—

având în vedere articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolele 24 și 29 din Convenția din 2 iulie 2019 privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială („Convenția privind hotărârile judecătorești”),

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei și Consiliului referitoare la aderarea Ucrainei la Convenția din 2 iulie 2019 privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială,

—

având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2023 referitoare la împlinirea unui an de la începutul invaziei și al războiului de agresiune purtat de Rusia împotriva Ucrainei (1) și rezoluția sa din 1 martie 2022 referitoare la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (2),

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la sprijinul pentru aderarea Ucrainei la Convenția din 2 iulie 2019 privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială (O-00000024/2023 – B9-0025/2023),

—

având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru afaceri juridice,

A.

întrucât scopul statutar al Conferinței de la Haga de drept internațional privat („Conferința de la Haga”) este de a depune eforturi pentru unificarea progresivă a normelor de drept internațional privat;

B.

întrucât Uniunea Europeană a devenit parte la Conferința de la Haga la 3 aprilie 2007;

C.

întrucât Convenția privind hotărârile judecătorești facilitează circulația internațională eficientă a hotărârilor în materie civilă sau comercială, oferind securitate juridică și previzibilitate părților implicate în tranzacții transfrontaliere și claritate cu privire la recunoașterea și executarea unei hotărâri într-o altă jurisdicție și măsura în care se va produce acest lucru; întrucât, prin asigurarea recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești străine, Convenția privind hotărârile judecătorești ar trebui să îmbunătățească accesul la justiție prin reducerea termenelor legale, a costurilor și a riscurilor în circumstanțe transfrontaliere;

D.

întrucât, în temeiul articolului 24 din Convenția privind hotărârile judecătorești, orice stat terț poate adera la convenția respectivă; întrucât o astfel de aderare creează relații în temeiul convenției între două state contractante numai în cazul în care niciunul dintre acestea nu a transmis depozitarului o notificare potrivit căreia aderarea nu trebuie să aibă ca efect stabilirea de relații în temeiul convenției cu celălalt; întrucât o astfel de notificare trebuie să fie transmisă în termen de 12 luni de la data notificării cu privire la aderare;

E.

întrucât, în conformitate cu practica actuală, Comisia nu inițiază o procedură oficială în conformitate cu articolul 218 alineatul (6) din TFUE pentru convențiile care conțin un mecanism de exprimare a lipsei de obiecții, ci doar informează Consiliul și Parlamentul cu privire la orice cerere a unei țări terțe de a adera la un anumit instrument de la Haga;

F.

întrucât, în conformitate cu jurisprudența consacrată, un acord internațional nu poate afecta repartizarea competențelor stabilită prin tratate, prin urmare, faptul că la nivel internațional a fost adoptată o procedură tacită pentru a facilita aderarea statelor terțe, nu ar trebui să aibă nicio consecință pentru procesul decizional intern al UE;

G.

întrucât Uniunea Europeană a aderat la Convenția privind hotărârile judecătorești la 29 august 2022;

H.

întrucât Ucraina a semnat și ratificat Convenția privind hotărârile judecătorești;

I.

întrucât, la 24 aprilie 2023, Consiliul a convenit să stabilească relații prin tratat cu Ucraina în cadrul Convenției privind hotărârile judecătorești;

J.

întrucât, în cazul în care Uniunea acceptă aderarea Ucrainei la Convenția privind hotărârile judecătorești, aceasta va intra în vigoare la 1 septembrie 2023 și va fi aplicabilă între cele două părți;