31.7.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 229/77

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”

COM(2011) 681 final

2012/C 229/15

Raportor: dna Madi SHARMA

Coraportor: dl Stuart ETHERINGTON

La 25 octombrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor

COM(2011) 681 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 18 aprilie 2012.

În cea de a 481-a sesiune plenară, care a avut loc la 23 și 24 mai 2012 (ședința din 24 mai 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 203 voturi pentru, 12 voturi împotrivă și 12 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE salută angajamentul Comisiei de a stimula practicile responsabile de afaceri, printr-o gamă de inițiative politice prezentate în pachetul „Întreprinderi responsabile” (1), ca parte a Strategiei Europa 2020.

1.2   CESE constată că Comisia Europeană respectă caracterul voluntar (care diferă de „fără angajament”) al responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), că subliniază faptul că s-au înregistrat evoluții în conștientizarea RSI la nivelul întreprinderilor și că recunoaște nevoia de flexibilitate, care permite întreprinderilor să fie inovatoare.

1.3   CESE constată că noua propunere extinde definiția RSI dincolo de cadrul existent. Cu toate acestea lasă multe întrebări fără răspuns. Aceasta nu clarifică:

—	semnificația termenului de „întreprindere”, care ar trebui să includă toate părțile interesate private, publice și din societatea civilă, pentru a evita o interpretare greșită;

—	diferitele abordări culturale ale RSI;

—	diferențele dintre responsabilitatea socială (numai la locul de muncă) și responsabilitatea societală (activități în afara locului de muncă);

—	care dintre activitățile voluntare vor necesita raportare obligatorie, având în vedere că orice activitate ce ține de RSI este voluntară, mergând dincolo de orice obligație legală;

—	măsurile specifice privind IMM-urile – Comunicarea utilizează o abordare unică;

—	distincția între RSI și guvernanța corporatistă - deși este esențial ca între aceste două cadre să existe o separare.

1.4   Planul de acțiune al Comisiei reflectă în principal vechea definiție (între timp abandonată) a RSI și se prezintă ca o simplă continuare a activităților de promovare din ultimii zece ani. Pe baza noii definiții a RSI, Comitetul s-ar fi așteptat mai degrabă la planuri care să se raporteze la ceea ce ar trebuie să fie nou în „strategia reînnoită”: planuri care să încurajeze și să ajute întreprinderile să-și asume responsabilitatea impactului lor asupra societății și să le demonstreze acționarilor lor cum încearcă ele să facă acest lucru. În absența unor astfel de planuri, Comitetul nu poate afirma foarte multe despre „strategia reînnoită” și nu poate decât lua notă de intenția Comisiei de a prezenta până în vara acestui an o propunere de legislație privind transparența informațiilor sociale și de mediu prezentate de întreprinderile din toate sectoarele.

1.5   Comitetul susține inițiativa de revizuire a Directivei 2003 (2), propunând ca întreprinderile care fac din RSI o placă turnantă a strategiei sau a comunicării lor să producă în fiecare an informații sociale și de mediu, prin metode bazate pe dovezi și transparență. Este vorba despre generalizarea unor practici încetățenite, pornind de la instrumente de măsură și de evaluare recunoscute la nivel internațional.

1.6   Comitetul amintește că în niciun caz practicile RSI nu pot viza înlocuirea unei legislații naționale și nici nu pot urmări reducerea dispozițiilor de acorduri convenționale rezultate din procedura de dialog social. Pentru a urmări acest lucru, Comitetul apreciază foarte mult propunerea de creare a unei baze de date care să permită analiza și monitorizarea conținuturilor acordurilor transnaționale negociate (ACI) care contribuie la o reglementare socială și de mediu a globalizării.

1.7   RSI reprezintă o activitate voluntară foarte importantă de experimentare a dialogului civil în unele întreprinderi, întrucât permite evaluarea de către părțile interesate din afara întreprinderii a responsabilității întreprinderilor din perspectiva influenței pe care acestea o exercită asupra societății.

2.   Introducere

2.1   La 25 octombrie 2011, Comisia Europeană a publicat o comunicare intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (RSI). Strategia expune un plan de acțiune care prevede realizarea unor obiective operaționale între 2011 și 2014.

