52011PC0077

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 22.2.2011

COM(2011) 77 final

2008/0028 (COD)

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

în temeiul articolului 294 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind poziția în primă lectură a Consiliului referitoare la adoptarea unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare

2008/0028 (COD)

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

în temeiul articolului 294 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind poziția în primă lectură a Consiliului referitoare la adoptarea unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare

1. ISTORICUL DOSARULUI

Data transmiterii propunerii către PE și către Consiliu [documentul COM(2008) 40 final – 2008/0028 (COD)]: | 1 februarie 2008 |

Data avizului Comitetului Economic și Social European: | 18 septembrie 2008 |

Data avizului Parlamentului European, prima lectură: | 16 iunie 2010 |

Data transmiterii propunerii modificate: | [*] |

Data acordului politic: | 7 decembrie 2010 |

Data adoptării poziției Consiliului: | 21 februarie 2011 |

* Luând în considerare evoluțiile din cadrul Consiliului ca urmare a primei lecturi a Parlamentului European, Comisia nu a elaborat o propunere modificată, ci și-a exprimat punctul de vedere cu privire la amendamentele Parlamentului în „Comunicarea Comisiei privind monitorizarea avizelor și rezoluțiilor adoptate de Parlament în perioada de sesiune iunie 2010” [documentul SP(2010)6136 ] transmisă Parlamentului European la 29 septembrie 2010.

2. OBIECTIVUL PROPUNERII COMISIEI

Propunerea consolidează și actualizează două domenii importante ale legislației privind etichetarea, etichetarea produselor alimentare în general și etichetarea nutrițională, reglementate de Directivele 2000/13/CE[1], respectiv 90/496/CEE[2]. Propunerea reformează, de asemenea, șase alte directive referitoare la etichetarea anumitor categorii de produse alimentare. Obiectivele prezentei propuneri sunt:

- Simplificarea legislației privind etichetarea produselor alimentare prin crearea unui instrument unic pentru principii și cerințe pentru cerințele orizontale de etichetare referitoare la etichetarea generală și cea nutrițională;

- Includerea de dispoziții speciale referitoare la responsabilitățile din cadrul lanțului alimentar în ceea ce privește prezența și acuratețea informațiilor cu privire la produsele alimentare;

- Stabilirea de criterii măsurabile pentru anumite aspecte ale lizibilității etichetelor produselor alimentare;

- Clarificarea normelor care se aplică cu privire la specificarea pe etichetă a țării de origine sau a locului de proveniență;

- Introducerea etichetării nutriționale obligatorii în câmpul de vizibilitate principal pentru majoritatea produselor alimentare prelucrate;

- Stabilirea unui sistem de guvernanță pentru anumite aspecte ale etichetării voluntare a produselor alimentare prin aprobarea acestora de către statele membre.

3. OBSERVAȚII PRIVIND POZIȚIA CONSILIULUI

3.1. Observații generale

Parlamentul European (PE) și-a adoptat poziția în primă lectură la data de 16 iunie 2010. Comisia a acceptat în totalitate, parțial sau în principiu 113 dintre cele 247 de amendamente adoptate în primă lectură, deoarece a considerat că aceste amendamente clarificau sau îmbunătățeau propunerea Comisiei și că respectau obiectivul general al propunerii.

Deși poziția Consiliului în primă lectură, adoptată la 21 februarie 2011, răspunde în mare măsură obiectivelor propunerii inițiale a Comisiei, în anumite aspecte se îndepărtează de aceasta. Comisia nu s-a împotrivit acordului politic asupra textului pentru a permite procesului legislativ să-și urmeze cursul. Cu toate acestea, Comisia a indicat Consiliului în declarația atașată că amendamentele PE pe care Comisia a menționat că le-ar putea accepta nu sunt cuprinse în textul președinției, în special cerința privind specificarea anumitor informații nutriționale pe partea din față a ambalajului.

3.2. Amendamente ale Parlamentului European acceptate de Comisie și încorporate în totalitate, parțial sau în principiu în poziția Consiliului în primă lectură

Etichetarea privind originea – Poziția în primă lectură a PE a propus etichetarea obligatorie privind originea pentru carne, păsări de curte, produse lactate, fructe și legume proaspete, alte produse conținând un singur ingredient, precum și pentru carne și pește atunci când sunt folosite ca ingredient în produsele alimentare prelucrate (amendamentul 101). Legislația privind etichetarea obligatorie există deja pentru fructe și legume, carne de vită, vin, ulei de măsline și păsări de curte importate, iar recent a fost prezentată de către Comisie o propunere[3] care are ca scop crearea unui temei juridic pentru posibila etichetare obligatorie privind locul de proveniență agricolă pentru toate sectoarele agricole, ca urmare a evaluărilor impactului. În comunicarea sa privind avizul PE, Comisia a acceptat parțial, sub rezerva reformulării, amendamentul PE care vizează extinderea cazurilor de specificare obligatorie pe etichetă a originii produselor în ceea ce privește ingredientele primare de bază care nu au fost supuse unei prelucrări substanțiale/semnificative și care sunt considerate, în general, produse care conțin un singur ingredient și care fac obiectul intrării în vigoare a măsurilor delegate, pe baza evaluărilor impactului. Comisia a indicat, de asemenea, că pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și constrângerile de ordin practic referitoare la anumite produse alimentare, aplicarea obligatorie de etichete care specifică originea ar trebui să facă obiectul intrării în vigoare a măsurilor delegate, pe baza evaluărilor impactului, stabilind, în special, modalitatea de exprimare a informației referitoare la locul de proveniență a produselor alimentare pentru toate produsele alimentare sau categoriile specifice de produse alimentare.

Poziția în primă lectură a Consiliului ar aplica etichetarea obligatorie privind originea pentru carnea neprelucrată obținută de la porcine (carnea de porc), ovine, caprine și de la păsările de curte, sub rezerva adoptării normelor metodologice de aplicare în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a regulamentului. Consiliul propune, de asemenea, Comisiei să înainteze PE și Consiliului în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a regulamentului un raport referitor la etichetarea obligatorie privind originea pentru următoarele produse: lapte; laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate; carnea utilizată ca ingredient; produse alimentare neprelucrate; produse cu un singur ingredient; și ingrediente reprezentând mai mult de 50% dintr-un produs alimentar. Comisia poate accepta etichetarea obligatorie pentru carnea de porc, carnea obținută de la păsările de curte, ovine și caprine. Cu toate acestea, Comisia consideră că, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), aplicarea acestei cerințe ar trebui făcută prin intermediul actelor delegate, dat fiind faptul că se referă la elemente cvasi-legislative (spre exemplu, pentru determinarea nivelului geografic corespunzător). Aceste acte delegate trebuie adoptate în cadrul dispozițiilor specifice ale Uniunii aplicabile sectoarelor cărnii obținute de la porcine, ovine, caprine și de la păsările de curte. Textul juridic ar trebui adaptat în mod corespunzător, luând în considerare TFUE. Măsurile de aplicare a acestei cerințe ar trebui să țină cont, în special, de nevoia de a evita instituirea de sarcini inutile și excesive pentru operatorii economici din domeniul produselor alimentare și pentru autoritățile de control. Aceste măsuri ar trebui să asigure, în schimb, un echilibru între furnizarea de informații valoroase clienților și evitarea ca acest tip de măsuri să submineze competitivitatea, să perturbe comerțul sau să creeze costuri disproporționate pentru operatorii economici și pentru consumatori. Comisia consideră că raportul propus de Consiliu referitor la extinderea etichetării privind originea la alte produse alimentare recunoaște interesul PE față de etichetarea obligatorie privind originea pentru alte produse alimentare, dar permite o abordare care poate lua în considerare așteptările consumatorilor și constrângerile practice legate de anumite produse alimentare, așa cum se indică în răspunsul Comisiei către PE și care este compatibilă cu abordarea din propunerea de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește etichetarea privind originea [COM(2010)738]. În acest caz, Comisia consideră acceptabil principiul, însă este posibil ca textul să necesite o reformulare din punct de vedere juridic.

Imitații/înlocuitori de produse alimentare: Amendamentul PE care interzice explicit practicile înșelătoare cu privire la „imitațiile de produse alimentare” (amendamentul 78) a fost considerat de către Comisie ca fiind parțial acceptabil. Abordarea în primă lectură a Consiliului de a consolida dispozițiile generale cu privire la prezentarea înșelătoare este în conformitate cu poziția Comisiei în ceea ce privește amendamentele PE și poate fi acceptată. Poziția Consiliului de a include în anexă o cerință potrivit căreia componentele sau ingredientele care le înlocuiesc pe acelea la care consumatorul s-ar aștepta să fie utilizate în mod normal sau prezente în mod natural trebuie înscrise clar pe etichetă (nu doar în lista ingredientelor) poate fi acceptată, în spiritul compromisului, de Comisie. Cu toate acestea, Comisia nu acceptă descrierea denumirii produsului alimentar sau a ingredientului, spre exemplu „înlocuitor de” brânză sau șuncă etc. sau „imitație de brânză” sau „imitație de șuncă”, astfel cum se propune în amendamentul 230 al PE.

Etichetarea ingredientelor „nano”: Poziția PE care ar solicita ca ingredientele derivate din nanotehnologie să fie etichetate ca atare (amendamentul 130) a fost acceptată în principiu de Comisie. Propunerea Consiliului de a include referințe încrucișate pentru definiția „nanomaterialelor fabricate” și cerința de a menționa în lista de ingrediente că astfel de ingrediente sunt prezente este acceptabilă pentru Comisie. Poziția Consiliului este în conformitate cu discuția referitoare la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 258/97 privind alimentele și ingredientele alimentare noi.

Cerințe privind informațiile obligatorii pentru produsele alimentare care nu sunt preambalate: Poziția în primă lectură a PE este că produsele alimentare care nu sunt preambalate nu ar trebui să fie incluse în domeniul de aplicare al regulamentului (amendamentul 30). Cu toate acestea, poziția PE cu privire la măsurile naționale aplicabile produselor alimentare care nu sunt preambalate (amendamentul 184) acceptă principiul furnizării de informații referitoare la prezența ingredientelor care conțin substanțe care ar putea cauza alergii sau intoleranțe (ingrediente alergenice). Consiliul a acceptat și acest principiu al furnizării de informații referitoare la ingredientele alergenice din produsele alimentare care nu sunt preambalate.

Atât poziția în primă lectură a PE, cât și cea a Consiliului vizează modificarea principiului care stă la baza dispoziției privind informațiile obligatorii (altele decât informațiile referitoare la alergeni) în ceea ce privește produsele alimentare care nu sunt preambalate. Propunerea inițială a Comisiei este în conformitate cu cadrul juridic existent care prevede, în principiu, că informațiile obligatorii cu privire la produsele alimentare ar trebui să fie disponibile pentru toate produsele alimentare care intră sub incidența domeniului de aplicare a legislației. Dar, în cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate, statele membre pot decide că nu este necesar ca anumite informații să fie întotdeauna furnizate, cu condiția ca la dispoziția consumatorului să fie puse informații suficiente. Atât poziția PE (amendamentul 184), cât și cea a Consiliului sunt de a inversa abordarea din propunerea Comisiei și de a permite statelor membre să solicite furnizarea de informații cu privire la mențiunile obligatorii prevăzute în regulament, în plus față de informațiile despre alergeni. Această modificare propusă este acceptabilă, deoarece o schimbare a formei actului juridic în regulament ar fi însemnat că, în absența normelor unui stat membru, un operator din sectorul alimentar ar trebui să furnizeze toate mențiunile obligatorii, nu doar informațiile despre alergeni.

Responsabilitățile operatorilor din sectorul alimentar: Poziția Consiliului cu privire la responsabilitățile operatorilor din sectorul alimentar (articolul 8 din propunerea inițială a Comisiei) este în conformitate cu principiile propunerii Comisiei. Poziția în primă lectură a PE (amendamentele 84, 86, 88, 89 și 326) a adaptat propunerea Comisiei la abordarea adoptată în Regulamentul (CE) nr. 767/2009 privind introducerea pe piață și etichetarea furajelor. Comisia a acceptat amendamentele PE. Cu toate acestea, având în vedere sensibilitatea acestui aspect și dezbaterea controversată din interiorul Consiliului, Comisia poate accepta, în spiritul compromisului, poziția în primă lectură a Consiliului.

3.3. Amendamente ale Parlamentului European respinse de Comisie și încorporate în totalitate, parțial sau în principiu în poziția Consiliului în primă lectură

Sisteme naționale: Poziția PE în primă lectură a eliminat capitolul VII cu privire la elaborarea de sisteme naționale (amendamentul 301). Poziția Consiliului include aceeași propunere. Comisia regretă că nici PE nici Consiliul nu i-au împărtășit viziunea de a crea un cadru pentru schimbul de bune practici cu privire la sistemele de etichetare voluntară.

Amendamentele PE (amendamentele 155, 156, 298, 299) în primă lectură care au modificat criteriile privind formele suplimentare de exprimare a informațiilor nutriționale și care le-au combinat cu criteriile privind formele grafice de prezentare au fost respinse de Comisie. Consiliul a propus, de asemenea, combinarea criteriilor pentru forme voluntare suplimentare și prezentarea informației nutriționale (sisteme voluntare suplimentare). În plus, poziția Consiliului include introducerea unor dispoziții care: permit statelor membre să promoveze sisteme voluntare suplimentare specifice pe teritoriile lor; obligă statele membre să garanteze monitorizarea adecvată a sistemelor voluntare suplimentare pe piețele lor; și menționează faptul că schimbul de informații și de bune practici cu privire la sistemele voluntare suplimentare pot fi facilitate de către Comisie. Poziția Consiliului obligă Comisia să adopte norme metodologice de aplicare cu privire la criteriile din articolul 34 și să raporteze PE și Consiliului, în termen de 5 ani de la aplicarea articolului, cu privire la: utilizarea sistemelor voluntare suplimentare; impactul acestora; și oportunitatea armonizării lor. Comisia consideră că abordarea propusă de Consiliu ar putea oferi în viitor o bază pentru revizuirea sistemelor voluntare suplimentare pentru etichetarea nutrițională și că poate accepta propunerea Consiliului.

Informații nutriționale: În ceea ce privește etichetarea nutrițională, Comisia a respins poziția PE cu privire la extinderea listei nutrienților obligatorii (amendamentul 144). Poziția Consiliului în primă lectură este aceea potrivit căreia declarația obligatorie ar trebui extinsă pentru a include proteinele. Comisia își exprimă îngrijorarea cu privire la costurile suplimentare pentru operatorii economici, în special întreprinderile mici și mijlocii și ar prefera o listă scurtă de mențiuni obligatorii. Cu toate acestea, dat fiind faptul că atât PE, cât și Consiliul au propus includerea proteinei, care este unicul macronutrient neinclus în propunerea Comisiei, aceasta includere poate fi acceptată.

Informații nutriționale per porție: Propunerea Comisiei a introdus posibilitatea de a furniza, în anumite circumstanțe, informații nutriționale exprimate numai per porție. Poziția PE (amendamentul 313) și poziția Consiliului au exclus ambele această posibilitate. Consiliul solicită ca informația nutrițională să fie furnizată întotdeauna per 100 g sau 100 ml și este de părere că informațiile per porție pot constitui o declarație voluntară suplimentară. Pe de altă parte, PE propune ca informația să fie oferită întotdeauna per 100 g sau 100 ml și per porție. Comisia consideră că propunerea PE nu este acceptabilă, deoarece ar constitui o povară suplimentară pentru industrie. Cu privire la poziția Consiliului, Comisia poate accepta faptul că furnizarea informațiilor nutriționale pe aceeași bază ar permite consumatorilor să compare cu mai multă ușurință conținutul de nutrienți din diferite produse alimentare.

3.4. Amendamente ale Parlamentului European acceptate de Comisie ca atare sau sub rezerva reformulării, dar neîncorporate în poziția Consiliului în primă lectură:

Un număr de amendamente din poziția în primă lectură a PE, unele dintre acestea de natură editorială, au fost acceptate în principiu de Comisie. Aspectele cu privire la care pozițiile în primă lectură ale Parlamentului European și Consiliului diferă în mod clar sunt discutate în detaliu mai jos. Sunt menționate, de asemenea, unele dintre modificările care se refereau la aspecte de fond și care aveau ca rezultat includerea de noi dispoziții în poziția PE și au fost acceptate în principiu de Comisie, dar nu au fost incluse în poziția în primă lectură a Consiliului.

Declarația nutrițională în câmpul vizual principal (pe partea din față a ambalajului): În comunicarea Comisiei referitoare la poziția PE, Comisia și-a exprimat acordul cu privire la etichetarea nutrițională obligatorie pe partea din față a ambalajului pentru cinci elemente (valoarea energetică, lipidele, acizii grași saturați, zaharurile și sarea) (amendamentul 313) și a acceptat în principiu amendamentul 162 al PE potrivit căruia ar fi necesare clarificări cu privire la aplicarea cerințelor referitoare la partea din față a ambalajului pentru produsele alimentare reglementate în cadrul Directivei 2009/39/CE privind produsele alimentare cu destinație nutrițională specială. Declarația Comisiei (anexată) exprimă în special regretul Comisiei cu privire la poziția Consiliului de a elimina cerința pentru anumite informații nutriționale care trebuie înscrise pe partea din față a ambalajului. Părerea Comisiei cu privire la acest aspect este în continuare că etichetarea pe partea din față a ambalajului ar permite consumatorului să vadă cu ușurință informațiile nutriționale atunci când cumpără produse alimentare. Comisia își rezervă dreptul de a sprijini poziția PE de a include cinci elemente nutriționale pe partea din față a ambalajului.

Denumirea operatorului din sectorul alimentar: Poziția PE (amendamentul 100) ar introduce obligativitatea înscrierii nu doar a denumirii și adresei operatorului din sectorul alimentar sub a cărui denumire sau denumire comercială este comercializat produsul, dar și a denumirii, denumirii comerciale și mărcii de comerț a produsului alimentar în sine. Comisia a acceptat amendamentul PE. Cu toate acestea, poziția Consiliului este aceea potrivit căreia denumirea operatorului din sectorul alimentar ar trebui să fie cea a responsabilului pentru etichetare, și anume a operatorului sub a cărui denumire sau denumire comercială este comercializat produsul alimentar sau, dacă acesta nu este stabilit în Uniunea Europeană, a importatorului pe piața Uniunii Europene. Comisia sprijină în continuare intenția poziției PE, deoarece ar oferi transparență pentru consumator cu privire la fabricantul produsului.

Termenul minim de valabilitate: Comisia și-a exprimat acordul cu privire la poziția PE (amendamentul 61) referitoare la necesitatea de a clarifica distincția dintre „data expirării” și „a se consuma, de preferință, înainte de”. Un studiu recent efectuat de Comisia Europeană[4] a arătat că deșeurile de produse alimentare reprezintă o cantitate imensă de deșeuri cu o medie de aproximativ 76 kg/persoană/an la nivelul gospodăriilor, dintre care 60% ar putea fi evitată. O parte dintre aceste deșeuri care pot fi evitate ar exista datorită unei înțelegeri reduse a sistemului de înscriere a datei pe etichetă.

Domeniul de aplicare a regulamentului: PE a propus (amendamentul 39) ca regulamentul să nu se aplice serviciilor de catering din transporturi, cum ar fi avioanele sau trenurile, pe rute care nu se află în totalitate pe teritoriul UE. Comisia este de părere că este util să fie luat în considerare în continuare modul în care regulamentul ar trebui să se aplice serviciilor de catering din transporturi.

În același amendament, PE a propus, de asemenea, includerea unei dispoziții în partea dispozitivă a regulamentului care să reflecte considerentul 15 al propunerii Comisiei potrivit căruia anumite activități nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului. În acest caz, Comisia menționează faptul că acest aspect a fost luat în considerare cu atenție de către Consiliu care a decis să nu includă o dispoziție în partea dispozitivă. Considerentul oferă orientări cu privire la domeniul de aplicare avut în vedere al regulamentului, astfel încât Comisia nu s-a opus poziției în primă lectură a Consiliului referitoare la acest punct.

Definiția ingredientului: Propunerea inițială a Comisiei includea o abordare simplificată a definiției termenului „ingredient” în comparație cu legislația actuală. S-a remarcat de atunci faptul că abordarea simplificată propusă de către Comisie are un impact asupra aplicării altor texte juridice care fac trimitere la termenul „ingredient”, așa cum acesta este definit în Directiva 2000/13/CE referitoare la etichetare în general. Prin urmare, Comisia consideră că definiția termenului „ingredient” din Directiva 2000/13/CE, adaptată în așa fel încât să țină cont de amendamentul 49 al PE, ar trebui să înlocuiască propunerea inițială a Comisiei. Schimbarea abordării ar avea un impact asupra elaborării altor articole.

Etichetarea cărnii compusă din bucăți de carne combinate: PE a propus în amendamentele 276 și 293 ca atunci când un produs alimentar constă în carne compusă din bucăți de carne combinate, acest lucru ar trebui indicat pe partea din față a ambalajului sau asociat cu denumirea produsului alimentar. Comisia consideră că această propunere ar garanta informarea consumatorilor cu privire la caracteristicile specifice ale produsului alimentar pe care îl cumpără. Comisia acceptă intenția amendamentelor în principiu, dar consideră că elaborarea dispoziției trebuie revizuită.

Etichetarea cărnii cu proteină și/sau apă adăugată: Comisia a acceptat în principiu poziția PE potrivit căreia anumite produse din carne și pește care conțin proteine și/sau apă adăugate ar trebui să indice pe etichetă sursa proteinei adăugate și prezența apei adăugate (amendamentele 207 și 226 până la 228). Amendamentele PE privind înscrierea pe etichetă a proteinei adăugate sunt în conformitate cu interpretarea pe care Comisia o dă legislației în vigoare.

Alte amendamente au fost sprijinite de către Comisie, cum ar fi: înscrierea pe etichetă a „datei de fabricație” pentru produsele congelate : (amendamentele 62, 97, 140, 141), derogarea pentru microîntreprinderi (amendamentul 104), informațiile suplimentare privind instrucțiunile de utilizare și depozitare (amendamentul 142), introducerea de criterii pentru etichetarea voluntară „vegetarian și vegan” (amendamentul 175), membranele pentru cârnați (amendamentul 229). Dacă s-ar ține cont de aceste amendamente la cea de-a doua lectură, Comisia ar fi dispusă să ia în considerare includerea unor dispoziții relevante.

3.5. Amendamente ale Parlamentului European respinse de Comisie și de Consiliu și neîncorporate în poziția Consiliului în primă lectură:

Lizibilitatea: Poziția PE cu privire la lizibilitate (amendamentele 53, 334, 111 până la 113) care elimina cerința referitoare la o dimensiune minimă a caracterelor și propunea stabilirea criteriilor cu privire la lizibilitate prin intermediul orientărilor nu a fost acceptată de Comisie. Poziția în primă lectură a Consiliului cu privire la lizibilitate menține un criteriu măsurabil în regulamentul însăși și ajută la clarificarea acestei dispoziții prin includerea unei referințe pentru măsurarea dimensiunii minime a caracterelor. Comisia consideră că poziția Consiliului referitoare la criteriile pentru o dimensiune minimă a caracterelor aduce îmbunătățiri propunerii inițiale și este acceptabilă.

Domeniul de aplicare a regulamentului: Poziția în primă lectură a Consiliului sprijină propunerea Comisiei potrivit căreia domeniul de aplicare a regulamentului trebuie să se aplice tuturor produselor alimentare destinate consumatorului final și potrivit căreia obiectivul regulamentului se concentrează asupra consumatorului în general. Poziția în primă lectură a PE de a restrânge domeniul de aplicare al regulamentului la produsele alimentare preambalate (amendamentele 38 și 39) și de a reduce atenția acordată consumatorului în regulament (amendamentul 66) nu a fost acceptată nici de Comisie nici de Consiliu.

Informații nutriționale: multe dispoziții noi cuprinse în poziția în primă lectură a PE legate de anumite aspecte privind informațiile nutriționale nu au fost acceptate de Comisie. Spre exemplu, extinderea listei obligatorii de nutrienți, în scopul includerii proteinelor, fibrelor și grăsimilor trans (amendamentul 144) și extinderea listei de nutrienți voluntari suplimentari (amendamentul 145); repetarea informațiilor cu privire la valoarea energetică într-un format specific pe partea din față a ambalajului a fost considerată de către Comisie ca fiind o dublare a informației (amendamentul 158); cerința privind includerea unei declarații referitoare la baza consumului de referință (amendamentul 151) nu a fost considerată necesară; multe dintre excepțiile de la etichetarea nutrițională obligatorie propuse; și eliminarea trimiterii la Sistemul internațional de unități de măsură pentru măsurarea valorii energetice (kJ) (amendamentele 246, 248, 319). Poziția în primă lectură a Consiliului nu include aceste modificări propuse de PE.

Băuturile alcoolice: Poziția PE de a excepta toate băuturile alcoolice de la cerința privind indicarea unei liste de ingrediente și privind etichetarea nutrițională până la emiterea raportului Comisiei (amendamentele 145 și 294) nu a fost considerată acceptabilă de către Comisie. Poziția Consiliului propune extinderea derogărilor de la cerințele de a include o listă de ingrediente și o declarație nutrițională și pentru băuturile alcoolice care sunt considerate competitive cu cele exceptate deja în temeiul propunerii Comisiei. Comisia poate accepta abordarea de a trata produsele competitive într-un mod echivalent. Cu toate acestea, Comisia consideră că este esențială furnizarea de informații cu privire la ingrediente și la conținutul de nutrienți pentru băuturile alcoolice mixte gata de băut.

Etichetarea privind originea: Propunerea Consiliului referitoare la etichetarea privind originea menține principiul propunerii Comisiei, potrivit căruia atunci când este indicată originea unui produs alimentar, iar țara de origine a ingredientului principal nu este locul ultimei schimbări substanțiale a produsului în ansamblul său, trebuie indicată, de asemenea, originea ingredientului principal. Poziția PE a fost de a elimina această prevedere (amendamentul 172) care nu este acceptabilă pentru Comisie, deoarece intenția este de a preveni potențialele indicații înșelătoare privind originea.

3.6. Dispoziții noi introduse de Consiliu

Lizibilitatea: după cum s-a menționat anterior, textul Consiliului menține propunerea Comisiei de a include în regulament o dimensiune minimă a caracterelor, dar include o clarificare importantă asupra modului în care trebuie stabilită dimensiunea caracterelor. Comisia consideră că poziția Consiliului referitoare la criteriile pentru dimensiunea minimă a caracterelor aduce îmbunătățiri propunerii inițiale.

Etichetarea substanțelor care provoacă alergii sau intoleranțe: în articolul referitor la specificarea pe etichetă a anumitor substanțe care provoacă alergii sau intoleranțe, poziția Consiliului propune clarificarea textului cu privire la abordarea etichetării produselor care nu includ o listă a ingredientelor. Această clarificare este adecvată și poate fi acceptată în principiu, deoarece propunerea corespunde normelor actuale referitoare la etichetarea acestor substanțe. Cu toate acestea, după cum s-a menționat anterior, Comisia ar dori să schimbe modalitatea de abordare a definiției ingredientului.

Cantitatea netă: poziția în primă lectură a Consiliului reintroduce posibilitatea pentru statele membre de a menține norme privind exprimarea cantității nete pentru produsele alimentare specificate într-un mod diferit de acela prevăzut în regulament. Comisia poate accepta această propunere care ar permite, în absența unor norme detaliate ale UE, menținerea abordării actuale cu privire la exprimarea cantității nete pentru anumite categorii de produse alimentare, în special în cazurile în care natura produsului poate varia de la forma lichidă la cea solidă.

Etichetarea produselor alimentare care conțin cafeină: normele metodologice de aplicare din Directiva 2002/67/CE a Comisiei din 18 iulie 2002 privind etichetarea produselor alimentare care conțin chinină și a produselor alimentare care conțin cafeină (adoptate în cadrul Directivei 2000/13/CE) includ norme specifice privind etichetarea anumitor băuturi care conțin cafeină. Poziția în primă lectură a Consiliului propune ca declarația de etichetare să indice, de asemenea, că produsele nu sunt potrivite pentru femeile însărcinate și pentru copiii mici. Poziția în primă lectură a Consiliului este că obligația privind etichetarea specială ar trebui extinsă la produsele alimentare care conțin cafeină în scopuri nutriționale sau fiziologice. Comisia acceptă principiul includerii declarațiilor de etichetare pentru produse alimentare care conțin cafeină în scopul obținerii de efecte nutriționale sau fiziologice, în ceea ce privește consumul de astfel de produse de către grupuri specifice de populație care se încadrează în domeniul de aplicare a consultanței științifice disponibile[5].

Dispoziții finale și perioade tranzitorii (articolul 45, considerentul 54): Amendamentul 194 al Parlamentului sugera modificarea propunerii Comisiei care prevedea o perioadă tranzitorie suplimentară de 2 ani în care microîntreprinderile (cu mai puțin de 10 angajați) erau excluse de la cerința privind etichetarea nutrițională obligatorie, în sensul extinderii acesteia la întreprinderile cu mai puțin de 100 de angajați. Comisia nu a acceptat amendamentul PE.

În ceea ce privește data punerii în aplicare, în schimbul unei puneri în aplicare în două etape a normelor privind etichetarea nutrițională, cu o perioadă suplimentară de 2 ani acordată microîntreprinderilor pentru a se adapta, Consiliul propune ca atunci când se oferă informații nutriționale, acestea să fie conforme cu noile cerințe după 3 ani de la data intrării în vigoare a regulamentului. Cu toate acestea, obligația de a oferi informații nutritive nu se aplică decât după 5 ani de la data intrării în vigoare.

Poziția Consiliului include o dispoziție nouă care indică faptul că ar trebui să existe o perioadă tranzitorie pentru aplicarea noilor cerințe și că produsele introduse pe piață înainte de sfârșitul perioadei tranzitorii pot fi vândute în continuare până la epuizarea stocurilor. Consiliul propune, de asemenea, ca data aplicării să fie 1 aprilie în orice an calendaristic, cu excepția cazului măsurilor urgente. Comisia poate accepta poziția Consiliului în ceea ce privește aplicarea regulamentului și măsurile tranzitorii.

Exercitarea delegării și delegarea de competențe pe tot cuprinsul textului: Alinierea delegării de competențe în poziția Consiliului este în general în conformitate cu abordarea Comisiei și este adecvată pentru domeniul de aplicare a delegării competențelor propus. Există anumite diferențe în comparație cu abordarea Comisiei ca răspuns la avizul PE, dar cu toate acestea, în contextul textului președinției, delegările sunt adecvate și pot fi acceptate cu excepția competențelor de executare propuse în legătură cu măsurile asociate etichetării obligatorii a cărnii privind originea.

Următoarele modificări introduse de Consiliu sunt, de asemenea, acceptabile pentru Comisie:

( Opțiunea pentru includerea unei indicații care să explice faptul că declarația nutrițională privind sarea se referă la prezența naturală a sodiului/sării. Această etichetare voluntară aduce clarificări;

( Capitolul privind măsurile naționale – Consiliul a modificat articolul 37 din propunerea inițială a Comisiei care clarifică domeniul de aplicare al capitolului;

( Anexa V – noua cerință privind etichetarea „decongelat”;

( Anexa VI B – obligația de a indica dacă uleiul hidrogenat sau grăsimea hidrogenată sunt hidrogenate în totalitate sau parțial;

( Anexa IX – eliminarea derogărilor de la „a se consuma de preferință înainte de” pentru anumite produse;

( Anexa XI – schimbarea cantității de referință pentru cantitățile semnificative de vitamine și minerale;

( Simplificarea anexei care conține ordinea prezentării vitaminelor și mineralelor (anexa XIII din propunerea inițială a Comisiei), așa cum aceasta a fost propusă, este acceptabilă.

3.7. Probleme majore în adoptarea poziției Consiliului în primă lectură

Poziția adoptată de către Consiliu în primă lectură conține elemente care se îndepărtează de propunerea Comisiei. Acestea se referă, în special, așa cum este subliniat mai sus, la anumite aspecte privind etichetarea nutrițională, etichetarea privind originea, includerea denumirii producătorului și definiția ingredientului.

4. CONCLUZIE

Comisia consideră că poziția adoptată de Consiliu în primă lectură conține elemente care se îndepărtează de propunerea Comisiei. Cu toate că sunt preocupări care persistă, pentru a permite procesului legislativ să-și urmeze cursul, Comisia nu s-a împotrivit poziției adoptate de Consiliu cu majoritate calificată.

Comisia a indicat Consiliului în declarația anexată că regretă în mod special decizia Consiliului de a elimina cerința privind declarația nutrițională pe partea din față a ambalajului.

ANEXĂ

Declarația Comisiei

În spiritul compromisului, Comisia nu se va împotrivi unui vot prin majoritate calificată în favoarea textului președinției, chiar dacă există preocupări cauzate de faptul că textul președinției conține unele elemente care se îndepărtează de propunerea Comisiei și unele elemente juridice care ar trebui revizuite în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Mai mult, Consiliul nu a luat în considerare avizul în primă lectură al PE și, prin urmare, amendamentele PE pe care Comisia a indicat că le poate accepta nu sunt cuprinse în textul președinției.

În special, Comisia regretă să constate optarea Consiliului pentru eliminarea declarației nutriționale „pe partea din față a ambalajului”. Comisia consideră că acest fapt reduce beneficiile pe care le-ar putea obține consumatorii din declarația nutrițională obligatorie și este convinsă de beneficiile pe care le-ar putea oferi etichetarea pe partea din față a ambalajului consumatorilor, permițându-le acestora să vadă cu ușurință informațiile nutriționale atunci când cumpără produse alimentare.

[1] Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO L 109, 6.5.2000, p. 29).

[2] Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare (JO L 276, 6.10.1990, p.40).

[3] COM(2010)738.

[4] http://ec.europa.eu/environment/eussd/reports.htm

[5] Avizul Comitetului științific pentru alimentație din 21 ianuarie 1999 cu privire la cafeină și la alte substanțe utilizate ca ingrediente în „băuturile energizante”.