ucraina este destul de slabă, un număr de organizații ale societății civile au jucat un rol important în promovarea valorilor europene în Ucraina, prin monitorizarea autorităților publice și susținerea anumitor politici, oferind expertiză autorităților publice, monitorizând opinia publică și sporind gradul de conștientizare cu privire la UE. Astfel de activități sunt adesea realizate cu sprijin financiar din partea comunității internaționale, în ciuda faptului că aceste activități sunt adesea conforme cu obiectivele programului de stat și că există mijloace juridice de susținere a activităților OSC-urilor de la bugetul de stat.

5.3.2

În ceea ce privește impactul acestor activități asupra progresului real al integrării europene a Ucrainei sau al europenizării Ucrainei, acesta este destul de limitat și poate fi pus în legătură cu lipsa de energie și capacitatea scăzută a societății civile, care nu este destul de consolidată și organizată pentru a influența deciziile politice. Pe de altă parte, legătura dintre societatea civilă și cetățenii de rând este destul de neclară. Din această cauză, organizațiile și activiștii societății civile au un potențial scăzut de a mobiliza cetățeni și de a forma opinia publică. În plus, situația politică instabilă creează un alt obstacol, foarte important, în calea unei acțiuni eficiente a societății civile.

5.3.3

Acolo unde organizațiile societății civile reușesc să promoveze anumite decizii politice, faptul se datorează unor politicieni sau unor funcționari publici care sunt deschiși și cooperanți. Numirea viceprim-ministrului pentru integrare europeană, în decembrie 2007, a stimulat participarea societății civile. Experții societății civile sunt în prezent implicați în elaborarea programelor de stat în domeniul integrării europene și sunt consultați cu privire la diverse probleme care țin de competența viceprim-ministrului.

5.3.4

În afară de ceea ce pare să fie un rol activ jucat de un cerc limitat de ONG-uri, societatea civilă în general percepe integrarea europeană ca fiind ceva abstract. Dacă organizațiile societății civile (uniuni sindicale, asociații profesionale, organizații ale consumatorilor etc.) nu înțeleg că integrarea europeană are legătură cu viața de zi cu zi și înseamnă reforme care vor avea implicații pentru toți, rolul acestora va rămâne pasiv.

6.1

Acordarea unui rol mai puternic societății civile necesită atât un mediu politic favorabil, în general, în relațiile UE-Ucraina, cât și măsuri specifice destinate să consolideze rolul societății civile.

6.2

În ceea ce privește mediul strategic de ansamblu și dinamica relației UE-Ucraina, următoarele elemente par să fie esențiale:

6.2.1

Ucrainei ar trebui să i se ofere în acordul de asociere perspectiva calității de membru UE. Acesta va consolida poziția susținătorilor reformei, inclusiv a societății civile reformatoare. Stimulentele oferite de eventuala calitate de membru UE vor contribui la aplicarea în societate a reformelor și la depășirea obstacolelor care se opun acestora. Potrivit atât experților internaționali, cât și a celor ucraineni, chiar menționarea articolului 49 din TUE, care stipulează că orice țară europeană care îndeplinește criteriile poate candida, ar trimite deja un semnal puternic Ucrainei;

6.2.2

Perspectiva desființării regimului de vize trebuie să devină credibilă și trebuie să se ofere Ucrainei o foaie de parcurs în acest sens. Având în vedere obstacolele actuale în ceea ce privește călătoriile, actorii societății civile au posibilități limitate de a construi un parteneriat eficient cu omologii din UE. În general, desființarea regimului vizelor va spori contactele interumane și va facilita introducerea de norme, valori și practici europene în Ucraina;

6.2.3

Atât UE, cât și Ucraina, trebuie să depună eforturi pentru a garanta accesul Ucrainei la programele comunitare și la agențiile comunitare (4). În același timp, trebuie să se găsească și să se dezvolte noi posibilități pentru consolidarea dimensiunii interumane.