2.2   Pentru a realiza obiectivul reînnoirii politicii RSI, comunicarea prevede următoarele:

—	elaborarea unei noi definiții a RSI;

—	restabilirea încrederii consumatorilor și cetățenilor în întreprinderile europene;

—	stimularea RSI prin intermediul avantajelor și al recompensei pe piață;

—	îmbunătățirea cadrului de reglementare;

—	integrarea mai puternică a RSI în educație, formare și cercetare;

—	mai buna aliniere a viziunilor europene și mondiale asupra RSI;

—	promovarea dialogului social și a transparenței și

—	crearea unei baze de date a acordurilor-cadru internaționale (ACI).

2.3   Noua definiție extinsă propusă pentru RSI este „responsabilitatea întreprinderilor pentru impactul pe care îl au asupra societății”, prevăzând mult mai multe elemente de care întreprinderile ar trebui să țină seama în strategiile lor privind RSI. Aceasta actualizează definiția anterioară, care se referea la „un concept aplicat întreprinderilor pentru a integra în mod voluntar preocupările sociale și de mediu în activitățile lor comerciale și în interacțiunea cu părțile implicate”.

2.4   Comisia intenționează să continue aplicarea principiilor și orientărilor recunoscute pe plan internațional cooperând cu statele membre, cu țările partenere și cu forumurile internaționale relevante și insistând ca întreprinderile să se angajeze mai puternic în respectarea acestor cadre.

3.   Observații generale

3.1   RSI este elaborată de către întreprinderi ca parte integrantă a strategiei lor de afaceri și ca instrument care să le ajute să joace un rol în soluționarea provocărilor interne și externe de natură socială, ecologică și economică. RSI poate contribui la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 dacă este elaborată împreună cu diversele părți interesate și dacă se recurge la o abordare care să se abțină de la reglementare.

3.2   RSI reprezintă o abordare care ține de dezvoltarea durabilă, iar beneficiile sale trebuie să promoveze rolul pozitiv al întreprinderilor în societate, care depășește valorile exclusiv economice. În orice caz, RSI nu trebuie utilizată pentru a înlocui drepturile sociale, garantate prin instrumente legislative sau internaționale și care intră mai întâi de toate în responsabilitatea statelor și guvernelor.

3.3   Într-un climat economic și politic dificil, inițiativa politică RSI reprezintă o ocazie de a iniția un dialog pozitiv cu mediul de afaceri, cu condiția să se înțeleagă că RSI vizează eforturile depuse de întreprinderi pentru a sprijini impactul lor pozitiv și pentru a împiedica sau minimiza impactul lor negativ asupra societății, prin acțiuni care depășesc cadrul obligațiilor lor legale. Comitetul reafirmă cele exprimate în avizul său din 2006 (3), și anume faptul că RSI trebuie să rămână o activitate voluntară (care diferă de „fără angajament”). CESE consideră că discursul RSI ar trebui să fie reformulat în mod constructiv cu scopul de a identifica întreprinderile ca părți interesate ale comunității.

3.4   În procesul de revizuire a acestei politici, este important să se recunoască faptul că toate grupurile de părți interesate au de suferit în actuala criză economică. Propunerile politice ale Comisiei ar trebui să fie complementare obiectivelor privind încurajarea creșterii economice, ca cerință esențială pentru crearea unor locuri de muncă de calitate și pentru prosperitate, concentrându-se totodată pe crearea de condiții favorabile pentru practici mai responsabile în afaceri.

3.5   Diferitele forme pe care le îmbracă și diversele motivații care o susțin influențează impactul societal al activității RSI. Factorii de decizie ar trebui să înțeleagă mai bine diferitele motivații și modul în care acestea sunt afectate de dimensiunea, capacitatea, veniturile, activitatea și sectorul întreprinderii. Identificarea diferitelor instrumente și sprijinul necesar în diferite sectoare vor avea o contribuție mai valoroasă la revizuirea cadrelor politicii RSI. Comitetul este de acord cu Comisia că respectarea legislației relevante și a acordurilor colective dintre partenerii sociali este o condiție prealabilă pentru asumarea responsabilității pe care o au întreprinderile în ceea ce privește impactul lor asupra societății.

3.6   Activitățile legate de RSI s-au intensificat ca urmare a faptului că a sporit atenția acordată chestiunilor de mediu. Această evoluție a permis stabilirea unui echilibru între condițiile de muncă și relațiile sociale, pe de o parte, și chestiunile de mediu, pe de alta. În lumina actualei crize, Comisia trebuie să promoveze capitolul social al RSI.

3.7   În agenda RSI sunt trecute cu vederea rolul și prezența sectorului economiei sociale, inclusiv ale ONG-urilor. Comisia trebuie să recunoască valoarea și importanța activităților din acest sector sub aspectul angajării în agenda RSI, atât separat cât și în parteneriat cu alte sectoare, și să evalueze impactul indirect al propunerilor asupra sectorului economiei sociale din perspectiva construirii legăturilor cu mediul de afaceri.

3.8   În ceea ce privește angajamentele asumate de UE la Conferința Rio + 20, Comitetul subliniază interesul pe care îl prezintă o campanie de sensibilizare la informația extrafinanciară, prin publicarea unui raport periodic privind dezvoltarea durabilă nu numai de către întreprinderile de anumite dimensiuni (circa 500 de salariați), ci și de către administrațiile publice și de marile organizații ale societății civile. O astfel de perspectivă ar spori interesul cercetării pentru alți indicatori, complementari PIB-ului, sau pentru amprenta de carbon ori pentru ciclul de viață. Consecvent cu angajamentele asumate la Rio, Comitetul a transpus deja în practică acest demers, publicându-și rezultatele obținute în urma utilizării instrumentului de diagnostic EMAS.

3.9   Pentru a acționa în etape, Comitetul încurajează Comisia să consolideze cadrul normativ european de evaluare și informare socială și de mediu prevăzut de Directiva din 2003, în curs de revizuire. Un astfel de cadru european, care să poată fi aplicat tuturor întreprinderilor de mari dimensiuni care fac din RSI o placă turnantă a strategiei și comunicării lor, va trebui să se bazeze pe instrumente de măsură recunoscute pe plan internațional și să se inspire din legislațiile naționale existente în mai multe țări europene.

3.10   Prin bunele practici, din ce în ce mai numeroase, inclusiv cele din acordurile negociate în cadrul dialogului social, RSI ilustrează în mod concret contribuția complementară pe care o aduce dialogul civil la studierea și rezolvarea problemelor societății. Contribuția dialogului civil este esențială pentru elaborarea bunelor practici de RSI, în vederea efectuării unei evaluări relevante pentru părțile interesate, care au nevoie de informație de calitate asupra demersului asumat în mod voluntar de către întreprinderi sau investitori responsabili.

3.11   Comunicarea Comisiei Europene nu evidențiază valoarea femeilor în cadrul consiliilor de administrație sau sub aspectul RSI, și nici valoarea lor adăugată pentru comunitate. S-a demonstrat că prezența femeilor în consiliile de administrație și implicarea lor în RSI are legătură cu leadership-ul care ține cont de perspectiva genului, ceea ce are un impact pozitiv asupra RSI (4).

3.12   Serviciile de intermediere maximizează potențialul de creștere economică și valoarea societală a activității legate de RSI, prin asigurarea unei corespondențe strategice între nevoile și competențele întreprinderilor astfel încât să formeze parteneriate de succes, și ar trebui să fie promovare în continuare ca bune practici.

3.13   Uniunea Europeană ar trebui îndemnată să promoveze și să protejeze cadrele internaționale relevante pentru RSI. Întreprinderile ar trebui să respecte aceste instrumente, să le folosească pentru a se orienta în dezvoltarea activităților lor legate de RSI și să demonstreze acționarilor lor cum le utilizează.

4.   Observații specifice

4.1   Actualizarea definiției RSI

4.1.1   Forța noii propuneri constă în definiția actualizată a RSI. Cu toate acestea, CESE consideră că este necesar să se clarifice de către Comisie înțelesul definiției de „întreprindere”, pentru a se împiedica o interpretare greșită. De asemenea, Comisia trebuie să clarifice ce politici noi vor fi elaborate pe baza definiției actualizate, inclusiv inițiativa legislativă pe care a anunțat-o. Comisia ar trebui să precizeze și care sunt planurile ei de promovare a RSI pentru diferitele componente ale comunității de afaceri, de exemplu marile corporații, IMM-urile și întreprinderile din economia socială.

4.1.2   De asemenea, CESE constată că comunicarea este incompletă, deoarece nu încearcă să evalueze rezultatele ultimilor zece ani de strategie privind RSI sub aspectul impactului acesteia asupra comportamentului întreprinderilor, evaluare care ar fi utilă pentru inițiativele și politicile propuse în strategia de față.

4.1.3   Definiția propusă de UE introduce noțiunea de responsabilitate în conceptul de practică voluntară. Noua definiție acoperă natura multidimensională a RSI subliniată în comunicare (5). Cu toate acestea, UE trebuie să fie precaută în încercarea de a crea un standard nou, care ar putea să intre în conflict cu ISO 26000. Agenda RSI trebuie să fie elaborată de întreprinderi cu consultarea diferitelor părți interesate, dacă se urmărește o contribuție la realizarea obiectivului Strategiei UE 2020 în materie de creștere inteligentă și favorabilă incluziunii.

4.1.4   Tot mai multe produse și servicii sunt furnizate de diverse organizații responsabile de asigurarea serviciilor publice, precum și în sectoarele economic, public și al economiei sociale. Definiția propusă cuprinde acest aspect al organizațiilor necomerciale, însă este necesară o mai bună clarificare a definiției și a implicațiilor sale pentru toate întreprinderile în care ar trebui practicată RSI.

4.1.5   Consecințele societale are crizei financiare pun în lumină impactul mai larg al practicilor de afaceri. Este corect ca întreprinderile să fie făcute răspunzătoare pentru activitățile lor și să includă RSI în strategia lor de afaceri, pentru a încuraja practicile mai responsabile, în special în contextul crizei și al creșterii concurenței. Totuși RSI ar trebui repoziționată, pentru a sublinia dependența reciprocă dintre afaceri și comunitate.

4.1.6   Conexiunile inerente dintre întreprinderi și comunitate trebuie să includă dialogul social și transparența. În acest context, diferitele sarcini asociate cu RSI sunt numeroase:

—   legăturile interne ale organizației (în interiorul întreprinderii)– coordonarea structurilor interne, pentru a îndeplini obligațiile legate de bunăstarea și dezvoltarea personală a angajaților;

—   legăturile cu părțile interesate externe– activitatea în interesul întreprinderilor, desfășurată pe lângă părțile interesate, clienți și alți parteneri, inclusiv autorități publice și comunități;

—   legăturile cu cadrul local– evaluarea și activitatea de îmbunătățire a efectelor practicilor de afaceri asupra comunităților locale și asupra mediului.

Mediul de afaceri ar trebui să conștientizeze existența acestor legături și să adopte RSI în mod proactiv, pentru a realiza valoarea financiară și socială maximă pentru toate părțile interesate din comunitate. Revigorarea rețelelor locale (6) va oferi tuturor părților interesate, inclusiv autorităților publice, un canal de colaborare în beneficiul întregii societăți.

4.1.7   Abordarea Comisiei cu privire la IMM-uri este departe de a fi ideală. Nu se face nicio conexiune între întreprinderi și impactul pe care IMM-urile îl au asupra agendei RSI în cadrul Uniunii. Mai mult, Comisia a ratat prilejul de a crea o politică cuprinzătoare, care să reflecte noile forme pe care le îmbracă activitatea întreprinderilor, cum ar fi utilizarea schimburilor comerciale online, și care să informeze mai bine IMM-urile cu privire la agenda RSI.

4.1.8   IMM-urile au fost neglijate în propunerile agendei. Comunicarea nu explică ce sens atribuie noțiunii de „întreprindere”, dar din exprimare rezultă că referința o constituie întreprinderile mari. În întreaga UE, IMM-urile reprezintă un motor al creării de locuri de muncă, al creșterii economice și o componentă a orientării către competitivitate prevăzute în Tratatul de la Lisabona. Din acest motiv, considerăm că o abordare unică a RSI, având în vedere diversitatea tipurilor de întreprinderi, nu este acceptabilă.

4.2   Promovarea avantajelor și stimulentelor pentru activitatea RSI

4.2.1   Este important ca motivațiile economice care stau la baza activității RSI să fie recunoscute ca atare. În comunicare sunt menționate diferite avantaje și acestea ar trebui promovate mai bine și însoțite de exemple de bune practici, pentru a informa și a încuraja întreprinderile să-și asume mai ferm RSI.

4.2.2   Totuși, beneficiile economice ale RSI nu trebuie supraestimate. Întreprinderile au departamente de marketing și de vânzări al căror scop este publicitatea și înțelegerea nevoilor consumatorilor. RSI este în esență o abordare durabilă a dezvoltării, inclusiv a creșterii economice, cu criterii sociale și de mediu. Reducerea sa la rezultate pur economice poate provoca efecte adverse, cum ar fi abandonarea acestei politici în cazul în care rezultatele nu corespund așteptărilor din punct de vedere financiar.

4.2.3   Utilizarea achizițiilor publice ca stimulent de recompensă pe piață necesită o reflecție atentă și o punere în aplicare potrivită. Criteriile sociale, inclusiv clauzele OIM, trebuie să rămână legate de materia contractului, pentru a evita ca activitatea RSI să rămână simbolică și a asigura valoarea socială. Astfel se poate încuraja și desfășurarea unei activități RSI mai adecvate și mai eficiente în sectoarele industriale.

4.2.4   La atribuirea contractelor este esențial să se prevadă clauze sociale, în deplină transparență. Acest lucru este vital pentru asigurarea unor servicii adecvate de achiziții publice și conformarea cu principiile concurenței loiale pe piața unică. DG Concurență trebuie să fie consultată cu privire la achizițiile publice folosite ca stimulent de piață.

4.2.5   Au fost omise oportunitățile-cheie pe care le prezintă pentru agenda RSI Inițiativa privind antreprenoriatul social, care este prezentată ca o politică distinctă și complementară în cadrul pachetului „Întreprinderi responsabile” (7) al Comisiei. Într-un climat economic dificil, întreprinderile sunt mai precaute în privința cheltuielilor nerecuperabile. Este bine cunoscut faptul că întreprinderile sociale se bazează pe capitalul privat ca parte a planurilor lor financiare (8) și prin urmare investițiile sociale și furnizarea de servicii nefinanciare gratuite noilor activități economice cu profil social reprezintă pentru întreprinderi o cale de a obține randament financiar și social în investițiile lor legate de RSI (9). Ambele inițiative și-ar atinge obiectivele, maximizând totodată potențialul de creștere economică și capacitatea de a crea valoare socială.

4.3   Înțelegerea motivației care stă la baza RSI și susținerea acesteia

4.3.1   În prezent, activitatea legată de RSI îmbracă multe forme și răspunde unei diversități de motivații care îi afectează impactul societal. Acestea pot să varieze de la protejarea defensivă a intereselor părților interesate, donații caritative și sponsorizări, în unele state membre, până la forme de activitate mai semnificative, cum ar fi acțiunile legate strategic de activitatea de bază a întreprinderilor și eforturile transformatoare de a identifica și de a găsi soluții pentru cauzele primare ale problemelor societale (10). CESE subliniază că noi norme ar putea fi contraproductive dacă, în anumite țări, ar determina întreprinderile să-și înceteze activitățile care implică raportare.

4.3.2   Factorii de decizie politică trebuie să înțeleagă această gamă de activități, pentru a promova un mediu pozitiv pentru acțiuni RSI mai strategice și mai generatoare de schimbări. Cerințele nu ar trebui să reducă activitatea RSI la un standard minim și ar trebui să rămână un ansamblu de coduri voluntare care excede cerințele legale.

4.3.3   Eforturile ar trebui să se concentreze pe încurajarea angajării întregii întreprinderi, de la directori la angajați, în acțiuni de informare și de dialog social, în scopul realizării unor programe de RSI mai eficiente și al stimulării unei culturi organizaționale mai etice. S-a demonstrat că grupurile de coordonare organizate în acest scop și cuprinzând personal de conducere au asigurat succesul orientării strategice și au contribuit la implementarea activității legate de RSI.

4.3.4   În principiu, exercițiul de autoreglementare și de coreglementare este o idee bună, dar trebuie create mecanisme care să garanteze că cerințele nu devin, fără intenție, o povară pentru IMM-uri, din cauza acordurilor contractuale cu întreprinderile mai mari ca subcontractanți și agenți din lanțul de aprovizionare. Propunerea Comisiei de a elabora un cod al bunelor practici vizează furnizarea de orientări pentru cei care doresc să se implice în activitățile ce țin de RSI, ținând seama în mod corespunzător de caracteristicile exercițiului de autoreglementare și de coreglementare.

4.4   Susținerea rolului angajaților în agenda RSI

4.4.1   RSI în cadrul unei întreprinderi este ineficientă fără implicarea angajaților. Agenda RSI ar trebui stabilită în cooperare cu conducerea, angajații și, dacă este relevant, cu partenerii sociali care reprezintă etosul organizației. RSI este mai mult decât un exercițiu de team-building, iar implicarea angajaților este esențială pentru o strategie de succes în domeniu.

4.4.2   Rolul partenerilor sociali este important pentru oricare agendă în materie de RSI, aceștia diseminând informația și consolidând dialogul social. În întreprinderile relevante ar trebui implementate platforme vizând asigurarea acordurilor colective, a transparenței, comunicării și incluziunii participative, toate incluse în agenda RSI.

4.4.3   Drepturile omului, condițiile de muncă și practicile de ocupare a forței de muncă sunt factori importanți în cadrul naturii multidimensionale a RSI. Întreprinderile ar trebui să creeze activități în afara cadrului reglementărilor și orientărilor internaționale și europene, care, pe de o parte, să fie bazate pe cele opt convenții OIM ale drepturilor fundamentale ale omului și, pe de altă parte, să vizeze sănătatea și bunăstarea angajaților, precum și formarea. În toate întreprinderile trebuie să se regăsească structuri de guvernanță internă etice, echitabile și care să nu aibă întâietate asupra acordurilor colective.

4.5   Schimbul de cunoștințe

4.5.1   Mecanismul de examinare colegială între statele membre în materie de politică RSI este un exercițiu important (intenția nr. 9). Un accent special ar trebui pus pe sprijinirea tuturor statelor membre să-și elaboreze și să-și actualizeze politicile RSI naționale și pe lecțiile care pot fi extrase din aplicarea în trecut a politicilor naționale în acest domeniu.

4.5.2   Toate organismele statutare – instituții UE, naționale, regionale și locale – din cadrul UE trebuie să inițieze și să urmeze o strategie RSI, pentru a da un exemplu celorlalte sectoare. Aceasta include și solide politici RSI interne, conducerea unor modele și activități RSI inovatoare, facilitarea schimbului de bune practici și coordonarea dezvoltării de rețele locale pentru a asigura angajarea comunităților.

4.5.3   Platformele cu multiple părți interesate din diverse sectoare industriale ar putea ajuta la negocieri în cadrul unor discuții aprofundate pe tema practicilor de afaceri, între întreprinderi și părțile interesate, și ar facilita schimburi utile de bune practici și experiențe de învățare intra- și intersectoriale, în condițiile în care se acordă atenția cuvenită autonomiei actorilor implicați în definirea sferei de acțiune și a activităților platformei. În orice caz, practicile de afaceri controversate ar trebui să fie și amendate în justiție.

4.5.4   Este necesar să se asigure implicarea IMM-urilor în platformele părților interesate, deoarece participarea în exercițiile anterioare a aparținut predominant marilor corporații. Tuturor întreprinderilor trebuie să li se dea șansa de a participa, astfel încât întregi sectoare și domenii esențiale relevante să fie mai bine reprezentate.

4.5.5   CESE sprijină intenția de a se asigura sprijin financiar pentru proiectele de educație și formare privind RSI și de a se întreprinde o acțiune de sensibilizare a profesioniștilor în domeniul educației și a întreprinderilor cu privire la importanța RSI (Intenția nr. 8). Acestea sunt deosebit de importante pentru IMM-uri, care deseori nu au cunoștință de astfel de ocazii sau nu au expertiza de a întreprinde acțiuni privind RSI.

4.5.6   Utilizarea de fonduri structurale pentru inițiative RSI ar trebui privită cu multă precauție. Comitetul reamintește Comisiei de reducerile preconizate pentru următorul program de finanțare structurală, ceea ce înseamnă că orice fond acordat pentru inițiative RSI ar trebui utilizat pentru atingerea unor scopuri clare de combatere a sărăciei și excluziunii sociale și de dezvoltare regională. Aceste fonduri ar trebui direcționate către întreprinderi cu capacitate și resurse financiare limitate, cum ar fi IMM-urile și organizațiile societății civile, pentru a le ajuta să elaboreze politici RSI și să-și sporească nivelul de implicare.

4.5.7   Portalurile de informații ar trebui sprijinite și dezvoltate astfel încât să vină în ajutorul întreprinderilor și al întreprinderilor de e-comerț, pentru ca acestea să stabilească legături între ele și să asigure o platformă accesibilă pentru schimbul eficient de bune practici, competențe și resurse financiare și nefinanciare în beneficiul societății.

4.6   RSI și partenerii din economia socială

4.6.1   Inițiativa politică privind RSI a neglijat sectorul societății civile. Organizațiile societății civile oferă modele de responsabilitate în strategia de afaceri, guvernanță și forumuri, angajându-se adesea în activități legate de RSI. Comunicarea omite să exploreze atent relația dintre sectoarele „pentru profit” și „non-profit”.

4.6.2   Există o îndelungată tradiție a parteneriatului dintre sectoare, care ar trebui încurajată în continuare, deoarece „angajarea întreprinderilor în sfera socială constituie o bază importantă pentru crearea și menținerea instituțiilor societății civile” (11).

4.6.3   Ar trebui promovate avantajele reciproce ale parteneriatelor, pentru a încuraja o activitate mai semnificativă în domeniul RSI. Asigurarea corespondenței între nevoi și competențe în parteneriate produce efecte sociale și economice mai eficiente și mai benefice pentru comunități și întreprinderi. Promovarea sprijinului nefinanciar este importantă pentru diversificarea sprijinului primit de la alte sectoare și stimulează gândirea strategică cu privire la capacitățile în materie de RSI – inclusiv prin sprijinirea activității voluntare a angajaților, furnizarea de servicii gratuite, donarea de bunuri, de exemplu clădiri și echipamente.

4.6.4   Comunicarea dintre sectoare reprezintă un element esențial pentru asigurarea succesului în funcționarea parteneriatelor. Serviciile de intermediere (12) ajută la raționalizarea și simplificarea modului în care două sectoare își desfășoară activitatea și la depășirea diferențelor culturale. Ar trebui ca aceste servicii primească sprijin și să devină mai ușor accesibile întreprinderilor, pentru a contribui la depășirea barierelor în ceea ce privește crearea unor valori intersectoriale comune și la o angajare reală în acțiuni privind RSI.

4.7   Orientări și acorduri internaționale

4.7.1   OIM a stabilit opt convenții fundamentale ca fundament al drepturile la nivel global. Statele membre au ratificat deja aceste convenții fundamentale. UE își poate manifesta sprijinul asigurându-se că și statele terțe respectă aceste acorduri.

4.7.2   CESE sprijină ferm intenția Comisiei de a promova RSI în deplină coerență cu instrumentele globale existente, în special cu Orientările OCDE revizuite, cu Declarația OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială, ISO 26000, cu principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și cu acordurile-cadru internaționale. Solicităm Comisiei să explice exact modul în care speră să realizeze acest lucru.

4.7.3   Orientările OCDE au fost adoptate de 42 de state, dintre care 24 sunt membre ale UE. Orientările au un mecanism unic de monitorizare, un punct de contact la nivel național, care este responsabil cu difuzarea lor și cu tratarea cazurilor în care se presupune că au fost încălcate. Prin urmare, CESE recomandă ca strategia reînnoită privind RSI să rezerve resurse pentru dezvoltarea capacității privind Orientările OCDE. Recomandă, de asemenea, ca statele membre și Comisia să dea partenerilor sociali un rol mai mare în cadrul punctelor de contact naționale.

4.7.4   CESE consideră că politica RSI ar trebui să se concentreze asupra asigurării unei direcții strategice pentru întreprinderi, deoarece monitorizarea angajării în direcția RSI a întreprinderilor cu peste 1 000 de angajați (Intenția nr. 10) este nepractică și va necesita resurse financiare însemnate din partea UE.

---

(1)  COM(2011) 685 final.

(2)  A patra directivă privind conturile anuale 2003/51/CE.

(3)  JO C 325, 30.12.2006, p. 53-60.

(4)  A se vedea: http://newsforchangingtimes.com/2012/02/17/women-boardroom-csr-un-women-ingrid-kragl/

(5)  COM(2011) 681 final, p. 7.

(6)  JO C 175, 28.7.2009, p. 63-72.

(7)  COM(2011) 685 final.

(8)  JO C 24, 28.1.2012, p. 1.

(9)  COM(2011) 682 final, p. 6.

(10)  www.csrinternational.org

(11)  JO C 125, 27.5.2002, p. 44.

(12)  Serviciile de intermediere sunt societăți care acționează ca intermediari și pun în legătură organizații din sectoare diferite, negociind relații de muncă mai eficiente și asigurând corespondența dintre nevoi, competențe și resurse. Pilot Light este un exemplu de astfel de societate. http://www.pilotlight.org.uk.

---

---