6.3

Măsurile specifice care vizează consolidarea rolului societății civile trebuie să se bazeze pe trei piloni.

6.3.1

În primul rând, este necesar să se acorde actorilor societății civile un rol important în procesul politic (elaborarea politicii, punerea în aplicare și monitorizarea acesteia), în special în ceea ce privește politica legată de UE.

6.3.2

Actorii societății civile trebuie să fie consultați în procesul de negociere a acordului de asociere dintre UE și Ucraina, prin stabilirea priorităților anuale privind cooperarea (în prezent, prin acțiunea unor instituții mixte înființate de PCA și, odată cu intrarea în vigoare a acordului de asociere, în cadrul prevederilor instituționale ale noului acord), prin efectuarea unei evaluări intermediare a perspectivelor financiare actuale (Documentul de strategie ENPI 2007-2013 pentru Ucraina) și dezvoltarea de programe anuale în cadrul ENPI (în special, definirea de priorități de finanțare pentru Ucraina, ca sprijin bugetar în cadrul ENPI).

6.3.3

UE și Ucraina trebuie să încurajeze, să sprijine și să ia în considerare monitorizarea independentă efectuată de societatea civilă.

6.3.4

În al doilea rând, UE și guvernul ucrainean trebuie să își propună crearea în Ucraina a unui mediu de reglementare „favorabil societății civile”, care ar oferi posibilități de finanțare internă (inclusiv finanțare de stat, de exemplu prin subcontractarea serviciilor) acordată organizațiilor societății civile ucrainene, și ar reduce astfel dependența actuală a OSC-urilor ucrainene de donatori străini.

6.3.5

În al treilea rând, UE ar trebui să dezvolte o strategie de consolidare a capacităților pentru societatea civilă ucraineană. Deocamdată, societatea civilă ucraineană este destul de fragmentată, cu un impact foarte limitat sau inexistent asupra procesului politic. Politica UE și cea a guvernului ucrainean trebuie să vizeze transformarea societății civile într-un partener puternic, consolidarea capacităților constituind un element primordial în acest sens. Aceasta presupune:

6.3.6

În plus, acordul de asociere dintre UE și Ucraina trebuie să servească drept instrument al procesului de reformă și să acorde un rol mai puternic societății civile. În afară de perspectiva calității de membru oferită Ucrainei, evocată mai sus, decizia Consiliului privind acordul de asociere trebuie să menționeze articolul 310 din TUE (5). Acest articol conferă UE mandatul de a încheia acorduri de asociere cu țări terțe.

6.3.7

Acordul trebuie să fie explicit în privința angajamentului ambelor părți (UE și Ucraina) de a consolida în continuare societatea civilă în Ucraina și de a permite participarea acesteia la dialogul civil și la procesul politic.

6.4

Acordul ar trebui să includă crearea unui organism mixt al societății civile, în cadrul instituțional al relațiilor dintre UE și Ucraina. În acest context, CESE recomandă o relație susținută și de viitor cu societatea civilă ucraineană, începând cu structurarea acestor relații, de pildă prin organizarea în octombrie 2008 a unui atelier care să examineze constituirea acestui organism mixt.

6.4.1

Organismul mixt ar urma să fie alcătuit dintr-un număr egal de membri ai CESE și dintr-un organism reprezentând societatea civilă organizată din Ucraina. Delegația ucraineană ar putea fi constituită din membri ai CNTES (reprezentanți ai angajatorilor, sindicatelor și guvernelor) și din reprezentanți ai societății civile care nu sunt reprezentați în cadrul CNTES. Acesta ar fi coprezidat de doi copreședinți numiți de fiecare dintre părți. Organismul mixt s-ar reuni de două ori pe an (o dată la Bruxelles și o dată în Ucraina) și ar putea fi consultat de Consiliul comun sau ar putea acționa din proprie inițiativă pentru a discuta diferite subiecte de interes comun și relevante pentru societatea civilă. Scopurile principale ale organismului mixt al societății civile UE-Ucraina ar putea fi: